98 Cheilita exematoasa:particularitati

clinice,diagnosticul,tratament.

Cheilita eczematoasă

Este o afecţiune cronică alergică, cu localizare pe roşul şi pielea

buzelor. Se poate prezenta ca boală de sine stătătoare, dar şi ca
simptom al eczemei faciale.

Etiologie:

• alergeni de diversă origine

• floră microbiană

-produse alimentare

• substanţe medicamentoase

-metale

• materiale protetice

• componentele pastelor de

dinţi

• Tabloul clinic:

cheilită eczematoasă poate avea o evoluţie acută, subacută şi cronică.

Bolnavii acuză senzaţii de arsură, prurit.Obiectiv se observă
hiperemie, edem al buzei. Pe pielea şi roşul buzei apar vezicule mici
cu exsudat seros. Aceste vezicule confluează, apoi se formează
eroziuni acoperite cu cruste şi scuame din exsudat uscat. în forma
cronică simptomele sus-numite sunt mai atenuate, predominând
scuamele, crustele, fisurile, apar infiltrate izolate, noduli. Procesul se
poate răspândi şi pe pielea din jurul gurii, este posibilă apariţia
zăbăluţelor.

Diagnosticul diferenţial se va face cu: c. atopică, c. alergică, c.

exfoliativă (f. exsudativă).

Tratament:

• local - unguente cu corticosteroizi

• general - hiposensibilizante, sedative, vitamine.

99 Fisurile cornice recidivante ale buzelor: tabloul clinic ,

tratamentul.

Fisuri (ragade) cronice

labiale Etiologie

Anomalia formei şi structurii buzelor (cute adânci, comisuri

pronunţate):

• acţiunea factorilor meteorologici

• prezenţa factorilor microbieni

• carenţa vitaminelor

A, B. Tabloul clinic

Se afectează ambele buze, cu localizare centrală, laterală sau

comisurală. Fisurile apărute prezintă o despicătură a epiteliului şi a
mucoasei propriu- zise, înconjurată
de roşul buzei, hiperemiată, acoperită cu cruste hemoragi- ce. Fisurile
sunt fixate în acelaşi loc, se epitelizează uşor, dar pot recidiva, având
aceeaşi localizare. Aceste fisuri, persistând un timp mai îndelungat, cu
epitelizări şi recidive consecutive, formează margini îngroşate cu cica
trice şi keratinizare. Fisurile se pot transforma în ulcere, cu
malignizare în timp

Evoluţia afecţiunii este cronică, persistentă. Tratamentul include:

• depistarea şi înlăturarea cauzei

• local - unguente cu antibiotice, corticosteroizi

(Lorinden, Oxicort), uleiuri keratoplastice (Aevit, Ulei

de măceş, cătină-albă, Regisan).

• în ineficienţa tratamentului medicamentos, se recurge la un tratament

chirurgical.

100 Macrocheilita: tabloul clinic, diagnosticul,tratamentul.

Se cunosc mai multe forme clinice:

�- macrocheilita inflamatorie prinde mai ales buza superioara, care

este rosie, calda, sensibila la presiune, de consistenta ferma ; natura
infectioasa este banuita si datorita puseelor febrile, dureroase, asociate
uneori cu streptodermie. Starea elefantiazica se crede ca rezulta dintr-
o limfangita cronica. Tratamentul se face cu antibiotice general si
local cu rezultate bune in faza initiala;

�- macrocheilita granulomaloasa Miescher apare brusc, in

copilarie, la buza superioara si dupa o perioada de exacerbari si
remisiuni buza ramine voluminoasa, asimetrica,fisurata, violacee sau
de culoare normala, de consistenta ferma sau moale, citeodata inegala.
Histologic prezinta o structura foarte particulara cu prezenta in derma
de noduli, foarte bine delimitati, formati din epiteloide.
Macrocheilita asociata cu paralizie faciala si limba plicaturata
formeaza sindromul Melkersson-Rosenthal cu localizare strict
faciala neuro-cutanata, evolueaza cronic, fara tendinta la regresiune si
fara vreo manifestare viscerala. Macrocheilita intereseaza una din
buze, iar elefantiazisul cronic nu este inflamator, dureros si nici nu are
semne de inflamatie locala (nici adenopatii). Mucoasa bucala
pastreaza uneori amprenta dintilor, gingiile se hipertrofiaza ; limba
plicaturata are aspect de limba scrotala, adesea ereditara, asociata
uneori cu glosita exfoliata marginala ; paralizia faciala este de tip
periferic, unilaterala, tranzitorie, devine adesea permanenta si se
insoteste citeodata de migrene, tulburari de miros si gust.

Tratament: -in macrocheilitele inflamatorii se fac cu antibiotice,

antihistaminice, desensibilizante; --in macrocheilita granulomatoasa si
sindromul Melkersson-Rosenthal corticoterapia si interventiile
chirurgicale.
Diagnosticul diferenţial se va face cu:

• edemul Quincke

• macrocheilita granulomatoasă Meicher

• sindromul Melcherson-Rozenthal

• cheilita glandulară - forma fibroasă

101 Factorii de risc in aparitia afectiunilor precanceroase

ale mucoasei cav.bucale si buzelor.

