64.

Fracturile de mandibulă: date generale, frecvența

Prin poziția sa în cadrul viscerocraniului , prin forma și funcțiile ei mandibula este
mult mai expusă traumatismelor decît celelalte oase ale feței. Așa se explică
raportul de 1/3 – 1/4 în favoarea fracturilor de mandibulă. Sexul masculin este cel
mai afectat 60 – 80 % îndeosebi între 20 – 40 ani.
*Statistici: fraturile de mandibula se intilnesc in 70 % dintre fracturile
viscerocraniului. Au frecventa mai crescuta la barbati 60-80% si afecteaza in
special dultii tineri intre 20-45 ani. Frecvent sunt asociate cu leziuni ale partilor
moi in special in regiunea labio mentoniera si in 20% de cazuri cu alte fracturi ale
viscerocraniului. Dupa Haug frecventa fracturilot mandibulare dupa localizare
sunt:
-corpul mandibulei 29%, condilul 26%, unghiul mandibular 25%, simfiza
mentoniera si zona parasimfizara 17%, ramul 4%, proces coronoid 1%.
65. Clasificarea fracturilor de mandibulă.
1. După numărul liniilor de fractură:
• fracturi unice
• fracturi duble
• fracturi triple
• fracturi cominutive
2. După gradul de interesare osoasă
• fracturi incomplete (fisuri) - linia de fractură are un traiect incomplet care nu
ajung să separe două fragmente osoase, continuitatea mandibulei fiind
păstrată ;
• fracturi complete (fracturi propriu-zise) - linia de fractură separă două
fragmente independente, de cele mai multe ori fără menţinerea continuităţii
mandibulare;
• fracturile parţiale (marginale), care, chiar dacă sunt complete, nu întrerup
continuitatea mandibulei, ci delimitează şi detaşează un fragment osos
marginal (fracturile procesului alveolar, fractura bazilarei mandibulei cu
detaşarea unui fragment osos la nivelul unghiului sau mentonului) ;
• La copii, se descrie fractura "În lemn verde", care indiferent de gradul de
interesare osoasă (fractură incompletă sau completă), este fără deplasare,
datorită manşonului periostal gros care menţine continuitatea mandibulară.
3.După relaţia cu mediul extern

• fracturi închise sau simple – focarul de fractură nu comunică cu mediul

extern (cavitatea orală sau tegument); fracturile ramului, condilului sau
coronoidei mandibulei;
• fracturi deschise sau compuse - focarul de fractură comunică cu mediul
extern; majoritatea fracturilor corpului mandibular la pacienţii , dentaţi sunt
deschise în cavitatea orală.

Clasifica re după localizarea anatomică a liniei de fractură

⮚ fracturi ale corpului mandibular
⮚ fracturi mediane ;
 ⮚ fracturi paramediane;
⮚ fracturi laterale ;
2. Fracturi ale unghiului mandibular:
⮚ fracturi situate înaintea inserţiilor musculare;
⮚ fracturi situate în plină masă musculară;
3. Fracturi ale ramului mandibular:
⮚ fracturi verticale ;
⮚ fracturi oblice;
⮚ fracturi orizontale;
4. Fracturi ale condilului mandibular:
⮚ fracturi subcondiliene joase (fracturile apofizei condiliene) ;
⮚ fracturi subcondiliene înalte (fracturile colului condilului);
⮚ fracturile capului condilian(intracapsulare) ;
5. Fracturi ale apofizei coronoide.
66. Mecanismele de producere a fracturilor de mandibulă.

