Curs 3 parodontologie

Parodontiul de sustinere

Elementele parodontiului de sustinere: osul alveolar,desmodontiul, cementul radicular

Desmodontiul/ ligamentul parodontal

Este un ansamblu de tesuturi care inconjoara radacina unui dinte si serveste la legarea dintelui de
osul alveolar.

Este constituit dintr-un tesut conjunctiv al carui componenta principala este reprezentata de fibrele
de colagen intricate(intersectate) si continui ordonate sub forma de retea care merge de la dinte catre
osul alveolar. Acesta poarta denumirea de fibre principale ale ligamentului parodontal.

Pe dintii aflati in eruptie activa se considera ca fasciculele fibroase sunt organizate in 3 straturi lucru
ce nu a fost pus in evidenta si la dintii care si-au incheiat eruptia.

Largimea medie a spatiului desmodontal la un dinte adult functional este de 0,18 mm si are forma
de clepsidra mai larg spre apex (0,25mm) avnd o portiune mai ingusta in zona de rotatie(0,17mm).

Dimensiunile spatiului alveolar variază in functie de :

-varsta- de obicei mai larg la tineri si adolescenti

-gradul de eruptie- mai ingust la dintii neerupti

-gradul de functionalitateal dintelui- este mai larg la dintii cu functie normala

- hiperfunctia prin solicitare mareste dimensiunile spatiului

-afectiunile sistemice

Suprafata alveolara totala este cuprinsa intre 50 si 275 mm pentru dintii momoradiculari si
aproximativ 450mmm2 pt pluriradiculari fiind mai mare la molarii maxilari.

Componentele desmodontiului

Fibre ligamentare

Celule

Substanta fundamentala
Vase de sange, limfatice si nervi.

Fibrele ligamentare sunt reprezentate in proportie de 50-70 % fibre de colagen, fibre elastice,
fibrele de oxitalan sunt dispuse...

Fibrele de colagen sun grupte in 4 tipuri:

-fibre alveolare-

-fibre supracrestale- merg de la cementul dentar la creasta osului. Ele sunt denumite fibre alveolare
deoarece fac legatura cu osul alveolar si ajung pana in vecinatatea epiteliului jonctional.

- fibre orizontale-se situeaza sub cele crestale si merg perpendicular de la dinte catre osul alveolar

-fibrele au directie coronoradiculara oblice- sunt cele mai numeroase de la dinte catre os inserandu-se
pe cement cat mai apical de osul alveolar.

-fibrele apicale- se repartizeaza in evantai in jurul apexului catre os radiar, oblic, vertical.

Fibrele principale au traiect sinuos, se insera pe cement de partea dentara si in osul alveolar de
partea opusa. Ele sunt denumite in zonele terminale dinspre cement spre os fibre sarpei.

Se gasesc elemente celulare precum celule mezenchimale nedif , odontoblaste, fibroblaste,

osteoblaste, osteocite, cementoblaste, si resturi epiteliale Malassez.

Cu exceprtia resturilor epiteliale Malassez care sunt reziduri ale tecii Hervic toate celulele sunt
implicate in formarea tesuturilor ligamentului parodontal, cementului si osului parodontal.

Rolul ligamentului parodontal.

Are o functie organogenetica de structurare si restructurare tisulara printr-un proces continu de

modelare si restructurare finctionala. Celulele si fibrele sunt inlocuite treptat de altele noi. Prin
organizarea sa morfologica si functionala desmodontiul se comporta ca o membrana periostala pentru
osul alveolar si cementul radicular.

Funtie mecanica de preluare a solicitarilor dentare asigurand rezistenta fata de impactul fortelor
ocluzale, transmiterea fortelor catre osul alveolar, protectia formatiunilor vasculo-nervoase, asigura
mentinerea unei relații normale gingivale si dentare.

Functie de nutritie- prin vascularizatie si asigurarea drenajului sangvin

Functie senzoriala asiguarata de fibrele specializate in preluarea si transmiterea senzatiilor

dureroase, tactile, termice si de presiune.

Cementul radicular
 Tesut calcificat care acopera radacina dintelui si furnizeaza mijloc de ancorare pe dinte a fibrelor
ligamentului parodontal fiind esential un tip de țesut conjuctiv cu grad ridicat de mineralizare.

1. Cementului celular- se gaseste mai mult un reg apicale ale radacinii si in zonele de furcatie la
pluriradiculari. In interiorul masei de cement celular se gasesc cementocite localizate in lacune
provenind din cementoblaste ce au fost inglobate in cement in cursul formarii sale. Ele su t alimentate
prin canalicule.

2. Acelular- Se gaseste in special in partile coronare ale radacunii fiind constituit din staturi dense de
fibre de colagen calcificate separate prin linii de crestere, care sunt zone de material interfibrilar
calcificat.

Straturile sunt dispuse in general paralel cu axul mare al dintilor.

Cementul celular cat si cel acelular functioneaza atat ca tesut de atasament pentru ligamentul
parodontal cat si ca tesut de acoperire a radacinii.

Cementul este format in permanenta la suprafata radacinii de catre celulele ligamentului

parodontal si nu se poate vorbi de cemnentogeneza la nivelul radacinilor denudate de atasamentul lor
de tesut conjunctiv.

Cementul este constituit din fibre de colagen calcificat si din substanta fundamentala fibrilara.
Cementoblastele formează o matrice organica numita cementoid care se calcifica secundar pentru a
forma cementul.

Compozitie: 45-50% mat anorganica, 50-55% apa si mat organice, aceasta compoziție face ca
cementul sa fie mai putin dur decat osul.

