Curs 10 .

Fracturile de mandibulă

Mandibula este cel mai mare si mai rezistent os al viscerocraniului. Cu toate acestea,
prin pozitia sa proemineta, este expusa cel mai frecvent traumatismelor cranio-faciale. Desi s-
a demonstrat experimental ca rezistenta mandibulei la impact este de 4 ori mai mare decat cea
a maxilarului, 70% dintre traumatismele viscerocraniului sunt localizate la nivelul mandibulei
(B 60-80% 20-45 ani).
Etiologie
 Agresiunile umane
 Accidente rutiere
 Accidente de munca
 Caderi accidentale – copii, varstnici
 Accidente de sport
 Agresiuni animale
 Iatrogenii
Din punct de vedere biomecanic, mandibula prezinta zone de minima rezistenta
datorita particularitatilor anatomice ale acesteia:
 Zona parasimfzara , in dreptul caninilor datorită lungimii rădăcinilor caninilor
și pozitiei anatomice in zona de curbura a arcului mandibular submineaza rezistenta ososa la
acest nivel
 Gaura mentoniera situta intre cei 2 premolari constituie o zona de minima
rezistenta
 Unghiul mandibulei – curbura anatomica de la acest nivel, grosimea osoasa
redusa, prezenta molarului inferior inclus sau semiinclus reduce rezistanța osului
 Colul condilului mandibular – prin forma si inclinatia sa anatomica
 Procesul alveolar – prezenta dintilor si corticalele subtiri constituie zone de
minima rezistenta.
Factori locali - Anumite entitati patologice locale sau generale determina zone de
rezistanta scazuta la nivelul osului mandibular, ducand la fracturi in os patologic.
 Chisturi voluminoase
 tumori
 Osteonecroza indusa de bifosfonati
 osteoradionecroza
Factori generali
 Osteoporoza
 Displazia fibroasa
 Cherubismul
Anumite situatii particulare pot determina scaderea rezistentei osoase a mandibulei:
 La copii, mugurii dintilor permanenti, constituie zone de rezistenta
minima a mandibulei, compensate de prezenta unui periost gros , care
favorizeaza aparitia fracturilor in lemn verde
 La varstinci edentati partial sau total, zonele edentate prezinta resorbtii

1
 osoase accentuate, fapt care duce la scaderea rezistentei mandibulei la
impact
 Implanturile dentare inserate la nivelul mandibulei pot favoriza aparitia
fracturilor.

Mecanisme de producere
1. Mecanismul de flexie este cel mai frecvent intalnit, agentul traumatizant producand
o inchidere sau o deschidere a arcului mandibular, osul fracturandu-se atat la locul de
aplicare a fortei – fractura directa, cat si la distanta.
- Flexia consta in actiunea concomitenta si antagonista a doua forte , de compresiune
si de tensiune
- O fractura directa produsa de un traumatism aplicat la nivelul corpului mandibular
va genera la locul de aplicare a fortei o zona de compresiune la nivelul corticalei
vestibulare si concomitent o zona de tensiune la nivelul corticalei linguale
- Corticala linguala se va fractura prima, iar linia de fractura se va extinde rapid si
pe corticala vestibulara, liniile de fractura nu se suprapun practic niciodata
- Prin acelasi mecanism si destul de frecvent simultan, se poate produce o fractura
indirecta, la distanta de punctul de aplicare a fortei (corpul sau unghiul mandibular
de partea opusa), unde, datorita formei de arc a mandibulei, zona de compresiune
va fi la nivelul corticalei linguale, iar zona de tensiune la nivelul corticalei
vestibulare.
2. Mecanismul de presiune determina fracturi directe la locul de aplicare a fortei prin
actiunea directa a unui agent traumatizant cu energie cinetica foarte mare
Ex: arme de foc.
3. Mecanismul de tasare produce fracturi indirecte atunci cand osul primeste forta in
axul lung.
Ex: Fractura intracapsulara a capului condilian prin tasare in cavitatea glenoida la
impactul aplicat de jos in sus pe unghi, in axul ramului mandibular.
4. Mecanismul de forfecare produce fracturi indirecte. Se bazeaza pe principiul
actiunii si reactiunii.
Ex: Fractura verticala a ramului vertical, prin impact vertical pe unghiul mandibular
5. Mecanismul de smulgere Mecanism controversat la mandibula.
Ex: Fractura apofiza coronoida prin contractia puternica a ms.temporal care smulge
apofiza coronoida.

