Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A k,i h k,i n i
c
In cazul in care nivelul energetic are
gradul de degenerare gi, atunci expresia
coeficientului de absorbtie devine:
n i h k,i A k,i
gi
c
Fie n numarul total de particule din
unitatea de volum (indiferent de starea
energetica in care se afla) si i =ni / n.
Atunci expresia coeficientului de absorbtie
devine:
n
unde v este o marime independenta de
concentratie in conditii obisnuite:
n i h k,i A k,i
gi
nc
v se numeste sectiunea transversala
eficace pentru absorbtia fotonului.
n
coeficientul de absorbtie cu relatia sa de
definitie:
dI
n dx
I
dI
n dx
I
deci sectiunea transversala eficace pentru
absorbtia fotonului este fractiunea de
radiatie absorbita intr-un strat de
substanta de grosime dx si avand o
sectiune transversala egala cu unitatea.
Folosind relatia
dI dI I x
px e dx
I 0 I I 0
nx
I I 0e
nx
I I 0e
constituie legea lui Beer
nx
I I 0e
Legea lui Beer arata ca la trecerea unei
radiatii printr-un mediu absorbant,
intensitatea fascicolului transmis creste
direct proportional cu intensitatea radiatiei
incidente si scade exponential odata cu
cresterea concentratiei substantei sau a
grosimii stratului de substanta strabatut.
nx
I I 0e
Atenuarea depinde de
frecventa radiatiei incidente
natura substantei.
Initial, atenuarea radiatiei la trecerea
printr-o substanta a fost studiata de
Lambert, pentru sisteme condensate. El a
descoperit ca la trecerea unei radiatii
electromagnetice printr-un mediu solid,
intensitatea fasciculului transmis de mediu
creste direct proportional de intensitatea
radiatiei incidente si scade exponential cu
distanta strabatuta de radiatie prin proba.
Beer a reluat cercetarile lui Lambert,
extinzandu-le pentru medii lichide si
descoperind legea care ii poarta numele.
I
T% 100
I0
I0 I
A% 100 1 T%
I
Principalul dezavantaj al exprimarii
atenuarii prin intermediul acestor marimi il
constituie lipsa aditivitatii : daca un o
proba de grosime x conduce la o
transmisie T si o absorbtie A, o proba din
aceeasi substanta, de grosime 2x, nu
conduce la o transmisie T/2 sau o
absorbtie 2A.
Lucrul cu logaritmi naturali este
mai incomod, de aceea in practica
spectroscopica se opereaza cu logaritmi
zecimali, exprimand legea atenuarii ca:
E
I I010
I0
E lg lg T lg 1 A
I
unde E este extinctia sau densitatea
optica.
Utilizarea extinctiei prezinta avantajul
aditivitatii: mai multe straturi absorbante
de extinctii E1, E2 , ., En , se comporta
ca un singur strat de extinctie
n
E Ei
i 1
Legea lui Beer se scrie functie de
extinctie sub forma:
I0
E lg cx
I
I.13. TIPURI DE
SPECTRE
Totalitatealiniilor
spectrale rezultate in
urma tranzitiilor
efectuate intre nivelele
energetice ale unui
sistem de
microparticule se
numeste spectru.
Clasificarea spectrelor dupa
forma
spectre de linii
spectre de benzi
discrete
spectre continue
Spectre de linii
spectrele de linii sunt formate numai din
linii izolate. Odata cu cresterea numarului
electronilor din atom, respectiv a atomilor
din constitutia unei molecule, numarul
liniilor creste si diferenta dintre
frecventele liniilor scade foarte mult.
Spectre de linii
Caracterul discret al
liniilor este mai greu de
pus in evidenta, fiecare
structura de linii foarte
apropiate fiind inregis-
trate de spectrometru ca
niste benzi.
Spectre de linii
In conditiile unei rezolutii
mai reduse, structura fina se
manifesta prin dantelarea
unei benzi mai largi.
In conditii de rezolutie si
mai defavorabile, se obtine
doar infasuratoarea benzii.
Spectre de benzi discrete
Sunt formate din
benzi bine definite,
mai mult sau mai
putin inguste. Aceste
spectre sunt specifice
in general molecule-
lor cu structura sim-
pla, formate dintr-un
numar mic de atomi.
Spectre de benzi discrete
Spectre de benzi continue
sunt formate din
benzi foarte largi,
specifice molecu-
lelor complexe,
formate dintr-un
numar mare de
atomi.
Spectre de benzi continue
Clasificarea spectrelor dupa
sensul tranzitiilor
spectre de absorbtie
spectrele de emisie
Spectre de absorbtie
se studiaza de obicei la o
temperatura la care
substanta analizata este in
echilibru termodinamic,
respectiv cand distributia
pe nivele energetice a
microparticulelor din
sistem verifica legea
Maxwell -Boltzmann.
Spectrele de emisie
se studiaza in general in
conditii de neechilibru,
microparticulele sistemului
fiind aduse in prealabil in stari
energetice superioare prin
diverse metode de excitare
( optice sau electrice).
Spectrele de emisie
Cazul cel mai uzual este cel
al excitarii optice: substanta
se iradiaza cu fotoni de
energie
h J,i E J Ei
Spectrele de emisie
Un atom absoarbe aceasta
energie trecand din starea
inferioara Ei (care este in general
starea fundamentala) in starea
superioara excitata EJ .
Cum timpii de viata ai nivelelor
excitate sunt foarte scurti,
atomul excitat va ceda surplusul
de energie.
Spectrele de emisie
Cedarea poate avea loc
neradiativ (transferul
energiei de excitatie prin
ciocnirea cu o alta
microparticula din sistem),
Spectrele de emisie
Proces de
dezexcitare
radiative de
rezonanta
Spectrele de emisie
Proces de
dezexcitare
radiative de
nerezonanta
Spectrele de emisie
Procesele radiative
nerezonante pot avea
loc numai atunci
cand intre nivelele
energetice EJ si Ei
exista cel putin un alt
nivel de energie
intermediar, de
exemplu cum este
nivelul EK
Spectrele de emisie
Trecerea spre nivelul initial
(dezexcitarea) poate sa nu
aiba loc direct, ci trecand
intermediar pe nivele
excitate de energie mai
joasa. In acest caz, in afara
de emisia de rezonanta se
mai emit si radiatii de
frecvente mai mici decat cea
a radiatiei incidente.
Spectrele de emisie
Studiul emisiilor
nerezonante permite
verificarea directa a
valabilitatii schemelor
nivelelor de energie
calculate cu diferite
modele teoretice.
spectre nucleare, datorate
nivelelor de energie ale
nucleelor atomilor si
tranzitiilor dintre acestea.
Clasificarea spectrelor dupa
proprietatile sistemelor atomice care le
produc
prisma optica
reteaua de difractie.
RETEAUA DE DIFRACTIE
In cazul retelelor, dispersia radiatiilor este
realizata cu atat mai bine cu cat numarul
de trasaturi pe milimetru de retea este
mai mare.
FANTA DE IESIRE DIN
MONOCROMATOR
Plasand o fanta ingusta la iesirea din
monocromator, intr-un punct de pe
directia de deviere a radiatiei, se
selecteaza un fascicul aproape
monocromatic, restul radiatiilor fiind
reflectate in interiorul monocromatorului.
FANTA DE IESIRE DIN
MONOCROMATOR
Gradul de monocromaticitate este cu atat
mai mare cu cat fanta este mai ingusta.