Diagnosticul radio-imagistic în

traumatologia maxilo-facială și a
craniului.

A elaborat:Iustin Lilian
Grupa:S1903
1. Clasificarea fracturilor masivului facial.
2.Fracturile maxilarului superior: care interesează arcada
dentară, care nu interesează arcada dentară.
3. Clasificarea fracturilor după Le Fort: I, II, III.
4. Fracturile mandibulei, variante, particularități, tabloul
radiologic.
5. Fracturile dentare.
6. Evoluţia fracturilor. Tabloul radiologic în evoluția
necomplicată.
7. Complicaţiile fracturilor. Diagnosticul radiologic.
8. Luxaţiile dentare. Diagnosticul radiologic.
Clasificarea fracturilor masivului facial.
Masivul facial constitue un bloc osos unic pluricavitar, compus din
13 oase, sudat la baza craniului,etajul anterior si mijlociu, intr-un
unghi de 45 grade fata de planul de la Frankfurt

Mesivul facial inglobeaza 13 oas

6 perechi:
• maxilar
• zigomatic
• lacrimal
• nazal
• palatinal
• cornetul inferior
1 nepereche
• vomerul
Fracturile craniului facial se divid in trei zone: superioară, medie, inferioară.

• Traumatismul zonei superioare cuprinde fracturile peretilor sinusurilor frontale –

fracturi supraorbitale.

• In zona medie sunt localizate fracturile situate de la peretele superior al orbitei pina la
planul ocluzal al maxilei.

• Zona inferioara include fracturile mandibulei

Fracturile maxilarului superior: care interesează arcada
dentară, care nu interesează arcada dentară.
Fracturi care intersectează arcada dentară
 
1)bilaterale
2)unilaterale
 
Fracturi care nu interesează arcada dentară

1)laterale ( zigomatic, orbital )
2)mediane superioare (ale frontalului, ale oaselor nazale, ale
etmoidului,ale sinusului maxilar, etc. 
Fracturile bilaterale (sau disjuncțiile cranio-faciale) – simetrice
Aceste varietăți de fracturi se intâlnesc frecvent la pacienți cu stare de conștiență
modificată (precomatoşi sau comatoși) datorită leziunilor cerebrale, situație in care
diagnosticul radiologic se stabileşte cu dificultaté, pacienții fiind necooperanți.
Arcada dentară este adesca mobilă în ansamblu, iar eventualele fracturi dentare se
constată clinic. In aceste condiții, este posibil ca filmele radiologice să nu fie de cea mai
bună calitate (bine centrate, simetrice, nemişcate) .Chiar și in aceste condiții, interpretarea
radiografica trebuie să fie metodică, completa, și pentru realizarea acestui se folosesc
liniile de interpretare ale lui MacGregor și Campbell.
Aceste linii sunt in număr de patru:
- Linia curbă orbitară superioară (trece prin sinusul frontal și rebordul superior)
- Linia curba orbitara inferioara ( trece prin rebordul orbitar inferior, baza nasului si zigomatul)
- Linia curba palto-nazala ( trece prin sinusul maxilar, plașeul nazal si gâtul condilului mandibular)
- Linia curba a aliniamentului dentar sau curba ocluzala
( trece prin planul ocluzal către gonion)
 Fracturi unilaterale
Sunt forme mai simple de fracturi constatându-se, frecvent,
consecințele unui trauma- tism dentar; diagnosticul acestor fracturi nu
pune probleme. Este interesat un grup de 2-3 dinți anteriori sau laterali
mobilizați prin traumatism. Acest diagnostic se stabilește cu ajutorul
filmelor retroalveolare și a filmelor ocluzale „muşcate" tehnica
Simpson.
- premolarii și molarii pot penetra in sinusul maxilar limitrof
- fracturile posterioare, tuberozitare, care sunt favorizate de incluzia
molarului 3 se întâlnesc mai frecvent in timpul extracției acestui
dinte. Se poate realiza o fractură incompletă (fisură), cu sau fără
interesarea sinusului maxilar, sau a tuberozității (care poate fi
detaşată complet);
- se pot constata, de asemenea, fracturi ale bolții palatine
 Fracturi laterale (zigomato-malare)
Se întâlnesc mai frecvent in cursul accidentelor de circulație,
de sport sau a agresiunilor, și au o simptomatologie discretă.
Radiografic, prin incidențe adecvate se pot constata traiecte
de fractură sau disjuncții, în unele cazuri cu deformarea
regiunii,fara tulburări de articulatie si de ocluzie.
 Fracturi mediane superioare
Acestea interesează partea superioară a foselor nazale,
rădăcina nasului, etmoidul, sinusul frontal și peretele intern
al orbitei.
 Clasificarea fracturilor după Le Fort: I, II, III.
Fracturi de tip Le Fort I (sau Guerin) - sunt de obicei cauzate de lovituri în
porțiunea inferioară a maxilarului, în special când forța impactului este
direcționată de sus în jos. Linia de fractură traversează apexurile dentare în osul
maxilar şi apertura piriformă, iar lateral interesează apofiza pterigoidă în 1/3
inferioară, separând platoul palato-dentar de restul feței.
Fracturi de tip Le Fort II (sau piramidale) - sunt de obicei cauzate de
lovituri aplicate în porțiunea de mijloc a maxilarului. Linia de fractură
traversează oasele nazale la nivelul sau mai jos de sutura nazo-frontală,
osul lacrimal și apofiza frontală a maxilarului, lateral interesând adesea
planşeul orbitar până la fisura sfenomaxilară, după care se extinde oblic
în jos, urmând un traiect descendent prin procesul zigomatic al maxilei
și regiunea de slabă rezistență adiacentă peretelui sinusului maxilar
Fracturi de tip Le Fort III (disjuncții craniofaciale înalte)- pot fi cauzate de
lovituri aplicate în regiunea superioară a maxilarului sau punții nazale. Linia de
fractură pornește din regiunea suturilor nasofrontale sau frontomaxilare, se
extinde apoi posterior către celulele etmoidale, vomer, tuberozitatea și apofiza
pterigoidă, iar lateral către apofiza frontală (ascendentă) a maxilarului, planşeul
orbitei și arcada zigomatică. Acest tip de fracturi este frecvent asociat cu
alterarea integritații durale, aparitia unor complicații oculare și infecțioase.
 Fracturile dentare.
Fracturile constau în întreruperea continuității tesutului dur al dintelui,
existând și fracturi incomplete.
Radiologic există o linie radiotransparentă intre fragmentele dentare,
apare o alterare a formei rădăcinii şi o discontinuitate a ligamentului
periodontal.
Astfel se disting următoarele forme de fracturi dentare :
- Coronare
- Radiculare
- Axiale corono-radiculare
Fracturile coronarea
- ale smalțului (fracturi minime, adesea
neglijate);
- coronare simple, care interesează smalțul și
dentina, respectând pulpa dentară;
- coronare penetrante sau corono-pulpare, care
din punct de vedere terapeutic sunt diferite: la
dinte matur cu apexul format şi la dinte imatur
cu apexul deschis. In cadrul acestei categorii de
fracturi se pot întâlni :
+ fracturi corono-radiculare
+ radiculare deschise
Fracturi radiculare
Fracturile radiculare închise sau
intraalveolare, cu traiect intraalveolar, dar
necomunicante cu mediul bucal, acestea se
inpart in:
- 1/3 inferioara
- 1/3 mijlocie
- 1/3 superioară
 Fracturile mandibulei 

