Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ”Nicolae Testemiţanu ”

Catedra de chirurgie oro-maxilă-facială și implantologie orală ,,Arsenie Guțan’’

Tema: Chisturi ale maxilarelor. Clasificare. Etiologie. Patogeneză.

Clinica. Diagnostic. Tratament. Profilaxie.

Au prezentat: Bînzaru Dan

Bodrug Gheorghe

Chișinău 2021
Chistul :se defineste ca o cavitate patologica endoosoasa delimitata partial sau in totalitate de o membrane epiteliala si care are un continut
lichid, semi-fluid sau gaz.

• Aparitia lor se datoreaza – in primul rind – existentei tesutului epitelial in grosimea spongioasei
oaselor maxilare, fapt ce constituie o deosebire intre acestea si formatiunile chistice ale altor oase
care alcatuiesc scheletul uman.
• Originea acestor epitelii deriva in principal din trei tipuri de structure reziduale ale formarii
dintelui :
1)resturile Serres, care persista dupa dezintegrarea laminei dentare si care dau nastere (keratochistului
odontogen, chist paradontal lateral sau chist gingival)
2)epiteliu adamantin redus, derivate din organul smaltului si care acopera coroana unui dinte complet
format, dar neerupt, dind nastere (chistului follicular, chist de eruptive si chist paradentar)
3)resturile Astahov-Malassez, formate dupa dezintegrarea tecii epiteliale, din care care deriva
chisturile radiculare
 
 Clasificarea dupa O.M.S :

Chisturi de dezvoltare  
Chisturi odontogene
• keratochistul odontogen
• chistul folicular (dentiger)
• chistul de eruptive(hematomul de eruptie)
• chistul parodontal lateral (chist odontogen botrioid)
• chist gingival al adultului
• chist gingival (alveolar) al nou-nascutului
• chist odontogen calcificat (chistul Gorlin, chist cu “celule fantoma ”)
• chist odontogen glandular (chist sialo-odontogen)
Chisturi neodontogene
• chist nazo-palatin (chistul canalului incisiv)
• chist median palatinal
• chist nazo-labial(nazo-alveolar)
• chist globule-maxialar
• chist median mandibular
Keratochistul odontogen:

• Termenul de “keratochist” a fost introdus de Philipsen in 1956 si avut

la baza aspectul histologic al memebranei care pezinta cheratinizarea
epiteliului. Ele reprezinta aproxumativ 5-10% din totalul chisturilor
odontogene.Apar mai frecvent la adolcenti si tineri, fiind ceva mai
frecvente la sexul masculine. Este localizat mai frecvent mandibular in
regiunea molara, cu evolutie catre ramul ascendent, corpului si arcului
mentonier, iar la maxilar – mai frecvent in regiunea incisivo-canina.
 
• Anatomie patologica : este prezenta o cavitate chistica delimitate de
o membrana conjunctiva subtire, captusita cu epiteliu pavimentos
stratificat, care prezinta la nivelul membranei bazale proliferari ce
produc atit cresterea chistului, dar se si insinuiaza in tesuturile osoase
sanatoase. Pe suprafata epiteliului se gaseste un strat parakeratinizat,
iar in interiorul chistului – keratina. Liza osoasa a keratochistului se
datoreaza prezentei numarului mare de corpusculi Palade in interiorul
celulelor epiteliale, ce secreta interleukineosteolitice. Capacitatea
recidivanta se datoreaza proliferarii epiteliale extensive in stratul
conjunctiv care duce la formarea unor microchisturi care evolueaza in
tesutul osos inconjurator.
Clinica :
• Subiectiv : Au o evolutie asimptomatica, iar durerea poate parea mai tirziu insa nu
este specifica
• Obiectiv :
-Mucoasa acoperitoare are o culoare normal
-Corticala osoasa este initial respectat, apoi o deformeaza devenind evidenta la
palpare
-Prin crestere erodeaza osul, si provoaca mobilitatea dintilor adiacenti, impingerea
pachetului vasculo-nervos inferior spre bazilara mandibulara
• Date de laborator
-R(x) – prezenta mai multor zone de radiotransparenta cu un contur bine delimitat,
fara sa fie in contact cu un dinte inclus sau erupt. Rezorbtia progresiva a radacinilor
dintilor inclusi.
-Punctia – ofera un lichid alb laptos, in care citologic se depisteaza keratina.
Diagnostic diferential
• Ameloblastom – diferentierea se face doar histologic
• Chist folicular
• Chist residual
• Chist parodontal lateral
Tratament
• Chistectomie- in caz de chisturi relative mici. Se indeparteaza in totalitate
memebrana chistica , pentru a impiedica aparitia recidivelor.
• Marsupializarea
• Rezectia osoasa marginala sau in segmetara se indica in cazul recidivelor
multiple sau daca leziunea este de mari dimensiuni si a erodat corticala osoasa.
Chistul folicular (dentigen)

