- protejând astfel cheagul alveolar şi dirijând cicatrizarea.

7. Teh extracții minimal invasive cu ajutorul periotomului,

piezotomului și sistemului “Benex Root Control”.
Periotomul: - chit pentru extractia atraumatica
a dintilor cu leziuni minimale ale osului alveolar inconjurator
- Datorita lamelor ascutite si delicate, gingia marginala si logamentul
paradontal pot fi detasate cu grija
Piezotom: - Aparat pentru chirurgie piezoelectric,
datorita vibratiilor cu ultrasunet si controlului electric,
ofera precizie si siguranta fara a afecta tesutusile moi,
fara a necroza si fara a provoca un exces de temperatura asupra tesutului

Benex®-Control pentru extragerea controlată

și în condiții de siguranță a rădăcinilor dinților
și a fragmentelor de radacina dintelui.
Design-ul inovativ al extractorului permite
îndepărtarea rădăcinii fără a dăuna osului
și țesutului moale.
Benex®-Control de Bază este un sistem începător cu un set redus de
instrumente.

Elaborarea metodică Nr. 4

(anul III, semestrul V)
Tema: Extracţia dinţilor arcadei superioare.

1.Ins extracţia superioare.

— instrumentarul obişnuit pentru examinarea cavităţii bucale (oglindă, pensă,
sondă dentară);
— instrumentarul pentru anestezie loco-regională (seringă de unică utilizare şi
ace de mărimi potrivite);
— instrumentarul de extracţie
(cleşti şi elevatoare adecvate dinţilor sau rădăcinilor de extras, sindesmotoame).

2.Met anestezie maxilarul superior.

 Anestezia loco-regionala.
 Anestzia locala de contact: pulverizare, inbibitie, badijonare.
 Anestezia prin infiltratie plexala,
intraligamentara, intrapapilara, intraseptala.
3. ext is (poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi
instrumentarul utilizat).
 Incisivul central superior:
rădăcina incisivului central superior are o lungime de 12-13 mm
şi o formă conică-rotunjită.
Este de obicei dreaptă, fără curburi sau deformări.
Rădăcina este orien-tată distopalatinal,
Osul alveolar este spongios,
cu compactă redusă;
tabla osoasă vestibulară este mai subţire decât cea palatinală.
 Incisivul lateral superior:
lungimea radacinii egala cu a celor centrali,
este mai subtire, turtita in sens M-D,
orientata disto-palatinal,
inclinarea palatina fiind mai accentuata decit a celui central.
Radacina subtire prezinta o curbura orientata distal,
favorizind fracturile la acest nivel.
Pozitia medicului si a pacientului:
fotoli-ul va fi ridicat sus,
capul bolnavului fiind adus aproximativ
la nivelul umărului operatorului.
Tetiera fotoliului va fi dată pe spate,
capului imprimânduise astfel o uşoară extensie.
Bolnavul va privi drept înainte.
Gura este larg deschisă,
pentru a expune bine regiunea frontalilor superiori.
Operatorul stă în partea dreaptă,
puţin în faţa bolnavului.
Anestezie: este indicată anestezia plexală
prin infiltraţie submucoasă.
Pentru fibromucoasa palatinală se va face
anestezia la gaura incisivă.
In cazurile în care anestezia plexală nu este posibilă,
se va apela la anestezia tronculară periferică
la ambele găuri infraorbitare,
asociată cu anestezia la gaura incisivă.
Instrumentar:
vor fi folosite pentru sindesmotomie fie
elevatoarele drepte "in jgheab",
fie elevatoarele ,,in flacara", fie sindesmotoamele drepte.
Pentru extracţia propriu-zisă se va utiliza cleştele drept.
 Tehnica: cu indexul minii stingi indepartam buza superioara
fixind in acelasi timp creasta alveolara superioara
iar cu policele creasta alveolara palatinal.
Sindesmotomia cu elevatorul sau cu sindesmotomul
se vor face decolarea gingiei
şi secţionarea ligamentului circular.
Aplicarea clestelui mai întâi falca palatinală,
apoi pe cea vestibulară.
Insinuarea Se imping fălcile cleştelui
cât mai profund în lăcaşul creat
cu elevatorul sau sindesmotomul.
Luxatia prin miscari de basculare vestibulo-orale,
insistind mai mult vestibular,
unde corticala e mai subtire adaugind si miscari de rotatie.
Extractia se va efectua tractionarea in axul de implantare a dintelui.

