CURSUL 1

Radiodiagnosticul traumatismelor dentomaxilofaciale.

ETIOPATOGENIA TRAUMATISMELOR ODONTO-PARODONTALE
Desi agentul traumatic cauzal si mecanismul producerii leziunii traumatice nu au
corespondent imagistic direct, exista circumstante in care examenul radiologic identifica
unii factori favorizanti; pentru pastrarea caracterului unitar al expunerii vom trece
succinct in revista principalii factori etiopatogeni implicati in traumatismele dento-
alveolare chiar daca acestia nu fac obiectul investigatiei radiologice.
Factorii etiopatogeni responsabili pentru leziunile traumatice dento-alveolare
sunt urmatorii:
- contactul brutal nemijlocit sau prin intermediul buzelor a coroanei dentare cu agentul
traumatic de origine extrabucala;
-contacul brutal al radacinii cu agentul traumatic prin interediul buzelor, gingiei si osului
alveolar;
-contactul brutal al coroanei cu corpi duri in timpul masticatiei;
-suprasolicitatea dintelui prin lucrari proteice neadaptate fortelor mecanice masticatorii;
-actiunea indirect a agentului traumatic prin intermediul dintilor arcadei antagoniste
(contuzii mentoniere cu fracture coronare sau intruzii ale incisivilor centrali superiori);
-aplicarea unor dispositive endodontice neadaptate ca dimensiuni si directive canalului
radicular;
-utilizarea neadecvata a unor instrumente (deschizatori de gura) soldata cu fracture ale
marginei incizale;
-efectuarea unor manevre chirurgicale inadecvat conduse (extractii dentare cu fracturarea
radacinii sau septului/rebordului alveolar);
-implicarea radacinilor au a structurilor alveolare in traiecte de fractura extinse din
teritoriul mandibulo-maxilar de vecinatate;
-contactul coroanei unui dinte afectat de procese patologice preexistente cu un agent
traumatic de modesta intensitate.
Tipuri de traumatisme (Eric Whaites, 2003):
- leziuni ale dinţilor şi ale ţesuturilor de susţinere
- fracturi ale mandibulei
- fracturi ale treimii mijlocii a scheletului facial
- alte leziuni:
- ale cutiei craniene
- ale bazei craniului
- ale coloanei cervicale
- ale ţesuturilor intracraniene
Metode de explorare imagistică:
- incidente intraorale ( retrodentoalveolare si ocluzale)
-ortopantomografii
-radiografii standard ale craniului
- examenul CT / IRM – permit concomitent evaluarea leziunilor cerebrale
Metodele de explorare imagistică se folosesc pentru:
- diagnosticul de certitudine
- controlul imediat post-tratament
- supravegherea vindecării leziunii

1
 Tipuri de traumatisme (Andreasen, 1992)
- fracturi ale dinţilor
- luxaţii traumatice ale dinţilor
- fracturi ale osului alveolar
- alte traumatisme
La nivel parodontal:
Clasificarea leziunilor odonto – parodontale de origine traumatica
Traumatismele dintilor si parodontiului care au corespondent radiologic se
clasifica astfel:
- contuzia dentara;
- subluxatia dento-alveolara (luxatia incompleta, luxatia dentara partial)
- luxatia dento-alveolara (avulsia traumatica);
- fracturile dintilor;
- leziunile posttraumatice tardive

Contuzia dentara
Se defineste ca un episod traumatic al dintelui in care integritatea dentara este
pastrata iar asezarea dintelui in alveola nemodificata. In contuziile dentare se produce o
suprasolicitare a ansamblului ligamentar dento – alveolar cu ruperea unor fibre
ligamentare sau desprinderea insertiei lor dentare / alveolare.
Examenul radiologic, evidentiaza o discreta largire a spatiului periodontal in
teritoriul apical si o deplasare milimetrica sau submilimetrica a dintelui in sens ocluzal;
modificarea se datoreaza edemului desmodontal.

Contuzie denatara – aspectul radiologic constata la 41

si 42 largirea segmentului apical al spatiului periodontal si o
discreta pozitie mai inalta a coroanelor 41 si 42 fata de 31 si 32
Contuziile dentare pot uneori conduce in timp la pierderea vitalitatii dintelui; in
aceste circumstante, radiologic se constata disparitia camerei pulpare si canalului
radicular, eventual resorbtii radiculare apicale sau lateroradiculare meziale / distale.

