Universitatea de Vest „Vasile Goldis” Arad

REFERAT
PATOLOGIE ORALA

CLASIFICAREA LEZIUNILOR MUCOASEI BUCALE DIN PUNCT DE

VEDERE AL LOCALIZARII

Camen Razvan
MD VI
Grupa I
Afecţiunile mucoasei bucale pot fi clasificate după mai multe criterii:
localizare topografică, extindere, evoluţie (acute, subacute, cronice), singulare sau
asociate.
Clasificarea etiologică este dificilă motiv pentru care se foloseşte clasificarea
după leziunile elementare (aspecte macroscopice lezionale).
Din punct de vedere al localizării distingem:
1. gingivite ( procese inflamatorii gingivale);
2. stomatite inflamaţie locală a mucoasei orale asociată cu cea gingivală (gingivo-
stomatita);
3. cheilite inflamaţii ale mucoasei buzelor;
4. glosite inflamaţii ale mucoasei linguale;

Leziunile elementare întâlnite în aceste afecţiuni pot să fie:

a) eritem;
b) maculă;
c) papulă;
d) veziculă;
e) bulă;
f) pustulă;
g) eroziune;
h) fisură;
i) ulceraţie;
Aceste leziuni elementare se întâlnesc mai frecvent asociate decât singulare,
astfel: gingivitele şi gingivostomatitele se pot prezenta ca eritematoase, ulceroase,
veziculoase, buloase, veziculo- buloase, pustuloase, ulcero- necrotice, veziculo-
pustuloase.
Aceste leziuni se pot prezenta ca şi simptomatice, în cadrul unor afecţiuni în
cadrul aspectelor clinice din: intoxicaţii cu metale, carenţe vitaminice, discrazii, boli
infecţioase şi virale, afecţiuni micotice, cele provocate de antibioterapie, boli
specifice (TBC, Lues), afecţiuni cronice ale mucoasei bucale.
În aceste situaţii clinice, leziunile elementare se suprapun cu simptomele
caracteristice bolilor sistemice.
STOMATITELE
Elementul preponderent este eritemul (congestia) mucoasei, ca expresie a
localizării inflamaţiei la nivelul cavităţii bucale, poate fi limitat la nivelul gingiei
(gingivită), dar poate cuprinde şi toată mucoasa(stomatită), asociate gingivo-
stomatită, sau în placarde izolate prin zone de mucoasă sănătoasă.
Eritemul simplu este roşu aprins, cu alterări epidermice (epiteliale) de aspect
opalin dat de infiltraţii leucocitare sau depozite de fibrină cu eroziuni.
Din punct de vedere etiologic desprindem :
1. Factori locali:
- igiena bucală deficitară;
- tartrul;
- leziuni carioase;
- obturaţii debordante;
- lipsa punctelor de contact;
- resturi radiculare;
- croşete;
- aparate gnato- protetice fixe sau mobile (neadaptate).
2. Factori generali:
- febre eruptive;
- boli hepatice (hepatită cronică, ciroze hepatice);
- boli renale;
- boli endocrine;
- boli digestive (dispepsii);
Clinic gingivo-stomatitele eritematoase pot fi: gingivostomatitele eritematoase(simple),
pultacee, gingivite hiperplazice, stomatite eritematoase.
Gingivitele se pot prezenta: acute, subacute, cronice şi pot cuprinde numai papila (papilită),
sau şi marginea gingivală liberă şi gingia fixă (gingivite difuze).
Clinic, semnele gingivitei sunt: tumefacţie gingivală, congestie, sângerare precoce,
sensibilitate la periaj, senzaţie de tensiune, usturime, prurit, arsură gingivală.
În forma cronică, semnele sunt mai atenuate şi mai uşor suportate de către
pacient.
Gingivitele hiperplazice pot fi date de factori:
- endogeni(diabet);
- hormonali(sarcină, pubertate);
- carenţe vitaminice(C);
- medicamentoşi (hidantoină şi antagonişti de calciu);
- idiopatici (fibromatoza gingivală);
- boli sanguine(leucemie acută, agranulocitoză);
STOMATITA ERITEMATOASĂ
