Pentru extracţia incisivilor inferiori

se folosesc cleştii care au partea active

(fălcile) în unghi drept faţă de mâner.
Fălcile au faţa internă uşor concavă,
sunt subţiri iar între vârfuri există un mic spaţiu.
Pentru caninii şi premolarii mandibulari
se foloseşte un cleşte îndoit pe muchie
la care fălcile fac un unghi obtuz cu mânerul,
vârfurile sunt rotunjite,
spaţiul dintre ele fiind mai mare decât
la cleştele pentru incisivi.
Cleştii folosiţi pentru extracţia molarilor 1 şi 2 mandibulari
prezintă fălci groase,rezistente, cu faţa internă concavă,
cu pinteni la marginile terminale şi distanţate între ele.
Fălcile fac un unghi drept sau uşor obtuz cu mânerul
iar cleştele este îndoit pe muchie
şi se aplică perpendicular pe dinte,
pintenii insinuându-se în furcaţia dintre cele două rădăcini.
Pentru molarul de minte inferior
se foloseşte un cleşte îndoit pe lat în unghi drept,
dar fără pinteni.
Fălcile sunt rezistente, late, rotunjite la vârf
iar îndoirea fălcilor este realizată
la distanţă faţă de articulaţie,
tocmai pentru a permite
insinuarea în porţiunea posterioară a arcadei dentare,
cleştele aplicându-se de-a lungul arcadei.
Pentru extracţia rădăcinilor dinţilor mandibulari
se folosesc cleşti îndoiţi pe lat sau pe muchie,
mânerul fiind în unghi drept faţă de fălci.
Elevatoarele dentare:
Aceste instrumente sunt folosite cu scopul
de a luxa dintele, fiind introduse
între peretele alveolar şi rădăcina dentară,
favorizând astfel dislocarea şi extracţia rădăcinii din alveolă.
Există 3 componente principale ale elevatorului:
Mânerul
Tija
Partea activă sau lama

Elevatoarele pentru arcada maxilară:

Se folosesc pentru extracţia rădăcinilor
sau luxarea dinţilor maxilari numai elevatoarele drepte.
În general, acestea diferă în ceea ce priveşte
forma şi mărimea părţii active (lama elevatorului).
Mai des utilizate sunt:
a) elevatorul drept cu lama în formă de jgheab
- aceasta are faţa internă concavă
(faţa care se aplică pe rădăcină)
iar faţa externă convexă,
aceasta venind în contact cu marginea alveolei.
Lama are o lungime de aproximativ 1,5-2 cm
iar vârful părţii active este rotunjit.
b) elevatorul drept cu lama
în formă de flacără sau fanion are partea activă uşor concavă pe fata internă şi
convexă pe faţa externă.

Elevatoarele pentru arcada mandibulară:

Acestea sunt de regulă elevatoare curbe prezente sub diverse tipuri:

a) Elevatoarele curbe cu cioc lateral -
acestea au lama (partea activă) îndoită
sub un unghi obtuz sau drept faţă de axul mâner-tijă.
Lama poate fi în jgheab sau plană.
Aceste elevatoare sunt pereche
deoarece se poate acţiona cu ele
numai pe una din feţele aproximale
ale dintelui, mezial sau distal,
ca şi pe feţele vestibuläre
sau orale ale dinţilor mandibulari.
b) Elevatorul „picior de ciută",
utilizat pentru extracţia rădăcinilor
dinţilor mandibulari, nu este pereche,
iar aplicarea se face de regulă mezio-vestibular.
Lama are o formă de jgheab şi este
într-un unghi obtuz faţă de axul mâner-tijă.

c) Elevatorul „limbă de crap" (Lecluse).

Acesta este alcătuit dintr-un mâner
şi o tijă dispusă perpendicular pe acesta,
terminându-se cu partea activă în formă de lance.

4.. Ins suplimentar utilizat pentru extracția dentară.

1. Sindesmotomul- pentru indepartarea lig. Circulare ale dintilor
2. Periotom - pentru indepartarea virfurilor radiculare (-miner, -partea activa
foarte subtiata)
3. Chiuretele- pentru inlaturarea tesutului de granulatie, resturi radiculare
4. Bisturiul - lama bisturiului se aplica cu pensa hemostatica
5. Decolatoare
6. Freze chirurgicale
7. Pense hemostatice- pentru strangularea vasului ce singereaza (-drept, -
incurbat, in unghi)
8. Pencete - stomatologice, - chirurgicale( la capat cu un pintene), - anatomice
9. Ciupitor de os - pentru bizotarea partilor ascutite
10.Raspel - raclator de os
11.Ciocanas si daltita- pentru îndepărtarea osului.
12.Portac
13.Foarfece
14.Departator de plaga
15.Deschizator de gura
16.Material de suturare-
ac steril, ata pentru suturare(resorbabile, nereserbabile)

1. Ext dentară ca intervenţie chirurgicală. Definiţia. Istoricul.

Extractia dentara- interventie chirurgicala,
ce consta in inlaturarea unui dinte
care provoaca sau mentine
procese inflamatorii locale sau generale,
dinte care nu poate fi tratat, restaurat prin diferite manopere
terapeutice/protetice, lipsindul astfel de legatura sa cu alveola.