Luxatiile incomplete dento – alveolare (subluxatiile)

In luxatiile incomplete, ruperea fibrelor ligamentare dento – alveolare determina
deplasari ale dintelui in interiorul spatiului alveolar dar fara expulsia dintelui din alveola,
fara parasirea acesteia de catre dinte.
Migrarea radiculara posttraumatica in interiorul alveolei, marturisita clinic prin
pozitia coroanei, poate avea loc in sens oral, vestibular, mezial sau distal ( in conditiile
existentei unui spatiu edentat), in sensul intruziei radiculare sau in sensul extruziei. Nu
arareori subluxatiile sunt insotite de fracturi ale septului interdentar sau ale peretilor oral /
vestibular ai alveolei; toate modificarile morfopatologice descrise sunt identificate
radiografic.

2
 Aspectul radiologic este dominat de modificarile “ fizionomiei” si dimensiunilor
spatiului periodontal, de modificarile orientarii axului dintelui, precum si de pozitia
coroanei fata de planul ocluzal mandibular sau maxilar.
In deplasarile radacinii in sens distal sau mezial asistam la largirea spatiului
periodontal corespunzatoare sensului deplasarii; jocul ingustarii si largirii spatiului
periodontal este complex, adeseori asistand la inclinari ale axului dintelui spre mezial sau
spre distal.

Subluxatie in sens distal a lui 41, spatiul periodontal al lui 41 in

segmentul mezial este largit iar dintele este inclinat spre distal, septul intedental 41-42
este fracturat in 1/3 coronara iar la 42 constatam o fractura radiculara
In subluxatiile dento-alveolare insotite de deplasari dentare in sens oral sau
vestibular pot fi utile radiografii cu film ocluzal si centrare dento-axiala, radiografii care
pun in evidenta lipsa armoniei morfologice a arcadei dentare (frangerea arcului
coroanelor) si amplitudinea deplasarii.
Subluxatiile cu intruzie sau extruzie dentara ofera aspecte radiologice
caracteristice, bine individualizate.
Subluxatiile de tip intruziv de moderata anvergura se manifesta imagistic prin
disparitia spatiului periodontal in segmentul sau apical, eventual prin deformarea curburii
laminei dura in portiunea sa apicala ca urmare a presiunii exercitate de apex in tendinta
de migrarare spre spongioasa.

Subluxatie cu moderata intruzie la 32 se constata disparitia laminei dura

apicale si ingustarea accentuata a spatiului periodontal apical cu deplasarea lui spre
marginea bazilara ; spatiul periodontal in totalitate este ingustat prin efectul de
“pana” rezultat in urma intruziei, nivelul marginei incizale a lui 32 este mai coborat
fata de coroanele 31 si 33, fractura radiculara la 41, carii la 31,33,34
Radiografia retro-alveolara mai consemneaza denivelarea aliniamentului coronar
ocluzal al dintelui / dintilor afectati (marginea incizala sau suprafata trituranta a dintilor
afectati este deplasata spre apical “ in scara” fata de a dintilor vecini).
In intruziile severe, adevaratele luxatii, fracturile laminei dura apicale sunt o
regula; apexul dentar patrunde in spongioasa perialoveolara.

3
 Subluxatie de tip intruziv sever cu patrunderea apexului 21 in cavitatea nazala;
fractura podelei fosei nazale stangi si antrenarea de catre apexul intruzat a unor
fragmente din podea in cavitatea nazala; fractura septului interdentar 11-21;
denivelare importanta a aliniamentului marginilor incizala ale incisivilor
Radacina rupe podeaua foselor nazale sau peretele inferior sinusului maxilar in
intruziile traumatice ale dintilor maxilari.
In intruziile profunde coroana este mult deplasata apre apical, situata mult sub
nivelul coroanelor vecine sau chiar disparuta de pe arcada fiind acoperita de gingie.
Subluxatiile cu caracter intruziv la copii pot afecta sacul folicular al dintelui permanent.
Intruziile traumatice grave pot simula avulsia dentara prin lipsa coroanei dintelui
traumatizat de pe arcada. Examenul radiologic indica in asemenea cazuri eventuala
prezenta a dintelui in sinus, in fosa nazala, intr-un focar de fractura mandibulara sau
maxilara, in plina spongioasa mandibulara.
Luxatia incompleta de tip extruziv se manifesta radiologic prin largirea
importanta a portiunii apicale a spatiului periodontal

Subluxatie de tip extruziv a lui 21 si subluxatie in sens distal cu inclinarea in axul

longitudinal; tabloul radiologic este dominat de largirea importanta a spatiului
periodontal apical si largirea teritoriului mezial al spatiului periodondal; marginea
incizala 21 este situata mult spre ocluzal fata de nivelul marginilor incizale 11 si 22
Lamina dura este integra si bine delimitata desi uneori se pot constata intreruperi
pe distante mici rezultate prin smulgere; contururile sunt nete si la nivelul radacinii.
Alinierea uniforma la nivelul planulii ocluzal mandibular / maxilar a marginilor incizale,
eventual a suprafetelor triturante, este perturbata prin proeminenta coroanei dintelui in
extruzie.

