89. Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul luxației dintelui.

Leziuni traumatice
Defectele taumatice ale dintilor pot aparea in rezultatul actiunii traumelor acue si cronice
Distingem traume:
1. Acute: a) Contuzia; b) Luxatia c) Fractura
2. Cronice: a) Traumatismul cronic

Luxatia dintelui - o deplasare a dintelui in alveola in dependenta: (extruziva, laterala, intruziva)

Ectruziva: traumatism dentar caracterizat prin deteriorarea totală sau parţială a ligamentelor
periodontale rezultând slăbirea ancorării şi deplasarea axială a dintelui din alveolă.-alveola osoasă
este intactă, iar deplasarea axială generează aspectul de protruzie mai mult sau mai puţin accentuată a
dintelui interesat.
Structurile afectate: pachetul vasculo-nervos pulpar este erupt; ligamentele periodontale : o parte rupe si
restul elongate; radacina dentara este expusa pe o anumita suprafata
Laterala: raumatism dento-parodontal caracterizat de deplasarea dintelui în alt ax decât cel de erupţie.
este însoţită de o fractură a peretelui alveolar vestibular sau palatinal care rareori afectează un singur
dinte.- în cele mai multe cazuri apexul dintelui interesat este forţat în peretele osos deplasat, dintele
devenind imobil.
Structuri interesate: Pachetul vasculo-nervos pulpar este rupt.• Ligamentele periodontale sunt parţial sau
total rupte.•Peretele alveolar vestibular sau palatinal este fracturat.•Apexul dintelui este
blocat.•Ligamentele periodontale cervicale sunt comprimate
Intruziva: reprezintă traumatismul prin care dintele este dislocat axial în osul alveolar. Este însoţită
defractura cominutivă a osului alveolar.-de regulă este un traumatism extensiv implicând mai mulţi dinţi.
Structuri interesate:•Pachetul vasculo-nervos apical este rupt.•Ruperea ligamentelor
periodontale.•Contuzia ligamentelor periodontale.•Contuzia osului alveolar.• Plagă la nivelul
marginii gingivale

Tratament: Evidenta indivituala, dieta curatatoare timp de o saptamina , in caz de inclavare-

repozitionarea, prelurarea medicamentoasa, dintele se fixeaza cu compozit-conect
Traumele acute sunt supuse prepoderent dintilor forntali superiori, drept consecinta poate aparea
fractura dinteleui la diferite niveluri

90. Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul contuziei dintelui.

Leziuni traumatice
Defectele taumatice ale dintilor pot aparea in rezultatul actiunii traumelor acue si cronice
Distingem traume:
1. Acute: a) Contuzia; b) Luxatia c) Fractura
2. Cronice: a) Traumatismul cronic

Contuzia dintelui-o stare aparuta in urma loviturii puternice de niste obiecte tari cu afectarea
paradontiului , mobilitate, dar fara deplasarea dintelui .
-în primele ore apare o senzaţie de durere ce se accentuează în timpul muşcării. În urma contuziei
uneori se poate rupe fascicolul vascular, care provoacă o hemoragie în pulpa dintelui.
Caracteristica Contuziei:
1. Inclavare
2. Dintele se prezinta cu paradontiul dinstrus , fracturat , mobilitate
Tratament: Evidenta indivituala, dieta curatatoare timp de o saptamina , in caz de inclavare-
repozitionarea, prelurarea medicamentoasa, dintele se fixeaza cu compozit-conect
Traumele acute sunt supuse prepoderent dintilor forntali superiori, drept consecinta poate aparea
fractura dinteleui la diferite niveluri

91. Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul fracturii dentare.