Ist extractia dentara

a fost una dintre primele interventii chirurgicale
- 2750 î.e.n. deschiderea abceselor
prin trepanarea corticalei externe mandibulei.

- 480 î.e.n. Hippocrate, părintele medicinei,

Primele informații înregistrate cu privire

la imobilizarea fracturilor cu fir de aur.

A fost și primul medic care a folosit

cleștele pentru extracția dentară.

- 249 î.e.n. Sfânta Apollonia, Protectoarea dentiștilor,

a avut dinții extrași ca pedeapsă.

Ziua acesteia este sărbătorită pe 9 februarie.

- 1542 Amroise Pare, un chirurg militar,

a reînviat vechea metodă de compresie

a trunchiul nervos pentru a produce o anesteziere locală

3)Ind extracţiei dinţilor permanenţi

-Dinţi cu destrucții corono-radiculare întinse,
care nu pot fi reconstituiţi prin mijloace protetice.
-Dinţi cu gangrenă complicată,
la care nu se pot aplica tratamente conservatoare
endodontice simple sau asociate cu metodele chirurgicale ajutătoare.
-Dinţi care au provocat complicaţii infecţioase perimaxilare severe (flegmoane,
abcese, adenite supurate).
-Dinţi care au determinat osteomielite sau implantaşi pe sechestre osoase deja
detaşate.
-Dinţi care întreţin procese infecţioase acute
sau cronice sinuzale sau ganglionare.
-Dinţi cu procese patologice periapicale sau parodontale marginale care
provoacă manifestări severe la distanţă, în cadrul bolilor de focar.
-Dinţi cu procese parodontale marginale cronice,
care prezintă o mobilitate accentuată, resorbţie avansată a osului alveolar şi
pungi adânci,ce nu pot fi tratate prin metode uzuale de tratament medical sau
chirurgical.
-Dinţi fracturaţi nerecuperabili.
-Dinţi din focarele de fractură ale maxilarelor,
care nu pot beneficia de un tratament conservator endodontic şi care împiedică
reducerea corectă a fragmentelor sau produc supuraţii.
-Dinţi cu devieri importante ale axului de implantare,
care împiedică aplicarea unui tratament protetic corect.
-Dinţi izolaţi restanţi pe arcada superioară,
care împiedică aplicarea unei proteze maxilare mobile corespunzătoare.
-Dinţi în malpoziţii care produc leziuni traumatice importante ale mucoasei
jugale sau linguale.
-Dinţi incluşi, la care nu mai există posibilitatea
de a erupe normal şi de a-i redresa prin tratamente ortodontice.
-Dinţi care generează tulburări severe de erupţie.
-Dinţi supranumerari care produc tulburări funcţionale.
-Dinţi care provoacă iritaţii cronice locale,
generând tumori de granulaţie nespecifice.
-Dinţi care se găsesc în zonele
ce urmează a fi iradiate, la bolnavi
cu cancere în regiunea cervico-facială.

5)Con absolute
● Leucozele acute,
datorate accidentelor hemoragice
şi complicaţiilor septice grave ce nu pot fi prevenite;
● Infarctul miocardic în antecedente
 (mai puţin de 3-6 luni de la accidentul acut).

4)Con relative
Sindroamele hemoragice
(la bolnavii cu patologii hepatice,
intestinale, aplenice, medulare);
Afecţiuni cardiovasculare:
- infarctul miocardic;
- cardiopatii cu risc major
(bolnavii cu proteze valvulare,
cardiopatii congenitale cianogene,
antecedente de endocardită infecţioasă);
- cardiopatii cu risc mediu
(valvulopatii compensate, cardiopatii
congenitale necianogene şi cardiopatii obstructive);
- cardiopatii fără risc deosebit
(cardiopatii ischemice,
purtători de stimulator cardiac sau defibrilator);
Leucozele cronice;
Diabetul;
Nefropatiile;
Afecţiunile hepatice;
Alcoolismul cronic;
Bolnavii epileptici;
SIDA;
Corticosteroizii;
Iradierile;
Tumorile părţilor moi;
Tratament cu citostatice;
Grefe de organe;
Graviditatea.

Con locale relative

Leziuni mucozale: cheilite, stomatite herpetice, candidoze;
Sinusitele acute maxilare rinogene;
Tumorile benigne şi maligne a părţilor moi sau osoase;
Tratament radiant în antecedente.

6)Pre pacientului:
- bolnavul care prezita deficiente organice
cu tulburari ce pot fi agravate prin exrtactia dentara,
este necesar in prealabil tratamentul acestor stari patologice
- Pregatirea psihica a bolnavului:
combaterea fricii, disponibilitate,
la necessitate se administreaza sedative.
- Bolnavul va fi dezbracat de hainele groase,
eliberat de tot ce i-ar putea jenacirculatia si respiratia
- I se asigura o pozitie confortabila
- Menajarea psihica a pacientului
(argumentarea necesitatii extractiei)
- Se vor pune o serie de intrebari
( de cit timp au aparut simptomele..)

