ETAPELE VINDECĂRII

PLĂGII POSEXTRACȚIONALE

Realizat: Pleșca Iana -Gr. S1806

 VINDECAREA DUPĂ EXTRACŢIA DENTARĂ

• Procesul de vindecare a plagii postextractionale este complex, intrucat prin

indepartarea dintelui alveola va suferi un process de reconstructie osoasa, iar gingia
din vecinatate va acoperi defectul ramas.
• Laskin stabileste 6 factori care influenteaza vindecarea unei plagi
postextractionale:dimensiunea plagii, prezenta infectiei, vascularizatia alveolei,
corpii straini intraalveolari, repausul zonei in care s-a intervenit si starea pacientului.
• Cand practicianul stabileste momentul interventiei si tehnica folosita nu urmareste
numai indepartarea dintelui, ci cauta sa asigure conditii normale de desfasurare a
procesului de vindecare, prevenind aparitia unor complicatii imediate sau tardive.
 VINDECAREA UNEI PLĂGI
POSTEXTRACTIONALE(NECOMPLICATĂ) DUPĂ
BURLIBAȘA SE REALIZEAZĂ ÎN 5 STADII:
• Primul stadiu: Elementul primar prin care incepe
procesul de vindecare este cheagul endoalveolar.
Sangele provenit prin ruperea vaselor apicale si
parodontale se coaguleaza in cateva minute pana la o
jumatate de ora. In primul moment cheagul asigura
protectia solutiei de continuitate gingivomucoasa,
constituind in acelasi timp o bariera biologica
impotriva agresiunii microbiene din mediul bucal. In
primele 24-48h in tesuturile inconjuratoare se
instaleaza un process inflamator asociat cu hiperemie.
• Al doilea stadiu: Are loc in a doua si a treia zi de
la interventie si se caracterizeaza prin crearea de
retele capilare de neoformatie.Aparitia vaseolor
de neoformatie constituie un moment important
al procesului de vindecare, prin faptul ca, se
realizeaza circulatia sanguina in interiorul
cheagului .
• Cheagul sanguine este inlocuit cu tesut de
granulatie cam in 7 zile. In acelasi timp incepe si
resorbtia crestei alveolare.
• Al treilea stadiu: Se caracterizeaza prin inlocuirea tesutului
de granulatie cu tesut conjunctiv imatur incepand cam in a 3
zi de la extractie, process care dureaza aproximativ pana in a
12 zi. Tot in aceeasi perioada incep sa apara primele trabecule
osoase, foarte fine de os imatur.Acestea apar in fundul alveolei,
in timp ce la nivelul marginii alveolare se continua activitatea
de resorbtie(de reducere a dimensiunii crestei alveolare).
Concomitent , cam in a 4 zi de la extractie, incepe sa
prolifereze si tesutul epithelial de la nivelul marginii gingiei,
care va acoperi insa complet alveola numai dupa 25-35 zile. Pe
masura ce alveola este ocupata de os, epiteliul se deplaseaza
superior, spre creasta si poate ajunge la acelasi nivel cu
mucoasa fixa adiacenta.
• Al patrulea stadiu: Incepe cam in a 35-a zi
de la extractie, prin umplerea alveolei (al
carui volum s-a redus cu 1/3), cu tesut
fibros tanar, in acelasi timp continuand si
proliferarea de tesut osos imatur.Astfel la 6-
8 saptamani dupa extractie chiar daca
alveola pare clinic cicatrizata, radiologic
osul nu apare restructurat, datorita
mineralizarii incomplete prin care s-a
realizat vindecarea primara.
 FACTORI DE RISC ÎN ÎNTÂRZIEREA
VINDECĂRII PLĂGII POSTEXTRACŢIONALE
• Factorul de vârstă în vindecarea postextracţională prin
compararea perioadei postextracţionale la persoanele
tinere (douăzeci de ani) cu cele aflate în a şasea decadă
de viaţă, constatând o evoluţie asemănătoare pentru cele
două grupe de vârstă până în ziua a zecea, după care
observă o accelerare a regenerării osoase la persoanele
tinere. Această accelerare este observată şi la persoanele
în vârstă, dar după douăzeci de zile postextracţional ceea
ce face ca la treizeci de zile fenomenele să fie similare
pentru cele două categorii de grupuri populaţionale
• Corticoizii exogeni diminuează activitatea prolin-hidroxilazei şi a lisil-oxidazei inhibând
activitatea fibroblaştilor, sinteza colagenului şi angiogeneza. Cei mai mulţi agenţi
antineoplazici îşi exercită efectul citotoxic interferând cu sinteza ADN-ului sau a ARN-
ului. Reducerea sintezei proteice sau a ratei de diviziune celulară este reflectată de
inhibarea proliferării fibroblaştilor şi a formării colagenului. Neutropenia instalată
reprezintă şi un factor de risc pentru apariţia infecţiei prin prelungirea fazei inflamatorii a
vindecării plăgii postextracţionale. Datorită acestor efecte nedorite, administrarea
antineoplazicelor ar trebui restricţionată pe cât posibil, până la depăşirea perioadei de risc
maxim pentru apariţia complicaţiilor
• Un alt factor general ce influenţează negativ etapele refacerii tisulare
postextracţional este reprezentat de radioterapia cervico-facială,
administrată pacienţilor cu tumori ale capului şi gâtului, întrucât produce
distrugeri ale ţesuturilor adiacente şi le reduce capacitatea de regenerare.
Deşi fenomenele patologice asociate radioterapiei se iniţiază concomitent cu
aceasta, efectele histologice şi clinice pot deveni aparente la săptămâni, luni
sau chiar ani de la tratament (Stone, 2003).
• Al cincilea stadiu: Refacerea secundara a tesutului osos
slveolar are loc in urmatoarele 5-6 luni. Prin procesul
de vindecare si remaniere osoasa secundara se produce
o micsorare a reliefului procesului alveolar; care dupa
unii autori ar fie egala cu 1/3 din lungimea radacinii
dintelui extras.Aceasta retractie este considerate
fiziologica in conditiile unei extractii normale.

