CURS - 3 Mijloace profesionale de îndepărtare a plăcii dentare

microbiene şi a tartrului

Detartrajul - (scalling)
»Urmăreşte eliminarea plăcii non-aderente şi aderente(din film) precum şi a plăcii calcificate
(din punga parodontală), de pe componenta gingivală sau osoasă fără să intervenim pe suprafaţa
radiculară.
»reprezintă o manoperă stomatologică sângerândă pentru care se iau măsuri speciale la pacienţii
cu risc
Exemplu: boli generale cu risc de însămânţare microbiană, diabet zaharat, discrazii sangvine,
maladii cardiace congenitale, pacienți cu anticoagulante.
Instrumentar necesar :
»specific destinat acestei manopere
-manual (instrumentar obişnuit, instrumentar special)
-mecanic (inserturile)
Indicații detartraj :
●tratament profilactic şi curativ al afecţiunilor acute şi cronice a parodonţiului marginal;
●manoperă de pregătire a câmpului operator înaintea altor intervenţii de la nivelul cavităţii orale
(intervenţii chirurgicale, intervenţii conservative de restaurare odontala, intervenţii protetice).

Alegerea instrumentarului pentru detartrajul manual:

●instrumentar de examinare
- trusă clasică + sondă parodontală + sondă exploratorie;
●instrumentarul propriu-zis
-clasic - foaia de mirt, instrumentar trapezoidal, seceri, săpăligi, pile/razuse, dălţi şi chiurete;
●instrumentar pentru netezire şi lustruire
-pâlnii de cauciuc, perii rotative, benzi abrazive şi de lustruit;

1
Instrumentarul pentru examinare
▪Sonda
»Rol de a:
 localiza inserţia epitelială;
 determinarea adâncimii pungii;
 detectarea plăcii şi a tartrului;
 determinarea sângerării.
→Sonda parodontală
- poate să fie convenţională sau electronică.
Cele convenţionale au gradaţii fie din mm în mm sau 3mm-6mm-9mm-12mm, sau sonda OMS
ce prezintă un capăt rotund de formă sferică cu o dimensiune de 0,5 mm, având prima gradaţie la
3,5mm apoi 5,5mm ,8,5mm, 11,5mm. Între 3,5mm-5,5mm este o porţiune neagră.

A B C D E

A – marcaj din 3 în 3 mm;

B – marcaj din mm în mm și colorat din 5 în 5 mm;
C – sonda Michigan și Williams, marcaj – 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9, 10 mm;
D – Michigan marcaj 3, 6, 8;
E – sonda OMS 0,5 mm, 3,5mm ; 8,5mm; 11,5mm și codată color între 3,5mm și 5,5mm.

2
 Sonda Nabers – marcaj 3, 6, 9 și 12 mm pentru determinarea afectării furcației
Sondajul parodontal
»Tehnici :
 circumferenţială
 metoda verticală

●Tehnica circumferenţială
- partea activă se poziţionează vertical în şanţul gingival aproximal şi o deplasăm de-a lungul
şanţului pe toată circumferinţa dintelui;
●Tehnică verticală
- partea activă se introduce tot vertical în şanţ în puncte prestabilite (6 puncte - 3V, 3 O -
M;D;C);

3
- Sonda trebuie să fie ţinută paralel cu axul lung al dintelui (excepţie suprafaţa proximală unde
există punct de contact, acolo există o anumită angulaţie).
Instrumentarul clasic pentru detartraj este reprezentat de:
 Gheară ( foaia de mirt) - indicată pentru detartraj supragingival pentru depozitele mari;
 Instrumentele trapezoidale

Indicaţii:
-pentru suprafeţele O şi V ale dinţilor laterali;
-tartru supragingival;
-pentru coloraţii rezistente.
 Secera
-are partea activă în formă de seceră;
-indicată pentru tartrul supragingival.
 Dalta - este indicată pentru suprafeţele aproximale ale frontalilor unde avem retracţie
papilară.
 Săpăliga - se recomandă pentru dinţii anteriori.
 Pila (razusa) – indicată pentru netezirea suprafeţelor radiculare expuse chirurgical.

4
 Instrumentarul pentru detartraj manual modern (chiuretele parodontale)
»sunt cele mai eficiente instrumente;
»se adresează detartrajului subgingival şi planării radiculare;
»datorită formei, grosimii şi lăţimii reduse, permite insinuarea în forme variate de pungi
parodontale şi spaţii interdentare, interradiculare;
»suprafeţele pe care acţionează rămân mult mai netede;
»au partea activă sub formă de lamă;
»lama această pe secţiune transversală are formă de semicerc;
»feţele laterale sunt curbe, se întâlnesc într-un unghi de 70-80°, cu marginea activă ascuţită;
»faţa lamei rezultă din întâlnirea celor 2 margini tăioase care se unesc într-un capăt drept;
»partea activă în 1/3 terminală se adaptează foarte bine pe suprafeţele curbe ale rădăcinii.