7)Pre medicului:
- in raport cu pozitia care se afla bolnavul,
operatorul isi va alege si el o pozitie mai comoda,
trunchiul drept, greutatea capului sprijinindu-se
egal pe ambele picioare
- Echipamentul corespunzator
General:
- daca e cazul detartraj/
tratamentul gangrenei pulpare
- Inainte de interventie clatirea gurii
cu solutie antiseptica clorhexidina

1. Pri generale de tehnică în extracţia dentară.

1. Extractia numai dupa un examen local si general minutios,
care ofera date precise asupra modului in care va fi efectuat actul operator.
2. Atitudine cit mai conservatoire atit fata de osul alveolar, cit si de mucoasa
care o acopera.
3. Respectarea stricta a asepsiei si antisepsiei in timpul extractiilor dentare.
4. Efectuarea extractiei dentare sub anestezie.
5. Pozitia corecta a medicului cit si a pacientului in fotoliu.
6. Pregatirea bolnavului, avind in vedere starea psihica
bolnavii cu deficient organice, combatereea temii de interventie,
premedicatiea sedative.
7. O data stabilita indicatia de extractive dentara, se vor analiza conditiile
morfologice si morfopatologice locale pentru a alege o tehnica operatorie cit
mai putin traumatizanta si a evitta accidentele si complicatiile ulterioare.
8. O largire buna a alveolei, pentru a permite radacinii sa iasa din lacasul sau
anatomic, cu cit osul este mai spongios cu atit mai usor va fi largirea
alveolei.
9. Evaluarea cit mai corecta si minutioasa a dintelui necesar extractiei, dupa
urmatorii factori:
· Acceslu la dinte
· Mobiliatea dentara
· Situatia coronara
· Relatiile cu structurile din vecinatate
· Examenul radiologic
· Configuratia radacinilor si a coroanei.

10.Situatia vitala a dintelui, un dinte devitalizat cu diminuarea rezistentei

ligamentului alveolar si peretilor alveolari se extrage cu mai multa usurinta
decit unul vital
11.Clestii si elevatoarele sunt astfel confectionate, incit partea lor active, sa se
adapteze perfect la gitul dintelui si de portiunea cervical a radacinii,
actionind pe axul longitudinal de implantare a acestuia.
12.Dintii cu coronae conice, care nu permit o adaptare corecta a falcilor
clestelui, precum si radacinile situate sub limita margenii procesului alveolar
se extrag cu elevatoarele.
13.Pentru indepartarea dintelui din procesul alveolar se folosesc mai multe
principia mecanice si anume: pirghia, pana, roata si axul.
14.Evaluare etapelor corecte necesare extractiei:
· Sindemotomia
· Aplicarea clestelui
· Luxarea dintelui
· Extractia propriuzisa.

2. Ind cleştilor
Indicatii pentru utilizarea clestelui:
- dinti cu portiunea coronara integra
sau partial distrusa, permit-ind
aplicarea corecta a instrumentului la colet
- Radacinile dentare care prezinta
o portiune extraalveolara suficient
de proeminenta si rezistenta pentru a fi prinsa cu clestele
- Radacinile dentare care se gasesc la limitele peretelui alveolar, Osul
permitind crearea cu elevatorul sau freza,
 a unui sant periradicular unde sa poata fi insinuate
falcile clestelui asigurind o priza eficienta pe radacina.

3.Ind elevatorului:
- dinti cu coroanele conice,
care nu permit o adaptare corecta a falcilor clestelui
- Redacinile sub limita marginii procesului alveolar
se extrag cu elevatoarele
- In caz de esuare a tentativelor de extractive
cu clestii si elevatoarele- extractia se efectueaza prin alveolotomie
- Tehnici si instrumentar al extractiilor trebuie sa vizeze
o vindecare rapida a plagii cu conformarea unei
creste alveolare care sa permita o protezare ulterioara

4Eta cleștilor:
- Sindesmotomia- sectionarea ligamentului circular a dintelui
- Aplicarea clestelui- pe axul de inplantare a dintelui
- coroana va fi inconjurata
- mai intii falca orala apoi falca vestibulara
- Luxatia dintelui- o largire progresiva a alveolei - ruperea fibrelor ligamentare
. dento-alveolare si mobilitatea acestuia
- miscari de basculare
- Extractia propriu-zisa- dupa mobilizarea prin luxatie cind dintele capata un
. joc liber in alveola
- miscarile de basculare si rotatiile li se adauga o tracti-
. une in ax pina cind dintele este scos din alveola
- miscarea de tractiune va fi lenta in directia in care apli
. tudinea mobilitatii dintelui este mai mare in sensul in
. care osul cedeaza mai usor