Agentul traumatic poate produce fractura mandibulei fie la

locul de aplicare (fractură directă), fie la distanţă (fractură
indirectă).
Se descriu multiple mecanisme de producere a fracturilor de
mandibulă:
• Flexie – constă în acțiunea concomitentă și antagonistă a unor forțe de
compresie și tensiune, cel mai frecvent întîlnit => agentul traumatic produce
o închidere sau deschidere a arcului mandibular;
• Presiune - Determină la locul de aplicare a forţei fracturi directe, osul
cedând prin acţiunea directă a unui agent vulnerant cu energie cinetică foarte
mare (traumatisme prin arme de foc);
• Tasare - Produce fracturi indirecte atunci când osul primeşte forţa în axul
lung. Situaţia clinică - fractura intracapsulară a capului condilului
mandibular prin tasarea în cavitatea glenoidă, în urma unui impact aplicat de
jos în sus pe unghi, în axul ramului mandibular ;
• Forfecare - Produce de asemenea fracturi indirecte şi se bazează pe
principiul acţiunii şi reacţiunii. Prin acelaşi tip de impact vertical pe unghiul
mandibulei, se produce fractura verticală a ramului mandibular, cu traiect de
la incizura sigmoidă la marginea bazilară În dreptul unghiului;
• Smulgere - Este un mecanism controversat pentru fracturile de mandibulă
şi se referă la situaţiile în care o contracţie puternică a m. temporal smulge
apofiza coronoidă.

67. Mecanisme de deplasare a fragmentelor osoase în fracturile de mandibulă.

*Deplasari primare: sub actiunea unui agent vulnerant cu energie cinetica mare care
produce fractura directa sau indirecta cu deplasari.
 *Deplasari secundare: sub influenta unui factor activ cum ar fi musculatura inserata pe
mandibula, preum si de factori apasivi ca localizarea si directia liniei de fractura, statusul
dentar.
*Dupa directia deplasarii: deplasari verticale, orizontale, anterioare, posterioare.

68. Factorii principali ce influenţează deplasarea fragmentelor osoase.

-forța traumatismului care produce deplasarea primară
-contracția mușchilor înserati pe mandibula, ridicatorii ascensioneaza fragmentul pe
care se insera, suprahioidienii coboara avind si o actiune centripeda.
-locul si directia liniei de fractura pot duce la deplasari verticale, orizontale ducind la
agrenare sau deplasare exagerata.
-dintii implantati pe fragmentele fracturate sau arcada antagonista se pot opune
deplasarilor exagerate

69. Aspecte clinice comune ale fracturilor de mandibulă.

Simptomatologia subiectiva (acuzele) ,comuna tuturor fracturilor de mandibula.
*Durerea: este vie, puternica, se accentueaza la miscarile la mandibulei sau la presiuni
exercitate pe os.
*Hemoragii din cavitatea bucala sau din plaga prezenta in exterior la nivelul mandibulei
*Tulburari functionale: jena in deglutitie, dereglari de fonatie,imposibilitatea efectuarii
masticatiei.
*Tulburari estetice , deformarea fetei, prezenta edemului,prezenta plagilor tesuturilor moi,
hematomului, tumefactie.
*Pierderea sensibilitatii anestezii sau hipoestezii pe teritoriul nervului alveolar inferior.
*Mobilitatea dintilor sau pierderea lor in urma traumei.
Simptomatologia obiectiva, comuna tuturor fracturilor de mandibula.
*Semne de intreruere a continuitatii osoase:
-deformari osoase a etajului inferior al fetei.
-mobilitatea anormala a fragmentelor osoase
-crepitatii osoase
-diminuarea sau absenta transmiterii miscarilor in ATM
-modificarea raportului de ocluzie
*Tulburari functionale:
-durerea la efectuarea examenului clinic
-dereglari in fonatie, jena in deglutitie
*Semne asociate leziunii:
-edemul partilor moi, echimoze, hematoame, excoriatii sau plagi perimandibulare, hemoragii
-tulburari de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior, hipoestezii ,anestezii.
-luxatii sau fracturi dentare, hematoame, plagi ale mucoasei fixe si mobile la nivelul procesului
alveolar si fundul de sac vestibular.
*Palpator:
-evidentierea punctelor dureroase
-discontinuitatea osoasa
-infundari sau proeminente osoase
-decalaje intre fragmente
-mobilitate anormala a fragmentelor, uneori crepitatii osoase.
70. Semne clinice specifice diferitelor localizări ale fracturilor de mandibulă.
 71. Fracturile mediane (mediosimfizare) mandibulare.
Situata intre doi incisivi centrali inferiori, destul de rar 2,9% deoarece simfiza mentoniera este un
loc de rezistenta a mandibulei. Se produc prin inchiderea sau deschiderea exagerata a arcului
mandibular.
Se pot produce deplasari primare in plan vertical sau orizontal, deplasare secundara e absenta.
Prezente echimoze mentoniere in fundul de sac vestibular sau sublingual, o plaga fibromucoasa
gingivala intre incisivi centrali.
La inchiderea arcadelor fragmentele se departeaza datorita tractiunilor divergente a muschilor
ridicatori, la deschidere se apropie prin actiunea centripeda a suprahioidienilor realizind ocluzie
armonica. La deplasarea primara un fragment e ascensionat -e prezenta ocluzia, celalalt e coborit
si lingualizat in inocluzie. Uneori In fracturile oblice se observa pe Rx deplasarea unui fragment
triunghiular din bazilara mandibulei (fractura in lambda).