• Se dezvolta prin transformarea chistica a sacului follicular care inconjoara coroana unui dinte
neerupt fiind intotdeauna atasat la nivelul jonctiunii smalt-cement al acestuia. Apare frecvent la
nivelul oaselor maxilare, reprezentind aproxumativ 20% din totalul chisturilor de dezvoltare.
• Anatomia patologica:
• Se formeaza prin acumularea de continut chistic intre coroana dinteui si epiteliul adamatin
redus care tapeteaza la interior chistul folicular sau acumularea lichidului intre stratul intern si
extern al epiteliului adamantin redus.
• Macroscopic : membrane dintelui se insera la coletul dintelui, inconjurind coroana acestuia,
situata intrachistic ,iar radacinile- extrachistic.
• Microscopic: chistul este captusit cu epiteliu pavimentos stratificat,Capsula conjunctiva , alcatuita
din fibre colagene , prezinta un grad moderat de inflamatie si insulede epiteliu adamantin redus.
• Localizare – in regiunea unghiului mandibular in legatura cu molarul de minte inclus sau semi-
inclus, la nivelul caninului etc.
• Tabloul clinic:
• Subiectiv:Are o evolutie asimptomatica
• Obiectiv:
-In evolutie creste in dimensiuni, depasind citiva centimetri in diametru si sa erodeze corticalele osoase.
-Chistul M3 inferior poate evolua in unghi si ramul ascendant mandibular, iar molarul inclus poate fi
deplasat in diferite directii.
• R(x) o radiotransparenta uniloculara bine delimitata, cu contur net, adeseori radioopac (in caz de
suprainfectare) care inconjoara coroana dintelui inclus sau semi-inclus si care se ataseaza la coletul
dintelui.
• Diagnostic diferential
-Keratochistul odontogen
-Ameloblastomul
-Fibrom ameloblastic
• Tratament
-chistectomia cu odontectomia dintelui inclus sau semi-inclus
-Marsupilizarea in cazul chisturilor de mari demensiuni
 