Chiuretele Gracey

●sunt grupate într-un număr de 7 instrumente:

→1-2, 3-4, 5-6 (pentru incisivi, C, PM);

5
→7-8, (pentru feța V - M şi PM), 9-10 (pentru fața O - M şi PM);
→11-12 (faţă M, M şi PM);
→13-14 (faţă D, M şi PM).
●Cele mai uzuale set-uri 5-6 codate cu galben, 7-8 gri, 11-12 roşu, 13-14 bleu;
●Pentru dinţii laterali există chiurete combinate 11-14, 12-13;
●Pentru feţele MV există chiureta 15-16.

Chiuretele Gracey profilactice

5/6 7/8 11/12 13/14

▪sunt în număr de 4;
▪sunt identice cu cele anterioare, mâner mai scurt şi mai rigid.
Indicaţii:
- tartru subgingival.

6
 Chiureta Gracey universală G
▪este biactivă;
▪se adaptează pe orice suprafaţă pe dinte;
▪mişcările utilizate :
-tracţiune în sens vertical pentru frontali şi suprafeţele aproximale;
-deplasări oblice pe grupul lateral (V şi O);
-deplasări orizontale la JAC.
Exemple: Goldman-Fox, Columbia Mc-Call.

Chiuretele speciale
▪concepute pentru grupe de dinţi şi pentru anumite suprafeţe;
▪suprafaţa facială face unghi de 70° cu mânerul, are 2 margini ascuţite, dar numai una este
activă;
▪partea inactivă protejează peretele moale al pungii.

Chiurete Gracey (After-Five)

5/6 7/8 11/12 13/14

7
▪de la 5/6 la 15/16 , fără 9/10;
▪gâtul lor este mai lung cu 3 mm;
▪se adresează pentru pungi mai adânci de 5mm, unde chiureta Gracey clasică nu are acces.

Chiurete Gracey Mini-FIVE

1/2 7/8 11/12 13/14

▪partea lor activă este mai scurtă, cu o jumătate de lungime faţă de cele standard;
▪partea pasivă e mai lungă cu 3 mm;
▪se utilizează în situaţiile de incongruenţă cu înghesuire, pentru zonele de furcaţie, şi pentru
pungi mai mari de 5mm.

8
 Comparație între chiuretele after five și mini five:

Tehnica de lucru :
»Se alege chiureta potrivită grupului dentar (sextanţi);
»Se ia punct de sprijin pe dintele în sine sau pe dinţii vecini;
»Partea activă se introduce subgingival, blând;
»Faţa facială trebuie să fie paralelă cu suprafaţa rădăcinii;
»Se insinuează la baza pungii parodontale sub tartru;
»Se imprimă o uşoară mişcare de rotaţie, într-un unghi de atac 90-45°;
»Se face tracţiune în sens vertical pe marginea liberă a dintelui cu presiune controlată.
»Trebuie să existe contact permanent între suprafaţa activă și suprafaţa dintelui;
»Trebuie să nu traumatizăm partea cea mai declivă a şanţului, dacă e parodonţiu îndemn sau a
pungii.
9
 DETARTRAJUL SONIC ȘI ULTRASONIC
Detartrajul ultrasonic
Indicaţii:
 când detartrajul manual este prea traumatizant;
 în afecţiuni acute ale parodonţiului;
 gingivită ulcero-necrotică;
 în caz de ulceraţii ale parodonţiului de înveliş;
 la cei cu hemofilie;
 în caz de hiperplazie;
 tartru supragingival;
 coloraţii ale smalţului;
 pungi cu adâncime de max 3 mm şi pentru zona furcaţiilor.
Contraindicaţii:
 pacienţi cu boli infecţioase;
 pacienţi cu pace-maker;
 pacienţi cu afecţiuni generale, susceptibili la infecţii (cu depresie imunitară prin boală sau
medicaţie, diabet zaharat nemedicat, pacient cu transplant renal);
 pacienţi cu afecţiuni respiratorii (pacienţi astmatici, enfizem pulmonar);
 pacienţi cu reflex exagerat de vomă;
 pacienţi cu dificultăţi de înghiţire;
 pacienţi cu retracții importante gingivale;
 la copii (sunt ţesuturi în plină dezvoltare, iar vibraţiile ultrasonice au efecte negative pe
camera pulpara şi se pot leza componentele organului pulpar prin vibraţii);
 la gravide.