Leziuni traumatice
Defectele taumatice ale dintilor pot aparea in rezultatul actiunii traumelor acue si cronice
Distingem traume:
1. Acute: a) Contuzia; b) Luxatia c) Fractura
2. Cronice: a) Traumatismul cronic
Fractura dintelui - poate interesa o parte a sau coroana in intregime si radacina . Traumele acute
sunt supuse prepoderent dintilor forntali superiori, drept consecinta poate aparea fractura dinteleui
la diferite niveluri
Fractura orizontala/oblica
F.d. de cor. 1/3 - fara deschiderea camerei pulpare
F.d. de cor. 1/2 - fara sau cu deschiderea pulpei
F.d. de cor. 2/3-cu deschiderea pulpei
F. d. de radacina 1/3
F.d. de radacina1/2
F.d. de radacina 2/3.
Factura verticală a dintelui de coroană
Diagnosticul: -examinarea menuțioasă a dintelui
Obiectiv: mobilitatea, luxație, edem
Radiologic: marirea sau îngustarea fantei periodontale, prezența liniei de factură
In caz de fractura, e necesar de stabilit starea pulpei (Intacta, sau cointeresata in fractură ).
Dacă e vorba de o fractură coronară pe 1/3 fara cointeresarea pulpei dupa o remterapie, local se va
face restaurarea coroanei cu compozite. În cazul fracturii coronare pe 1/2, 1/3, când pulpa este trau
mată, se poate incerca metoda biologică (conservativă) sau ampu-tarea vitală cu restaurarea
ulterioara a coroanei.
Atunci cand fractura coroanei trece la 2/3 de coroană se efectuează depulparea dintelui cu
restaurarea ulterioară(pivot metalic/sintetic). în cazul în care are loc fracturarea radacinii la nivelul
pri-mei 1/3 se recurge la extractia dintelui. Ulterior - înlocuirea dinteluise face cu ,,conect" +
compozite.Daca linia fracturii se află la nivelul 1/2, 2/3, asemenea dinte se pastrează în 2
situații:1.Dintele se fixează, se supune tacticii dc așteptare. Daca dintele s-a intărit, durerile au
dispărut, radiologic procesul apical lipsește,dintele nu este schimbat la culoare, EOD este in limita
2-10 mkA-dintele este salvat.Radiologie:linia fracturii se consolidează.
2. Dintele se fixează, dar se schimbă în culoare, EOD- 90 -120 mkA.
Radiologic:se observă un proces în regiunea apexului sau fracturii. In această situație sc efectuează
tratament endodontic, obturație cu pivot metalic, la necesitate - apecotomie

92. Necroza acidă.Etiologie.Tablou clinic.Diagnostic, diagnostic

diferențial.Tratament.
Necroza - reprezinta un defect structural al tesuturilor dure
Etiologie: apare in rezultatul actiunii acizilor asupra dintilor si poate fi intilnita la persoanele: care
muncesc un timp îndelungat în condiţii neprotejate in procesul de producere a acizilor orgaici si
neorganici; pacienti cu gastrite hiperacide (acidoza); anacide in urma utilizarii HCL-lui. Mai
frecvent provoacă necroză- acidul clorhidric, azotic, sulfuric şi mai rar se observă necroze de la
acţiunea acizilor organici.
Clasificare: Acumularea vaporilor în aer modifică pH salivar până la 5,8-6,2, iar ca rezultat area
loc decalcinarea smalţului. Luînd în calcul sistematizarea etiologică a necrozei ea poate fi :
-Exogenă(chimică)
-Endogenă
Tabloul clinic: Subiectiv: Deja în fazele iniţiale a necrozei acide pacienţii au senzaţii de strepezire,
amorţire, apoi hiperestezie pronunţată de la agenţi termici, chimici şi mecanici.
In toate cazurile sufera in primul rind dintii frontali superiori. Pot apărea şi dureri spontane în dinţi.
Uneori apare o senzaţie de lipire a dinţilor la angrenare. Cu timpul aceste senzaţii dispar în urma
depunerii dentinei terţiare şi distrofiei pulpei sau necroza ei.
Obiectiv: Cu timpul adamantina capătă un aspect opac, mat cu o culoare gri – murdară sau
întunecată, devine rugoasă. Are loc distrucţia ţesuturilor. Adamantina dispare, apar margini ascuţite
a dinţilor care uşor se fracturează. Mai frecvent sunt lezaţi dinţii frontali pe suprafaţa lor
vestibulară. Coroanele incisivilor şi caninilor se micşorează în înălţime, iar marginea incizală
devine ovală, uneori coroanele capătă o formă de clin. Treptat coroanele dinţilor frontali se ruinează
până la gingie, apar gingivite, molarii şi premolarii sunt supuşi abraziunii.
Diagnosticul diferential:
Se stabilește în raport cu eroziunea pentru care este caracteristică prezența suprefeței
lucioase,dure,poleite ,pe cînd în necroza suprefața e rugoasa , moale ( dimeneralizata)
Tratamentul si Profilaxia:
- examinarea multilaterala, la prezenta xerostomiei este necesar echilibrul Ph-ului si a cantitatii de
saliva
- tratament remineralizator se aplica diferite remedii ce contin Ca, P, F, microelemente
- utilizarea lacurilor ce contin F, Belec-F, hidroxid de Ca
- acoperirea dintilor cu Admira Protect , fotopolimer , armacer pentru izolarea si protejarea
tesuturilor denare
- igiena cavitatii bucale cu paste
- clatituri ambundente cu solutii bazice ( bicarbonat de sodiu)
- restaurari coronare cu compozie
- tratament specific al afectiunilor generale ce pot provoca necroza
- administrarea preparatelor Ca, P , microelemente si a complexului de vitamine