4
 Luxatiile dentare

Luxatiile dentare se caracterizeaza prin expulzarea completa a dintelui din

alveolar; in aceste circumstante alveola este lipsita de continutul sau radicular.
Aspectul radiologic al alveolei goale postatraumatice este in general asemanator
cu al alveolei goale post- extractionale. In avulsia traumatica se pot uneori constata
fracturi ale septului interdentar sau leziuni traumatice ale dintilor vecini ramasi in
alveole.

Alveola goala rezultata in urma unei avulsii traumatice la 43; tenta intensitatii
radiologice a alveolei goale este o tenta intermediara intre negrul aerian si albul
radacinii dentare; aceasta nuanta se explica prin atenuarea exercitata asupra
radiatiilor de catre peretii oral si vestibular al alveolei; lamina dura poate avea
contururile spre cavitatea alveolara pe alocuri zimtata datorita smulgerilor unor mici
fragmente antrenate de ligamentele dento-alveolare in momentul avulsiei
Aspectul radiologic al alveolei goale recente consta in prezenta unei
radiotransparente omogene care inlocuieste opacaitatea radiculara; transparenta alveolara
este perfect delimitata inspre spongioasa de catre lamina dura care isi conserva aspectul
de corticala curbiliniara omogen si intens mineralizata; lesne de inteles ca lipsesc din
imagine spatiul periodontal si coroana dentara in contextul lipsei radacinii. La limita spre
ocluzal a alveolei goale se schiteaza imaginea portiunii orale si vestibulare a rebordului
alveolar; este vorba despre o linie orizontala de opacitate moderata care uneste crestele
septurilor alveolare si care marcheaza imagistic extremitatea ocluzala a tabliilor externe
orale si vestibulare ale alveolei.
Lamina dura poate prezenta intreruperi ale caror contururi sunt nete iar marginile
ascutite, intreruperi rezultate prin smulgerea unor fragmente de corticala impreuna cu
ligamentele alveolo-dentare atasate de dintele luxat. Lamina dura si spongioasa
perialveolara pot imbraca aspecte patologice de natura inflamatorie in luxatiile dentare
precedate de parodontite marginale sau apicale; ingustarile, intreruperile, demineralizarile
laminei dura precum si contururile nedefinite ale spongioasei sau radiotransparentei
prezente in parodontiul osos sunt sugestive pentru terenul pe care s-a produs
traumatismul.
In avulsiile traumatice radiografia poate decoperi dintele dislocat in vestibul, in
partile moi labiale sau jugale sau ale planseului bucal, eventual la copii, aspirat
intrabronsic.

5
 Fracturile dentare
Fracturile dentare, in functie de localizarea lor la nivelul dintelui se impart in :
- fracturi ale coroanei;
- fracturi corono – radiculare;
- fracturi radiculare.

Fracturile coroanei dentare sunt mai frecvente la nivelul dintilor frontali; ele
prezinta aspecte acatomo-clinice si radiologice sistematizate in 3 grupe:
- fisuri in smalt si fisuri in smalt si dentina;
- fracturi parcelare, in marea majoritate a cazurilor nepenetrante;

- fracturi coronare totale, in marea majoritatea cazurilor penetrante.

Fisuri in smalt, eventual fisuri in smalt si dentina. Studii histologice recente au

constatat ca fisurile coronare se limiteaza la nivelul smaltului, in general menajand
dentina. Radiologic fisurile in smalt sunt transparente liniare, fine, extrem de discrete cu
contururi nete.

Fisuri in smalt la incisivii centrali reprezentate prin radiotransparente liniare

foarte fine situate la limita vizibilitatii radiologice
Fracturile coronare parcelare (nepenetrate in camera pulpara, necomplicate)
sunt fracturi ale unei portiuni limitate a coroanei (unghi incizal, fragment al marginii
incizale, un cuspid, o margine a suprafetei triturante) al caror traiect nu interfereaza
camera pulpara.
Examenul clinic deceleaza cu usurinta fractura coronara dar investigatia
radiologica este utila pentru ca ea ofera informatii in legatura cu dimensiunile si pozitia
camerei pulpare fata de traiectul fracturii. Examenul radiologic ne mai ofera date si in
legatura cu posibile fracturi ale parodontiului limitrof.
Aspectul radiologic al fracturilor coronare parcelare consta intr-o
radiotransparenta (imagine lacunara, lipsa substantei dure coronare) situata la periferia
coroanei determinata de pierderea unui fragment din coroana. Conturuile pierderii de

6
substanta sunt nete si zimtate in fracturile recente si usor mai sterse, estompate in
fracturile vechi.

