Sunteți pe pagina 1din 11

MINISTERUL SĂNĂTĂȚII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „NICOLAE


TESTEMIȚEANU‟
CATEDRA: Chirurgie OMF și implantologie orală „Arsenie
Guțan”

REFERAT
Tema: Tratamentul chirurgical al afecțiunilor
parodontale. Chirurgia osoasă alveolară.
Chirurgia muco-gingivală.

Realizat: Zorilă Melania, grupa S1505


Corj Elena, grupa S1505

Chișinău 2020.
1. Chirurgia osoasă alveolară: Intervenții de rezecție și modelare osoasă
(ostectomii și osteoplastii); Intervenții de restaurare a osului alveolar (Fără adiție și cu adiție
de material adițional pentru regenerarea osoasă). Obiective; Indicaţii şi Contraindicații;
Avantaje şi Dezavantaje.
Este o ramură a chirurgiei prin intermediul căreia se remodelează osul care susține unul sau
mai mulți dinți la locul lor. Este un tip de tratament care se aplică în cazul afecțiunilor gingivale.
1.Intervenții de rezecție și modelare osoasă:
- Pungi parodontale osoase, create printr-o resorbție alveolară; unde osul alveolar este întărit
de prelungiri din corpul oaselor maxilare, mai rezistente la resorbție
- Resorbții osoase verticale, unde se atenuează neregularitățile conturului osos alveolar
- Restaurarea coroanei clinice a dinților prin gingivectomie și remodelare a marginii osului
alveolar, cu repoziționarea apicală a lamboului mucogingival
2.Intervenții de restaurare a osului alveolar. Este un procedeu care implică mecanisme de refacere a
osului alveolar. Se disting 2 metode de tratament:
- Prin tratament de adiție
- Fără utilizarea unui material adițional
Tratamentul de aditie osoasa este sigur si predictibil cu o rata foarte mica de complicatii
atunci cand:
 Chirurgul detine experienta si manualitatea necesara si este specializat in astfel de
manopere,
 Se utilizeaza biomateriale de calitate, certificate si aparatura avansata, capabila sa ofere
caracterul „minim invaziv” (piezochirurgie, laser, etc),
 Pacientul respecta cu strictete toate indicatiile medicului (igiena orala, fumat, dieta speciala,
medicatie, controale, etc).
Aditiile osoase orizontale (ingrosarea osului) sunt mai predictibile si au o sansa de succes mai
mare decat aditiile osoase verticale (inaltarea osului).
Procedurile de grefare osoasa – sunt proceduri specifice ce au ca scop cresterea (refacerea)
volumului osos – pe inaltime (aditie verticala) si pe latime (aditie orizontala) pentru a crea fundatia
solida pentru implanturile dentare si lucrarile de pe acestea.
a. Conservarea alveolei postextractionale – daca imediat dupa extractie nu se poate insera
implantul dentar, pentru ca osul sa-si pastreze forma si sa nu se deformeze, ideal este ca alveola sa
fie umpluta cu material de aditie (substitut osos). Dupa vindecare (4-6 luni) implantul dentar va fi
inserat in pozitia perfecta, intr-un os intact si cu densitate corespunzatoare. Daca dintele se afla intr-
o zona vizibila, o coroana provizorie si personalizata va fi plasata de catre specialistul protetician
pentru a ghida vindecarea gingivala corecta.
b. Aditia osoasa orizontala – se realizeaza atunci cand osul maxilar este prea subtire pentru a
suporta un implant dentar. O solutie de compromis este reprezentata de inserarea unui implant cu
diametru mai mic (subtire) decat cel recomandat insa acesta nu va functiona pe termen lung. Astfel,
prin aditie orizontala, osul va fi ingrosat oferind posibilitatea pozitionarii ideale a unui implant de
diametru corect. Totodata, realizam o forma corespunzatoare a gingiei ceea ce va usura igiena
locala si va imbunatatii considerabil estetica dentara.

 
c. Aditia osoasa verticala – se realizeaza atunci cand osul maxilar este prea scurt pentru a
suporta un implant dentar. O solutie de compromis este reprezentata de inserarea unui implant cu
lungime mai mica (scurt) decat cel recomandat insa acesta nu va functiona pe termen lung. Astfel,
prin aditie verticala, osul va fi inaltat oferind posibilitatea pozitionarii ideale a unui implant de
lungime corecta.