93. Defectul cuneiform. Etiologie.

Defectul cuneiform-o patologie necarioasă a ţesuturilor dentare dure, apărută posteruptiv,
condiţionată de formarea leziunii pe suprafaţa dentară sub formă de con.
Clinic se manifestă prin apariţia defectului de ţesut dentar pe suprafaţa vestibulară a dinţilor la
nivelul coletului.
Acuzele pacienţilor sunt hiperestezia şi dereglări ale aspectului fizionomic.
Defectele cuneiforme se intilnesc 34% din cazuri pe prim plan sunt:
caninii 36%; premolarii 20%; molarii 13%; incisivii 8%; persoanele cu asemenea defecte sunt rar
afectate de carie si se observa preponderent la virsta medie si in etate.
Dupa localizare:
radicular; de colet (cervical); coronar
Etiologie: Apare sub influenţa factorilor mecanici, este suspectată periuţa de dinţi. Stîngacii care işi
curaţă dinţii părţii drepte mai minuţios, defectele se observă pe partea dreaptă. Dar ca contra
argument la teoria mecanică servesc datele că defectul cuneiform apare şi la persoanele care nu
folosesc periuţi. Defectul cuneiform nu este însoţit de senzaţii dolore, cîteodata pacienţii pot să
indice locul defectului la colet.Dar uneori defectul poate să progreseze dar lent şi aprofunzîndu-se el
nu produce necroză sau osteoporoză, în foarte rare cazuri pacientul poate să declare o
durere pasageră de la agenţi termici, chimici şi mecanici. Defectul cuneiform
cuprinde o grupa de dinţi. Pereţii defectului sunt duri, lucitori şi netezi. Uneori defectul poate atinge
o profunzime atît de mare, că se poate produce fractura coroanei.

94. Abraziunea dentară.Etiologie.

Atritia- eprezinta uzura dentara cauzata de contactele dento-dentare antagoniste

Etiologie: Trauma cronica sau abraziunea dinților reprezintă un proces care se infaptuiște în timpul
întregii vieți si provoacă schimbarea formei anatomice a dinților, roaderii, abraziunii tesuturilor
dure dentare, cu suprafata plana bine delimitata circumscrisa, observate diferite striatii intro singura
directie pe aceiasi supratata, fetele antagonistilor coincid perfect una fata de alta
Clasificare:
Abraziunea poate fi:
•Fiziologica în limita smalțului
•Tranzitorie în limita smalțului și dentinei 50-60ani
•Patologică în limita dentinei la vîrsta de 30 -40 ani
-Dupa gradul de abraziune patologica poate si clasificata in 3 grupe:
gr1- 1/3 coroana
gr2- 1/2-2/3 coroana
gr3- abraziunea coroanei pina la gingie
-Dupa suprafetele abrazive:
orizontala; verticala; combinata
-Dupa continuitate:
limitata; generalizata
-Localizarea forma si viteza formarii abraziunii mai poate fi influentata de tipul ocluziei:
ortognata, dreapta, progenica.
Gradul de abraziune a tes dur dentare depinde de :
Factorii locali: caracterul alimenteleor, intentsatea utilizarii aparatului dentomaxilar, starea
ocluzieil lipsa molarilor, nerespectarea ternologiilor de protezare, defectele arc dentarel ocluzie
traumatica incazul afectiunilor parodontale si anomaliilor; anomalii ocluzale sau dentare; factori
profesionali in activitatra cusutoreselor, cizmarilor, muzicantilor
Factori generali: dereglari endocrine, metabolice, afect ale SNC (bruxizm), afectiuni ale TGI,
dereglari ereditare