Fractura parcelara a unghiului incizal mezial la 12; fractura parcelara a

marginii incizale la 21; fractura coronara totala, oblica, penetranta la 11; marginile
zimtate ale contururilor lipsei de substanta coronara sunt caracteristice pentru
fracturile coronare recente
Fracturile parcelare ale coroanei pot fi favorizate de prezenta unor carii profunde;
acestea pot fi intuite radiologic chiar daca fac parte din traiectul de fractura datorita
contururilor sterse specifice cariei, datorita sediului lor sau a formei.
Fracturile coronare penetrante (complicate) sunt fracturi coronare totale,
traverseaza teritoriul coronar in intregime inclusiv camera pulpara; implicarea camerei
pulpare in traiectul de fractura este elementul definitoriu capital al acestor traumatisme
dentare. Orientarea discontinuitatii coronare poate fi transversala sau oblica. Fracturile
penetrante oblice au un prognostic mai putin favorabil decat fracturile orizontale datorita
gradului mai mare de deschidere a pulpei si suprafetei dentinare descoperite mai mari.
Aspectul radiologic este dominat de lipsa unui fragment coronar important si de
faptul ca traiectul de fractura interfereaza radiotransparenta camerei pulpare.
In cadrul examenului radiologic al fracturilor coronare penetrante se va acorda o
atentie suplimentara parodontiului marginal si apical in vederea decelarii leziunilor
traumatice parodontale dar si decelarii proceselor inflamatorii parodontale cronice
preexistente traumatismului; identificarea unor posibile leziuni parodontale, traumatice
sau inflamatorii va nuanta atitudinea terapeutica.
Leziunile traumatice parodontale coexista frecvent cu fracturile coronare
penetrante deoarece la originea ambelor tipuri de leziuni se afla traumatisme de
amplitudine importanta; in mod cert examenul radiologic are o contributie de esenta in
realizarea bilantului tuturor leziunilor si la stabilirea planului terapeutic.

Fracturile corono-radiculare sunt:

- oblice
- longitudinale (verticale)
Fracturile corono-radiculare oblice cu traiect scurt intereseaza coroana in
intregime si o mica portiune din radacina in regiunea cervicala; in asemenea cazuri
fragmentul mai mic poate fi proiectat la distanta de fragmentul corono-radicular bine
fixat in alveola sau poate fi mentinut pe loc prin insertia fibro – mucoasei gingivale.

7
 Fracturi corono-radiculare oblice; fractura corono-radiculara oblica cu traiect
scurt la 41 fara afectarea camerei pulpare; fractura corono-radiculara oblica cu
traiect scurt penetranta si cu pierderea fragmentului coronar la 42; fractura corono-
radiculara oblica cu traiect lung cu angularea fragmentelor penetranta la 31 contuzie
la 32 manifesta radiologic prin discreta largire a spatiului periodontal apical
In fracturile corono-radiculare oblice cu traiecte de fractura lungi (de la marginea
incizala a coroanei in 1/3 apicala a radacinii) ambele fragmente sunt retinute alaturat prin
intermediul atasamentului radicular la peretii alveolei, atasament asigurat de ligamentele
alveolo-dentare; asemenea fracturi datorita angrenarii stranse a fragmentelor pot trece
neobservate pe imaginea radiologica.
Fracturile corono-radiculare verticale pot fi:
- paraaxiale
- axiale.
Fracturile corono-radiculare verticale paraxiale au traiectul paralel cu axul
dintelui dar situat la 2-4 mm distanta de acestea si nu sunt intotdeauna penetrnte;
portiunea radiculara a fracturii este scurta, linia de fractura oprindu-se in regiunea
cervicala a radacinii .

Fractura corono-radiculara verticala paraaxiala la 21; fractura este

nepenetranta iar fragmentul este mentinut in gingie
Fragmentul coronar si micul fragment radicular pot fi expulzate la distanta sau
mentinute atasate de gingie. La dintii frontali traiectul de fractura pleaca de pe marginea
incizala, are o orientare verticala paralela cu camera pulpara si canalul radicular, la o
distanta de aceste structuri; extremitatea radiculara a traiectului fracturii atinge spatiul
periodontal in regiunea cervicala sau in 1/3 medie a radacinii.
Exista si fracturi paraaxiale verticale apropiate de axul longitudinalal dintelui al
caror traiect pleaca de la marginea incizala sau suprafata trituranta a coroanei si
evolueaza spre apical interferand teritoriul camerei pulpare.