4.ext cs (poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat).
Caninul superior: dintele cu cea mai lunga radacina 17,5 mm,
Rădăcina este uşor turtită în sens mezio-distal;
Direcţia rădăcinii este aproape verticală,
prezentând frecvent la apex o curbura distala sau vestibulară,
fapt care favorizează fracturarea sa în timpul extracţiei.
Osul alveolar este spongios,
portiunea vestibulara a osului care acopera radacina
este mai proeminenta si subtire.
Pozitia medicului si a pacientului:
fotoli-ul va fi ridicat sus,
capul bolnavului fiind adus aproximativ
la nivelul umărului operatorului.
Tetiera fotoliului va fi dată pe spate,
capului imprimânduise astfel o uşoară extensie.
Bolnavul va privi drept înainte.
Gura este larg deschisă,
pentru a expune bine regiunea frontalilor superiori.
Operatorul stă în partea dreaptă, puţin în faţa bolnavului.
Anestezie: se practică anestezia plexală
sau tronculară periferică la gaura infraorbitară şi la cea incisivă.
Instrumentar: elevatoare
şi sindesmo-toame drepte şi cleştele drept.
Tehnica:
cu indexul minii stingi indepartam buza superioara
fixind in acelasi timp creasta alveolara superioara
iar cu policele creasta alveolara palatinal.
Sindesmotomia cu elevatorul sau
cu sindesmotomul se vor face decolarea gingiei
şi secţionarea ligamentului circular.
Aplicarea clestelui mai întâi falca palatinală,
apoi pe cea vestibulară.
Insinuarea Se imping fălcile cleştelui cât mai profund
în lăcaşul creat cu elevatorul sau sindesmotomul.
Luxatia prin miscari de basculare
progresive puternice vestibulo-orale,
fiindca implantarea dintelui este profunda.
Miscarile de rotatie se vor face cu prudenta
intro amplitudine redusa.

5.ext ps (poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat).
Primul premolar superior:
are de obicei 2 radacini vestibulara si orala,
radacina vestibulara este mai lunga decit cea palatinala
acestea sunt subtiri, efilate,
intre ele find un sept osos interradicular destul de gros.
Rădăcina vestibulară este implantată într-o zonă
cu corticala mai compactă.
Corticala vestibulara fiind subtire, densa si rezistenta.
Al 2 premolar superior: are de obicei o singură rădăcină,
lungă de 13 mrn
Sinusul maxilar este situat în imediata vecinatate a apexului.
Peretele osos care separă vârful rădăcinii de sinusul maxilar
are grosimi variabile;
Pozilia bolnavului a operatorului:
fotoliul este ridicat; capul, în uşoară extensie,
este parţial rotat spre stânga —
sau spre dreapta
Operatorul va sta în dreapta şi puţin în faţa bolnavului.
Anestezia:
plexala, in cazul ca nu este posibila
se va efectua anestezia tronculara
la gaura infraorbitala si la tuberozitate,
iar pentru bolta palatina
la gaura palatin amre si la gaura incisiva.
Instrumentar:
elevatoare şi sindesmo-toame drepte
şi cleştele de premolar,
ale carui falci fac unghi obtuz
cu minerul pentru a putea fi aplicat
in axul de implantare a dintelui,
intre falci existind un spatiu.
Tehnica:
Sindesmotomia cu elevatorul
sau cu sindesmotomul se vor face
decolarea gingiei şi secţionarea ligamentului circular.
Aplicarea clestelui mai întâi falca palatinală,
apoi pe cea vestibulară.
Insinuarea Se imping fălcile cleştelui
cât mai profund în lăcaşul creat
cu elevatorul sau sindesmotomul.
Luxatia se efectuiaza prin miscari de basculare V-O,
la inceput amplitudinea miscarilor va fi egala atit V-O
apoi se va insista mai mult spre vestibular.
Extractia se va efectua prin tractionarea in ax a dintelui.

6.Ext ms(poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat).
Primul molar superior:
este un dinte voluminos, cu 3 rădăcini —
una palatinală şi două vestibulare.
Rădăcina palatina mai groasă şi mai lungă,