Chistul de eruptie:
• Este localizat superficial in jurul coroanei unui dinte, cel mai des temporar, in curs de eruptie.
• Anatomia patologica:Membrana chistica este tapetata de un epiteliu pavimentos
nekeratinizat. Pe fata mucozala a chistului, mucoasa orala poate prezenta un infiltrat
inflamator. Continutul chistic fiind adesea hematie.
• Tabloul clinic:
• Obiectiv:Mucoasa gingivala acoperitoare este deformata intinsa, subtiata, edematiata.
Chistul prezinta o culoare albastruie. La palpare este elastic, fluctuent, nedureros spontan,
dar sensibil la presiune.
• R(x) se observa dintele in eruptie care a perforat corticala fara a fi vizibile modificari de ordin
patologic
• Tratament:
-Incizia membranei chistice ce acopera coroana dintelui, cu evacuarea continutului chistic,
usor hemoragic
-Mentinerea unei igiene bucale adecvate pentru a preveni suprainfectarea.
Chist parodontal lateral:
• Chist primordial derivat din resturile Malassez situate La nivelul
limbusului osos interdentar sau interradicular. Frecvent se intilneste la
tineri, cu predilectie la barbaţi. Este un chist mic , cu perete subtire care
se dezvolta lateral in raport cu radacina uni dinte vital.
• Este localizat mai des la mandibula, zona canin – premolar, faţa distala a
molarului 3 inferior.
• Anatomie patologica :Histologic se determina un perete subtire, fara
caracter inflamator, format dintr-un strat fibros si epiteliu cu 1-3 straturi
de celule pavimentoase sau cubice. La nivelul stratului epitelial se pot
identifica focare de celule clare bogate in glicogen, acestea putind fi
prezente si-n stratul fibros
Chistul gingival al adultului:
• Reprezinta expresia clinica la nivelul partilor moi a chistului parodontal lateral.
• Anatomia patologica :Apare prin transformarea chistica a resturilor lamei
dentare(resturile Serres) de la nivelul parodontiului marginal.
• Tabloul clinic:
-Subiectiv – evolutie asimptomatica
-Obiectiv – se observa o formatiune chistica de mici dimensiuni (sub 1 cm) , situata in
dreptul papilei interdentare sau chiar pe creasta edentata. Mucoasa acoperitoare este
intacta, dar prin transparenta lasa sa se vada o coloratie albastruie.
• R(x) nu se evidentiaza rezorbtie radiculara. 
• Diagnostic diferential:
-Hiperplazii gingivale
-Abcesul parodontal
• Tratament: se va practica chistectomia simpla cu vindecarea per secundam a plagii.
Chistul gingival(alveolar) al nou-nascutului:
• Sunt formatiuni cu incidenta crescuta,care sunt prezente la jumatate din nou-
nascuti, care deriva din resturile Serres ale laminei dentare.
• Localizarea frecventa pe creasta alveolara maxilara, decit mandibulara 
• Anatomia patologica: sunt chisturi mici, superficiale, pline cu keratina.
Prezinta un epiteliu subtire cu o suprafata parakeratozica. Cavitatea chistica
contine detritusuri keratinice.
• Tabloul clinic:
• Se prezinta sub forma unor papule de mici dimensiuni , multiple albicioase,
situate pe creasta alvolara. Dimensiunile de 2-3 mm.In evolutie membrane
chistului se perforeaza, comunica cu cavitatea orala si astfel printr-un fenomen
de marsupializare spontana involueaza total pin la virsta de 3 luni.
Chistul odontogen calcificat:
• Chistul odontogen calcificat (chistul Gorlin , sau cu “cellule fantoma”)
forma de chist extreme de rara, fiind incadrata de unii autori ca formatiuni
tumorala benigna. Uneori se asociaza cu tumori odontoge.
• De cele mai multe ori se localizeaza in zona frontal maxilara sau anterioara
a mandibulei.
• Exista 2 forme:
-Endoosoasa de dimensiuni moderate de 2-4 cm, fiind ins si forme mai mari.
-Exoosoasa se prezinta sub forma unei mase gingivale, sessile sau pediculate
fara caractere clinice specifice.
• Anatomia patologica:In marea majoritate examenul histopatologic releva
forma chistica a acestei leziuni.Prezinta o capsula fibroasa si u epiteliu
odontogen de acoperire format din 4-10 straturi de celule , asemanatoare
ameloblastelor. Caractersitc este prezenta unui numar variabil “de celule
fantoma” in stratul epitelial, adica care isi mentin forma dar isi pierd nucleii.
• Tabloul clinic:
• Se manifesta ca o tumefactie nedureroasa pe os intr-o depresiune cu peretii
bine conturati
• Durerea poate aparea la suprainfectare. Formele reduse pot fi situate intre
radacini, iar cind se maresc pot produce deplasari si rezorbtii radiculare, cu
afectarea dintelui vecin.
• R(x) pot vi vazute mici zone radioopace intr-o cavitate radiotransparenta
• Tratament :Enucleerea este metoda de electie
CHISTUL NAZO-PALATIN (chistul canalului incisiv)

• CHISTUL NAZO-PALATIN (chistul canalului incisiv)