1. Fracturi ale regiunii simfizare regiune cuprinsa intre

cei doi canini. Fracturile acestei regiuni se subimpart in
fracturi medio-simfizare si fracturi paramediene

 2. Fracturile laterale ale ramului orizontal : linia de

fractura poate fi situata intre canin si ultimul molar, cu
deplasari mari ale fragmentelor si tulburari de ocluzie
consecutive; deoarece este interesat si canalul mandibular
in care gasim nervul alveolar inferior, apar tulburari de
sensibilitate la nivelul hemibuzei inferioare de partea
respectiva.
 3. Fracturile regiunii unghiului mandibular (gonion): in
cazul in care linia de fractura trece inaintea intersectiei
muschilor maseteri si pterigoidian, se produc deplasari
foarte mari ale fragmentelor. Cand linia de fractura este
situata in grosimea muschilor, deplasarile sunt absente sau
minime.
 4. Fracturi ale ramului ascendent : dupa directia liniei de
fractura pot fi: verticale cu deplasari minime si
simptomatologie redusa, si oblice sau orizontale cu
deplasari importante ale fragmentelor ce duc la scurtarea
ramului vertical al mandibulei, materializate clinic prin :
inocluzie frontala (spatiul intre dintii frontali superiori sau
inferiori), contact molar prematur
5. Fracturile condiliene : impartite in subcondiliene joase
si subcondiliene inalte (transcervicale). Se produce
scurtarea ramului ascendent cu inocluzie frontala, contact
molar prematur, ocluzie in doi timpi si devierea mentonului
de partea fracturata.
6. Fracturile coronoidei sunt rare, asociate cu fracturi de
arcada temporo-zigomatica. Apare deschiderea dureroasa a
gurii.
Evoluţia fracturilor. Tabloul radiologic în evoluția
necomplicată.
Odată cu fractura osului se rup vasele sanguine din spaţiile
medulare rezultând o hemoragie locală cu formarea unui cheag
sanguin , cu extravazare de fibrină şi
fibroblaşti, formânduse calusul fibros. Acesta se va transfa 
în calus conjunctiv în care substanţa mezenchimală a cheagului
se transformă în substanţă preosoasă astfel
fibroblaştii produc fibri de colagen.
Formarea și consolidarea calusului reparator, care sunt
dependente de intinderea suprafețelor de contact fracturate, de
modul de reducere și de tipul de imobilizare, se desfășoară
într-o succesiune de faze evolutive, condiționate de vârstă și
de starea pacientului.
Astfel, radiologic, in faza de hiperemie locală, aproximativ
în primele 2 săptămâni se constată o demineralizare a
extremităților oaselor din focarul de fractură, traiectul de
fractură fiind reprezentat de un spațiu transparent mai larg
decât inițial.
Aspectul de remineralizare se constată după 5-6 săptămâni,
iar calusul reparator este mai transparent decât osul normal.
În perioada următoare, tesutul osos tânar se organizează,
integrándu-se in structura osului vecin după aproximativ 6
luni, iar traiectul de fractură dispare complet după
aproximativ 2 ani.
Complicaţiile fracturilor. Diagnosticul radiologic.