Rădăcina mezio-vestibulară, mai mică,

rădăcina disto-vestibulară are dimensiuni şi mai mici;
Osul are o structură spongioasă; vestibular,
tabla osoasă prezintă o îngroşare compactă
dată de creasta zigomatoalveolară,
care se poate palpa.
Sinusul maxilar este despărţit de apexurile
primului molar printr-un perete osos foarte subţire.
Uneori, sinusul trimite un diverticul chiar între rădăcinile molarului.
Al 2 molar superior:
este mai puţin voluminos decât primul,
prezentând de asemenea trei rădăcini —
una palatinală şi două vestibulare.
Rădăcina palatinală, turtită la nivelul coletului
 în sens mezio-distal.
Uneori, cele trei rădăcini sunt unite într-un singur corp radicular,
Osul are o structură spongioasă:
tabla osoasă vestibulară este subţire, cu rezistenţă redusă.
Poziţia bolnavului a operatorului:
fotoliul va fi ridicat,
capul pacientu-lui, în uşoară extensie,
cu gura deschisă moderat,
pentru a nu pune în tensiune ţesuturile moi ale obrazului.
cazul extracţiei dinţilor de partea dreaptă,
capul va fi rotat uşor spre stânga;
pentru extracţia celor de pe partea stângă,
capul va fi rotat spre partea opusă.
Operatorul stă la dreapta şi puţin în faţa bolnavului.
Instrumentar:
elevatoare drepte 'In jgheab" şi sindesmotoame;
cleşti pentru molari îndoiţi pe lat,
fălcile voluminoase făcând un unghi obtuz cu mânerul.
Pentru o adaptare perfectă la colet,
falca ce urmează să fie aplicată vestibular
prezintă_un pinten care se insinuează
Intre rădăci-na mezio-vestiburară şi cea disto-vestibulară.
Falca palatinală este rotunjită.
Există cleşti pentru hemiarcada dreaptă şi cleşti pentru hemiarcada stângă,
orientarea făcandu-se în funcţie de falca prevăzută cu pinten,
A n e s t e z i e: infiltrativa, tronculară periferică la tuberozitate,
si la gaura palatina mare.
Tehnica:
Sindesmotomia cu elevatorul sau cu sindesmotomul drept
se vor face decolarea gingiei şi secţionarea ligamentului circular.
Pentru fata distala se folosesc elevatoarele ,,in baioneta’’
Aplicarea clestelui mai întâi falca palatinală,
apoi pe cea vestibulară.
Insinuarea pintenului se va face cit mai adinc inre radacini,
Luxarea prin miscari lente V-P,
la inceput inistind egal atit V cit si P
apoi se vor accentua spre palatinal.
Iar la molarul 2 miscarile de basculare
se vor insista mai mult spre vestibular.
Elaborarea metodică Nr. 5
(anul III, semestrul V)
 Tema: Extracţia dinţilor arcadei inferioare. Totalizarea Nr. 1.
1.Ins extracţia inferioare.
— instrumentarul obişnuit pentru examinarea cavităţii bucale (oglindă, pensă,
sondă dentară);
— instrumentarul pentru anestezie loco-regională (seringă de unică utilizare şi
ace de mărimi potrivite);
— instrumentarul de extracţie (cleşti şi elevatoare adecvate dinţilor sau
rădăcinilor de extras, sindesmotoame).

2.Met anestezie utilizate la maxilarul inferior.

Anestezia loco-regionala.
Anestzia locala de contact: pulverizare, inbibitie, badijonare.
Anestezia prin infiltratie plexala, intraligamentara, intrapapilara, intraseptala.

3. ext ii (poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat)
Anatomie: incisivii centrali inferiori sunt cei mai mici.
Rădăcinile lor, cu o lungime de aproximativ 12 mm,
sunt turtite tin sens mezio-distal, pe secţiune apărând ovale.
Apexul este în general drept,
dar poate prezenta uneori o curbură distală.
Osul are o structură spongioasă;
atât corticala linguală, cât şi cea vestibulară sunt subţiri.
Poziţia bolnavului şi a opera-torului:
fotoliul dentar este coborât,
astfel încât capul bolnavului să ajungă
la nivelul cotului operatorului.
Spătarul fotoliului este drept,
iar tetiera este astfel plasată,
încât capul să fie în
continuare coloanei cervicale.
Operatorul stă la dreap-ta
şi în faţa bolnavului.
Anestezie: tronculară periferică bilaterală la spina Spix
sau la găurile mentoniere,
bilateral, asociata cu infiltratie plexala vestibular si lingual.
Anestezia nervului lingual in santul madibulo-lingual.
Instrumentar: elevatoare curbe cu cioc lateral,
sindesmotoame curbe.
Cleşte in cioc pentru incisivii inferiori,
în unghi drept faţă de mâner, cu fălci apropiate,
Tehnică: gura pacientului larg deschisă;
operatorul, aşezat în faţă şi în dreapta pacientului
fixeaza creasta alveolara cu indexul si
cu policele Sindesmotomia se decolează gingia
de pe dinte cu elevatorul sau sindesmotomul.
Fălcile cleştelui se aplică pe colet,
insinuându-se subgin-gival (mai întâi va fi aplicată falca linguală).
Apoi se fixeaza clestele.
Luxatia se face prin miscari vestibulo-lingoale,
insistinduse vestibular.
Extractia propriu zisa se face in directia axuslui radacinii.