Deplasarea fragmentelor fracturate. In urma unui traumatism care a produs o

fractura de mandibula, se pot produce deplasari primare prin forta si directia impactului, si
deplasari secundare cauzate de factorii locali.
- Agentul traumatizant cu energie cinetica mica produce o fractura incompleta sau o
fractura completa dar fara deplasare
- Ulterior, pot aparea deplasari secundare mai ales sub influenta grupelor musculare
antagoniste care se insera la nivelul mandibulei.
Deplasarea primara depinde de forta si directia impactului.

2
 Deplasarea secundara depinde de factori locali:
- Musculatura. La nivelul mandibulei se insera grupe musculare antagoniste: una
posterioara, ridicatoare a mandibulei (maseter, pterigoidian int, temporal) si alta
anterioara, coboratoare (ms suprahioidieni – milohioidieni, geniohioidieni, burta
anterioara a digastricului, pterigoidian externi)
- Fragmentele osoase fracturate vor prezenta deplasari secundare in toate
cele trei planuri-vertical, transversal, sagital, se pot rota in ax, sau chiar
se pot angula.
- Ex: intr-o fractura de unghi mandibular, fragmentul mic rezultat va fi
ascensionat si tractionat spre medial, sub actiunea rezultantei contractiei
muschilor ridicatori, in timp ce fragmentul mare, care va avea inserata
intreaga musculatura suprahioidiana se va deplasa in jos si lateral catre
partea fracturata prin actiunea ms pterigoidian lateral
- Localizarea fracturii. Cu cat localizarea fracturii este mai anterioara, insertiile
musculare de pe fragmentele osoase vor fi distribuite mai echilibrat, iar decalajul
dintre fragmente va fi mai mic.
- In fracturile mediane, deplasarea sec este minima, datorita simetriei
distributiei fortelor musculare
- Directia liniei de fractura. Directia liniei de fractura este un alt factor pasiv care
permite deplasarile secundare induse de insertiile musculare, sau se opune acestora.
- In plan vertical, o linie de fractura cu traiect oblic de sus in jos si
dinainte inapoi va fi pe directia de actiune a rezultantei fortelor
musculare, si nu se va opune deplasarilor secundare
- O linie de fractura cu traiect oblic se sus in jos si dinapoi inainte va fi
perpendiculara pe directia de actiune a rezultantei fortelor musculare,
favorizand reangrenarea fragmentelor si impiedicand deplasarile
secundare
- In plan transversal, in mod similar, o linie de fractura orientata dinspre
vestibular spre lingual si dinapoi inainte va permite deplasarea secundară.
- O linie de fractură orientata dinspre vestibular spre lingual si dinainte
inpoi va mentine fragmentele osoase angrenate, limitand deplasarile sec.
- Statusul dentar. Prezenta dintilor pe fragmentul mic fracturat si pe arcada antagonista
limiteaza deplasarile secundare in plan vertical.

Clasificarea fracturilor

1. Dupa numarul liniilor de fractura

- Unice – un singur traiect de fractura de obicei la locul de impact
- Duble - caz particular fractură dubla paramediana, in care fragmentul intern este tras
in jos si rotat catre lingual, cu pierderea consecutiva a insertiilor limbii, glosoptoza si
obstructie de cai aeriene superioare
- Triple - cea mai frecventă fractură subcondiliana bilaterală si paramediană, in
loviturile puternice pe menton

3
- Cominutive – multiple traiecte de fractură, datorate unor traumatisme cu energie
cinetica foarte mare

2. Gradul interesarii osoase

- Fracturi incomplete – fisuri. Linia de fractura are un traiect incomplet, continuitatea
mandibulei fiind pastrata.
- Fracturi complete linia de fr separa 2 fragm independente
- Fractura ”in lemn verde” La copii se descrie fr in lemn verde, care indiferent de gradul
inter osoase, este fara deplasare, datorita mansonului periostal gros care mentine
continuitatea mandibulara.

