REFERAT
Tema: Tratamentul chirurgical al afecțiunilor
parodontale. Chirurgia osoasă alveolară.
Chirurgia muco-gingivală.
Chișinău 2020.
1. Chirurgia osoasă alveolară: Intervenții de rezecție și modelare osoasă
(ostectomii și osteoplastii); Intervenții de restaurare a osului alveolar (Fără adiție și cu adiție
de material adițional pentru regenerarea osoasă). Obiective; Indicaţii şi Contraindicații;
Avantaje şi Dezavantaje.
Este o ramură a chirurgiei prin intermediul căreia se remodelează osul care susține unul sau
mai mulți dinți la locul lor. Este un tip de tratament care se aplică în cazul afecțiunilor gingivale.
1.Intervenții de rezecție și modelare osoasă:
- Pungi parodontale osoase, create printr-o resorbție alveolară; unde osul alveolar este întărit
de prelungiri din corpul oaselor maxilare, mai rezistente la resorbție
- Resorbții osoase verticale, unde se atenuează neregularitățile conturului osos alveolar
- Restaurarea coroanei clinice a dinților prin gingivectomie și remodelare a marginii osului
alveolar, cu repoziționarea apicală a lamboului mucogingival
2.Intervenții de restaurare a osului alveolar. Este un procedeu care implică mecanisme de refacere a
osului alveolar. Se disting 2 metode de tratament:
- Prin tratament de adiție
- Fără utilizarea unui material adițional
Tratamentul de aditie osoasa este sigur si predictibil cu o rata foarte mica de complicatii
atunci cand:
Chirurgul detine experienta si manualitatea necesara si este specializat in astfel de
manopere,
Se utilizeaza biomateriale de calitate, certificate si aparatura avansata, capabila sa ofere
caracterul „minim invaziv” (piezochirurgie, laser, etc),
Pacientul respecta cu strictete toate indicatiile medicului (igiena orala, fumat, dieta speciala,
medicatie, controale, etc).
Aditiile osoase orizontale (ingrosarea osului) sunt mai predictibile si au o sansa de succes mai
mare decat aditiile osoase verticale (inaltarea osului).
Procedurile de grefare osoasa – sunt proceduri specifice ce au ca scop cresterea (refacerea)
volumului osos – pe inaltime (aditie verticala) si pe latime (aditie orizontala) pentru a crea fundatia
solida pentru implanturile dentare si lucrarile de pe acestea.
a. Conservarea alveolei postextractionale – daca imediat dupa extractie nu se poate insera
implantul dentar, pentru ca osul sa-si pastreze forma si sa nu se deformeze, ideal este ca alveola sa
fie umpluta cu material de aditie (substitut osos). Dupa vindecare (4-6 luni) implantul dentar va fi
inserat in pozitia perfecta, intr-un os intact si cu densitate corespunzatoare. Daca dintele se afla intr-
o zona vizibila, o coroana provizorie si personalizata va fi plasata de catre specialistul protetician
pentru a ghida vindecarea gingivala corecta.
b. Aditia osoasa orizontala – se realizeaza atunci cand osul maxilar este prea subtire pentru a
suporta un implant dentar. O solutie de compromis este reprezentata de inserarea unui implant cu
diametru mai mic (subtire) decat cel recomandat insa acesta nu va functiona pe termen lung. Astfel,
prin aditie orizontala, osul va fi ingrosat oferind posibilitatea pozitionarii ideale a unui implant de
diametru corect. Totodata, realizam o forma corespunzatoare a gingiei ceea ce va usura igiena
locala si va imbunatatii considerabil estetica dentara.
c. Aditia osoasa verticala – se realizeaza atunci cand osul maxilar este prea scurt pentru a
suporta un implant dentar. O solutie de compromis este reprezentata de inserarea unui implant cu
lungime mai mica (scurt) decat cel recomandat insa acesta nu va functiona pe termen lung. Astfel,
prin aditie verticala, osul va fi inaltat oferind posibilitatea pozitionarii ideale a unui implant de
lungime corecta.
Cauzele frecvente ale pierderii verticale de os sunt: boala parodontala, traumatismele,
extractia dentara si pneumatizarea (marirea volumului) sinusului. Inaltarea osului in sinusul maxilar
PNEUMATIZAT se numeste sinus lifting si augmentare osoasa sinuzala.
d. Augmentarea sinuzala – extractia dintilor posteriori de la maxilarul superior permite ca
sinusul maxilar, care in mod normal se afla deasupra acestor dinti, sa-si mareasca volumul, ocupand
osul.