5Eta elevatoarelor
- elevatorul drept trebuie tinut in mina dreapta cu degetul aratator aplicat de-a
lungul partii active lasind liber capatul activ care se foloseste pentru luxarea
dintelui
- Mereu se aplica vastibular, nici odata lingual sau palatinal
- Suprafata concava a partii active trebuie sa fie in contact cu dintele ce
urmeaza a fi extras
- Aplicarea elevatorului la dintii superiori si posteriori trebuie sa fie virful pe
axul dintelui , la ceilalti poate fi aplicat si virful orizontal
sau in anumite unghiuri
- In timpul luxatiei nu trebuie sa folosim ca sprijin dintii adiacenti
cu riscul de a nu-i leza
- Elevatorul drept nu trebuie folosit pentru extractia dintilor pluri radiculari,
deoarece exista pericol ul de fracturare a radacinilor daca anterior acestea nu
au fost separate

6Eta auxiliare în extracţia dentară.

- Sindesmotomia reprezintă secţionarea ligamentului circular al dintelui,
- care va permite cleştelui sau elevatorului o insinuare cât mai profundă
subgingivală fără a traumatiza gingivomucoasa alveolară.
- Pentru această manoperă se folosesc sindesmotoamele.
- În practică, se folosesc de cele mai multe ori elevatoarele,
- cu ajutorul cărora se realizează progresiv atât sindesmotomia,
- cât şi dilatarea alveolară.

- Chiuretajul alveolei postextracţionale este necesar după

- orice extracţie dentară, pentru a îndepărta ţesuturile patologice restante -

ţesut de granulaţie periapical sau parodontal,

- granuloame sau chisturi periapicale.

- Chiuretajul se face cu o chiuretă dreaptă la maxilar,

- sau una curbă la mandibulă,

- adaptată dimensional volumului alveolei postextracţionale.

- Chiuretajul fundului alveolei se va face cu presiune bine dozată,

- pentru a evita eventualele complicaţii.

- Sutura postextracţională nu este obligatorie.

- Se recomandă totuşi şi în cazul extracţiilor simple,

- chiar dacă marginile plăgii nu se pot afronta în totalitate,

- protejând astfel cheagul alveolar şi dirijând cicatrizarea.

7. Teh extracții minimal invasive cu ajutorul periotomului,

piezotomului și sistemului “Benex Root Control”.
Periotomul: - chit pentru extractia atraumatica
a dintilor cu leziuni minimale ale osului alveolar inconjurator
- Datorita lamelor ascutite si delicate, gingia marginala si logamentul
paradontal pot fi detasate cu grija
Piezotom: - Aparat pentru chirurgie piezoelectric,
datorita vibratiilor cu ultrasunet si controlului electric,
ofera precizie si siguranta fara a afecta tesutusile moi,
fara a necroza si fara a provoca un exces de temperatura asupra tesutului

Benex®-Control pentru extragerea controlată

și în condiții de siguranță a rădăcinilor dinților
și a fragmentelor de radacina dintelui.
Design-ul inovativ al extractorului permite
îndepărtarea rădăcinii fără a dăuna osului
și țesutului moale.
Benex®-Control de Bază este un sistem începător cu un set redus de
instrumente.

Elaborarea metodică Nr. 4

(anul III, semestrul V)
Tema: Extracţia dinţilor arcadei superioare.

1.Ins extracţia superioare.

— instrumentarul obişnuit pentru examinarea cavităţii bucale (oglindă, pensă,
sondă dentară);
— instrumentarul pentru anestezie loco-regională (seringă de unică utilizare şi
ace de mărimi potrivite);
— instrumentarul de extracţie
(cleşti şi elevatoare adecvate dinţilor sau rădăcinilor de extras, sindesmotoame).

2.Met anestezie maxilarul superior.

 Anestezia loco-regionala.
 Anestzia locala de contact: pulverizare, inbibitie, badijonare.
 Anestezia prin infiltratie plexala,
intraligamentara, intrapapilara, intraseptala.