 
Cauzele frecvente ale pierderii verticale de os sunt: boala parodontala, traumatismele,
extractia dentara si pneumatizarea (marirea volumului) sinusului. Inaltarea osului in sinusul maxilar
PNEUMATIZAT se numeste sinus lifting si augmentare osoasa sinuzala.
d. Augmentarea sinuzala – extractia dintilor posteriori de la maxilarul superior permite ca
sinusul maxilar, care in mod normal se afla deasupra acestor dinti, sa-si mareasca volumul, ocupand
osul.
Implanturile nu pot fi inserate in sinus, adica in aer (in sinus se gaseste aer) si de aceea,
procedura vizeaza refecerea volumului osos in aceasta regiune.
In functie de gravitatea leziunii (cantitatea de tesut lipsa), aditiile se pot realiza intr-o singura
etapa sau pot necesita mai multe etape. In timpul consultatiei de specialitate, asistati de tomografia
dentara (3D), dr. Chemal Taner si colegii acestuia va vor oferi informatii exacte asupra acestui
aspect.

Tipul de aditie osoasa se bazeaza pe:


 Inaltimea si latimea osului existent;
 Localizarea implanturilor;
 Cerintele functionale a dintilor ce urmeaza a fi inlocuiti;
 Elementele estetice a dintilor ce urmeaza a fi inlocuiti;
 Necesitatea conservarii sau a augmentarii;
Acestea includ:
 Grefari cu bloc osos;
 Grefari cu os particulat;
 Ridicare de membrana sinuzala („sinus lifting”) si augmentarea sinusului maxilar;
 Elongari de creasta maxilara;
 Osteogeneza prin osteodistractie;
 Proceduri de regenerare osoasa ghidata.
Factori de crestere biologici –Utilizand „factori de crestere” naturali, fara adaosuri de
chimicale sau conservanti reusim sa regeneram rapid si eficient cantitati considerabile de tesuturi, in
special de os, atat de necesar ancorarii ferme a implantului dentar.
Se utilizeaza in orice terapie regenerativa revolutionarul PRF (platelet-rich-fibrin = concentrat
trombocitar imbogatit cu fibrina), atat sub forma de membrana (A-PRF) cat si in forma lichida,
concentrata (I-PRF).

Materiale si aparatura specifice – conform standardelor internationale,se utilizeaza o


varietate de materiale si tehnologie avansate pentru a transforma procedurile de grefare osoasa in
manopere minim invazive si maxim de eficiente.

Acestea includ:
 substitute de os natural,
 membrane bariera (resorbabile si neresorbabile) in vederea regenerarii ghidate,
 membrane substitut gingival,
 os autolog (blocuri, granule) recoltat de la pacient in vederea amestecului cu osul substitut,
 tehnologie piezo,
 tehnologie laser,
 sisteme de fixare a grefelor osoase (suruburi, cofraje, membrane si plase din titan).
2. Examinarea pacienților. Pregătirea preoperatorie (locală, generală), înlăturarea
factorilor iritativi şi infecţioşi locali, restabilirea rapoartelor de ocluzie, imobilizarea dinţilor.
selecţia anestezicilor şi a metodelor de anestezie. Tehnica operatorie. Pansamentul şi
îngrijirea postoperatorie.
Tratamentul medicamentos local si general cu actiune antimicrobiana si antiinflamatorie,
impreuna cu procedurile locale de indepartare a placii bacteriene, a tartrului supra- si subgingival
sunt urmate de vindecare în cazul gingivitelor si în majoritatea formelor clinice de parodontita
marginala cronica superficiala; in formele mai avansate de îmbolnavire parodontala marginala de
tip inflamator se produc însa ameliorari si nu vindecari propriu-zise, daca nu sunt realizate si alte
doua obiective majore. În afara suprimarii infectiei, si anume: 1. Îndepartarea tesuturilor degradate,
a structurilor patologice 2. Recuperarea functionala a dintilor parodontotici.
Pungile parodontale si continutul lor patologic: cement necrotic, tesut epitelial si conjunctiv
de granulatie, os ramolit, osteitic, exsudat inflamator se suprima cel mai eficient prin proceduri
chirurgicale. Înaintea tratamentutui chirurgical parodontal propriu-zis. specific, sunt necesare
masuri chirurgicale de indepartare a focarelor microbiene nerecuperabile prin tratament
conservator.
Pregătiri preoperatorii
Inaintea interventiei chirurgicale sunt necesare unele pregatiri, masuri menite sa previna posibile
accidente si incidente nedorite în cursul actului operator.
1.Determinarea unor constante biologice si corectarea lor in cazul in care prezinta abateri
semnificative de la valorile normale.
În mod obisnuit, incizia si decolarea partilor moi gingivale, situate superficial, sunt urmate
de o hemoragie usoara, produsa de leziunile capilare care, printr-un mecanism reflex (reflex
axonic), produc o contractie a sfincterelor precapilare într-un interval de cateva zeci de secunde.
Uneori, rezistenla capilarelor este scazuta: În carența vitaminelor C si P, trombocitopenii, la
hepatici, hipertensivi, uremici, in diabet.
Rezistența capilara se determina prin proba garoului RUMPEL-LEEDE garoul -, de
compresiune, sau prin depresiune cu ajutorul unei mici ventuze de sticla, prevazuta cu o pompa de
aspiratie, aplicata în regiunea plicii cotului.
Determinarea si corectarea timpilor de coagulare, de sangerare si de protrombina sunt
obligatorii înaintea unei interventii chirurgicale;