95. Eroziunea dentară.Etiologie.

Eroziunea- un defect de progresare inreversibil al tesuturilor dure dentare, superfiial care se
datoreaza unui proces chimic fara implicarea florei microbiene; leziune cu o pierdere progresivă a
smalţului şi dentinei. Se localizează pe suprafeţele vestibulare a dinţilor, rar cea orala a dintilor
superiori frontali , rara premolari.
Clasificare:
1.afectarea suprafetelor superficiale ale smaltului ( corespune leziunii timpurii , eroziunea
smaltului)
2. afectarea localizata a smaltului si a dentinei, sprafata dentinei abraziate ocupa nu mai mult de 1/3
din suprafata totala a coroanei
3. leziunea generalizata: dentina dezgolita ocupa mai mult de 1/3 de afectiune. apartinind leziunilor
avansate , eroziunea smaltului si dentinei.

Tablou Clinic: Au o fromă ovală sau rotundă. Mai frecvent sunt afectaţi incisivii superiori, caninii
şi mai rar premolarii. Nu afectează dinţii arcadei inferioare. Se întâlnesc la persoanele de vârstă
medie.
Etiologie: Eroziunile pot fi rar solitare, mai frecvent afectează câţiva dinţi cu localizarea simetrică.
La început apare o pierdere mică de smalţ, care treptat se aprofundează ajungând până la dentină.
Fundul eroziunii, atingând dentina, are o culoare galbenă sau chiar brună.
Daca eroziunea afecteaza numai smaltl , poate aparea senzatii dolore provocate de factorii termici,
chimici; in limitele dentinei sunt mai putin dureroase.
Cauze: alimentele cu aciditate marita ( suc, vin , fructe , mere , muraturi); medicamente ( vit C,
aspirina , HCL in cazul hipoaciditatii gastrice), factori mecanici - periaj intens; dereglari endocrinel
gastrointestinal - voma cronica , recurgitare, hiperaciditate cornica

96. Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al defectului

cuneiform.Tratamentul.
Defectul cuneiform-o patologie necarioasă a ţesuturilor dentare dure, apărută posteruptiv,
condiţionată de formarea leziunii pe suprafaţa dentară sub formă de con.
Tabloul Clinic se manifestă prin apariţia defectului de ţesut dentar pe suprafaţa vestibulară a
dinţilor la nivelul coletului. Acuzele pacienţilor sunt hiperestezia şi dereglări ale aspectului
fizionomic.
1. Manifestari incipiente- lipsa defectelor , cu prezenta sensibilitatii smaltului in regiunea
coletului
2. Defecte superficiale - defecte in forma de fisuri smalgtiere , sensibilitate, aceasta stare se mai
numeste abfractie
3. Defecte medii- cu adincimea de 0,2-0,3 mm
4. Defecte profunde- de 0,3-0,4 mm cu afecarea straturilor profunde de dentina
Perioadele defectului cuneiform:
prodromala- in dintii afectati se observa strevezire cu pipsa modificarilor morfologice
incipienta- pe coroana dintelui in regiunea cervicala in limita smalt-cement se depisteaza
microdefecte unitare sau multiple
dezvoltata- prezenta defectului pronuntat in tesuturile dentare cu dureri la excitati fizici
Diagnosicul diferenţial se face de caria supeficială şi medie de colet, de eroziunea ţesuturilor dure,
necroza acida
Tratamentul:
•Sfat igienic(periaj leger, mișcarile periajulului numai indirecție verticala) peria de dinti trebuie sa
fie nu prea aspra , naturala , miscarile periei paralel suprafetei dintilor si nu sub un unghi.
•Se recomandă de schimbat mai des pastele de dinți(interzicerea folosirii pastelor de dinți pentru
albire)
•Atunci cind este prezenta sensibilitatea la factorii fizici se prescrie Remterapia cu
preparatele,Gluma(Kerr),Desinzeter(Admira)Bifidum-12(Voco)
• In caz de prezența a defectelor mici ele se acopera cu compozite fluide(foto)
•La prezența defectelor mai mari-obturari,restaurari
97. Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al abraziunii
dentare.Tratamentul
Atritia- eprezinta uzura dentara cauzata de contactele dento-dentare antagoniste
Trauma cronica sau abraziunea dinților reprezintă un proces care se infaptuiște în timpul întregii
vieți si provoacă schimbarea formei anatomice a dinților, roaderii, abraziunii tesuturilor dure
dentare, cu suprafata plana bine delimitata circumscrisa, observate diferite striatii intro singura
directie pe aceiasi supratata, fetele antagonistilor coincid perfect una fata de alta
Tabloul clinic:
Coroanele clinice ale dinților au diferite inalțimi și formeaza un platou convex de diferite forme,
mărimi si adâncimi. Suprafața dintelui este neteda, dura, poleită, deseori sensibilă la sondare, în
centru are culoare mai întunecată “roaderea” tesuturilor dentare se poate manifesta prin: Micsorarea
si deformarea inaltimii ocluziei; deformarea ATM. Dintii au margini ascutite care traumeaza obrajii,
limba , buzele; uneori se poate prevede camera pulpara ( dar in niciun caz nu este deschisa)
deoarece procesului lent pulpa reuseste sa depuna dentina de substituie. aparitia senzatiei la factorii
mecanici , termici, scurtarea , aparitia zabalutelor.
Tratamentul: depinde de factorul etilogic care trebuie inlaturat, gradul abraziunii, recomandarea
tratamentului remineralizant pentru reducerea sensibilitatii, slefuirea selectiva a marginii ascutite,
obturarea si restaurarea dintilor cu compozite la necesitate; in caz de abraziune severa se ridica
ocluzia cu compozite pe etape: 1. molarii 6,7 superiori si inferiori intro vizita pina la obtinerea
confortului ;2. prem

98. Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al eroziunii

dentare.Tratamentul
Eroziunea- un defect de progresare inreversibil al tesuturilor dure dentare, superfiial care se
datoreaza unui proces chimic fara implicarea florei microbiene; leziune cu o pierdere progresivă a
smalţului şi dentinei. Se localizează pe suprafeţele vestibulare a dinţilor, rar cea orala a dintilor
superiori frontali , rara premolari.
Tablou Clinic: Au o fromă ovală sau rotundă. Mai frecvent sunt afectaţi incisivii superiori, caninii
şi mai rar premolarii. Nu afectează dinţii arcadei inferioare. Se întâlnesc la persoanele de vârstă
medie.
Diagnosticul diferenţial:
•Defectul cuneiform
•Necroza acida
•Abfracția
•Caria superficiala
Pentru eroziune este caracteristica localizarea , forma defectului si suprafata , pe cind in cazul cariei
ea este rugoasa spre deosebire de carie, aparitia eroziunii nu este influentata de microbi.
Tratamentul: alegerea metodei tratamentului se face in conformitate cu starea generala
General:
•Tratament general al glandei tiroide si tratament general remineralizator (A.Fiodorov -2000).
Local:
•Înlaturarea factorilor provocatori(chimic,fizici)
•Igienizarea cu paste de dinți ce conțin(Ca,P,F,microelemente)
•Remterapia locala ( Ca, P, F, fitina , ghefefitina, fluor-lac)
•Obturarea sau restaurarea cu compozite, recomandam o usoara preparare a suprafetei abrazive si
obturarea cu compomeri, glasionomeri, compozite fotopolimerizabile
•În nici un caz nu se recurge la protezare
99. Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al necrozei
acide.Tratamentul
Necroza - reprezinta un defect structural al tesuturilor dure
Etiologie: apare in rezultatul actiunii acizilor asupra dintilor si poate fi intilnita la persoanele: care
muncesc un timp îndelungat în condiţii neprotejate in procesul de producere a acizilor orgaici si
neorganici; pacienti cu gastrite hiperacide (acidoza); anacide in urma utilizarii HCL-lui. Mai
frecvent provoacă necroză- acidul clorhidric, azotic, sulfuric şi mai rar se observă necroze de la
acţiunea acizilor organici.
Clasificare: Acumularea vaporilor în aer modifică pH salivar până la 5,8-6,2, iar ca rezultat area
loc decalcinarea smalţului. Luînd în calcul sistematizarea etiologică a necrozei ea poate fi :
-Exogenă(chimică)
-Endogenă
Tabloul clinic: Subiectiv: Deja în fazele iniţiale a necrozei acide pacienţii au senzaţii de strepezire,
amorţire, apoi hiperestezie pronunţată de la agenţi termici, chimici şi mecanici.
In toate cazurile sufera in primul rind dintii frontali superiori. Pot apărea şi dureri spontane în dinţi.
Uneori apare o senzaţie de lipire a dinţilor la angrenare. Cu timpul aceste senzaţii dispar în urma
depunerii dentinei terţiare şi distrofiei pulpei sau necroza ei.
Obiectiv: Cu timpul adamantina capătă un aspect opac, mat cu o culoare gri – murdară sau
întunecată, devine rugoasă. Are loc distrucţia ţesuturilor. Adamantina dispare, apar margini ascuţite
a dinţilor care uşor se fracturează. Mai frecvent sunt lezaţi dinţii frontali pe suprafaţa lor
vestibulară. Coroanele incisivilor şi caninilor se micşorează în înălţime, iar marginea incizală
devine ovală, uneori coroanele capătă o formă de clin. Treptat coroanele dinţilor frontali se ruinează