3. ext is (poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat).
 Incisivul central superior:
rădăcina incisivului central superior are o lungime de 12-13 mm
şi o formă conică-rotunjită.
Este de obicei dreaptă, fără curburi sau deformări.
Rădăcina este orien-tată distopalatinal,
Osul alveolar este spongios,
cu compactă redusă;
tabla osoasă vestibulară este mai subţire decât cea palatinală.
 Incisivul lateral superior:
lungimea radacinii egala cu a celor centrali,
este mai subtire, turtita in sens M-D,
orientata disto-palatinal,
inclinarea palatina fiind mai accentuata decit a celui central.
Radacina subtire prezinta o curbura orientata distal,
favorizind fracturile la acest nivel.
Pozitia medicului si a pacientului:
fotoli-ul va fi ridicat sus,
capul bolnavului fiind adus aproximativ
la nivelul umărului operatorului.
Tetiera fotoliului va fi dată pe spate,
capului imprimânduise astfel o uşoară extensie.
Bolnavul va privi drept înainte.
Gura este larg deschisă,
pentru a expune bine regiunea frontalilor superiori.
Operatorul stă în partea dreaptă,
puţin în faţa bolnavului.
Anestezie: este indicată anestezia plexală
prin infiltraţie submucoasă.
 Pentru fibromucoasa palatinală se va face
anestezia la gaura incisivă.
In cazurile în care anestezia plexală nu este posibilă,
se va apela la anestezia tronculară periferică
la ambele găuri infraorbitare,
asociată cu anestezia la gaura incisivă.
Instrumentar:
vor fi folosite pentru sindesmotomie fie
elevatoarele drepte "in jgheab",
fie elevatoarele ,,in flacara", fie sindesmotoamele drepte.
Pentru extracţia propriu-zisă se va utiliza cleştele drept.
Tehnica: cu indexul minii stingi indepartam buza superioara
fixind in acelasi timp creasta alveolara superioara
iar cu policele creasta alveolara palatinal.
Sindesmotomia cu elevatorul sau cu sindesmotomul
se vor face decolarea gingiei
şi secţionarea ligamentului circular.
Aplicarea clestelui mai întâi falca palatinală,
apoi pe cea vestibulară.
Insinuarea Se imping fălcile cleştelui
cât mai profund în lăcaşul creat
cu elevatorul sau sindesmotomul.
Luxatia prin miscari de basculare vestibulo-orale,
insistind mai mult vestibular,
unde corticala e mai subtire adaugind si miscari de rotatie.
Extractia se va efectua tractionarea in axul de implantare a dintelui.

4.ext cs (poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat).
Caninul superior: dintele cu cea mai lunga radacina 17,5 mm,
Rădăcina este uşor turtită în sens mezio-distal;
Direcţia rădăcinii este aproape verticală,
prezentând frecvent la apex o curbura distala sau vestibulară,
fapt care favorizează fracturarea sa în timpul extracţiei.
Osul alveolar este spongios,
portiunea vestibulara a osului care acopera radacina
este mai proeminenta si subtire.
Pozitia medicului si a pacientului:
fotoli-ul va fi ridicat sus,
capul bolnavului fiind adus aproximativ
la nivelul umărului operatorului.
Tetiera fotoliului va fi dată pe spate,
capului imprimânduise astfel o uşoară extensie.
Bolnavul va privi drept înainte.
Gura este larg deschisă,
pentru a expune bine regiunea frontalilor superiori.
Operatorul stă în partea dreaptă, puţin în faţa bolnavului.
Anestezie: se practică anestezia plexală
sau tronculară periferică la gaura infraorbitară şi la cea incisivă.
Instrumentar: elevatoare
şi sindesmo-toame drepte şi cleştele drept.
Tehnica:
cu indexul minii stingi indepartam buza superioara
fixind in acelasi timp creasta alveolara superioara
iar cu policele creasta alveolara palatinal.
Sindesmotomia cu elevatorul sau
cu sindesmotomul se vor face decolarea gingiei
şi secţionarea ligamentului circular.
Aplicarea clestelui mai întâi falca palatinală,
apoi pe cea vestibulară.
Insinuarea Se imping fălcile cleştelui cât mai profund
în lăcaşul creat cu elevatorul sau sindesmotomul.
Luxatia prin miscari de basculare
progresive puternice vestibulo-orale,
fiindca implantarea dintelui este profunda.
Miscarile de rotatie se vor face cu prudenta
intro amplitudine redusa.

5.ext ps (poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat).
Primul premolar superior:
are de obicei 2 radacini vestibulara si orala,
radacina vestibulara este mai lunga decit cea palatinala
acestea sunt subtiri, efilate,
intre ele find un sept osos interradicular destul de gros.
Rădăcina vestibulară este implantată într-o zonă
cu corticala mai compactă.
Corticala vestibulara fiind subtire, densa si rezistenta.
Al 2 premolar superior: are de obicei o singură rădăcină,
lungă de 13 mrn
Sinusul maxilar este situat în imediata vecinatate a apexului.
Peretele osos care separă vârful rădăcinii de sinusul maxilar
are grosimi variabile;
Pozilia bolnavului a operatorului:
fotoliul este ridicat; capul, în uşoară extensie,
este parţial rotat spre stânga —
sau spre dreapta
Operatorul va sta în dreapta şi puţin în faţa bolnavului.
Anestezia:
plexala, in cazul ca nu este posibila
se va efectua anestezia tronculara
la gaura infraorbitala si la tuberozitate,
iar pentru bolta palatina
la gaura palatin amre si la gaura incisiva.
Instrumentar:
elevatoare şi sindesmo-toame drepte
şi cleştele de premolar,
ale carui falci fac unghi obtuz
cu minerul pentru a putea fi aplicat
in axul de implantare a dintelui,
intre falci existind un spatiu.
Tehnica:
Sindesmotomia cu elevatorul
sau cu sindesmotomul se vor face
decolarea gingiei şi secţionarea ligamentului circular.
Aplicarea clestelui mai întâi falca palatinală,
apoi pe cea vestibulară.
Insinuarea Se imping fălcile cleştelui
cât mai profund în lăcaşul creat
cu elevatorul sau sindesmotomul.
Luxatia se efectuiaza prin miscari de basculare V-O,
la inceput amplitudinea miscarilor va fi egala atit V-O
apoi se va insista mai mult spre vestibular.
Extractia se va efectua prin tractionarea in ax a dintelui.