3. Relatia cu mediul extern - Rowe, Killey

- Fracturi inchise - nu comunica cu mediul extern (cavitate orala, tegument)
- Fracturile ramului vertical
- Fracturile condilului
- Fracturile apofizei coronoide
- Fracturi deschise – focarul de fractura comunica cu mediul extern

4. Energia traumatismului si deplasarea fragmentului - Navarro et al

 Traumatisme cu energie scazuta
 Fracturi ”in lemn verde”
 Fracturi fara deplasare
 Traumatisme cu energie crescuta
 Fracturi cu deplasare
 Fracturi cominutive
 Fracturi cu pierdere de substanta osoasa

5. Localizarea anatomica a liniei de fractura

 Fracturi mediane – linia de fractura trece printre cei 2 incisivi centrali
 Fracturi paramediane – intre incisivul central și canin
 Fracturi laterale – intre fata distala a caninului si fata meziala molarului 3
 Fracturi ale unghiului mandibular
 Fracturi situate inaintea insertiilor musculare
 Fracturi situate in plina masa musculara
 Fracturi ale ramului mandibular
 Fracturi verticale
 Fracturi oblice ale ramului
 Fracturi orizontale ale ramului
 Fracturi ale condilului mandibular
 Fracturi subcondiliene joase – la baza apofizei condiliene
 Fracturi subcondiliene inalte – ale colului condilului

4
  Fracturile capului condilian - intracapsulare
 Fracturi ale apofizei coronoide

6. Statusul dento-parodontal si ocluzal, in relatie cu posibilitatea tratamentului

oropedic - Kruger, Schill
 Tip A – status dento-parodontal favorabil aplicarii atelelor
 Tip B – edentat total sau partial cu situatie nefavorabila aplicarii atelelor
 Tip C – dentatie temporara sau mixta, nefavorabila aplicarii atelelor

7. Localizarea liniei de fractura, raportata la dentitie, in relatie cu posibilitatea

tratamentului ortopedic - Kazanjian, Converse
 Cl I – dinti prezenti pe ambele fragmente
 Cl II – dinti prezenti numai pe unul dintre fragmentele fracturate
 Cl III – dinti absenti pe ambele fragmente fracturate

Aceste ultimele 2 clasif ofera informatii suplimentare asupra indicatiei de tratament

ortopedic sau chirurgical. O fr tip A, cl I are indicatie clara de tratament ortopedic, in schimb
o fractura laterală tip A, cl II are indicatie terapeutica este de osteosinteza, si nu de tratament
ortopedic.

Semne clinice comune ale fracturilor de mandibula

Inspectie
 Deformari osoase ale etajului inferior al fetei sau proeminente osoase
 Edem al partilor moi, echimoze, hematoame, escoriatii sau plagi, trismus
 Tulburari de ocluzie
Palpare
 Discontinuitate osoasa
 Decalaje intre fragmente
 Mobilitate anormala a fragmentelor
 Crepitatii - Crepitatiile pot fi puse in evidenta prin miscarea bonturilor unul fata de
celalat – este foarte dureroasa si poate provoca o hemoragie osoasa
 Diminuarea sau absenta transmiterii miscarilor condilului in ATM de partea lezata

Manevrele Lebourg - caracter orientativ

 Depistarea punctelor dureroase de la nivelul focarelor de fractura, prin presiune
exercitata indirect pe mandibula, la distanta de focar
 La presiune pe menton apare durere la nivelul focarului de fractura – in fracturi de
unghi, ramului sau condilului mandibular
 La presiunea bilaterala transversala catre medial pe unghiurile mandibulare apare
durere la nivelul focarului de fractura – fracturi de corp mandibular

5
 La presiunea bilaterala verticala pe unghiurile mandibulare, apare durere la nivelul
focarului de fractura – in fracturi de ram vertical sau condil mandibular

Fractura mediana
 Plaga liniara la nivelul fibromucoasei gingivale intre cei doi incisivi centrali
 Echimoze perifocale in fundul de sac vestibular
 La inchidrea gurii – diastazis intre cele doua fragmente; la deschiderea gurii –
fragmentele se apropie →ocluzie in armonica

Fracturile paramediane
 Fractura fara deplasare – simptomatologie redusa; plaga gingivo-mucoasa; spatiere
interdentara; mobilitate osoasa anormala
 Fractura cu deplasare – tulburări de ocluzie – fragmentul mic tractionat in sus
(maseter, temporal) si inauntru (pterig int), fragmentul mare este tracționat in jos de
musculatura suprahioidiana
– contacte premature la nivelul fragmentului mic; inocluzie verticala si
sagitala la nivelul fragmentului mare

Fracturile laterale - Deplasarile secundare sunt mai importante, prin actiunea

antagonista a grupelor musculare care se insera independent pe cele doua fragmente
osoase asimetrice
- In fracturile cu deplasari importante, din cauza decalajului mare dintre fragmente,
poate aparea elongatia sau chiar sectionarea traumatica a pachetului vasculo-nervos
alveolar inferior, cu aparitia consecutiva a unei hipoestezii/anestezii in teritoriul
n.alveolar inferior – semnul Vincent D' Alger
- Tulburarile de ocluzie sunt mai accentuate