Este o afecţiune care apare în cadrul unor boli eruptive, febrile, la copii
caşectici, diabet zaharat, disendocrinii,pacienţi cu boli hepatice, enterocolite,
malabsorbţie, boli renale (nefrită), caracterizată în general prin mucoasă tumefiată,
congestivă, aspect roşu aprins.
STOMATITA DE PROTEZĂ
Este cunoscută şi sub numele de stomatita levurică de sub placa protetică.
Factorii predispozanţi sunt reprezentaţi de tratamente prelungite cu antibiotice,
leziuni de decubit prin suprasolicitare, maladiile sistemice, diabetul zaharat.
Apare sub placa de proteză, datorită unei igiene deficitare, a purtării
permanente a lucrării protetice (ziua şi noaptea), fiind astfel favorizată dezvoltarea
florei microbiene şi miceliene (candida albicans) în spaţiul dintre proteză şi câmpul
protetic. Această stomatită copiază conturul protezei, motiv pentru care, a fost fals
denumită şi alergică. Aspectul clinic al stomatitei levurice de sub placa protetică
seamănă cu candidoza cronică din muguet.
Clinic stomatita se manifestă prin:
- mucoasă roşie, uscată, tumefiată care poartă amprenta dinţilor lingual şi
jugal;
- patul mucos corespunde dinţilor protezei, este în întregime interesat
inflamator, uneori are aspect opalin datorită persistenţei factorilor de iritaţie
(infiltrate leucocitare);
- halenă;
- trismus;
- adenopatie satelită;
Se asociază şi tulburări funcţionale:
- disfagie;
- disfonie;
- sialoree;
- jenă la masticaţie;
Tratamentul stomatitei de sub placa protetică impune prioritar repaus în
purtarea protezei, readaptarea corespunzătoare a acesteia, igienă bucală
satisfăcătoare, alternarea purtării protezei.
În general tratamentul stomatitelor impune: îndepărtarea depozitelor moi şi de
fibrină cu tampoane îmbibate în soluţie de cloramină, apă oxigenată, spălături largi
bucale cu clorhexidină, cloramină 3%, antiseptice slabe, permanganat de potasiu,
ceai de muşeţel (romazulan), apă călduţă, igienă corespunzătoare, spălături din
jumătate în jumătate de oră, aplicarea de colutoriu (30 gr glicerină cu 100 mg
Fenergan)
Tratamentul: a) general (al afecţiunii de fond sistemice):
- vitaminoterapie (vitaminaC, complexul de vitamine B, regim
vegetarian).
b) local:
- igiena cavităţii bucale şi a protezei;
- tratament stomatologic (medicamentos antiinflamator şi antimicrobian,
îndepărtarea resturilor radiculare, a obturaţiilor şi lucrărilor protetice neadaptate,
restaorarea morfologică coronară funcţională, control periodic) ;
STOMATITA GANGRENOASĂ
Cunoscută şi sub numele cancrum oris, apare la persoanele cu deficienţe de
imunitate, nutriţie şi afecţiuni psihice.
Apere sub forma unei ulceraţii gingivale la nivelul mucoasei jugale şi linguale,
având în centru elemente de necroză de culoare cenuşiu închis cu un şanţ delimitant
periferic.
Evoluţia poate fi spre os şi produce o denudare cu deperiostare, avulsie dentară, fie la nivelul
palatului spre fosele nazale care determină o comunicare oro- nazală, sau spre obraz, ceea
ce facilitează perforarea lor şi implicit ulceraţii la acest nivel cu caracter gangrenos.
CHEILITELE
CHEILITA GLANDULARĂ
Este tradusă printr-o creştere în volum a glandelor salivare accesorii (auxiliare), cu aspect
nodular, alături de inflamarea şi dilatarea orificiilor canalelor excretorii, apar ca nişte macule
roşii (pete).
Se cunosc trei tipuri de cheilită glandulară:
- simplă – care este cel mai frecvent întâlnită, reprezentată prin multiple
leziuni nodulare (de mărimea unei gămălii de ac);
- superficială – cu prezenţa unor induraţii şi ulceraţii atât superficiale
cât şi profunde;
- supurativă (cheilita glandulară aposteomatoasă);
Din punct de vedere clinic tipul supurativ profund se caracterizează prin
abcese cu traiecte fistuloase.
Cheilita glandulară este considerată o leziune precanceroasă.
CHEILITA GRANULOMATOASĂ
(MERCKELSON-ROSENTHAL)
Este cea mai frecventă inflamaţie difuză la nivelul buzei inferioare, de aspect
angioneurotic. La palpare buza este fermă, pot apare vezicule, pustule sau fisuri.
Caracteristică este asocierea cu paralizia facială şi limba scrotală ceea ce duce
la triada sindromului Merckelson- Rosenthal.
Tratamentul:
- steroizi;
- chirurgical;
- uneori o regresie spontană a simptomelor;
HIPERPLAZIA EPITELIALĂ FOCALĂ
(BOALA LUI HECK)
Este caracterizată prin leziuni nodulare de 1,5 mm, de consistenţă moale, fără
modificări de culoare, care uneori după 4-6 luni regresează, cel mai frecvent este
localizată la nivelul buzei inferioare şi la copii între 3- 16 ani.
2.3.4.MACULELE MELANOTICE
Pot să se localizeze labial şi oral, sunt leziuni pigmentate asimptomatice, fie
singulare, fie multiple, de culoare brună sau neagră situate aproape de linia mediană.
Definiţia de maculă melanotică se atribuie leziunilor ce nu au o etiologie bine
definită.
Leziunile cu etiologie definită se întîlnesc în: boala Addison, pigmentarea rasială,
pigmentarea nicotinică, traume, post infecţii prelungite în lichenul plan.
GRANULELE LUI FORDICE
Sunt glande sebacee individuale, inclavate embriologic în mucoasa labială sau
jugală şi se prezintă sub forma unor papule galbene sau alb cremoase.
CHEILITA ACTINICĂ
Apare frecvent la nivelul buzei inferioare, datorată expunerii timp îndelungat
la radiaţiile solare. În faza incipientă, buza inferioară este keratozică cu dispariţia
roşului buzelor, ulterior apar zone focale albe, difuze sau netede iar cu timpul buza
devine de o consistenţă fermă, tumefiată, cu aspect solzos, iar în final apar ulceraţii
cu cruste.
Această afecţiune reprezintă o stare precanceroasă.
Tratamentul este chirurgical, iar local aplicaţii cu 5 Fluoruracil.
CHEILITA CANDIDOZICĂ
Apare frecvent la copii şi indivizii cu obiceiuri vicioase precum cel de sugere
a buzei.
Se manifestă prin apariţia tulburărilor în nutriţia buzei, care prezintă prezintă fisuri verticale
şi durere la alimente fierbinţi; tegumentele perilabiale sunt roşii, atrofice şi fisurate.
Tratamentul se realizează prin întreruperea obiceiului vicios şi aplicare de unguente
antimicotice, gen Nistatin.
CHEILITA ANGULARĂ
Denumită şi perles, cheilita candidozică sau micoză interlabială apare frecvent
la femei după 55 ani şi la purtătorii de proteze, la care din punct de vedere medical,
dimensiunea verticală de ocluzie (DVO) este incorect determinată sau micşorată.
Această afecţiune se manifestă prin fisuri radiale la nivelul comisurii buzelor
(bucale).
CHEILITA EXFOLIATIVĂ
Apare frecvent la femei tinere şi adolescente, sub forma unor leziuni fisurale,
singulare sau multiple care se cicatrizează, lăsând un aspect de cicatrice alb- gălbuie,
sau se ulcerează fiind acoperite de cruste hemoragice; apar infecţii cu candida sau
alte infecţii orale.
Tratamentul este eficient prin îndepărtarea factorilor predispozanţi şi
medicaţie antifungică.