- numaratoarea de leucocite se impune ori de cate ori depistam sangerare hiperplazii gingivale
extinse pe arii mari, asociate cu leziuni ulcerative ale mucoasei gingivale si bucale;

- glicemia, uneori proba hiperglicemiei provocate, poate depista un diabet in stadiul biochimic cu
manifestari clinice inaparente.

2. Aprecierea gradului de imbolnavire se poate face prin examene clinice si paraclinice


(indici, teste).

3. Efectuarea tratamentului antimicrobian reduce componenta antiinflamatorie, hipertrofica,


a leziunilor parodontale si permite medicului exereza numai a tesuturilor afectate in mod ireversibil.

4. Pregatirea psihica a pacientilor este necesara pentru o buna cooperare în cursul


interventiei si consta în explicarea scopului si necesitatii acesteia, precum si expunerea sumara a
desfasurarii ei, in special faptul ca va fi efectuata sub anestezie si într-un timp scurt.

Uneori, este necesara si o medicatie calmanta cu sedative, tranchilizante minore. o potiune calmanta
care poate fi administrata cu o jomatate de ora înaintea interventiei contine: bromura de calciu,
tinctura de valeriana, luminal sodic în solutie apoasa.

Se mai pot utiliza: Meprobamat, Diazepam în doze mici.

Îngrijirile postoperatorii se refera la:

- indicatii de tratament antalgic (la nevoie) si antiinflamator;

- igiena zonei operate si a intregii cavităti bucale;

- reluarea progresiva a masticatiei;

- controlul plagii la 24 ore;

- controlul final al plagii suturate sau altfel protejate;

- controale periodice.

3. Terapia de adiție: Grefele osoase. Clasificarea (Autogene, Alogene, Xenogene,


Aloplastice, Alte materiale). Obiective; Indicaţii şi Contraindicații; Avantaje şi Dezavantaje.
Este o procedură care urmarește defectele osului alveolar printr-un material susceptibil să
favorizeze prin neomineralizarea osoasă.
Grefele osoase în terapia de adiție, fragmente de origine diferită cu ajutorul cărora se reface
deficitul de volum osos la nivelul oaselor maxilare. Prin utilizarea lor se urmărește:
- reducerea adîncimii pungilor parodontale;
- realizarea unei joncțiuni gingivo-dentare înalte;
- micșorarea gradului de resorbție osoasă;
- înălțarea nivelului de os alveolar restant.
Clasificarea grefelor osoase
 Grefe de origine umană:
• Grefele osoase autogene- se realizează din transplante de os recoltate dintr-o localizare
topografică și aplicate în alta la același individ.
Pentru refacerea osului alveolar s-a utilizat:
a)Din cavitatea bucală:
-particule de os cortical amestecat cu sînge;
-fragmente din peretele alveolar, recoltate după extractii;
-fragmente sub formă de pană, dislocate din creasta edentată vecină unei pungi parodontale,
pe care o obturează prin translație;
-fragmente din creasta edentată sau din exostoze;
-os obținut prin trepanare din corpul oaselor maxilare;
-os medular, spongios, recoltat din zona tuberozității maxilare
b)Din afara cavitpții bucale:
-fragmente de os medular recoltat din osul iliac;
-fragmente de os iliac în stare proaspătă sau înghițat.
• Grefele osoase alogene sau omologe umane, se realizează din transplante de os uman între
indivizi diferiți:
-os iliac medular liofilizat decalcificat;
-is iliac medular liofilizat mineralizat;
-os mineral.
Avantaje:stimularea proteinelor de morfogeneză osoasă.
Dezavantaj:posibititatea transmiterii unor boli infecțioase virale (SIDA).
• Grefe osoase heterogene sau xenogene recoltate de la animale
-os liofilizat decalcificat;
-hidroxiapatitele
-matrice anorganica de hidroxiapatită de la bovine asociată cu o peptidă de colagen
 Materiale sintetice înlocuitoare de os:
• Grefe sintetice aloplastice
-hidroxiapatite neporoase
-hidroxiapatită poroase
-beta tricalciu fosfat
-și atle materiale (sulfat de calciu, fragmente de scleră, dura mater, colagen.
Grefarea osoasa este posibila deoarece tesutul osos, spre deosebire de majoritatea tesuturilor
din organism are capacitatea de a se regenera complet cu conditia sa i se asigure spatiul de crestere
(motivul utilizarii diverselor dispozitive mentinatoare de spatiu si a membranelor). Osul nativ va
creste si va inclocui treptat si complet materialul de grefare, rezultand o regiune de os nou.
Mecanismele biologice care ofera o justificare plauzibila pentru grefarea osoasa sunt:
 Osteoconductia,
 Osteoinductia,
 Osteogeneza.