72. Fracturile paramediane mandibulare (parasimfizare).

Intre incisivi centrali si canini, 15,5%. Deplasare primara sau secundar sub actiunea fortei
musculare, fragmentele nu sunt simetrice. Cel mare e tras inapoi si in jos realizind inocluzie in plan
vertical si orizontal. Fragmentul mic e tras in sus de maseter si temporal si inauntru de
pterigoidieni raport normal de ocluzie. Se observa o plaga a fibromucoasei la nivelul focarului de
fractura, mobilitate anormala a fragmentelor osoase, echimoze genio-labiale si in 1/3 anterioara a
planseului bucal.

73. Fracturile laterale (ale corpului mandibulei) și ale unghiului mandibular.

Intre canini si molarul de minte 31%. Deplasari primare si secundare. Fragmentul mare e tras
in jos si inapoi catre partea fracturata de suprahioidieni, cel mic in sus si inapoi de temporal si
pterigoidian intern si inauntru de pterigoidian extern. Daca deplasarile sunt mari e interesat
canalul mandibular cu hemoragii si hipoestezii pe ramurile terminale a alveolarului inferior.
Clinic tumefactii in regiunea geniana si submandibulara, in focarul de fractura, echimoze
sau hematoame in planseul bucal, disfagie, mai rar tulburari respiratorii. Ocluzia modificata.
Fragmentul mare in inocluzie, cel mic in ocluzie normala, lingualizat sau mult ascensionat. La
deplasari orizontale se scurteaza corpul mandibulei si devierea mentonului.

74. Fracturile unghiului mandibulei.

Favorizata de curbura osului, eruptia tardiva sau incluzia molarului de minte. 17-25 %. Prin
trauma directa sau indirecta aplicata pe barbie. Daca linia fracturii trece in plina insertie musculara
nu au loc dislocari, daca inaintea insertie se produc deplasari importante: fragmentul mare
anterior e tras in jos si inapoi de suprahioidieni, lateral de pterigoidian extern de partea sanatoasa.
Fragmentul mic tras in sus si inainte de maseter, temporal si pterigoidian intern.
In fracturi fara deplasari- tumefactia regiunii parotideo maseterine,trismus si disfagie
moderata, dureri la apasare laterala pe unghi sau presiune anterioara pe menton.
In fracturi cu deplasari- tumefactii voluminoase periangulo mandibular, trismus, echimoze
sau hematoame in planseul bucal. Mobilitaea fragmentelor se percepe greu. Fragmentul mare in
inocluzie veticala si laterodeviat catre fractura. Fragmentul distal mult ascensionat sau cu deplasari
minime cind directia liniei de fractura e favorabila.