4. ext ci(poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat).
Anatomie: caninul inferior este un dinte puternic,
cu rădăcina lungă de aproximativ 15 mm.
Pe secţiune este turtit în sens mezio-distal;
Apexul este de obicei drept,
putând prezenta uneori o uşoa-ră Inclinare distală.
In raport cu corpul mandibulei radacina are o inclinare vestibulara.
Osul alveolar este spongios,
cu corticala linguală mai groasă decât la nivelul incisivilor;
cor-ticala vestibulară este mai subţire.
Poziţia bolnavului a operatorului:
fotoliul dentar este coborât
iar pacien-tul este rugat să stea cu capul drept
şi gura larg deschisă.
in vederea extracţiei caninului din dreapta,
operatorul stă în dreapta şi înapoia bolnavului,
mâna stângă a sa înconjurând capul bolnavului.
In cazul extracţiei caninului din stânga,
oper-atorul va sta în dreapta şi în faţa bolnavului.
A n e s t e z i e: tronculară periferică la spina Spix.
Instrumentar: elevatoare cu cioc lateral pentru mandibulă;
cleşte în cioc, cu fălcile puternice şi spaţiate între ele;
Tehnica: Sindesmotomia cu elevatorul sau sindesmotomul curb,
se decolează gingia de pe dinte cu elevatorul sau sindesmotomul.
Fălcile cleştelui se aplică pe colet,
insinuându-se subgin-gival.
Apoi se fixeaza clestele.
Luxatia se face prin miscari vestibulo-lingoale,
insistinduse vestibular.
Extractia propriu zisa se face in directia axuslui radacinii.

5.Ext pi (poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi

instrumentarul utilizat).
Anatomie: Premolarii mandibulari sunt dinţi mono-radiculari,
cu rădăcini lungi, groase şi rezistente.
Extracţia acestor dinţi poate fi dificilă uneori,
când rădăcina prezintă recurbări,
bifurcaţii la ni-velul apexului
sau îngroşări apicale prin hiper-cementoză.
Osul alveolar acoperitor este gros, compact,
atât lingual cât şi vestibular,
corticală vestibulară fiind puţin mai subţire.
Poziţia bolnavului a operatorului: ca si la canin.
Anestezia: tronculară periferică la spina spix.
Instrumentar: elevatoare cu cioc lateral
sau sindesmoateme curbe,
cleste in cioc pentru premolarii inferiori.
Tehnica: operatorul fixează creasta alveo-lară si mandibula.
Sindesmotomia cu sindemotomul curb se sctioneaza ligamentul
circular, Aplicarea clestelui la coletul dintelui insinuinduse
subgingival, se fixeaza clestele apoi se lucxeaza prin mişcări de
basculare vestibulo-linguale progresive accentund miscarile spre
vestibular.
Daca radacina e drepata se pot asocia
si miscari rotative.
Extractia prin tractiune in sus si vastibular.
6ext mi(poziția medicului și a pacientului, tipul de anestezie şi
instrumentarul utilizat).
Anatomie: dinti cu o coroana voluminoasa
şi două rădăcini — una mezială şi alta distală.
Sunt turtite în sens mezio-distal.
Direcţia rădăcinilor este de obicei uşor distalizată.
Ele pot fi uneori convergente,
blocând între ele septul interradicular ("rădăcini barate"),
sau divergente, diametrul la colet fiind mai mic
decât distanţa dintre rădăcini.
Osul alveolar este compact, cu tablele osoase (vestibulară şi linguală)
ingroşate de liniile oblice internă şi externă.
Pe sub alveola molarilor trece canalul mandibular
in care se gaseste a,n,v alveolara inferioara.
Pozitia bonavulu si operatorului:
Pentru extracţia primului molar din stânga,
capul bolnavului va fi rotat spre dreapta, opera-torul
aflându-se în dreapta şi puţin în faţa acestu-ia.
În cazul extracţiei primului molar din dreapta,
capul bolnavului este drept, medicul aşezându-se în dreapta
şi puţin în spatele său.
Anestezie: tronculară periferică la spina Spix a nervului alveolar
inferior şi a nervului lingual;
este necesar să fie completată cu anestezia nervului bucal,
care se va face fie troncular,
fie prin infiltraţia mucoasei vestibulare,
în dreptul dintelui care urmează a fi extras.
Instrumentar: elevatoare curbe mandibulare cu cioc lateral sau
sindesmotoame curbe;
cleşte pentru extracţia molarilor.
Falcile făcând cu mânerul un unghi drept.
Fălcile cleştelui sunt scurte şi puternice,
spaţiate între ele, pentru a putea cuprinde coroana molarului.
Porţiunea activă a fălcilor este prevăzută cu pinteni — atât
vestibular, cât şi lingual — pentru a se putea insinua între
rădăcinile dintelui.
Tehnica: Se fixeaza bine mandibula.
Sindesmotomia cu sindesmotomul curb sectionind ligamentul
circular si decolind gingia pina la marginea osului alveolar.
Aplicarea clestelui intii falca lingulala apoi cea vesti0bulara.
Insinuarea pintenilor clestelui profund interradicular.
Luxatia prin basculari progresive vestobulo- linguale,
alveola se dialata greu.
Din cauza ca tablele osoase sunt la fel de groase
se va insisista in mod egal, si nu intro directie.
Extractia se face printro tractiune in sus.