până la gingie, apar gingivite, molarii şi premolarii sunt supuşi abraziunii.
Diagnosticul diferential:
Se stabilește în raport cu eroziunea pentru care este caracteristică prezența suprefeței
lucioase,dure,poleite ,pe cînd în necroza suprefața e rugoasa , moale ( dimeneralizata)
Tratamentul si Profilaxia:
- examinarea multilaterala, la prezenta xerostomiei este necesar echilibrul Ph-ului si a cantitatii de
saliva
- tratament remineralizator se aplica diferite remedii ce contin Ca, P, F, microelemente
- utilizarea lacurilor ce contin F, Belec-F, hidroxid de Ca
- acoperirea dintilor cu Admira Protect , fotopolimer , armacer pentru izolarea si protejarea
tesuturilor denare
- igiena cavitatii bucale cu paste
- clatituri ambundente cu solutii bazice ( bicarbonat de sodiu)
- restaurari coronare cu compozie
- tratament specific al afectiunilor generale ce pot provoca necroza
- administrarea preparatelor Ca, P , microelemente si a complexului de vitamine

100. Hiperestezia țesuturilor dentare dure. Tabloul clinic, diagnosticul

pozitiv și diferențial al hiperesteziei. Tratamentul.
Hiperestezia este sensibilitatea sporită a ţesuturilor dure la agenţi mecanici, chimici, termici. Se
atribuie către patologia ţesuturilor dure, care aparea după erupţia dinţilor.
Sensibilitatea sporită apare în leziuni unde este lezată integritatea ţesuturilor dure ca: caria dentară,
abraziunea patologică, eroziuni, defecte cuneiforme, sau după prepararea dinţilor sub coroane de
înveliş, sau când are loc denudarea rădăcinilor, în caz de parodontoză şi parodontită.
Sunt mai multe clasificări:
A – după extinderea procesului:
1. forma localizată (în 1 sau câţiva dinţi)
2. forma generalizată – sensibilitatea majorităţii dinţilor.
B – după provenienţă:
1. hiperestezia dentinei cauzată de reducerea ţesuturilor dure (caria, şlefuirea dinţilor,
abraziunea patologică, eroziuni).
2. hiperestezia în cazul când ţesuturile sunt integre (la denudarea rădăcinilor, în afecţiunile
parodontale, la diferite boli generale).
După manifestarea clinică deosebim trei grade:
Gradul I – hiperestezie de la iritanţi termici;
Gradul II – hipersensibilitate de la iritanţi termici şi chimici;
Gradul III – apare hipersensibilitate de la factorii mecanici, termici, chimici.
Tabloul clinic : senzaţii dolore în dinţi de la acţiunead iferitor factori, cu înlăturarea excitantului
durerile dispar. Uneori durerile pot apărea spontan, dar de o foarte scurtă durată
Diagnosticul diferenţial:
•pulpita acută(în pulpită durerea este indelungată,se declară noaptea,în pulpită dintele reacționeaza
la curent de peste 20mA,iar in heperestezie 2-6mA)
Tratament: 1.Local 2.General 3.Complex
Local:•Tratament remineralizator cu utilizarea sistematica a pastelor de dinti pe baza de
Ca,P,F.(sol.10%Gluconat de Ca(aplicații),fetina,preparate oficiale pe baza de hidroxid de Ca,
calcimol, calcxid, lyfe sealapex,ultrablend)•Preparate pe baza de F:SOL2% NaF,fluorlac,dentin
fluid,enamel fluid fluoridin, bifluorid-12, profluoridin •Obturarea defectelor
General:•Echilibrarea metabolizmului mineral•Coamid sol. 1%-1ml,i/m sau per
os•Sedative,tranchilizante•Consultațiași tratamentul specific la alți specialiști