75. Fracturile ramului ascendent a mandibulei.

2-5 %, mecanism direct sau indirect, linia de fractura oblica, verticala, orizontala. Cele
verticale sunt longitudinale situate in masa musculara maseter si pterigoidian intern, de la
marginea bazilara pin la incizura sigmoida fara deplasari. Cele orizontale sunt transversale, de
obicei in 1/3 mijlocie a ramului, cele oblice cu linia de la incizura sigmoida pin la marginea
posterioara a ramului. Cele orizontale si oblice cu scurtarea ramului prin tractiune in sus de
maseter si pterigoidian intern, fragmentul inferior si deplasarea fragmentului mic anterior si
median prin contractia temporalului si pterigoidina extern. Linia mediana e deviata catre partea
bolnava, contact prematur pe ultimii molari. Are loc tumefactia regiunii parotido-maseterina,
dureri la presiuni laterale pe ram, trismus. Inocluzia frontala remisa la presiune pe menton sau
contractie mai puternica a muschilor realizind ocluzia in doi timpi. Dintii in contact distal de partea
fracturii. Daca e interesat canalul mandibular sub spina Spix pot fi tulburari de sensibilitate pe
traiectul nervului alveolar inferior.
76. Fracturile apofizei condiliene și apofizei coronoide.
apofizei condiliene
*9,1 %-36% ,3 forme clinice:
-intracapsulara cu aspectul unei zdrobiri a capului condilian cu fragmente multiple
nedetasate, invelisul suprafetelor articulare distrus, capsula integra sau cu decapitare-
transcondiliana, aici fragmentul superior e telescopat. Zdrobirile capului condilian des asociate cu
fractura cavitatii glenoide, peforarea conductului auditiv extern ,leziuni ale menisculului. Prezenta
limitarea miscarilor mandibulei, dureri la palpare, miscarile condilului se percep infundat, otoragie.
Fara tulburari a ocluziei.
-extracapsulara poate interesa gitul condilului-fracturi subcondiliene inalte, baza apofizei
condiliene. Capul gitului e deplasat sau luxat din cavitatea glenoida. Portiunea inferioara e
ascensionata prin actiunea muschiului pterigoidian intern si temporal, are loc scurtarea ramului
ascendent mandibular. Mentonul e deviat catre partea fracturata, dureri la presiunea laterala
preauriculara, la palpare in conductul auditiv extern miscarile condilului sunt absente, ocluzia in
doi timpi.
-subcondiliana joasa poate fi cu dislocari a fragmentelor. Linia de fractura oblica in jos si
inapoi de la incizura sigmoida la marginea posterioara a ramului mandibular. Simptome
asemanatoare cu fractura gitului condlian.

apofizei coronoide.
*Rar, se produc in urma traumatismelor laterale prin infundarea arcadei
temporozigomatice sau smulgere de catre muschiul temporal. Coronoida fracturata complet cu
linia de fractura oblica din incizura sigmoida in jos si anterior catre baza apofizei cind muschiul
temporal tractioneaza portiunea fracturata din apofiza coronoida in sus si inainte, sub arcada
zigomatica se produce o limitare dureroara a deschiderii guri , sau fracturi incomplete.

77. Evoluția fracturilor de mandibulă.

Fracturile de mandibulă, reduse corect și imobilizate, se consolidează în 4-6 săptămâni,
refăcându-se integritatea osului.Consolidarea este mai scurtă la copii(3-4 săptămâni) și mai lungă
la bătrâni(6-8 săptămâni). S-a constatat că în cazul imobilizărilor instituite imediat după
traumatism, consolidarea se produce mai repede cu 8-10 zile decât în cazul fracturilor imobilizate
tardiv.
De asemnea, în cazul fracturilor la care se practică o imobilizare monomaxilară,
consolidarea se produce mai rapid cu 1-2 săptămâni, stimulul funcțional contribuind la o formare
mai rapidă a calusului.