Anesteziile utilizate:
1. Anestezia tronculară periferică a nervului bucal.
Nervul bucal, ram terminal al nervului temporo-bucal,
inervează prin ramura internă mucoasa jugală şi gingia vestibulară
din dreptul premolarului doi până la ultimul molar, iar prin ramura
externă inervează pielea obrazului.
Indicaţii:
-intervenţii asupra părţilor moi ale obrazului;
-completarea anesteziei nervului alveolar inferior
atunci când se intervine asupra premolarului doi inferior
şi a molarilor inferiori.

a) Anestezia tronculară periferică.

Reperele anesteziei tronculare periferice ale nervului bucal sunt:
• marginea anterioară a apofizei coronoide;
• planul de ocluzie a molarilor superiori (atunci când pacientul are
gura larg deschisă, nervul înconjoară marginea anterioară a coronoidei
la nivelul planului de ocluzie a molarilor superiori);
• orificiul canalului Stenon (ramurile profunde străbat muşchiul
buccinator la 1 cm îndărătul şi dedesuptul canalului Stenon);
• linia care uneşte lobul urechii cu comisura labială.

Anestezia la spina spix

Reperele pentru spina Spix sunt :
• creasta temporală, medial şi posterior de marginea anterioară a
ramului mandibular.
• plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii anterioare a
muşchiului pterigoidian
intern
• planul de ocluzie al molarilor inferiori

a) Anestezia tronculară periferică:

Odată cu anestezia nervului alveolar inferior la spina Spix, şi este
tehnica cea mai folosită în practica stomatologică.
Nervul lingual este anesteziat la 1cm profunzime de locul de puncţie,
anestezia la Spina Spix), cu seringa menţinută paralel cu planul de
ocluzie a molarilor inferiori şi se depun 0,5-1ml soluţie anestezică.

Această anestezie se poate practica pe cale intraorală dar şi

extraorală.
Tehnica anesteziei pe calea intraorală
1. pacientul este aşezat în fotoliul cu gura întredeschisă;
2. cu indexul şi policele mâinii se îndepărtează părţile moi labiojugale
şi se evidenţiază vestibulul în dreptul primului molar;
3. puncţia anestezică se face în mucoasă mobilă în dreptul rădăcinii
meziale a molarului de 6 ani
4. acul introdus cu bizoul spre os are o direcţie oblică în jos, înăuntru
şi înainte sub un unghi de 15-20º cu axul premolarului doi.

Dacă dorim să anesteziem doar nervul mentonier nu este necesară

pătrunderea în gaura mentonieră; dacă dorim anestezierea nervului
incisiv este obligatorie pătrunderea intracanaliculară aproximativ
5mm şi se injectează o cantitate de 0,5-1ml soluţie anestezică.
Deoarece, pentru a pătrunde intracanalicular, tehnica este dificilă şi
există riscul traumatizării nervului mentonier şi incisiv, anestezicul se
depune în jurul găurii mentoniere şi prin presiune cutanată difuzează
intracanalicular .

Tehnica anesteziei pe calea extraorală :

-pacientul este aşezat în fotoliul dentar cu capul în uşoară extensie şi gura
închisă;
-medicul este aşezat în dreapta pacientului şi uşor în spate, iar cu mâna stângă
susţine mentonul;
-se antiseptizează pielea cu iod şi alcool 70º;
-puncţia se face cutanat, puţin deasupra şi îndărătul găurii mentoniere, la
aproximativ 1,5- 2cm înapoia comisurii bucale;
-acul are o direcţie oblic în jos, înăuntru şi puţin înainte, trecând prin părţile moi
până ajunge la nivelul planului osos;
- se pătrunde în gaura mentonieră 0,5-1 cm şi se injectează lent anestezic