Grosimea cementului este variabila de la 16-60 microm in regiunea coronara a radacinii pana la
150-200microm in treimea apicala.

Osul alveolar

Este rezultatul proceselor de apozitie si resorbtie osoasa care intervin dealungul vietii. Este
constituit din procesele osoase care se proiectează pornind de la partile bazale ale maxilarului si
mandibulei. Aceste procese sunt constituite in principal din os spongios sau trabecular acoperit de o
portiune externa mai densa denumita os cortical. Procesele alveolare se dezvolta în acelasi timp cu dintii
iar dupa extractie se resorb progresiv.

Alveolele sunt spatii in osul alveolar in care se insera radacinile dentare si sunt acoperite de un strat
osos numit osul alveolar propriu-zis sau lamina cribriforma numit astfel deoarece prezinta numeroase
orificii minuscule in care se insera fibrele șarpei si care este strabatuta de vas ede sange. Aceasta
portiune osoasa este vizibila pe rx printr-o linie alba numita lamina dura.

Acest strat osos acopera si creasta osului interproximal fiind denumita pe rx lamina dura crestale.
Osul spongios si corticala care inconjoara osul alveolar propriu-zis se numeste os alveolar de sustinere.
 Procesele alveolare se subimpart in functie de rapoartele anatomice cu dinții pe care ii inconjoara
in os interproximal sau os interdentar, os interradicular si os radicular.

Procesele alveolare sanatoase inconjoara radacinile pana la aproximativ 1-2mm de JAC.

Creasta osului interproximal este situata in pozitie mai coronara decat osul radicular adiacent.
Conturu si grosimea osului alv depinde de pozitia dintelui pe arcada si de relatia intre dinti.

Dintii vestibularizati vor avea un os V mai subtire si un os radicular mai gros. In unele cazuri nu
exista acoperire osoasa pe o portiune a radacinii apar astfel dehiscenta si fenestratia.

Dehiscenta si fenestratia

Sunt efecte de os cauzate de resorbtia osoasa la nivelul corticalei externe a osului alveolar care duc
la descoperirea radacinii subiacente

Dehiscenta reprezinta o pierdere de os situata marginal ca o planie deschisa coronar si mai ingusta
spre apical.

Fenestratia este un defect osos circumscris situat sub marginea crestei alveolare. Osul spongios
este redus pana la disparitie.

In absenta oricarei patologii unghiul pe care il face creasta interproximala cu dintii vecini depinde
de pozitia relativa a acestor dinti. In general limita osului proximal va fi paralela cu o linie trasa jntre 2
JAC vecine.

Osul alveolar in cursul evolutiei ontogenetice prezinta numeroase procese de remaniere si

restructurare printr-un proces echilibrat de apozitie si resorbtie in raport cu relatiile interdentare
ocluzale.

In cadrul complexului morfofunctional cement-desmodontiu-os alveolar care asigura implantarea

dintilor in alveole osul alveolar are următoarele functii:

-fixeaza fibrele ligamentare parodontale

-preia solicitarile exercitate asupra dintelui si le transforma in tractiuni dispersate.

-asigura un suport integru pentru radacina constituind un brat de parghie intraalveolara de 2/3 din
lungimea dintelui.

Odontomul in cursul evolutiei sale poate distinge 3 faze morfofunctionale:

1. Faza de evolutie sau de crestere care dureaza pana în momentul in care dintii intra in contact cu
antagonistii. Pe masura ce se formeaza radacina se formeaza si apofiza alveolara si elementele
desmodontale. Fenomenele acestei faze se succed rapid timp de 6-7 ani.
2. Faza de echilibru- este perioada structurarii macro si microscopice care asigura durabilitate in relatiile
morfofunctionale dintre odontom si organism. Dureaza cateva decenii iar schimbarile se produc intr-un
ritm foarte lent incat aparent nu se observa nicio modificare.

3. Faza de involutie se termina odata cu expulzia dintilor deoarece existenta si structura parodontala
sunt conditionate de prezenta dintilor pe arcada. Este o faza normala, fiziologica , un fenomen de
imbatranire. La dentitia permanenta incepe de obicei in decada 4-5 de viata.

Cele 4 tesuturidiferite care constituie parodontiul sunt distincte din punct de vedere anatomic dar
funtional sunt interdependente in ceea ce priveste mentinerea unei structuri sanatoase si viabile a
dintelui.

Mezializarea fiziologica=procesul de migrare a dintilor in plan mediosagital.

Cauzele nu sunt cunoscute pe deplin dar se presupune ca s-ar datora succesiunii de eruptie dentara
dinspre mezial spre distal ultimii dinti exercitand presiuni catre dintii erupti anterior sau ca urmare a
unor forte aparute in timpul masticatiei.

Consecinta mezializarii in directia de deplasare a dintilor se produce resorbtia osoasa, iar pe fata opusa
apozitie de os lamelar bogat in fibre sarpei.

Mezializarea fiziologica are rol in continuitatea arcadelor dentare integre si in prevenirea aparitiei
zonelor retentive sub punctul de contact interdentar.

Mobilitatea dentara fiziologica aore valori intre 0,1-0,15mm. Valorile variaza de la o persoana la
alta in fct de ritmul nictemeral, masticatie si de starile fiziologice(menstruatia si sarcina). Mobilitatea
dentara este rezultatul a 2 tipuri de deplasari:

-desmodontala pe seama compresiunii elementelor din spatiul dento-alveolar si constituie

mobilitatea fiziologica primara.

-alveolara cauzata de deformari elastice ale peretelui alveolar constituind mobilitatea secundara
dintelui.

Mobilitatea se evidentiaza cel mai bine prin testele de mobilometrie.