6.Ext ms(poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat).
Primul molar superior:
este un dinte voluminos, cu 3 rădăcini —
una palatinală şi două vestibulare.
Rădăcina palatina mai groasă şi mai lungă,

Rădăcina mezio-vestibulară, mai mică,

rădăcina disto-vestibulară are dimensiuni şi mai mici;
Osul are o structură spongioasă; vestibular,
 tabla osoasă prezintă o îngroşare compactă
dată de creasta zigomatoalveolară,
care se poate palpa.
Sinusul maxilar este despărţit de apexurile
primului molar printr-un perete osos foarte subţire.
Uneori, sinusul trimite un diverticul chiar între rădăcinile molarului.
Al 2 molar superior:
este mai puţin voluminos decât primul,
prezentând de asemenea trei rădăcini —
una palatinală şi două vestibulare.
Rădăcina palatinală, turtită la nivelul coletului
în sens mezio-distal.
Uneori, cele trei rădăcini sunt unite într-un singur corp radicular,
Osul are o structură spongioasă:
tabla osoasă vestibulară este subţire, cu rezistenţă redusă.
Poziţia bolnavului a operatorului:
fotoliul va fi ridicat,
capul pacientu-lui, în uşoară extensie,
cu gura deschisă moderat,
pentru a nu pune în tensiune ţesuturile moi ale obrazului.
cazul extracţiei dinţilor de partea dreaptă,
capul va fi rotat uşor spre stânga;
pentru extracţia celor de pe partea stângă,
capul va fi rotat spre partea opusă.
Operatorul stă la dreapta şi puţin în faţa bolnavului.
Instrumentar:
elevatoare drepte 'In jgheab" şi sindesmotoame;
cleşti pentru molari îndoiţi pe lat,
fălcile voluminoase făcând un unghi obtuz cu mânerul.
Pentru o adaptare perfectă la colet,
falca ce urmează să fie aplicată vestibular
prezintă_un pinten care se insinuează
Intre rădăci-na mezio-vestiburară şi cea disto-vestibulară.
Falca palatinală este rotunjită.
Există cleşti pentru hemiarcada dreaptă şi cleşti pentru hemiarcada stângă,
orientarea făcandu-se în funcţie de falca prevăzută cu pinten,
A n e s t e z i e: infiltrativa, tronculară periferică la tuberozitate,
si la gaura palatina mare.
Tehnica:
Sindesmotomia cu elevatorul sau cu sindesmotomul drept
se vor face decolarea gingiei şi secţionarea ligamentului circular.
Pentru fata distala se folosesc elevatoarele ,,in baioneta’’
Aplicarea clestelui mai întâi falca palatinală,
 apoi pe cea vestibulară.
Insinuarea pintenului se va face cit mai adinc inre radacini,
Luxarea prin miscari lente V-P,
la inceput inistind egal atit V cit si P
apoi se vor accentua spre palatinal.
Iar la molarul 2 miscarile de basculare
se vor insista mai mult spre vestibular.
Elaborarea metodică Nr. 5
(anul III, semestrul V)

Tema: Extracţia dinţilor arcadei inferioare. Totalizarea Nr. 1.

1.Ins extracţia inferioare.
— instrumentarul obişnuit pentru examinarea cavităţii bucale (oglindă, pensă,
sondă dentară);
— instrumentarul pentru anestezie loco-regională (seringă de unică utilizare şi
ace de mărimi potrivite);
— instrumentarul de extracţie (cleşti şi elevatoare adecvate dinţilor sau
rădăcinilor de extras, sindesmotoame).

2.Met anestezie utilizate la maxilarul inferior.

Anestezia loco-regionala.
Anestzia locala de contact: pulverizare, inbibitie, badijonare.
Anestezia prin infiltratie plexala, intraligamentara, intrapapilara, intraseptala.