Tipuri de aparate :
 magnetoscriptive
 piezoelectrice

● Magnetoscriptive
 transformă energia electrică în energie mecanică;
 acţionează sub formă de vibraţii active;
 sunt 25.000 vibraţii/sec;
 mişcarea este de tip elipsoidal;
 degajă o cantitate mare de căldură.

10
●Piezoelectrice
 transformă energia electrică în vibraţie ultrasonică;
 între 25-50.000 vibraţii/sec iar mişcarea este liniară;
 căldură care se degajă este mai mică;
 nu generează câmp electromagnetic;
 partea activă este reprezentată de anse interschimbabile de diferite forme, care se mai
numesc inserturi miniaturale.
Au diferite forme:
-seceră(se acţionează pe I până la M1 pe faţa M,D)
-sondă (accesibilă pe toate suprafețele dintelui + în pungi de adâncime mică şi medie)
-spatulă (pentru feţele V şi O ale incisivilor mandibulari)
Acestea pot fi confecţionate din materiale diferite, metal, carbon-compozit.

Avantajele detartrajului ultrasonic :

 este o metodă ieftină, eficientă;
 mai puţin traumatizantă pentru ţesutul gingival;
 acţionează asupra pigmentărilor;
 bine tolerat de pacient;

11
  echipamentele necesită o ingrjire minima.

Dezavantaje:
-vibraţiile puternice timp îndelungat şi poziţionarea perpendiculară pe dinte pot duce la
desprinderea prismelor de smalţ şi a porţiunilor de cement;
-poate să desprindă inserţia epitelială şi ligamentele supraalveolare mai ales la copii tineri;
-poate să apară hiperestezia dentinara (datorată căldurii şi vibraţiei);
-prin încălzire poate să ducă la afectarea organului pulpar datorită fenomenului de cavitaţie care
sunt afectează trombocitele din vasele sangvine necrozare ;
-cantitate mare de aerosoli (risc de infectare a personalului dacă nu poartă echipamentul
corespunzător de protecţie);
-mişcările pot produce dislocarea obturaţiilor, faţetelor sau a lucrărilor;
-datorită pulverizării apei este afectată vizibilitatea în câmpul operator;
-afectarea auzului - datorită zgomotului produs de vibraţii.

Detartrajul Sonic

●Este reprezentat de instrumente care sunt montate în locul turbine;

●Utilizează un jet puternic de aer.
Avantaje:
 vibraţii de intensitate mai mica;
 mai bine suportate de pacient;
 cantitatea de căldură pe care o degajă este mai mică;
 riscul de contaminare este mai mic;
 consumul de energie este mai mic.

12
 Dezavantaje:
-au o singură treaptă de putere (2000-6500 cicli/sec)

Îndepărtarea iritanţilor iatrogeni

 obturaţiile cu un contur inadecvat sau nelustruite;
 margini coronare;
 corpuri de punte inadecvate;
 croşete depresibile sau şei de proteze, care pot afecta parodonţiul;
Scopul îndepărtării acestor iritanţi:
 suprafeţele dentare supra şi subgingivale netede şi neretentive şi crearea unor zone
impecabile de trecere între structura naturală dentară şi marginile restauratoare;
 obturaţiile interdentare din amalgam care sunt în exces - se pot îndepărta cu freze
diamantate tip flacăra şi pile parodontale;
 se finisează cu freze de lustruit şi discuri; benzile abrazive la obturațiile de amalgam sunt
din metal;
 restaurările vechi şi debordante se înlocuiesc pentru a îndepărta sau preveni caria
secundară;
 marginile largi ale coroanelor din metal – ablaţie →Se folosesc freze special;
 îndepărtarea temporară a marginii coronare plasate profund subgingival se acceptă doar
ca măsură temporară;
 corpuri de punte incorect realizate; temporar se corectează tot cu freze de metal
diamantate şi se lustruiesc;
 îndepărtarea zonelor retentive naturale de placă (furcaţii - acestea pun o problemă de
acumulare a plăcii chiar în cazul pierderilor minore de ataşament, incongruenţele dento-
alveolare cu înghesuire, şanţurile de dezvoltare pe palat (palato-gingivale);
 la nivelul incisivilor – supracingular;
 zona de rădăcini fuzionate - acestea au şanţuri care merg până în dentina subiacentă;
 perlele de smalţ - localizate în dreptul furcaţiilor.

13

soprotection.com