• Chistul nazo-palatin este cel mai frecvent chist neodontogen al cavitatii orale. Este cunoscut si sub
denumirea de chist median anterior al maxilarului sau chistul canalului incisiv. Se dezvolta in
portiunea mediana intre radacinile incisivilor centrali. Se formeaza din celule epiteliale care se
gasesc pe peretii canalelor incisive, din cauza aceasta, cavitatea chistica evolueaza de obicei in
ambele canale.
• Aceste chisturi pot evolua la orice nivel al canalului nazo-palatin, adica de la orificiul nazal pana
la emergenta de la nivelul papilei incisive.
• Poate sa apara la orice varsta, dar mai ales la persoanele de 40-60 de ani, cu predilectie la sexul
masculin. Desi este un chist de dezvoltare, apare rareori la copii, in primii ani de viata.
• Anatomie patologica. Epiteliul peretelui chistic poate fi de tip pavimentos stratificat, cilindric
pseudostratificat sau cilindric ciliat, uneori fiind prezente mai multe tipuri de dispozitie a celulelor
epiteliale in diferite zone ale membranei. Pot fi de asemenea si celule glandulare mucoase. In
membrana chistului pot fi inglobate filetele terminale ale nervului nazo-palatin.
Tabloul clinic:
• O lunga perioada de timp poate fi asimptomatic. Poate fi descoperit intamplator in urma unui examen
radiografic.
• Apare o tumefactie palatinala la nivelul papilei incisive sau vestibular median, imediat sub insertia frenului
buzei superioare. In evolutie ajunge sa deformeze palatul anterior, avand aspect similar unui abces palatinal
situat pe linia mediana. Mucoasa acoperitoare poate fi integra sau poate prezenta o fistula prin care se
elimina continutul chistic, bolnavii acuzand senzatia de gust sarat si hipoestezie a fibromucoasei palatine in
1/3 anterioara. Palparea este dureroasa si se constata fluctuenta. Alteori, exteriorizarea la nivelul partilor
moi poate fi spre vestibular, in fundul de sant din regiunea frontala, deformand buza.
•  Prin suprainfectare secundara, tumefactia atat palatinala cat si vestibulara creste, fiind insotita de dureri
violente. Initial incisivii centrali sunt vitali, insensibili la percutie, dar prezinta o inclinare convergenta a
axei de implantare. Pe masura ce chistul se dezvolta, incisivii centrali isi pierd vitalitatea, consatanduse si
inclinarea lor, fiind posibila si aparitia mobilitatii dentare.
• Uneori evolutia este atat de lenta incat poate fi intalnit la varste foarte inaintate cand bolnavii sunt deja
purtatori de proteze mobile.
• Se descrie si o forma clinica mai rara, ce intereseaza strict partile moi, asa-numitul  chist al papilei incisive.
Tabloul radiologic:
• Se evidentiaza o radiotransparenta de 1-2cm si mai rar de pana la 6 cm. Este bine
delimitata, situata intre radacinile incisivilor centrali superiori, pe linia mediana
sau imediat paramedian, fara a avea punctul de plecare de la nivel periapical.
Radacinile acestor dinti sunt divergente si rareori cu fenomene de resorbtie
radiculara. Imaginea radiografica este de "inima de carte de joc".
• Diagnostic diferential. Uneori, in mijlocul acestei zone de radiotransparenta se poate
proiecta spina nazala anterio-inferioara putand da nastere la confuzii in sensul presupunerii a
doua chisturi radiculare pe ambii incisivi.
• O eventualitate nu foarte rara o constituie prezenta unui chist dentiger a unui meziodens care
poate prezenta simptomatologia clinica a unui chist nazo-palatin.
• Ca punct de plecare de la unul sau ambii incisivi centrali superiori poate fi un chist radicular.
• Pentru formele de chist nazo-palatin de mici dimensiuni, trebuie diferentiat de canalul incisiv
normal.
• Tratament. Tratamentul chsitului canalului nazo-palatin consta in chistectomie simpla, de
obicei prin abord palatinal.
• *Dupa extirparea completa, nu apar recidive. Riscul de transformare maligna este extrem de
mic.
CHISTUL MEDIAN PALATINAL:
• Este un chist "fisural" rar intalnit care isi are originea in resturile epiteliale
restante la nivelul zonei de fuziune embriologica a lamelor orizontale ale
oaselor palatine. Este similar unui chist nazo-palatin localizat spre
posterior in palat si adeseori se confunda cu acesta.
• Anatomie patologica. Peretele chistic este reprezentat de epitelu
pavimentos stratificat. Sunt uneori prezente zone de epiteliu cilindric
pseudostratificat ciliat. De asemenea poate fi prezent un infiltrat
inflamator perilezional.
• Tabloul clinic. Se prezinta sub forma unei deformatii la nivelul palatului
dur, posterior de papila incisiva, pe linia mediana, cu dimensiuni de
aproximativ 2 cm.
Tabloul radiologic:
• Radiografic se evidentiaza o radiotransparenta bine circumscrisa in
palat pe linia mediana. Poate induce divergenta incisivilor centrali
superiori.
• Diagnostic diferential. O radiotransparenta interincisiva fara
manifestare clinica reprezinta de obicei un chist nazo-palatin.
• Tratament. Tratamentul consta in chistectomie.
• * Riscul recidivelor este mic.
CHISTUL NAZO-LABIAL:
• Este un chist care apare extrem de rar, la nivelul buzei superioare,
paramedian. Patogenia sa este inca incerta, se considera ca este vorba de
transformarea chistica a unor resturi de epiteliu distopic al canalului
nazo-lacrimal. Alti autori considera ca este vorba despre un chist
"fisural", derivat din resturile epiteliale embrionare restante la nivelul
liniei de fuziune intre mugurele maxilar si cel nazal lateral. Nu are