Fracturile de unghi mandibular

 Fracturile in plina masa musculara
 aproape intodeauna fara deplasare; tablou clinic discret ( tumefactie a regiunii
parotideo-maseterine, trismus moderat, punct osos dureros la presiunea pe unghi
 Fracturile situate inaintea insertiilor musculare prezintă deplasari marcate ale
fragmentelor
 Prezenta moalrului 3 inclus/erupt limiteaza deplasarile secundare

Fracturile verticale ale ramului mandibular

 Rare
 Traiectul de fractura e situat in plina masa masculara, de la incizura sigmoida la
marginea bazilara
 Simptomatologie saraca – edem postraumatic, trismus discret, dureri la presiune)

6
 Fracturile orizontale si oblice ale ramului vertical
 Pot aparea deplasari prin contractia muschilor inserati pe fragmentele osoase fracturate
 Ocluzie in 2 timpi, scurtarea ramului vertical, devierea mandibulei de partea fracturata
 Linia de fractra trece sub spina Spix – semnul Vincen D' Alger

Fracturile subcondiliene joase

- de cele mai multe ori fara deplasare
- In fracturile cu deplasare , fragmentul mic va fi basculat inainte si inauntru, iar
fragmentul mare va fi deplasat in sus si inapoi sub actiunea muschilor ridicatori,
producandu-se scurtarea ramului
- Ocluzie in 2 timpi
- Fracturile subcondiliene bilaterale – ocluzie deschisa anterior prin contactul prematur
la nivelul molarilor, devierea mentonului de partea afectata

Fracturile subcondiliene inalte

 Deplasarile secundare sun frecvente si de amploare
 Simptomatologie clinica asemanatoare

Fracturile capului condilian

 Intereseaza portiunea intraarticulara a condilului
 Fracturi cominutive
 Leziuni ale meniscului articular si fracturi ale cavitatii glenoide
 Conductul auditiv extern poate fi perforat – otoragie
 Tulburarile de ocluzie sunt absente sau reduse

Investigatii imagistice
 Ortopantomografia – cea mai larga indicatie
 Radiografia de mandibula in incidenta defilata
 Radiografia de craniu/mandibula in incidenta postero-anterioara
 Radiografie în incidenta Parma
 CT/ CT cu reconstructie 3D

Evolutia fracturilor de mandibula

În functie de tipul fracturii si metoda de tratament→ 2 tipuri de vindecare
• Vindecarea primara
 Implica formarea directa a calusului osos
 Se obtine in urmatoarele conditii – reducere anatomica precisa; absenta
mobilitatii fragmentelor; vascularizatie buna in focarul de fractura
 Poate fi de 2 tipuri
 Consolidare primara in conditiile unui spatiu minim intre fragmente –

7
 100µm (osteosinteza cu placute si suruburi monocorticale)
 Consolidare primara in conditiile unui contact perfect, fara spatiu intre
fragmente
 Proliferarea capilarelor de la nivelul periostului si din canalele
haversiene, care aduc la nivelul focarului precursori osteoblastici
 Osul se formeaza progresiv direct pe suprafetele de fractura
 6 luni – apare os lamelar orientat paralel cu linia de fractura
 In cateva luni, osul lamelar se va orienta in lungul osului, cand se obtine
rezistenta completa a osului
 Consolidare primara in conditiile unui contact perfect – osteosinteza cu
placi de compresie
 Permit o afrontare precisa a fragmentelor, prin presiune axiala
 Consolidarea se realizeaza prin remodelare haversiana
• Vindecarea secundara – imobilizare de tip non-rigid (osteosinteza cu sarma; tratament
ortopedic) sau vindecare spontana (consolidare vicioasa in absenta tratamentului)
 4 etape
• Faza initiala – ziua 1-6
 Hematom interfragmentar cu reactie inflamatorie
 Proliferarea vaselor de neoformatie
 Diferentierea celulelor mezenchimale
• Faza de calus cartilaginos - ziua 6-12
 Apare tesut de granulatie din spatiile medulare
 Ulterior se transforma in tesut conjunctiv lax
 Se initiaza formarea calusului fibrocartilaginos, urmata de maturarea
condroblastelor si transformarea lor in condrocite
• Faza de calus osos – Se produce calcifierea calusului fibrocartilaginos,
printr-un proces similar osificarii encondrale
 In calusul fibros patrund vase de neoformatie
 Osteoblastele depun osteoid pe spiculii de cartilaj calcifiat, osteoidul se
calcifica si se transforma in os de neoformatie
• Remodelarea osoasa
 etapa initiala in care osul imatur se organizeaza in os lamelar
 Etapa de lunga durata in care apar modificari structurale si de
arhitectura a osului, sub actiunea stimulilor functionali, cu implicarea
osteoclastelor
Vindecarea secundara
 4-6 saptamani –adulti
 3-4 saptamani – copii
 6-8 saptamani – batrani
Vindecarea primara – timpul de consolidare este scurtat cu 1-2 saptamani