În cavitatea bucală și pe marginea roșie a buzelor la apariția

precancerului contribuie: traumele cronice, factorii meteorologici
nefavorabili (frig, soare, vînt), produsele alimentare fierbinți și
picante cu acțiune iritantă, alcoolul, fumatul, deprinderile vicioase
(mușcatul buzelor), noxele profesionale.

De două ori mai frecvent în rândul bărbaților decât al femeilor,

cancerul oral sau orofaringian apare la o vârstă medie de 62 de
ani. Două treimi dintre indivizii afectați de această afecțiune gravă
au peste 55 de ani. Printre cauzele care duc la cancerul oral se
numără atât influențele date de stilul de viață, cât și moștenirea
genetică.

Predispoziții

Anemia Fanconi este o afecțiune a sângelui cauzată de anomalii

înnăscute, ce poate duce la leucemie sau la anemie aplastică.
Riscul de cancer oral al unei persoane care are deja anemia
Fanconi este de până la 500 de ori mai mare decât în mod normal.
Diskeratoza congenitală este un alt sindrom generic ce poate
cauza anemie aplastică și poate duce la cancere bucale încă de la
vârste timpurii

Fumatul

Obiceiul de a fuma țigarete, trabucuri și chiar tutun de pipă nu

este nociv doar pentru plămâni, ci și pentru sănătatea țesuturilor
din cavitatea bucală. Efectul imediat al fumatului este scăderea
imunității și recuperarea mai anevoioasă în urma unei intervenții
chirurgicale. Laringele, gâtul, esofagul, precum și membranele
care îmbracă limba, gâtul și buzele sunt cu 50% mai expuse
apariției cancerului, în cazul unui fumător.

Consumul excesiv de băuturi alcoolice

Reducerea consumului de alcool sau chiar eliminarea acestuia din

stilul de viață este unul dintre factorii care reduc riscul apariției
cancerului oral. Etanolul și acetaldehida din alcool au un efect
direct asupra dezvoltării celulelor canceroase în țesuturile din
cavitatea bucală.

Dieta dezechilibrată

Lipsa unei diete diverse, sănătoase și echilibrate este unul dintre

factorii de risc ce favorizează apariția cancerului oral. Includerea
în alimentație a unei varietăți de fructe și de legume, precum și
evitarea alimentelor foarte procesate sunt o cale simplă de
reducere a riscului de apariție a cancerului oral.
Expunerea prelungită la soare

Orele în exces petrecute în soare puternic sunt unul dintre cei mai
periculoși factori de risc ai cancerului bucal. Incidența apariției
leziunilor la nivelul buzelor este mai mare în cazul persoanelor
tinere.

Papiloma virus

Virusul uman Papiloma afectează pielea și membranele umede

care căptușesc organele, cavitatea bucală și gâtul. Infecția cu HPV,
care se poate transmite prin contact sexual normal sau oral, dar și
cutanat, provoacă o înmulțire necontrolată a celulelor din țesuturi,
este un alt factor ce poate cauza cancer oral.

Leziuni recurente la nivelul mucoasei bucale

Cancerul bucal poate fi cauzat, în unele cazuri, de rănile

persistente, cauzate la nivelul mucoasei bucale de muchiile
ascuțite ale danturii deteriorate sau de protezele imperfecte.

102 Clinica si diagnosticul afectiunilor precanceroase

obligate ale mucoasei cav.bucale si buzelor.

Precancerul se caracterizează cu o dereglare a procesului de

cheratinizare în epiteliul mucoasei cavității bucale de tipul
hipercheratozei și discheratozei, fără invazie în țesuturile
subiacente. Depistarea la momentul oportun și tratamentul
precancerului poate preîntîmpina transformarea lui în tumoare
malignă, care în fazele incipiente, de regulă, este asimptomatică,
 ceea ce face dificil diagnosticul

Un rol important în profilaxia acestor afecţiuni are iluminarea

sanitară.
Profilaxia keratozelor în CB este o problemă realizabilă, care trebuie
să ocupe
un loc central în activitatea stomatologilor, ştiind că în orice moment
acestea
se pot maiigniza.
în prevenirea keratozelor MB un rol important îl joacă:
• diagnosticarea şi înlăturarea precoce a traumelor mucoasei cu dinţii
abraziaţi, cariaţi, migraţi, cu obturaţii şi proteze incorecte
• depistarea curenţilor galvanici
• combaterea alcoolismului
• renunţarea la vicii (muşcatul buzei, obrazului)
• renunţarea la fumat
în toate profesiile, în care mucoasa vine în contact cu produsele
petroliere,
se recomandă următoarele măsuri profilactice:
• sanitaro-tehnice
• sanitaro-igienice
• utilizarea mijloacelor igienice personale (îmbrăcăminte specială,
mască, mănuşi, gargare periodice)
• ventilarea bună a încăperilor
• igiena corectă, corespunzătoare şi adecvată a CB
Dispensarizarea pacienţilor cu keratoză se face o dată la 3-6 luni, la
nece
sitate se prescrie o cură de tratament, asanarea cavităţii bucale.
Aceşti pacienţi ar trebui sa fie luaţi la evidenţă şi la oncolog.
Dispensarizarea are ca scop lichidarea, diminuarea sau cel puţin
stoparea
evoluţiei bolii.