78. Fazele de formare a calusului osos şi factorii ce influenţează acest proces.

 -calus fibrino proteic ( faza hemoragico-exudativa) dureaza 6-8 zile.se formeaza hematom,
aparitia unei reactii inflamatorii imediate ce duce la proliferarea vaselor de neoformatie si
diferentierea celulelor mezenchimale.
-calus fibros sau condroid (faza fibro-condroida) intre a 6-8 zi si 16-18 zi. Maturarea
condroblastelor si transformarea lor in condrocite.
-calus osos primitiv (faza osificarii provizorii) dupa a 16-18 zi.
-calus osos definitiv (faza osificarii dfinitive) dua 4 saptamini.
*Factorii:
-virsta bolnavului: mai in virsta , mai lent.
-anumite stari fiziologice: gravide, femei in perioada de lactatie, mai greu.
-tipul constitutional: la picnici (hiperstenic), la cei cu deficite staturale, mai lent.
-factorii alimentari: in cazul lipsei proteinelor din alimente.
-factorii mecanici: reducerea si imobilizare incorecta, imobilizarea tardiva, uneori cea
prelungita duc la consolidari intirziate.

79. Ajutorul de urgenţă în cazul fracturilor de mandibulă.

Tratamentul consta in reducerea si imobilizarea provizorie a fracturii ,astefel se previne
deplasarea secundara a fracturii deja existente si inlaturarea diferitelor dereglari functionale care
pot pune in pericol viata accidentatului(hemoragie,asfixie,soc,comotie cerebrala).Profilaxia
suprainfectarii -administrarea antibioticelor cu spectru larg,si administrarea serului
antititanic,pentru combatera durerii-analgezice.Eliberarea oricarui obstacol anatomic sau mecanic
din caile respiratorii sau traheostomia.
Reducerea fracturilor: care consta in repozitionarea fragmentelor in pozitia anatomica.

Imobilizarea de urgenta se poate practica la locul accidentului sau in cabinetul stomatologic

Obiective: -diminuarea durerii
-reducerea hemoragiei
-reducerea riscului de asfixie (prin caderea limbii)
-permite transport de urgenta mai lejer

Metode de imobilizare de urgenta:

1-bandaj mento-cefali
2-fronda mentoniera
3-ligaturi interdentare monomaxilare
4-ligaturi interdentare intermaxilare
5-dispozitive monomaxilare
6-dispozitive bimaxilare
7-dispozitive mandibulo-craniene.
În anumite situații clinice tratamentul de urgență poate coincide cu tratamentul definitiv:
• Fracturi mandibulare incomplete (fisuri);
• Fracturi madibulare fără deplasare;
Fracturi cu deplasare la care reducerea fragmentelor a fost facilă.
80. Tratamentul definitiv al fracturilor de mandibulă (metoda ortopedică).
Metoda ortopedica . Indicatii
● Pacienții care prezintă unități dentare suficiente pentru aplicarea apararului de
imobilizare intermaxilară ,în urmatoarele forme anatomice:
● Fracturi mediene ,paramediene , laterale incomplete/fara deplasare , dar cu
reducere faciala.
 ● Fracturi ale unghiului mandibular sau ale ramului vertical in plina masa musculara (in
general fara deplasare);
● Fracturi condiliene;
● Fracturi double de mandibula .
Tratamentul primar/definaitiv:
Se desfășoară în Secția de Chirurgie OMF ;
Reducerea anatomică a fragmentelor osoase(manuală,intrumentală-cîrligul
Limberg,ortopedică ,chirurgicală);
Imobilizarea pe timp limitat a fragmentelor osoase și dinților afectați (prin mijloace
ortopedice-dispozitive monomaxilare,intermaxilare,manibulo-craniene);
Se face cu ajutorul tracțiunii elastice intermaxilară ,intermaxilo-mandibulara sau
intercranio-maxilare, se confectionează atele Vasiliev sau individuale ,cu diferite forme de
cirlige care se aplica pe AD.
Reconstrucția țesuturilor moi afectate,restabilirea stării generale.
81. Metode de imobilizare a fragmentelor în cadrul fracturilor de mandibulă.
1. Imobilizarea rigida
• Se recomanda in fracturi incomplete , fracturi subcondiliene , fara deplasare , fracturi cu
deplasare , dar la care reducerea s-a facut cu usurinta .
• Se mentine 4-6 saptamini la adulti sau 6-8 saptamini la vistnici
Imobilizarea elastica
• Se aplica pentru 24-48 de ore in cazul in care reducerea manuala este dificila, ulterior se
aplica imobilizarea rigida .
• Se mentine 2 saptamini in cazul fracturilor condiliene , ulterior se imcepe
mecanoterapia.
2. *ortopedica: -dispozitive si aparate prefabricate
*imobilizare de urgenta:bandaj mento-cefalic, fronda mentoniera, ligaturi interdentare
monomaxilare(ligatura hipocratica"in 8" ligatura "in scara" Panroy, ligatura in punte),
intermaxilare(ligatuta Le Blanc-fixarea mandibulei la nivelul maxilei simetric de o parte si alta,
ligatura Ernst 2 dinti de la maxilari +2 dinti mandibulari, ligatuta Ivy-pentru dintii cu
retentivitate mica chiar si pentru cei frontali), dispozitive monomaxilare(atela vestibulara
simpla,atela dubla vestibule-orala, arcuri bracket), bimaxilare, dispozitive mandibulo
craniene(fronda mentoniera cu capelina,dispozitivul Darcisac,casca Ginestet).
*imobilizare definitiva-prin mijloace ortopedice(dispozitive monomaxilare,intermaxilare si
mandibulo-craniene)
*chirurgicala-ostiosinteza.