• Singurul semn vizibil la nivelul alveolei la 1 an de la

extractie este o banda de tesut fibros slab vascularizat
(cicatricea) situate la nivelul crestei alveolare edentate.
• Factorii nutriţionali intervin în procesele de reparaţie tisulară (Badwal, Bennett
2003) astfel încât la pacienţii malnutriţi se observă întârzierea formării ţesutului osteo-
conjunctiv, reducerea angiogenezei şi prelungirea perioadei de remodelare şi vindecare
a plăgilor. Un rol important în refacerea tisulară a fost atribuit proteinelor alimentare,
aminoacizii fiind factori cheie în acest proces, în special metionina, histidina şi
arginina. Stările de malnutriţie severă în care nivelul seric al albuminelor scade sub
2g/dL se asociază cu prelungirea fazei inflamatorii, inhibarea activităţii fibroblaştilor,
precum şi cu tulburări ale angiogenezei, sintezei colagenului şi remodelării tisulare.
• Vitaminele joacă de asemenea un rol important în vindecare. Astfel vitamina
A stimulează activitatea fibroblaştilor, reticularea colagenului şi epitelizarea,
fiind utilă la pacienţii aflaţi sub tratament cu antiinflamatoare nesteroidiene
deoarece normalizează perioada de refacere a structurilor afectate. Rolul
vitaminei D nu este clar stabilit, existând puţine studii în acest sens dar este
implicată în stimularea activităţii reparatorii tisulare.
• Nicotina întârzie procesul de organizare a ţesutului conjunctiv şi
osteogeneza, afectând angiogeneza în aria de osificare şi la nivel gingival
(Pinto, 2002), cu existenţa unei corelaţii între doza de nicotină şi prelungirea
perioadei de vindecare. De asemenea, inhibă proliferarea fibroblaştilor,
adeziunea acestora şi reduce sinteza de colagen. Efectul vasoconstrictor al
nicotinei poate predispune la obstrucţii microvasculare trombotice, urmate de
ischemie.
• Întârzierea procesului de vindecare poate fi determinată şi de cauze locale: plăgi
postextracţionale cu leziuni ale părţilor moi, decolări întinse ale mucoasei
gingivale, procese septice endoalveolare, eschile osoase sau resturi radiculare.
Eschilele osoase mici din alveolă suferă un proces de resorbţie. Apexul neinfectat
este bine tolerat, fiind înglobat într-un ţesut fibros sau osificat. Resorbţia rădăcinii
este destul de rapidă în cazul cementului, în timp ce dentina se resoarbe foarte greu.
Prezenţa rădăcinilor în alveola întârzie procesul de vindecare chiar în absenţa
infecţiei, deoarece acoperă baza alveolei de unde se formează ţesutul de granulaţie.
Un rest radicular steril cu pulpa viabilă este bine tolerat şi printr-un proces de
hipercementoză se poate produce sinostoza sa cu peretele alveolei dentare. Dacă
restul radicular este infectat poate fi eliminat prin proliferarea ţesutului de
granulaţie cu sau fără fenomene supurative de însoţire sau este reţinut, dând naştere
unui abces periapical care fistulizează sau se închistează
• În concluzie, atât factorii generali cât şi cei locali, îşi pun amprenta asupra
procesului de vindecare a plăgii postextracţionale şi de aceea trebuie
cunoscuţi pentru a obţine succesul terapeutic
 ALVEOLITA POSTEXTRACȚIONALĂ