8
 Fracturile corono-radiculare dento-axiale sunt cele mai spectaculare din punctul
de vedere al imaginii radiologice “ aspectul de despicare a dintelui”. Fractura are un curs
vertical centrat pe camera pulpara si canalul radicular.
Acest tip de fractura este generat frecvent de masticarea unor corpi duri;
mecanismul descris se intalneste mai ales la premolari prin patrunderea corpilor duri
existenti in alimentele masticate (sambure de cireasa, fragment de piatra in faina sau
orez,) intre cuspizi cu fortarea spatiului intercuspidian.
Fracturi identice pot fi consecinta aplicarii defectuoase a unor dispozitive
endodontice care nu sunt adaptate dimensional sau directional canalului radicular.
Nu arareori fracturile corono-radiculare axiale sunt favorizate de carii profunde
ale suprafetelor triturante, carii care creeaza zone de minima rezistenta intre coroana si
camera pulpara.
Aspectul radiologic consta intr-o transparenta triunghiulara cu baza ingusta care
este situata in planul ocluzal si varful orientat spre apical. Triunghiul radiotransparent
este situat in axul longitudinal al dintelui. Diametrul transversal al radacinii are valori
dimensionale crescute datorita largirii canalului radicular prin despicarea dintelui.
Contururile triunghiului radiotransparent centro-radicular sunt sterse in cazul cariilor
ocluzale si pulpitelor cronice preexistente episodului traumatic.

Fractura coronaro-radiculara longitudinala axiala

( despicarea dintelui) rezultata in urma masticarii unui corp dur la nivelul lui 34 ;
tartru la 32 si parodontita cronica marginala la 32-33
Imaginea radiologica a fracturilor corono-radiculare axiale produse prin aplicarea
dispozitivelor endodontice neadaptate este constituita dintr-o opacitate metalica centro-
radiculara (pivotul) marginita de doua benzi transparente liniare situate de o parte si de
alta a pivotului si limitate spre lateral de dentina radiculara; transparentele liniare
verticale marturisesc largirea canalului radicular sau pot reprezenta chiar un traiect de
fractura.
Fracturile corono-radiculare longitudinale sunt favorizate si de posibile cai false
ale unor obturatii endodontice, de prezenta granulomului Palazzi, de carii ocluzale
profunde, de pulpite cronice secundare unor carii ocluzale.
Fracturi radiculare
Fracturi corono-radiculare
- nepenetrante
- penetrante- cu deschiderea camerei pulpare

9
 Fracturile radiculare sunt de obicei transversale sau oblice. Impactul traumatic
poate avea loc la nivelul coroanei sau la nivelul osului alveolar asa incat nu arareori in
aceste ultime conditii constatam leziuni traumatice parodontale asociate fracturilor
radiculare.
Fracturi radiculare putem intalni si in fracturile mandibulare sau maxilare cu
iradierea spre creasta alveolara a traiectului de fractura si interferarea radacinii dentare.
Localizarea pe radacina a traiectului de fractura poate fi sistematizata in :
- fractura radiculara cervicala;
- fractura 1/3 medii a radacinii;
- fractura localizata in 1/3 apicala.
Aspectul radiologic este de transparenta liniara cu contururi nete, situata la
nivelul radacinii, orientata transversal sau oblic fata de axul radicular. In primele zile
dupa traumatism fracturile radiculare pot fi radiologic inaparente datorita angrenarii
fragmentelor. Dupa un interval de cateva zile, in urma resorbtiei unui strat subtire de
dentina din vecinatatea fracturii si in urma mobilitatii fragmentului coronar, traiectul de
fractura poate fi identificat cu usurinta.

Fractura radiculara cervicala cu expulzia fragmentului coronar la 35

Dificultati in evidentierea traiectului de fractura radiculara survin in situatiile cand

planul intreruperii continuitatii radiculare nu coincide cu orientarea fasciculului de
radiatii.

Fractura radiculara in1/3 apicala la 13 cu mentinerea

fragmentelor fixate prin sistemul ligamentar dento-alveolar

10
 Leziuni ale osului alveolar:
- leziuni cominutive ale alveolei
- fracturi ale peretelui alveolar
- fracturi ale procesului alveolar
- fracturi ale maxilarului sau mandibulei
Diagnosticul radiologic de fractură se pune când:
- există o linie radiotransparentă intre fragmentele dentare
- apare o alterare a formei rădăcinii şi o discontinuitate a ligamentului periodontal
Limitările interpretării radiografice a fracturilor se datoresc:
- poziţiei şi severităţii fracturii
- gradului deplasării sau separării fragmentelor
- poziţia filmului şi conului localizator al aparatului în relaţie cu linia de fractură
Din această cauză, cel puţin două imagini realizate din unghiuri diferite sunt necesare
pentru o interpretare corectă.
Radiodiagnosticul leziunilor traumatice alveolare
In cadrul traumatismelor dento-alveolare survin, in afara leziunilor dentare, leziuni ale
componentelor structurale ale alveolei; examenul radiologic este unul din mijloacele
relevante in asemenea circumstante.
Fracturile septului interdentar. In fracturile septale cu deplasari linia de fractura este
larga, de aspect triunghiular; se pot constata si fragmente septale mari situate la oarecare
distanta de baza septului.