82. Felurile și cerinţele principale în confecţionarea atelelor.

Se cunosc mai multe feluri de atele : Rowe, Vasilev, Tigerștedt, Netedă, ICTO și altele
Cerințe:
*Trebuie sa asigure o imobilizare perfecta
*atela se cere adaptata intre ecuatorul dintelui si marginea gingiei
*sa nu irite tesuturile cavitatii bucale
*sa fie modelata dupa arcada dentara in asa mod ca sa nu traumatizeze periodontiul
marginal
*materialul din care se confectioneaza sa fie moale,usor de modelat
*sa fie supuse usor igienizarii
*sa nu se oxideze.
83. Indicațiile către tratamentul chirugical al fracturilor de mandibulă (osteosinteza).
• Fracturi retrodentare, cu ascensiunea fragmentului distal;
• Fracturi cu angrenae strinsa a capetelor osoase;
• Fracturi cu interpoztii de partimori/corpi straini intre capetele fracturate
• Fracturi vechi, vicios consolidate, consolidari intirziate, pseudoartroze;
• Unele forme de fracturi la pacientii edentate totla
• Edentatii partiale intinse, care nu prezinta dinti suficienti pentru ancorajul aparatelor
ortopedice ;
• Fracturi multiple sau cominutive;
• Fracturi de madibula associate cu fracturi ale maxilarului;
• Fracturi multiple madibulare cu implicare aapofizei condiliene ;
• Pacienti cu tulburari neuromotorii(epilepsii),etc.;

84. Metode de osteosinteză ale fracturilor de mandibulă.

1. Osteosinteza cu fir metalic.
• Metoda: sârmă de oţel inoxidabil cu diametrul de 0,2-0,4 mm, trecută în punte,
perpendecular pe traiectele de fractură, prin orificiile create pe fiecare bont osos, după
care le răsucim sub presiune, lateral de fisura fracturată.
• Avantajele metodei cu fir metalic este faptul că asigură o fixare bună bidimensională.
• Dezavantajul metodei cu fir metalic: că nu poate să împiedice o posibilă rotaţie în ax şi
rar e cauza unei deplasări secundare, chiar şi neînsemnate.
Osteosinteza cu fir metalic impune o largă deperiostare, ceea ce defavorizează procesul de
consolidare, mai ales a fragmentelor mici.
2. Osteosinteza cu plăcuţe metalice şi şuruburile
Plăcuţele metalice realizează o excelentă stabilitate tridimensională până la formarea calusului
osos,pot fi realizate din aliaje metalice si nemetalice. Plăcuţele metalice miniaturizate
(miniplăcuţele) — se fixează pe bonturile fracturii cu câte 2–4 şuruburi.
Mai des locurile elective de fixare a plăcuţelor metalice sunt locurile în care osul compact este
mai abundent şi grosimea osoasă este mai mare: rebordul orbitar superior, lateral şi inferior;
osul malar, apofiza piramidală a maxilarelor, osul frontal, mărginile aperturii
piriforme.Microplăcuţele metalice permit o adaptare perfectă la conturul osos. Sunt utilizate
mai des în fracturile eschiloase. Plăcuţele metalice tridimensionale propuse de Farmand (1992)
sunt confecţionate din titan.
Exista plăcuţele şi şuruburile rezorbabile care la moment în clinică de chirurgie OMF Chisinau
încă nu au fost implimentate.
3. Osteosinteza cu brosa metalica-brosa trece intre canalul mandibular si corticala
bazilara ,traversind focarul de fractura si unind cele 2 fragmente osoase.