• Alveolita postextracțională este o complicație stomatologică rară care,

așa cum îi spune și numele, apare în urma unei extracții dentare. Se
caracterizează prin formarea unui cheag de sânge, care poate fi purulent
sau nu, și principalul simptom care o dă de gol sunt durerile severe, ce
debutează brusc la câteva zile de la intervenție. Iată care sunt cauzele,
simptomele și tratamentele adecvate care combat acest tip de
complicație!
 CAUZELE ALVEOLITEI POSTEXTRACȚIONALE
• Inflamația alveolei sau necroza superficială a peretelui osos apărută în urma unei extracții dentare
de rutină este influențată de mai mulți mulți factori care conduc la formarea cheagurilor de sânge:
• infecții locale preexistente;
• extracții laborioase sau complicate;
• traumatisme ale pereților osoși sau ale mucoasei în timpul extracției;
• prelungirea menținerii pansamentului compresiv intraalveolar;
• activitate crescută a sistemului fibrinolitic (sistem plasmatic care se activează simultan cu
declanșarea coagulării );
• îngrijire necorespunzătoare a danturii după extracție;
 SIMPTOMELE ALVEOLITEI
POSTEXTRACȚIONALE
• Simptomele acestei complicații stomatologice variază în funcție de tipul de alveolită: umedă
(supurată) sau uscată:
• alveolita postextracțională umedă: leziuni inflamatorii la nivelul peretelui alveolar sau la
mucoasa adiacentă; cheag purulent, țesut cu aspect de polip gingival; mucoasa tumefiată;
pereți osoși moi și infiltrați;
• alveolita postextracțională uscată: nu prezintă cheaguri purulente sau supurații (în unele
cazuri, cheagul nu se formează deloc sau este foarte mic), dar se poate observa mucoasă
palidă, pereți osoși alveolari albicioși, presărați cu lameliforme, dar și capilare gingivale și
osoase blocate (risc de necroză osoasă).
TOATE ACESTE SIMPTOME LOCALE POT
FI COMPLETATE ȘI DE ALTE
MANIFESTĂRI:
• durerea apare cam după 3-4 zile de la extracția dentară, debutează brusc și sever
și iradiază și în alte zone, fără a ceda în urma administrării unor calmante
obișnuite;
• febră;
• lipsa poftei de mâncare;
• inflamarea ganglionilor loco-regionali;
• stare generală alterată;
TRATAMENTUL ALVEOLITEI
POSTEXTRACȚIONALE

