Fracturi de mandibula-simptome,complicatii

Fractura mandibulară reprezintă o întrerupere accidentală a continuității osului sub

acțiunea unor forțe cu energie cinetică crescută. În urma producerii fracturii mandibulare rezultă
două sau mai multe fragmente osoase, separate de focarul de fractură și liniile sale.
Există multiple clasificări pentru fractura de mandibulă, concepute pentru a oferi cât mai
multe informații clinice pentru a stabili planul de tratament corespunzător fiecărui caz în parte.
Adulții cu vârste cuprinse între 20 și 45 ani (în special de sex masculin) și copiii sunt cei care
suferă cel mai frecvent fracturi mandibulare. Din punct de vedere topografic, corpul mandibulei
este interesat cel mai des.

Cum se produce fractura mandibulară

 Agresiunile fizice între indivizi umani prin lovituri cu diverse corpuri contondente;
 Accidentele produse în timpul practicării sporturilor sau prin căderi, loviri întâmplătoare (mai
ales la copii mici) etc;
 Accidentele produse la locul de muncă;
 Violențele fizice provocate de animale;
 Iatrogenia – fracturile accidentale rezultate în urma unor intervenții chirurgicale pe mandibulă,
cum ar fi extracția unor molari incluși sau extirpări de tumori, chisturi;
 Violențe prin împușcare.

Zonele predispuse la fractura de mandibulă și factorii favorizanți

A. Porțiunile în care osul este mai subțire (din cauza anatomiei) sau are o rezistență scăzută:
 Colul condilului – componentă a articulației temporo-mandibulare, vulnerabil datorită angulației
și formei sale;
 Unghiul mandibular – osul are o grosime scăzută, iar localizarea este una de tranziție, de la corp
spre ramul ascendent. Se mai adaogă și deficitul de os dat de incluzia sau semiincluzia molarilor
de minte de la acest nivel;
 Gaura mentonieră – este o zonă de minimă rezistență a mandibulei;
 Regiunea parasimfizară (simfiza = locul de unire a celor două jumătăți ale mandibulei).
Rezistența în această zonă diminuă din cauza lungimii radiculare a caninilor.
B. Diverse patologii locale – procese infecțioase de tipul osteomielitei, osteoradionecroza,
prezența de chisturi sau tumori.
C. Boli generale cu interesare osoasă – osteoporoza, cherubismul etc.
D. Unele categorii de vârstă – copiii și vârstnicii. Copiii au incluși în osul mandibular mugurii
dinților permanenți, care scad considerabil cantitatea de substanță osoasă, la vârstnici acest
deficit osos fiind pus pe seama resorbției osoase consecutive edentației.
 Tabloul clinic
Simptomatologia este diferită de la un tip de fractură mandibulară la altul. De obicei,
bolnavul prezintă edem în jurul zonei de fractură, dureri amplificate la deschiderea cavității
bucale, tulburări de ocluzie dentară. Alimentația este foarte dureroasă sau imposibilă. Uneori
bolnavii acuză tulburări de sensibilitate în zona mentonului și buzei inferioare consecutiv lezării
nervului alveolar inferior. Fața este deformată, iar țesuturile moi și mucoasa orală prezintă
frecvent plăgi, hematoame, echimoze. Mentonul poate fi deviat de la linia mediană. Mai rar sunt
percepute crepitații osoase.
În scopul diagnosticării fracturii mandibulare se folosesc diverse manevre (Lebourg de
ex.), examenul radiologic și cel clinic. Trebuie să se cunoască circumstanțele producerii
accidentului pentru a evalua posibilitățile existenței unor leziuni încă asimptomatice (fracturi de
bază de craniu sau alte traumatisme).

Complicații posibile în fractura mandibulară

Complicații imediate
 Hemoragii prin implicarea vaselor de sânge;
 Hematoame la nivel tegumentar sau de planșeu, mucoasă labială;
 Tulburări de sensibilitate în teritoriul de inervație al nervului alveolar inferior.
Complicații tardive
 Artroze ale articulației temporo-mandibulare;
 Infecții post-traumatice – osteomielita mandibulei, abcese sau flegmoane;
 Anchiloza articulației temporo-mandibulare;
 Tulburări de ocluzie;
 Pseudartroza – formarea de articulații false între fragmentele osoase fracturate;
 Constricția de mandibulă – limitarea mișcărilor mandibulei;
 Consolidări incorecte sau tardive;
 Tulburări de creștere osoasă

Bibliografie:
1) Reabilitarea precoce a pacienţilor cu fracturi de mandibular, SÎRBU Dumitru, Zilele Facultăţii de
Medicină Dentară. Ediţia a IX. Iaşi- România, 4-6 martie 2005
2) TIMOŞCA, G., BURLIBAŞA, C. Chirurgie orală şi maxilofacială. Chişinău, 1992.
p. 243-318