85. Complicaţiile tardive în fracturile de maxilar superior.

Consolidarea intirziata-mentinerea mobilitatii anormale a fragmentelor osoase dupa 8-10
saptamini de la reducere si imobilizare (cauze:factori generali-avitaminoze,deficiente ale
metabolizmului fosfo calcic ,proteic,insuficiente hipofizare,etc; factori locali-interpunerea de
parti moi intre fragmentele osoase fracturate,reducerea si imobilizarea tardiva si incorecta,etc.)
*Pseudartroza-cind lipsa de consolidare depaseste 6 luni.De obicei apare in fracturile cu
pierderi de substanta osoasa si in fracturi in care imobilizarea sa efectuat incorect.
*Consolidarea vicioasa-cind nu sa efectuat imobilizarea sau sa efectuat incorect.Are loc
deformatii mandibulare ,tulburari de ocluzie cu alterari fizionomice,masticatie si fonatie.
*Constrictia mandibulei-dupa fracturi ale ramului,condilului sau apofizei coronoide.
 *Anchiloza temporo mandibulara-dupa fracturi intracapsulare ale apofizei condeliene,prin
formarea de calus intre cavitatea glenoida si condil.
*Cicatrice vicioase,retractile sau hipertrofice.

86. Fracturile complexului zigomatico-orbital: Clasificare.

În clinica de chirurgie maxilo-facială folosim următoarea clasificare:
1.Fisuri ale osului zigomatic fără deplasare(fracturi incomplete)
2.Fracturile osului zigomatic cu deplasare
3.Fracturile osului zigomatic( plagă deschisă(cu ori fără deplasare)
4. Fracturile osului zigomatic( cominutice) eschiloase ( cu ori fără deplasare)
5. Fracturile osului zigomatic cu corpi străini ( cu ori fără deplasare)
6. Fracturile osului zigomatic cu defect al țesuturilor dure sau moi
NB! Utilizăm aceeași clasificare și pentru arcada zigomatică

-Fracturi anterioare
-fara deplasare
-fisuri ale complexului zigomatic
-cu deplasare
-partiale
-limitate la rebordul orbital inferior sau peretele lateral al orbitei
-la podeaua orbitei – fractura tip blow-out
-la peretele antero-lateral al sinusului maxilar
-totale
-fractura-disjunctie de malar – linia de fractura traverseaza
rebordul orbital inferior si podeaua orbitei, peretele ant.
al sinusului maxilar, sutura zigomatico-frontala la nivelul
peretelui lateral al orbitei si sutura zigomatico-temporala;
osul malar, desprins in totalitate, se infunda in sin. max si FIT
-fractura cominutiva a malarului – prezinta numeroase linii
de fractura care sparg osul malar in fragmente osoase de mici
dimensiuni

-Fracturi posterioare – liniile de fractura intereseaza numai arcada temporo-zigomatica

-fara deplasare
-in “lemn verde”, sunt foarte rare
-cu deplasare – liniile de fractura pot fi:
-unice – determina o denivelare in treapta a arcadei temporo-zigomatice
-duble – delimiteaza un singur fragment intermediar, cu o infundare in
forma de sant a arcadei temporo-zigomatice
-triple – cu doua fragmente intermediare, determinand o infundare “in V”
a arcadei temporo-zigomatice
-cominutive – delimiteaza multiple fragmente la nivelul arcadei temp.-zig.