3. ext ii (poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat)
Anatomie: incisivii centrali inferiori sunt cei mai mici.
Rădăcinile lor, cu o lungime de aproximativ 12 mm,
sunt turtite tin sens mezio-distal, pe secţiune apărând ovale.
Apexul este în general drept,
dar poate prezenta uneori o curbură distală.
Osul are o structură spongioasă;
atât corticala linguală, cât şi cea vestibulară sunt subţiri.
Poziţia bolnavului şi a opera-torului:
fotoliul dentar este coborât,
astfel încât capul bolnavului să ajungă
la nivelul cotului operatorului.
Spătarul fotoliului este drept,
iar tetiera este astfel plasată,
încât capul să fie în
continuare coloanei cervicale.
Operatorul stă la dreap-ta
şi în faţa bolnavului.
Anestezie: tronculară periferică bilaterală la spina Spix
sau la găurile mentoniere,
bilateral, asociata cu infiltratie plexala vestibular si lingual.
Anestezia nervului lingual in santul madibulo-lingual.
Instrumentar: elevatoare curbe cu cioc lateral,
sindesmotoame curbe.
Cleşte in cioc pentru incisivii inferiori,
în unghi drept faţă de mâner, cu fălci apropiate,
Tehnică: gura pacientului larg deschisă;
operatorul, aşezat în faţă şi în dreapta pacientului
fixeaza creasta alveolara cu indexul si
cu policele Sindesmotomia se decolează gingia
de pe dinte cu elevatorul sau sindesmotomul.
Fălcile cleştelui se aplică pe colet,
insinuându-se subgin-gival (mai întâi va fi aplicată falca linguală).
Apoi se fixeaza clestele.
Luxatia se face prin miscari vestibulo-lingoale,
insistinduse vestibular.
Extractia propriu zisa se face in directia axuslui radacinii.

4. ext ci(poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat).
Anatomie: caninul inferior este un dinte puternic,
cu rădăcina lungă de aproximativ 15 mm.
Pe secţiune este turtit în sens mezio-distal;
Apexul este de obicei drept,
putând prezenta uneori o uşoa-ră Inclinare distală.
In raport cu corpul mandibulei radacina are o inclinare vestibulara.
Osul alveolar este spongios,
cu corticala linguală mai groasă decât la nivelul incisivilor;
cor-ticala vestibulară este mai subţire.
Poziţia bolnavului a operatorului:
fotoliul dentar este coborât
iar pacien-tul este rugat să stea cu capul drept
şi gura larg deschisă.
in vederea extracţiei caninului din dreapta,
 operatorul stă în dreapta şi înapoia bolnavului,
mâna stângă a sa înconjurând capul bolnavului.
In cazul extracţiei caninului din stânga,
oper-atorul va sta în dreapta şi în faţa bolnavului.
A n e s t e z i e: tronculară periferică la spina Spix.
Instrumentar: elevatoare cu cioc lateral pentru mandibulă;
cleşte în cioc, cu fălcile puternice şi spaţiate între ele;
Tehnica: Sindesmotomia cu elevatorul sau sindesmotomul curb,
se decolează gingia de pe dinte cu elevatorul sau sindesmotomul.
Fălcile cleştelui se aplică pe colet,
insinuându-se subgin-gival.
Apoi se fixeaza clestele.
Luxatia se face prin miscari vestibulo-lingoale,
insistinduse vestibular.
Extractia propriu zisa se face in directia axuslui radacinii.

5.Ext pi (poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat).
Anatomie: Premolarii mandibulari sunt dinţi mono-radiculari,
cu rădăcini lungi, groase şi rezistente.
Extracţia acestor dinţi poate fi dificilă uneori,
când rădăcina prezintă recurbări,
bifurcaţii la ni-velul apexului
sau îngroşări apicale prin hiper-cementoză.
Osul alveolar acoperitor este gros, compact,
atât lingual cât şi vestibular,
corticală vestibulară fiind puţin mai subţire.
Poziţia bolnavului a operatorului: ca si la canin.
Anestezia: tronculară periferică la spina spix.
Instrumentar: elevatoare cu cioc lateral
sau sindesmoateme curbe,
cleste in cioc pentru premolarii inferiori.
Tehnica: operatorul fixează creasta alveo-lară si mandibula.
Sindesmotomia cu sindemotomul curb se sctioneaza ligamentul
circular, Aplicarea clestelui la coletul dintelui insinuinduse
subgingival, se fixeaza clestele apoi se lucxeaza prin mişcări de
basculare vestibulo-linguale progresive accentund miscarile spre
vestibular.
Daca radacina e drepata se pot asocia
si miscari rotative.
Extractia prin tractiune in sus si vastibular.
6ext mi(poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi
instrumentarul utilizat).
Anatomie: dinti cu o coroana voluminoasa
şi două rădăcini — una mezială şi alta distală.
Sunt turtite în sens mezio-distal.
Direcţia rădăcinilor este de obicei uşor distalizată.
Ele pot fi uneori convergente,
blocând între ele septul interradicular ("rădăcini barate"),
sau divergente, diametrul la colet fiind mai mic
decât distanţa dintre rădăcini.
Osul alveolar este compact, cu tablele osoase (vestibulară şi linguală)
ingroşate de liniile oblice internă şi externă.
Pe sub alveola molarilor trece canalul mandibular
in care se gaseste a,n,v alveolara inferioara.
Pozitia bonavulu si operatorului:
Pentru extracţia primului molar din stânga,
capul bolnavului va fi rotat spre dreapta, opera-torul
aflându-se în dreapta şi puţin în faţa acestu-ia.
În cazul extracţiei primului molar din dreapta,
capul bolnavului este drept, medicul aşezându-se în dreapta
şi puţin în spatele său.
Anestezie: tronculară periferică la spina Spix a nervului alveolar
inferior şi a nervului lingual;
este necesar să fie completată cu anestezia nervului bucal,
care se va face fie troncular,
fie prin infiltraţia mucoasei vestibulare,
în dreptul dintelui care urmează a fi extras.
Instrumentar: elevatoare curbe mandibulare cu cioc lateral sau
sindesmotoame curbe;
cleşte pentru extracţia molarilor.
Falcile făcând cu mânerul un unghi drept.
Fălcile cleştelui sunt scurte şi puternice,
spaţiate între ele, pentru a putea cuprinde coroana molarului.
Porţiunea activă a fălcilor este prevăzută cu pinteni — atât
vestibular, cât şi lingual — pentru a se putea insinua între
rădăcinile dintelui.
Tehnica: Se fixeaza bine mandibula.
Sindesmotomia cu sindesmotomul curb sectionind ligamentul
circular si decolind gingia pina la marginea osului alveolar.
Aplicarea clestelui intii falca lingulala apoi cea vesti0bulara.
Insinuarea pintenilor clestelui profund interradicular.
Luxatia prin basculari progresive vestobulo- linguale,
alveola se dialata greu.
Din cauza ca tablele osoase sunt la fel de groase
se va insisista in mod egal, si nu intro directie.
Extractia se face printro tractiune in sus.