• Tratamentul complicației depinde de tipul de alveolită, cât și de severitatea

simptomelor, însă în principal este orientat în trei direcții:  îndepărtarea durerii,
combaterea infecției, regenerarea și cicatrizarea țesuturilor afectate.
• Medicul chiuretează cheagul infectat și, odată cu el, și partea necrozată din os.
Chiuretajul este completat de un tratament cu antibiotice și calmante locale, dar
administrate și pe cale orală, precum și de terapii de stimulare a regenerării și
cicatrizării tisulare (de ex. vitaminoterapia, terapia cu laser, cu raze infraroșii
etc.).
 INFECȚII POSTEXTRACȚIONALE

• Infecțiile ca si complicatii dupa extractie apar în cazuri foarte rare și cel mai adesea din cauza
nerespectării regulilor de igienă pe care le recomandă medicii după intervenție. Infecțiile pot
apărea și pe fondul unor manevre traumatice sau a unor greșeli din timpul extracției (chiruetaj
incomplet al alveolelor, folosirea abuzivă a instrumentarului etc.).
• Cea mai frecventă formă de infecție postextractională este alveolita, aceste complicatii dupa
extractie se manifestată prin leziuni inflamatorii locale, cheaguri purulente, supurații, dureri și
febră ce apar la câteva zile distanță de la intervenție. Prescrierea antibioterapiei, regenerarea
și cicatrizarea tesuturilor afectate sunt principalele măsuri de combatere a acestei complicații
stomatologice.
COMPLICAŢII INFECŢIOASE

• Alveolita uscată
• se poate produce frecvent în anestezia intraligamentară
• tratament simptomatic (antialgic)
• irigaţiile alveolei cu soluţii slab antiseptice
• chiuretaj alveolar
• aplicarea de conuri cu antibiotice şi anestezice locale
• Alveolita umedă
• tratament simptomatic (antialgic, antiinflamator)
• chiuretaj alveolar
• regularizarea marginilor osoase şi avivarea marginilor de gingivomucoasă
• aplicarea în alveolă a conurilor cu antibiotice şi anestezice locale
• antibioterapia nu se impune decât atunci când apar fenomene infecţioase
generale (reacţie febrilă, etc.)
 PREVENTIA COMPLICATIILOR EXTRACTIEI
DENTARE
• Pentru a se evita apariţia acestor complicaţii extracţionale trebuie în primul rând sa existe condiţii aseptice de realizare a intervenţiei, precum
şi să se respecte de către pacient indicaţiile post–extracţionale. La sfârşitul intervenţiei medicul dentist va indica pacientului o serie de reguli,
pe care acesta trebuie să le respecte cu stricteţe.
• Postextracţional se recomandă:
• menţinerea pansamentului supraalveolar timp de o oră;
• dieta semilichidă, la temperatura camerei în ziua intervenţiei;
• efectuarea masticaţiei alimentelor pe partea opusă plăgii postextracţionale;
• evitarea clătirii gurii şi a consumului de băuturi carbo-gazoase în primele zile după extracţie;
• utilizarea pentru igiena orală a unor soluţii/spray-uri antiseptice pe bază de clorhexidină, după 24 de ore de la extracţie;
• reluarea periajului dentar începând de a doua zi, menajând zona plăgii postextracţionale;
• antibioterapia de protecţie este necesară în cazurile:
• alveolotomii laborioase, cu pierderi semnificative de substanţă osoasă
• după extracţii multiple.
PACIENTUL VA FI AVERTIZAT ŞI ASUPRA
FENOMENELOR INERENTE REACŢIEI
INFLAMATORII POSTEXTRACŢIONALE:
• durerea
• edemul postoperator, care poate dura câteva zile
• trismusul
• echimoze ale mucoasei orale şi ale tegumentelor cervico-faciale.