Factori care influenteaza vindecarea osoasa. Timpul scurs de la producerea

8
traumatismului pana la aplicarea tratamentului asigura premisele unei evoluții normale a
procesului de vindecare, reduce riscul aparitiei complicațiilor, etc. Aplicarea intarziata a
tratamentului specific, din motive legate de principiul prioritatii lezionale sau din cauza
prezentarii tardive la medic, prelungeste perioada de vindecare si se asociaza cu risc crescut
de aparitie a complicatiilor. Un tratament inadecvat, care nu asigura reducerea si imobilizarea
corespunzatoare, prelungește procesul de vindecare si crește riscul de aparitie a complicațiilor.

 Timpul scurs de la producerea traumatismului pana la aplicarea tratamentului

 Tipul si corectitudinea tratamentului aplicat
 Alti factori care influenteaza consolidarea
• Varsta
• Statusul nutritional
• Afectiuni generale – boli endocrine, degenerative
• Gravitatea leziunilor traumatice
• Nerespectarea indicatiilor de catre bolnav

Complicatiile fracturilor de mandibula

Complicatii imediate – apar in momentul traumatismului si sunt consecinta directa a

cestuia. Se refera la leziunile asociate fracturii de mandibula
 Leziuni neurologice – leziuni ale coloanei cervicale, fracturi de baza de craniu,
hemoragii intracraniene, edem cerebral posttraumatic
 Insuficienta respiratorie obstructiva superioara
 Hemoragia cu risc vital
 Socul hipovolemic
Complicatiile locale datorate fracturii – prin lezarea pachetului vasuculo-nervos
 Hemoragii de intensitate mica sau moderata
 Leziuni nervoase prin comprimarea, elongarea, sectionarea n.alveolar inferior

Complicatii secundare
Infectia - prin contaminarea focarului de fractura cu germeni din
• Mediul extern – fracturi deschise la tegument
• Mediul septic bucal
• Mediul septic osos – dinti cu gangrena in focar sau in
vecinatatea acestuia; pungi parodontale; chisturi supurate
Supuratii periosoase – celulite sau abcese
Supuratii osoase – osteita, osteomielita
Complicatii septice pulmonare – la bolnavi cu reactivitate scazuta sau la cei
imobilizati timp indelungat in decubit dorsal ( staza pulmonara; aspirarea secretiilor septice
din focarele de fractura infectate).

Complicatii tardive – consecinta a gravitatii traumatismului / tratamentului inadecvat

• Consolidarea intarziata – persistenta mobilitatii in focar dupa 6-8 saptamani

9
 Cauzele
Factori locali
 Infectia in focar
 Imobilizarea inadecvata sau relaxata
 Interpunere de parti moi intre bonturi
Factori generali
 Fiziologici: varsta inaintata, sarcina
 Alimentatia: aport alimentar deficitar in calciu, fosfor, vitamine
 Patologici: afectiuni digestive, metabolice, endocrine, imunosupresia
• Pseudoartroza – consolidarea nu s-a produs in 6-9 luni de la aplicarea
tratamentului
Cauze – aceleasi ca la consolidarea intarziata
* fracturi cominutive cu pierderi importante de substanta osoasa
* fracturi in os patologic care evolueaza cu resorbtii sau pierderi importante de os
Pseudartroze stranse – capetele osoase stau in contact si sunt legate prin intermediul
unui tesut conjunctiv dens
Pseudartroze laxe – capetele osoase sun apropiate, dar legate prin intermediul unor
punti de tesut conjunctiv elastic
Pseudartrozele balante - capetele osoase se afla la distanta, legate prin tesut conjunctiv
ce permite miscarea ampla a fragmentelor
• Constrictia mandibulei - Limitare a miscarilor de deschidere a gurii prin bride
cicatriceale cutaneo-mucoase sau musculare perimandibulare retractile.
• Consolidarea vicioasa - Consolidarea in pozitie incorecta a fragmentelor
Osoase
- Determina tulburari cosmetice, ocluzale, functionale
- Cauze
• Lipsa de reducere
• Reducerea incompleta sau incorecta
• Suprimarea precoce a sistemului de imobilizare
• Anchiloza temporo-mandibulara
• Dupa fracturile intracapsulare a capului condilian , cominutive, cu
zdrobiri ale capului condilian