Anesteziile utilizate:
1. Anestezia tronculară periferică a nervului bucal.
Nervul bucal, ram terminal al nervului temporo-bucal,
inervează prin ramura internă mucoasa jugală şi gingia vestibulară
din dreptul premolarului doi până la ultimul molar, iar prin ramura
externă inervează pielea obrazului.
Indicaţii:
-intervenţii asupra părţilor moi ale obrazului;
-completarea anesteziei nervului alveolar inferior
atunci când se intervine asupra premolarului doi inferior
şi a molarilor inferiori.

a) Anestezia tronculară periferică.

Reperele anesteziei tronculare periferice ale nervului bucal sunt:
• marginea anterioară a apofizei coronoide;
• planul de ocluzie a molarilor superiori (atunci când pacientul are
gura larg deschisă, nervul înconjoară marginea anterioară a coronoidei
la nivelul planului de ocluzie a molarilor superiori);
• orificiul canalului Stenon (ramurile profunde străbat muşchiul
buccinator la 1 cm îndărătul şi dedesuptul canalului Stenon);
• linia care uneşte lobul urechii cu comisura labială.

Anestezia la spina spix

Reperele pentru spina Spix sunt :
• creasta temporală, medial şi posterior de marginea anterioară a
ramului mandibular.
• plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii anterioare a
muşchiului pterigoidian
intern
• planul de ocluzie al molarilor inferiori

a) Anestezia tronculară periferică:

Odată cu anestezia nervului alveolar inferior la spina Spix, şi este
tehnica cea mai folosită în practica stomatologică.
Nervul lingual este anesteziat la 1cm profunzime de locul de puncţie,
anestezia la Spina Spix), cu seringa menţinută paralel cu planul de
ocluzie a molarilor inferiori şi se depun 0,5-1ml soluţie anestezică.

Această anestezie se poate practica pe cale intraorală dar şi

extraorală.
Tehnica anesteziei pe calea intraorală
1. pacientul este aşezat în fotoliul cu gura întredeschisă;
2. cu indexul şi policele mâinii se îndepărtează părţile moi labiojugale
şi se evidenţiază vestibulul în dreptul primului molar;
3. puncţia anestezică se face în mucoasă mobilă în dreptul rădăcinii
meziale a molarului de 6 ani
4. acul introdus cu bizoul spre os are o direcţie oblică în jos, înăuntru
şi înainte sub un unghi de 15-20º cu axul premolarului doi.

Dacă dorim să anesteziem doar nervul mentonier nu este necesară

pătrunderea în gaura mentonieră; dacă dorim anestezierea nervului
incisiv este obligatorie pătrunderea intracanaliculară aproximativ
5mm şi se injectează o cantitate de 0,5-1ml soluţie anestezică.
Deoarece, pentru a pătrunde intracanalicular, tehnica este dificilă şi
există riscul traumatizării nervului mentonier şi incisiv, anestezicul se
depune în jurul găurii mentoniere şi prin presiune cutanată difuzează
intracanalicular .

Tehnica anesteziei pe calea extraorală :

-pacientul este aşezat în fotoliul dentar cu capul în uşoară extensie şi gura
închisă;
-medicul este aşezat în dreapta pacientului şi uşor în spate, iar cu mâna stângă
susţine mentonul;
-se antiseptizează pielea cu iod şi alcool 70º;
-puncţia se face cutanat, puţin deasupra şi îndărătul găurii mentoniere, la
aproximativ 1,5- 2cm înapoia comisurii bucale;
-acul are o direcţie oblic în jos, înăuntru şi puţin înainte, trecând prin părţile moi
până ajunge la nivelul planului osos;
- se pătrunde în gaura mentonieră 0,5-1 cm şi se injectează lent anestezic