Implanturile nu pot fi inserate in sinus, adica in aer (in sinus se gaseste aer) si de aceea,
procedura vizeaza refecerea volumului osos in aceasta regiune.
In functie de gravitatea leziunii (cantitatea de tesut lipsa), aditiile se pot realiza intr-o singura
etapa sau pot necesita mai multe etape. In timpul consultatiei de specialitate, asistati de tomografia
dentara (3D), dr. Chemal Taner si colegii acestuia va vor oferi informatii exacte asupra acestui
aspect.
Acestea includ:
substitute de os natural,
membrane bariera (resorbabile si neresorbabile) in vederea regenerarii ghidate,
membrane substitut gingival,
os autolog (blocuri, granule) recoltat de la pacient in vederea amestecului cu osul substitut,
tehnologie piezo,
tehnologie laser,
sisteme de fixare a grefelor osoase (suruburi, cofraje, membrane si plase din titan).
2. Examinarea pacienților. Pregătirea preoperatorie (locală, generală), înlăturarea
factorilor iritativi şi infecţioşi locali, restabilirea rapoartelor de ocluzie, imobilizarea dinţilor.
selecţia anestezicilor şi a metodelor de anestezie. Tehnica operatorie. Pansamentul şi
îngrijirea postoperatorie.
Tratamentul medicamentos local si general cu actiune antimicrobiana si antiinflamatorie,
impreuna cu procedurile locale de indepartare a placii bacteriene, a tartrului supra- si subgingival
sunt urmate de vindecare în cazul gingivitelor si în majoritatea formelor clinice de parodontita
marginala cronica superficiala; in formele mai avansate de îmbolnavire parodontala marginala de
tip inflamator se produc însa ameliorari si nu vindecari propriu-zise, daca nu sunt realizate si alte
doua obiective majore. În afara suprimarii infectiei, si anume: 1. Îndepartarea tesuturilor degradate,
a structurilor patologice 2. Recuperarea functionala a dintilor parodontotici.
Pungile parodontale si continutul lor patologic: cement necrotic, tesut epitelial si conjunctiv
de granulatie, os ramolit, osteitic, exsudat inflamator se suprima cel mai eficient prin proceduri
chirurgicale. Înaintea tratamentutui chirurgical parodontal propriu-zis. specific, sunt necesare
masuri chirurgicale de indepartare a focarelor microbiene nerecuperabile prin tratament
conservator.
Pregătiri preoperatorii
Inaintea interventiei chirurgicale sunt necesare unele pregatiri, masuri menite sa previna posibile
accidente si incidente nedorite în cursul actului operator.
1.Determinarea unor constante biologice si corectarea lor in cazul in care prezinta abateri
semnificative de la valorile normale.
În mod obisnuit, incizia si decolarea partilor moi gingivale, situate superficial, sunt urmate
de o hemoragie usoara, produsa de leziunile capilare care, printr-un mecanism reflex (reflex
axonic), produc o contractie a sfincterelor precapilare într-un interval de cateva zeci de secunde.
Uneori, rezistenla capilarelor este scazuta: În carența vitaminelor C si P, trombocitopenii, la
hepatici, hipertensivi, uremici, in diabet.
Rezistența capilara se determina prin proba garoului RUMPEL-LEEDE garoul -, de
compresiune, sau prin depresiune cu ajutorul unei mici ventuze de sticla, prevazuta cu o pompa de
aspiratie, aplicata în regiunea plicii cotului.
Determinarea si corectarea timpilor de coagulare, de sangerare si de protrombina sunt
obligatorii înaintea unei interventii chirurgicale;
- numaratoarea de leucocite se impune ori de cate ori depistam sangerare hiperplazii gingivale
extinse pe arii mari, asociate cu leziuni ulcerative ale mucoasei gingivale si bucale;
- glicemia, uneori proba hiperglicemiei provocate, poate depista un diabet in stadiul biochimic cu
manifestari clinice inaparente.
Uneori, este necesara si o medicatie calmanta cu sedative, tranchilizante minore. o potiune calmanta
care poate fi administrata cu o jomatate de ora înaintea interventiei contine: bromura de calciu,
tinctura de valeriana, luminal sodic în solutie apoasa.
- controale periodice.
Osteoconducti
Osteoinductie Osteogenic
e
Alloplast + – –
Xenogref
+ – –
a
Allogrefa + +/- –
Autogrefa + + +