Traumatism important in zona dintilor frontali maxilari; radiografic se constata

fractura radiculara cu expulzie din alveola a fragmentului coronar la 21; fractura
septului interdentar 11-21 si inclinarea spre distal a acestuia; subluxatii de tip extruziv
la 11 si 12 cu interferarea radacinii lui 13 de catre linia de fractura

Fracturile rebordului alveolar. Fracturile portiunii apicale ale alveolei sunt insotite de
subluxatii dentare sau fac parte dintr-un traiect de fractura mandibular / maxilar iradiat
spre apexurile dentare.

11
Radiografie Belot apartinand unui pacient cu traumatism maxilar si mandibular, cu
dificultati mari de deschiderea gurii; s-a recurs la filmul ocluzal usor de introdus in
cavitatea bucala; sunt identificate multiple fracturi radiculare, coronare nepenetrante
si penetrante, subluxatie de tip extrusiv; cea mai importanta leziune traumatica in
acest caz este fractura osului alveolar paralela cu apexurile dintilor frontali, linia de
fractura interferand si radacinile 22 si 23
Traiectele de fractura in spongioasa periapicala pot fi intalnite mai ales la dintii
frontali si sunt reprezentate prin radiotransparente liniare orizontale sau oblice situate in
vecinatatea apexurilor a 2-3 dinti.
Aspecte radiologice posttraumatice dento-alveolare

- Consecinte terdive ale contuziilor dentare, luxatiilor incomplete sau replantarii dentare
dupa avulsie.
Modificari pulpare

Inconstant pot surveni condensari globale ale camerei pulpare si canalului

radicular datorita necrozei pulpare. Imaginea radiologica este caracterizata prin aspectul
omogen si relativ mai opac al radacinii dentare. (aspectul condensat apare prin lipsa
canalului radicular transparent) precum si prin disparitia transparentei camerei pulpare.

Necroza pulpara posttraumatica(contuzie forte) la 21; se constata calcifierea

omogena a pulpei evidentiata radiologic prin disparitia transparentei camerei pulpare
si canalului radicular, se mai constata resorbtia apexului dentar cu aspect liniar al
limitei apicale a radacinii si scurtarea ei; se pastreaza o schita de delimitare intr
dentina radiculara si spongioasa periapicala
Modificari posttraumatice radiculare
Modificari ale apexului dentar pot surveni la intervale variabile dupa
traumatism , in general de ordinul lunilor. Forma rotunjita. Bine cunoscuta a apexului
imbraca un aspect “retezat”, cu curbura inlocuita de un contur liniar; canalul radicular in
vecinatatea apexului este disparut iar lamina dura periapicala resorbita.

12
 Spongiozarea dentinei cu debut apical este o modificare posttraumatica relativ
tardiva care consta in pierderea delimitarii structurale si topografice dintre dentina si
spongioasa periapicala.

Spongiozarea dentinei (invazia dentinei apicale de catre spongioasa) la nivelul

apexului 12; aspect “scurtat” al radacinii, lipsa spatiului periodontal in teritoriul
apical si in 1/3 apicala a radacinii, in zona mentionata spongioasa se continua
nemijlocit cu dentina radiculara
Modificari radiologice postraumatice tardive latero-radiculare. Cand
periodontul isi pastreaza partial vitalitatea, spatiul periodontal nu dispare in intregime; el
prezinta zone ingustate care alterneaza cu zone normal dimensionate
Resorbtii lateroradiculare intinse cu spongiozarea stratului periferic de dentina
constituie aspecte evolutive posttraumatice; cusrul acestor resorbtii este spre anchiloza
dento-osoasa. In situatiile in care procesul de spongiozare a dentinei evolueaza lent,
progresiv si fara interventia unor factori inflamatori, limita dento-osoasa este putin
vizibila iar solidarizarea dintelui cu osul se realizeaza in conditii favorabile.