• Complicatiile apar mai frecvente in cazul fracturilor de

mandibula și radiologic incep sa apară dupa 10-12 zile, când se
constată:
- o estompare a structurii osoase prin ștergerea trabeculației și
largirea ochiurilor rețelei spongioase, care devin neregulate;
- apar zone de transparență neomogeni, cu limite imprecise care
alternează cu zone radioopace, care sunt focare de necroză ; zonele
hipertransparente, de demineralizare se accentuează
- evoluția nefavorabila face să apară sechestre osoase, izolate,
radioopace, cu limitele neregulate, inconjurate de un spaţiu
radiotransparent. Acestea se pot transforma in zone de lacune
osoase sau se remineralizează prin apariția proceselor de
neoosteogeneză.
În cazul unei imobilizari incorecte, se realizează un calus
vicios, deformat, dureros, iar intârzierea în consolidare,
datorită persistenței mobilității fragmentelor, se traduce
radiologic prin persistența transparenței traiectului de
fractură la nivelul unei pseudoartroze(modificări patologice
care pot surveni in focarul de fractură și care conduc la
apariția unui țesut de granulație).
Luxaţiile dentare. Diagnosticul radiologic.
• Luxatia dentara-Deplasare anormala a dintelui in alveola
sa prin trauma sistemului ligamentar si a pachetului
vasculo-nervos.Ea se traduce printr-o mobilitate
anormala, uneori asociata cu o deplasare a dintelui, care
se infunda in alveola sa sau, din contra, iese din ea in
mod anormal. aparat.
• Subluxaţia - traumatism dentar care afectează
ligamentele periodontale, evidenţiată prin creşterea
mobilităţii dintelui, neînsoţită de deplasarea
lui,manifestat prin câteva ligamente periodontale sunt
rupte, determinând uşoară sângerare în şanţul gingival.
Luxaţia extruzivă - traumatism dentar caracterizat prin deteriorarea
totală sau parţială a ligamentelor periodontale rezultând slăbirea
ancorării şi deplasarea axială a dintelui din alveolă.
Alveola osoasă este intactă, iar deplasarea axială generează
aspectul de protruzie mai mult sau mai puţin accentuată a dintelui
interesat,structurile afectate ,pachetul vasculo-nervos pulpar este rupt,
ligamentele periodontale: o parte sunt rupte şi restul sunt elongate
Luxaţia laterală - traumatism dento-parodontal caracterizat de deplasarea
dintelui în alt ax decât cel de erupţie.Este însoţită de o fractură a peretelui
alveolar vestibular sau palatinal care rareori afectează un singur dinte.
În cele mai multe cazuri apexul dintelui interesat este forţat în peretele osos
deplasat, dintele devenind imobil,pachetul vasculo-nervos pulpar este rupt,
ligamentele periodontale sunt parţial sau total rupte,peretele alveolar
vestibular sau palatinal este fracturat,apexul dintelui este blocat.
 Luxaţia intruzivă - repezintă traumatismul prin care
dintele este dislocat axial în osul alveolar. Este însoţită de
fractura cominutivă a osului alveolar, de regulă este un
traumatism extensiv implicând mai mulţi dinţi.
Avulsia dentară - traumatism în urma căruia dintele
interesat este complet separat de structurile de suport şi este
deplasat în afara alveolei. Se manifesta prin ruptura
pachetului vasculo-nervos pulpar, separarea ligamentelor
periodontale, expunerea totală a dintelui în afara alveolei.