componenta osoasa.
• Anatomie patologica. Epiteliul membranei chistice este cilindric
pseudostratificat neciliat si poate contine celule glandulare mucoase.
Alteori se evidentiaza si epiteliul pavimentos stratificat. La exterior,
peretele chistic prezinta un strat fibros.
• Tabloul clinic.  Apare mai frecvent la sexul feminin, la persoanele adulte, prezentand
dimensiuni relativ mici, nedureros, situat in grosimea buzei superioare, paramedian, spre
aripa nasului. Sunt si cazuri in care se prezinta bilateral.
• Poate deforma regiunea, insa nemodificand tegumentul acoperitor. Se localizeaza de obicei
superficial de planul muscular, dar poate deforma semnificativ santul vestibular
superior. Uneori poate cauza discrete tulburari de respiratie pe narina de partea afectata sau
poate afecta stabilitatea unei proteze mobilizabile la edentati.
• Tabloul radiografic. Nu sunt evidente modificari osoase, uneori putand fi prezenta o liza
osoasa prin presiunea exercitata de un chist nazo-labial cu evolutie indelungata.
• Diagnostic diferential. Se face cu:
- abcesul vestibular cu punct de plecare incisiv superior sau abcesul spatiului canin;
- chistul sebaceu, chistul epidermoid sau chistul cu incluzii epidermale;
- tumori benigne sau maligne ale glandelor salivare mici labiale superioare.
• Tratament. Tratamentul consta in chistectomie pe cale orala. Uneori, este necesara si
excizia unei portiuni de fibromucoasa a planseului nazal, daca chistul adera de acesta.
Clinica, diagnosticul și tratamentul chisturilor
inflamatorii:chistul periapical, radicular lateral, rezidual.
Chistul periapical:
• Chisturile radiculare (periapicale) sunt cavitati patologice marginite sau
captusite cu epiteliu, care contin material fluid sau semifluid.
• Chisturile radiculare sunt cele mai frecvente leziuni chistale maxilare si provin
din resturile epiteliale Malassez, care sunt stimulate de inflamatia periapicala a
dintilor devitali.
• Diagnosticul chisturilor radiculare se bazeaza pe examinarea clinica si
radiografica, precum si pe punctia aspirativa a continutului formatiunii chistice.
• Mai predispus fiind sexul masculin, iar varsta cea mai afectata fiind barbatii
intre 30-40 de ani si femeile intre 20-30 de ani. Este foarte rar intalnita pana la
varsta de 10 ani, deoarece se dezvolta rar in raport cu dintii deciduali.
Localizarea este mai frecventa la maxilar decat la mandibula.
Anatomie patologică:
•  Marimea unui chist odontogen este foarte variabila, de la 1cm,  la 7-8cm, in raport cu stadiul evolutiv,
putand interesa unul sau mai multi dinti.
• Initial, chistul are forma sferica, ulterior, evoluand in directia minimei rezistente, forma sa se poate schimba.
• Peretele chistului periapical, in general usor decolabil pe planul osos, cand nu a prezentat fenomene
supurative in antecedente, este alcatuit din trei straturi:
- exterior, este un strat conjunctiv dens si fibros, subtire, dar destul de rezistent;
- intermediar, o structura conjunctiva laxa, bogat vazcularizata. In acest strat sunt prezente focare
inflamatorii de tip limfo-plasmocitar;
- stratul intern este format din epiteliu de tip pavimentos, care uneori poate prezenta unele insule
keratinizate.
• Infectia supraadaugata determina ingrosarea peretelui chistic, aderenta sa la peretele osos si hiperplazia sau
distructia epiteliului.
• Continutul chistului periapical este un lichid, cu aspect caracteristic sero-citrin, filant, continand cristale de
colesterina si avand o presiune intrachistica mai mare decat presiunea capilara. Aspectul lichidului chistic se
poate modifica, devenind șocolațiu in cazul producerii unei hemoragii intrachistice sau purulent daca apare o
infectie supraadaugata.
Tabloul clinic:
• Majoritatea chisturilor radiculare sunt initial asimptomatice in special cele de
marime mica. Uneori prezinta semne indirecte, durere moderata la palpare in
vestibulul bucal din dreptul apexului, sensibilitate la percutia in ax. Acestea sunt
descoperite la examenul radiografic exceptand cazurile cand supureaza, apar dureri
si alte simptome. Testele de vitalitate sunt intotdeauna negative.
• Chisturile periapicale mari prezinta tumefiere vestibulara si mai rar linguala sau
palatinala. Tumefactia se datoreaza expansiunii corticalei osoase, care se subtiaza si
poate prezenta crepitatii. Daca osul este distrus complet, chistul este aderent de
periost si mucoasa in aceasta arie apare rosiatica.
• Evoluand si crescand in dimensiuni, formatiunea chsitica erodeaza corticala osoasa.
La palpare in vestibul se percepe senzatia de „coaja de ou spart” (semnul lui
Dupuytren). In final, chistul perforeaza corticala osoasa si se exteriorizeaza in
partile moi, submucos. Palparea fiind dureroasa si se percepe o zona de fluctuenta.
Tabloul radiografic:
• Radiografic, chisturile radiculare se prezinta ca leziuni osteolitice sau
radiotransparente, de forma rotunda sau ovala, cu margini radioopace
bine delimitate. Cand se infecteaza, delimitarea radioopaca dispare.
Aspirarea continutului chistic. Pe langa examinarea clinica si
radiografica, aspirarea continutului chistic poate fi o metoda valoroasa
care ajuta la stabilirea diagnosticului. In chisturile mai mari de 1,5-2cm
se poate practica punctia aspirativa. Prezenta continutului fluid exclude
existenta unei formatiuni tumorale solide.