Resorbtii latero-radiculare intinse, de origine traumatica cu spongiozarea

dentinei la 21 si 22; 21 mai prezinta o carie de colet iar 22 resorbtii radiculare interne
pe axul canalului radicular; in antecedente cei 2 dinti au suferit o contuzie forte
In circumstantele particulare resorbtia latero-radiculara este asociata pe anumite
portiuni cu dezvoltarea tesutului de granulatie; pe imaginea radiologica zonele ocupate de
tesutul de granulatie apar ca lacune radiotransparente situate ubtre radacina partial
resorbita, subtiata, sters delimitata si spongioasa periradiculara. In cazul dezvoltarii
tesutului de granulatie evolutia spre anchiloza este putin probabila.
Aspecte evolutive in fracturile radiculare. La adulti si persoanele varstnice are
loc o resorbtie a fragmentelor radiculare care incepe in zona traiectului de fractura.
Radiologic acest proces se manifesta prin largirea radiotransparentei liniare a
discontinuitatii radiculare (cresterea grosimii liniei de fractura) si estomparea contururilor
fragmentelor care intr-o prima etapa erau nete.
Fracturi scheletale

13
Necesită aprecierea:
- prezenţei fracturii
- sediului şi direcţiei liniei de fractură
- gradului de deplasare şi separare a fragmentelor
- relaţiei dinţilor cu linia de fractură
- localizarea şi prezenţa corpilor străini
- prezenţa altor afecţiuni în focarul de fractură sau în vecinătate
- alinierea fragmentelor osoase după tratament
- aprecierea vindecării sau a eventualelor complicaţii
Examenul radiologic al craniului visceral
Incidenţă de craniu de profil

Pacientul in decubit dorsal sau ortostatism roteaza capul

pana se obtine profil perfect, paralel cu filmul. Caseta se aseaza in
lung , fascicolul de radiatii de la 1 m, cade perpendicular pe
film si intra in masivul facial la 2 cm anterior de conductul auditiv
extern.
Incidenţă – masiv facial profil – schemă :
 1-bolta craniană; 2-sinus frontal; 3-oasele proprii ale nasului; 4-orbita;
 5-spina nazală anterioară; 6-arcada dentară superioară; 7-arcada dentară
inferioară;
 8-mentonul; 9-diploie mentonieră; 10-compacta linguală mentonieră; 11-sinusuri
maxilare;
 12-proeminenţe malare; 13-lama cribriformă; 14-sinus sfenoidal; 15-tubercul
temporal;
 16-apofiza coronoidă; 17-condil mandibular; 18-spina nazală posterioară; 19-
gonion;
 20-arcul anterior al atlasului; 21-apofiza odontoidă; 22-conduct auditiv extern;
 23-celule mastoidiene; 24-şeaua turcească; 25-marile aripi sfenoidale;

Incidenţă de faţă, în semiflexie de 45º (Tcheboul)

14
 Pacientul are capul in semiextensie, gura larg deschisa si se reazima pe caseta in
menton si varful nasului( din motive igienice i se aseaza sub gura o hartie) planul medio-
sagital este perpendicular pe film. Planul orizontal al craniului este inclnat cu ~ 45grade
fata de orizontala. Filmul se aseaza pe lung fascicolul de radiatii la 1m este inclinat cu 10
grade cranio-caudal ca sa patrunda spre vertex si sa iasa in dreptul spinei nazale
anterioare.

Incidenţă Tcheboul – schemă :

 1-orbite; 2-sinusuri frontale; 3-sept nazal; 4-oasele proprii ale nasului;
 5-celule etmoidale; 6-sinus maxilar; 7-gaura suborbitară; 8-mica aripă a
sfenoidului
 9-marea aripă a sfenoidului; 10-malarul; 11-apofiza frontală a malarului;
 12-apofiza temporală a malarului; 13-apofiza zigomatică; 14-creasta zigomato-
alveolară;
 15-apofiza coronoidă; 16-groapa zigomatică; 17-condilul mandibular; 18-
mentonul;
 19-sinusuri sfenoidale; 20-arcul anterior al atlasului; 21-stâncile temporale; 22-
apofiza odontoidă

Incidenţă de faţă, în semiflexie de 70º ( Blondeau - faţă înaltă )

Implica realizarea unui unghi de 70 grade intre raza centrala si planul orbito-meatal. Raza
centrala iese la nivelul simfizei mentoniere.

15
Incidenţă Blondeau (gură deschisă) – schemă :
 1-orbita; 2-stânca temporalului; 3-sinus maxilar;
 4-sept nazal; 5-sinus frontal; 6-osul malar; 7-limba

Incidenţă de faţa frunte – film ( faţă joasă )

Pacientul in decubit ventral are fruntea si nasul pe caseta. Planul medio-sagital
este perpendicular pe film. Fascicolul de radiatii la 1 m este inclinat cu 30 grade cranio-
caudal intra in craniu prin vertex si iese la nivelul nazionului.

Incidenţă axială pentru baza craniului ( Hirtz 1 )

16
 Pacientul in decubit dorsal avand umerii ridicati pe o perna sau dispozitiv special
incat capul sa se sprijine pe masa de radiografiat cu vertexul. Planul orizontal este
perpendicular pe film, fascicolul de raze patrunde in jumatatea distantei dintre cele doua
gonioane si iese prin vertex.