Tratamentul fracturilor de mandibula

Obiective
 Refacerea formei anatomice si fizionomiei etajului inferior al fetei
 Refacerea unei ocluzii normale
 Restabilirea miscarilor in ATM
 Asigurarea unor conditii favorabile pt aplicarea ulterioara a unui tratament protetic la
pacientii edentati

10
I. Tratamentul de urgenta. Examenul clinic trebuie sa depisteze complicatiile imediate care
necesita prioritate de tratament si care implica temporizarea tratamentului fracturilor de
mandibulă.
A. Reducerea fracturii – repozitionarea manuala a fragmentelor deplasate (verificata
prin restabilirea ocluziei habituale si a continuitatii osoase la nivelul marginii bazilare)
B. Imobilizarea de urgenta/provizorie - în cazul fracturilor incomplete (fisurilor), a
fracturilor fara deplasare sau chiar a celor cu deplasare dar la care reducerea a fost facila,
tratamentul de urgenta coincide cu cel definitiv
 Bandaj mento-cefalic
 Capelina cu fronda mentoniera
 Ligaturi interdentare monomaxilare din sarma
 Ligaturi dentare intermaxilare
 Ligaturi intermaxilare fixate cu implanturi monocorticale
II. Tratamentul definitiv
Alegerea metodei de tratament definitiv se face in functie de:
 Fracturi unice/multiple
 Fracturi asociate ale maxilarului
 Sensul si gradul deplasarii
 Directia liniei de fractura
 Statusul dento-parodontal
 Forma dintilor
 Varsta si starea generala a bolnavilor

Metode ortopedice
Indicatii
 Fracturi incomplete, fracturi fara deplasare, fracturi cu deplasare la care reducerea
manuala s-a facut cu usurinta
 Unitati dentare suficiente pentru aplicarea sistemului de imobilizare
 Pacienti care refuza interventia chirurgicala sau la care este contraindicata operatia
Etape:
• Pregatirea cavitatii orale
• Anestezie loco-regională
• Detartraj
• Tratamentul provizoriu al cariilor
• Extractia resturilor radiculare irecuperabile
• Aplicarea atelelor
• Imobilizare elastica 24-48 h
• Imobilizare rigida
 3-4 sapt copii
 4-6 sapt adulti
 6-8 sapt batrani
 Igiena orala riguoasa

11
  Medicatie antiinflamatorie, antibiotica, antalgica
 Verificarea sistemului de imobilizare saptamanal

Dintii din focarul de fractura

Extractie inainte de imobilizare
 Dinti cu fracturi corono-radiculare irecuperabili
 Dinti luxati cu mobilitate grd II/III
 Dinti care impiedica reducerea fragmentelor in pozitie corecta
Extractie la 12-15 zile de la aplicarea imobilizarii
 Dinti care contribuie la stabilizarea fragmentelor, dar care prezinta distructii corono-
radiculare, procese periapicale, fracturi interradiculare
 Dinti seminclusi – molarul 3
Se conserva
 Dinti integri sau cu fracturi coronare ce pot fi restaurate
 Molari inclusi
Metode chirurgicale osteosinteza - 1847 – Gordon Buck
Indicatii
 Fracturi retrodentare cu ascensionarea fragmentului distal asupra caruia nu se poate
actiona prin mijloace ortopedice
 Fracturi cu angrenare stransa a capetelor osoase care nu pot degajate prin metode
ortopedice
 Fracturi cu deplasare mare, cu interpozitii de parti moi sau corpi straini
 Fracturi vechi, vicios consolidate, consolidari intarziate, pseudartroze
 Fracturi la pacienti care nu prezinta unitati dentare suficiente care sa permita reducerea
fracturii
 Fracturi multiple sau cominutive
 La cererea pacientului
 Pacienti handicapati, epileptici, bolnavi psihici
Osteosinteza cu sarma - Sarma wipla 0,6-0,7mm
• Orificiile se trepanează la cel putin 0,6 cm de lina de fractura, la distanta de
apexurile dentare si canalul mandibular
• Firele de sarma vor fi perpendiculare pe traiectul de fractura
Osteosinteza cu placute si suruburi

12