101. Erori și complicații în diagnosticul și tratamentul cariei dentare.

Erorile legate de diagnostic:
apar la diferentiera cariei dentare cu afectiunile necarioase:
- caria medie cu periodontita cronica
- caria profunda acuta cu pulpita ( mai des la copii)
- in caria profunda este necesara aplicarea unei obturatii curative, iar daca caria este medie ,
obturatia curativa nu trebuie facuta , altfel se va produce o carie complicata ( prin pulpita,
periodontita||)
- daca nu sa facut diagnosticul si sa administrat o anestezie, este imposibila efectuarea
diagnosticului diferential intre caria medie si periodontita cronica , si prin urmare , nu poate fi
efectuat un tratament adecvat
erori la tratamentul conservativ al demineralizarii de focar al smaltului:
- dereglarea terminilor de aplicare a urmatoarelor proceduri si serii de remineralizare
- folosirea aplicatiilor cu sol de fluorura de sodiu fara anticiparea a preparatelor de calciu duce la
formarea unui strat de fluoride ce blocheaza difuziunea altor ioni , in consecinta progreseaza
procesul carios
complicatii in perioada de anestezie:
-intoleranta ; reactii alergice ; lezarea vaselor/nervilor; anestezia necalitativa
erori la prepararea cavitatii carioase:
-la deschiderea extinsa sau incompleta a cav carioase: cimp vizual redus, insuficient , urmat de
necrotomie incompleta , obturatia va cadea din cauza prezentei dentinei ramolite
- la formarea finala incompleta a cavitatii carioase se poate intimpla inlaturarea partiala a dentinei
patologic modificata- temerea de a deschide cavitatea dintelui
- la formarea incorecta a cavitatilor- caderea obturatiei
- supraincalzirea - pulpita ; deschiderea accidentala a camerei pulpare
- prelucrarea insuficienta a cavitatii cu antiseptic duce la progresarea procesului carios sub
obturatie
- uscarea insuficienta - adeziune precara
- timp redus sau depasit de gravaj- ducind la erori ale tehnicii adezive
- inghitirea frezelor- asfixie
- aspirarea de corpi straini

102. Erori și complicații în tratamentul leziunilor odontale de origine

necarioasă.
- daca nu se efectuiaza un tratament imediat al luxatiei extruzive, laterale , fracturii coronare
atunci se atrofiaza ligamentele si repozitionarea nu va fi posibila
- arsuri - in cazul efectuarii aplicatiilor cu Ca , P, F
- la ridicarea ocluziei cu compozite - se pot produce dereglari in ATM insotite cu dureri de cap ,
si gura inclestata
-complicatii in perioada de anestezie: intoleranta ; reactii alergice ; lezarea vaselor/nervilor;
anestezia necalitativa
- in cazul cind avem cavitati profunde ce necesita un tratament endodontic atunci se pot produce
urmatoarele erori: perforarea canalului , largirea , inaintarea excesiva spre apex, aspirarea de
corpi straini ; inghitirea frezelor , acelor endodontice ; aspirarea de corpi straini
- erori in organizarea lucrului medicului a pozitiei in fotoliu
- lucrul medicului cu o singura mina ;
- incorect selectarea piesei , frezei , materialului ; necunoasterea morfologiei , topografiei nervilor ;
- suprafinfectarea mucoasei cu aplicarea medicamentelor incorecte ;
- modificarea culorii dintelui sau culorii obturariei