Incidenţa Hirtz I – incidenţă axială , pentru bază de craniu – schemă :

 1-stânca temporalului; 2-conduct auditiv intern; 3-sinus sfenoidal;
 4-apofiza pterigoidă; 5-gaura ovală; 6-mica gaură rotundă; 7-gaura occipitală;
 8-apofiza odontoidă; 9-arcul anterior al atlasului; 10-coloana cervicală;
 11-mandibula; 12-peretele post.-lat. al sinusului maxilar;
 13-marea aripă a sfenoidului; 14-celule etmoidale; 15-sept nazal;

Incidenta de profil a oaselor proprii nazale

17
Pacientul, in decubit ventral, are capul rotat spre dreapta pana se obtine un profil perfect;
planul medio-sagital paralel cu filmul. Pentru a se usura pozitionarea i se recomanda sa
intinda mana dreapta pe langa corp, iar mana stanga rezemata pe masa, cu palma in jos.
Barba trasa in piept.Fasciculul de radiatii, de la distanta de 1 m, este dirijat vertical ca sa
patrunda tangent anterior la rebordul orbitrar inferior, aproximativ la 3 cm caudal de
nazion si sa cada pe film perpendicular in centrul casetei.
Din cauza timpului de expunere foarte scurt, imobilizarea capului nu este necesara.

Fracturi ale maxilarului

Dento-alveolare retrodentare, ocluzale standard şi oblice
Le Fort I SAF, Tcheboul
Le Fort II SAF, Tcheboul
Le Fort III SAF, Tcheboul, CT- /3D
Complex zigomatic SAF, Tcheboul, Hirtz
Complex nazo-etmoidal SAF, Tcheboul, craniu profil, CT-/+3D
Orbită SAF, craniu profil, CT -/+3D
Liniile de interpretare ale lui Campbell :
 COS-curba orbitară superioară; COI-curba orbitară inferioară;
 CPN-curba palato-nazală; CAD-curba de aliniament dentar

18
Clasificarea clinico- radiologică a fracturilor masivului facial ( Rowe şi Killy, Crepy,
Moreau şi Bonneau )
Fracturi care interesează arcada dentară: ( au componenţă dento- alveolară )
A.- fracturi simple parţiale:
- fractura crestei alveolare
- fractura tuberozităţii
- fractura bolţii palatine
B.- fracturi simple totale:
Sunt fracturi bilaterale.
Clasificarea fracturilor după Le Fort:
Le Fort I, II, III : fractura orizontală inferioară –
Le Fort I ( Guerrin )
 ( palatul dur şi marginea alveolară cu dinţii aferenţi sunt detaşate de restul
maxilarului )

Le Fort II : fractura orizontală mijlocie – Le Fort II

 ( realizează o disjuncţie cranio- facială joasă sau transmaxilară )

Le Fort III: fractura orizontală superioară – Le Fort III

 ( este o disjuncţie cranio- facială înaltă, care separă masivul facial de craniu )

19
 Fracturi asociate
 fractura Walther (este o asociere între o fractură orizontală Le Fort şi un traiect
median)
 fractura Richet (asociere între Le Fort II unilaterale şi o fractură medio- sagitală );

Fracturi multiple, cominutive (provenite din politraumatism)

Fracturi care nu interesează arcada dentară:
 - fracturi zigomato- malare

Fracturi mediane superioare

 fracturi mediane superioare ( fose nazale- regiunea superioară, etmoidul, peretele
intern al orbitei, parţial—sinus frontal etc )

Complicatiile fracturilor

Consolidarea fracturilor : in primele 2 saptamani in faza de hiperemie se constata

demineralizare a extremitatilor oaselor din focarul de fractura cu traiect mult mai larg
decat initial.

20
Remineralizarea care dureaza 5-6 saptamani, calusul reparator este mai transparent decat
osul normal.
In perioada urmatoare tesutul osos tanar se organizeaza integrandu-se in structura osului
vecin in 6 luni, iar traiectul de fractura dispare complet dupa 2 ani.
Radiologic se pot depista complicatiile infectioase- osteite si de consolidare, in care
traiectul de fractura este vizibil mai mult de 6 luni.
Un calus vicios (persistenta deplasarii dupa consolidare) va fi apreciat prin tulburari de
articulare decat prin deformarea constatata. Controalele radiologice sunt utile pentru
urmarirea tulburarilor de articulare. Intarzierea in consolidare datorita persistentei
mobilitatii fragmentelor se traduce radiologic prin persistenta traiectului de fractura la
nivelul unei pseudartroze.

21