Diagnostic diferential. Se face cu majoritatea chisturilor osoase.

Tratament:
• Metoda de tratament poate fi influentata de mai multi factori, cum ar fi
dimensiunea chistului si posibilitatea tratamentului conservator
endodontic respectiv necesitatea extractiei acestuia.
• Pentru chisturile de dimensiuni mici si medii, exista doua posibilitati
terapeutice, in fuctie de starea dintelui/dintilor cauzali. Daca dintele
cauzal este recuperabil, cu implantare buna, si daca mai putin de o
treime din radacina este inclusa in formatiunea chistica, se va practica
chistectomia. Daca este irecuperabil se practica extractia dentara si
chistectomia prin alveola postextractionala. Daca accesul este
insuficient pentru indepartarea chistului, se va practica chistectomia prin
abord vestibular.
Tehnica chirurgicala de chistectomie
(enucleere) prin abord vestibular
• Aceasta tehnica implica indepartarea completa a sacului chistic si vindecarea plagii per
primam. Aceasta este cea mai satisfacatoare metoda de tratament a unui chist si este indicata
in toate cazurile unde mebrana chistica poate fi indepartata fara a leza dintii adiacenti si alte
structuri anatomice.
• Procedura chirurgicala pentru tratamentul unui chist prin enucleere include urmatoarele etape:
-decolarea lamboului muco-periostal;
-indepartarea osului si expunerea chistului;
-enucleerea membranei chistice;
-toaleta plagii si sututra.
• Dupa determinarea radiografica a localizarii si a marimii chistului, se creeaza un lambou
trapezoidal care trebuie sa se extinda atat cat sa ofere acces si vizibilitate adecvata a campului
chirurgical.
• Dupa decolarea muco-periostala, osul care acopera formatiunea chistica este
evaluat si poate fi normal, subtiat sau complet distrus.
• In cazul osului normal, se foloseste o freza globulara pentru a indeparta portiunea
din tabla osoasa corticala vestibulara care acopera chistul si in functie de
extinderea sa se foloseste si o freza cilindrica pentru a largi fereastra osoasa
creata.
• Fereastra osoasa trebuie sa fie suficient de larga astfel incat toate partile cavitatii
chistice sa fie accesate si chiuretate fara dificultate.
• Daca peretele osos este subtiat sau perforat, se indeparteaza periferic cu o freza
cilindrica pana in os compact. Pentru indepartarea chisturilor mici se foloseste
chiureta, in timp ce pentru indepartarea chisturilor mari este preferat decolatorul
periostal.
• Dupa indepartarea chistului se foloseste o chiureta pentru a inspecta cavitatea de
prezenta unor resturi chistice, se iriga abundent cu ser fiziologic si se sutureaza
lamboul.
Îndepărtarea chirurgicală a unui chist maxilar pe cale vestibulară:
a)incizia pentru realizarea unui lambou trapezoidal;
b)decolarea lamboului și expunerea câmpului chirurgical.
a)îndepărtarea stratului osos de pe fața vestibulară corespunzătoare chistului;
b)fereastra osoasă creată pentru expunerea chistului.
a)Îndepărtarea membranei chistice din cacitatea osoasa cu ajutorul pensei hemostatice si
chiuretei;
b)câmpul operator după îndepărtarea formațiunii chistice;
c)plasarea firelor de sutura.
• In cazul chisturilor de dimensiuni mari care se extind catre sinusurile
maxilare, dar la care se mentine o separatie osoasa minima intre
peretele chistic si mucoasa sinusala, nu este necesara cura radicala a
sinusului maxilar. Dar, in cazul cand chistul afecteaza mucoasa
sinusala, se indica si cura radicala a sinusului maxilar.
• Pentru chisturile mari de la madibula, care prezinta risc crescut de
fractura in os patologic, sau pentru cele maxilare cu extensie
importanta in sinusul maxilar sau in fosele nazale, se poate opta pentru
marsupializarea chistului, in asociere cu tratamentul conservator sau
radical al dintelui.
Tehnica chirurgicala de marsupializare:
• Aceasta metoda este folosita pentru indepartarea chirurgicala a chisturilor mari si necesita
crearea unei ferestre chirurgicale intr­un anumit loc deasupra formatiunii chistice.
• Pentru a creea fereastra chirurgicala se face o incizie circulara, care include muco-periostul,
stratul osos subiacent perforat si peretele chistic corespunzator.
• Dupa aceasta procedura, continutul chistic este evacuat si se sutureaza periferic muco-
periostul la peretele chistic prin fire separate.
• Apoi cavitatea chistica este irigata cu ser fiziologic si umpluta cu o mesa iodoformata, care
se indeparteaza  la o saptamana impreuna cu firele de sutura. In timpul acestei perioade
marginile plagii se vindeca, realizand o comunicare permanenta a cavitatii chistice cu
cavitatea orala. Irigarea cavitatii chistice se practica de cateva ori pe zi, fiind mentinuta
curata de resturi alimentare si previne o potentiala infectie.
• Vindecarea plagii se face  per secundam si epiteliul chistului se transforma in mucoasa
orala.
Tratamentul unui chist mandibular prin metoda marsupializării:
a)incizie circulară ce include mucoasa și periostul;
b)expunerea tablei osoase vestibulară și îndepărtarea stratului osos cu freza globulară.
a)Lărgirea ferestrei osoase cu cleștele ciupitor de os
b)expunerea chistului după îndepărtarea stratului osos
a)Sutura marginilor cavității la membrana chistică;
b)meșare cavității chistice.
Cavitatea chistica dupa inserarea mesei iodoformate.
Chistul radicular lateral:
• Este o varianta rara a chistului radicular. Se dezvolta lateral fata de apexul unui
dinte devital, la nivelul orificiului unui canal dentar aberant, a unei cai false sau a
unei fracturi radiculare. Examinarea vitalitatii dentare ca si examenul radiografic
precizeaza diagnosticul.
• Anatomie patologica: Are aceeasi structura morfologica cu a
chistului periapical.
• Tabloul clinic: Apare gingival, mai oral, de regula in gingie fixa.
• Tabloul radiografic: Aspectul radiografic releva o radiotransparenta
de mici dimensiuni localizata radicular lateral, de cele mai multe ori in
limbusul osos interdentar sau mai rar interradicular.
• Diagnostic diferential. Trebuie diferentiat de:
- chistul lateral periodontal de dezvoltare in care dintele adiacent este
vital;
-keratochistul odontogen primordial;
-parodontopatia marginala cronica profunda.
• Tratament. Atitudinea terapeutica este similara cu a chistului
periodontal. Tinand cont de evolutia laterala a chistului, cu erodarea
limbusului alveolar interdentar, implantarea acelui dinte cauzal poate
fi compromisa, impunand extractia dentara si chistectomia prin
alveola.
Chistul rezidual:
• Ia nastere din chistul radicular care isi continua evolutia mai multi ani
dupa extractia dintelui temporar sau permanent. Are o frecventa intre 3
si 13%. Se dezvolta, de obicei, din granulomul periapical care nu a
fost chiuretat sau a unui chist radicular, sau periodontal chiuretat
insuficient.
• Dupa un timp de la cicatrizarea alveolara, granulomul sufera
transformare chistica sau chistul extirpat incomplet isi continua
evolutia. La inceput, chistul se gaseste localizat si dreptul alveolei din
care s-a extras dintele cauzal, putandu-se ulterior extinde la mai multi
dinti, iar la maxilar in sinus.
Imaginea radiografică:
• Imaginea radiografica a unui chist rezidual dupa un tratament
endodontic are aspectul unui chist periapical localizat la un dinte cu
obturatie de canal. La chistul rezidual dupa extractia dentara se
prezinta radiografic, ca un chist radicular persistent la nivelul unei
creste alveolare edentate, dupa vindecarea osoasa a alveolei
postextractionale.
• Diagnostic diferential. Se face cu:
- chistul periapical, dintele nu este obturat;
- alte entitati chistice sau tumorale.