Osteoconducti
  Osteoinductie Osteogenic
e
Alloplast + – –
Xenogref
+ – –
a
Allogrefa + +/- –
Autogrefa + + +

4. Regenerarea tisulară ghidată: Membrane. Tipuri de membrane (resorbabile,


neresorbabile). Obiective; Indicaţii şi Contraindicații; Avantaje şi Dezavantaje.
Constă din blocarea proliferării țesutului epitelial în interiorul defectelor osoase parodontale și
de stimulare a restructurării conjunctive demodontale.
Regenerarea tisulară ghidată este o modalitate terapeutică realizată prin tehnici chirurgicale
care folosesc in principal bariere mecanice, unele cu valoare biologică: matricele de biotroceramică
în colagen și care conduc la regenerarea gingivo-parodontală.
Membranele utilizte sunt de 2 tipuri:
a)neresorbabile:
- membrane de pilitetrafluoretilenă expandată;
- cauciuc de digă, care prezintă o serie de avantaje:
• Posibilitatea tratării simultane a unui numar crescut de defecte;
• Adaptare bună și etanșă, în deosebi la nivelul concavității interradiculare;
• Bună separare a cheagului de posibila contaminare bacteriană;
• Preț redus
b)resorbabile:
- De colagen, care reprezintă o proteină importantă atît pentru structurarea desmodonțiului si
ligamentului periodontal, cît și a osului alveolar și a cementului, care rezultă din proprietatea sa
chemotactică față de fibroblaști;
- Acid polilactic ( tratamentul defectelor furcațiilor de clasa a II );
- Acid poliglicolic;
- poliglactin,;
- Dura mater liofilizată;
- Grefe autogene de periost

5. Chirurgia muco-gingivală: Grefele gingivale libere; Operația cu lambou


deplasat apical; Operația cu lambou deplasat coronar; Operația cu lambou deplasat lateral.
Obiective; Indicaţii şi Contraindicații; Avantaje şi Dezavantaje.
Chirurgia mucogingivală este o procedură chirurgicală care are ca scop corectarea defectelor
morfologice și de poziție a gingiei.
Grefele gingivale libere sunt folosite pentru creșterea zonei de gingie fixă, redusă de de
obicei, prin bride cu inserție înaltă (frecvent în zona caninului și premolarilor inferiori).
Tehnica:
-desfiițarea pungilor parodontale, prin gingivectomie;
-pregătirea zonei printr-o incizie orizontală de-a lungul joncțiunii mucogingivale și decolarea
mucoasei subiacente care se suturează decliv;
-pregătirea grefei care este recoltată cu bisturiul sau cu un mucotom, din zona netedă a
mucoasei palatinale, situată aproape de de coletul dinților de pe aceeași parte cu zona grefată de la
mandibulă;
-aplicarea grefei peste zona denudată, sutura separată a marginii coronare și a capetelor
laterale;
-protecția plagii cu meșe de tifon sau ciment chirurgical.
Operațiile cu lambou deplasat apical efectuată cu dublu scop: eliminarea pungilor parodontale
și creșterea zonei de gingie fixă, dar fără adîncirea fundurilor de sac vestibulare.
Operația cu lambou deplasat coronar urmărește acoperirea suprafeței radiculare cu retracție
gingivală.
Operația cu lambou deplasat lateral este indicată pentru acoperirea unei zone de retracție
gingivală pe dinți izolați.
Tehnica:
-se incizează marginea gingivală care limitează zona de retracție și se excizează porțiunea
subțire dinspre această zonă;
-se deplasează un lambou lateral mucozal sau mucoperiostal, suficient de lat pentru a acoperi
în întregime zona de retracție;
-se deplasează lateral lamboul pediculat și se suturează la gingia adiacentă și mucoasa
alveolară;