• Tratament. Metoda terapeutica indicata pentru chistul rezidual este
chistectomia.
Clinica, dignosticul și tratamentul pseudochisturilor:
cavitate osoasă idiopatică
• A fost denumita si chist osos simplu, chiar osos hemoragic, chist osos
solitar sau chist osos traumatic. Reprezinta o cavitate endoosoasa fara
membrana, fapt pentru care este considerata un pseudochist cu etiologie
incerta.
• Cavitatea osoasa idiopatica nu are implicatie patologica si se localizeaza
uneori la nivelul oaselor maxilare, dar si la nivelul altor oase (in special
diafizele proximale ale oaselor lungi – femur, tibie).
• Anatomie patologica. Peretele defectului osos prezinta un strat subtire de
tesut conjunctiv sau fibromixomatos. Zonele osoase adiacente prezinta
adeseori lacune Howship, sugestive pentru activitatea osteoclastica.
• Tabloul clinic: Asimptomatica, fiind decelata intamplator in urma unui
examen radiografic. Apare mai frecvent la pacienti cu varste cuprinse intre 10-
20 de ani, mai ales la sexul masculin. Foarte rar apare la copii sub 10 ani sau la
adultii peste 35 de ani. Se localizeaza mai adesea la mandibula, in zona
premolara sau molara. Foarte rar pacientii acuza o senzatie dureroasa sau
parestezie in teritoriul nervului alveolar inferior.
• Tabloul radiografic: Aspectul radiografic releva o radiotransparenta bine
delimitata, cu dimensiuni variabile de la 1cm la 10 cm. Uneori,
radiotransparenta se insinueaza aparent printre radacinile dintilor, dand
impresia ca apexurile dentare sunt incluse in formatiunea chistica. Dar, de
fapt lamina dura este prezenta si integra in jurul respectivelor radacini. Acesti
dinti sunt vitali si nu prezinta rezorbtie radiculara.
• Diagnostic diferential. Se poate usor confunda cu oricare din
entitatile chistice sau tumorale cu aspect de radiotransparenta. Este
foarte adesea necesara explorarea chirurgicala pentru a evita o
conduita terapeutica eronata.
• Tratament. Se indica explorarea chirurgicala si chiuretajul peretilor
ososi. Este absolut necesar examenul histopatologic al tesuturilor
recoltate prin chiuretaj.
Defectul osos Stafne:
• O serie de radiotransparente , localizate in treimea posterioara a corpului
mandibular, au fost descrise de Stafne in 1942. Aceasta radiotransparenta
este corelata cu o varianta anatomica in care corticala interna a corpului
mandibular in treimea posterioara sau in apropierea unghiului mandibular
prezinta o concavitate care este expresia impresiunii glandei submandibulare.
Defecte asemanatoare sunt intalnite destul de rar si in zona anterioara a
corpului mandibular, prin impresiunea glandelor sublinguale.
• Tabloul clinic: Glandele salivare nu prezinta nici un fel de modificari
patologice si defectul osos Stafne nu induce niciun fel de simptomatologie.
Uneori formatiunea intretaie bazilara mandibulei, putandu-se chiar palpa o
discreta subtiere a bazilarei.
• Tabloul radiografic: Este descoperit intamplator pe o radiografie
panoramica, avand aspectul unei radiotransparente slab definite,
situate de obicei sub canalul madibular, in zona molara sau a unghiului
mandibular. Este bine delimitat, prezentand un contur bine definit,
radioopac, aparent sclerotic.
• In regiunea anterioara a corpului mandibular cand este localizat, se
prezinta ca o radiotransparenta suprapusa peste apexurile dintilor
anteriori ai mandibulei.
• Diagnostic diferential.   Poate induce probleme importante de
diagnostic, atat cu celelalte chisturi, cat si cu chisturile sau
tumorile osoase cu caracter radiotransparent cu caracter unilocular.
Prin investigatii suplimentare, de exemplu CT, se poate stabili natura
radiotransparentei.
• Tratament. Fiind vorba despre o varianta anatomica, nu este necesar
niciun fel de tratament.
Multumim pentru atentie!