Faza chirurgicala

 Anestezia
 Efectuarea unui mic lambou
 Descoperirea chirurgicala a radacinii prin rezectia peretelui alveolar
 Separarea radacinii de coroana cu freza cilindrica cu git chirurgical
 Estractia radacinii cu un elevator
 Control clinic si radeologic
 Remodelarea coronara
 Imobilizarea dintelui pintr-o punte pentru a repartiza uniform fortele ocluzale

- Premolarizarea
-un mijloc de tratament chirurgical complimentar, care constă în transformarea molarilor inferiori în doi
premolari, prin secționarea în două jumătăți a coroanei, separarea și păstrarea celor 2 rădăcini.
Premolarizarea presupune însă tratament endodontic corect al rădăcinilor respective, ca și cum ar fi
vorba de doi dinți separați.
• Indicații: • Pungă osoasă situată la furcație.
Timpii operatori:
• -anestezie
• -efectuarea lamboului
• -secționarea coroanei în două jumătăți
• -separarea rădăcinilor
• -desființarea arcului furcației și rotunjirea muchiilor ascuțite
• -sutura lamboului și aplicarea unui ciment chirurgical pe 6-8 zile interradicular. Îngrijire postoperatorie
adecvată.
• -obturație coronară cu amalgam sau cu ciment ionomeric de sticlă
• -coroane de inveliș metaloceramice în formă de premolar.
- Hemisecționare
Hemisectia reprezinta procedura prin care se indeparteaza o radacina a unui dintre pluriradicular,
impreuna cu portiunea de coroana corespondenta. Partea ramasa este de obicei atasata sau ancorata
unui dinte adiacent, pentru sprijin si stabilitate. Interventia se aplica de obicei molarilor mandibulari si
doar in cazuri exceptionale molarilor superiori.
- Replantarea
Replantarea dentară este un procedeu chirurgical care presupune reintroducerea dintelui avulsionat
accidental sau extras intenționat în propria alveolă. Când tratamentul conservativ nu este posibil sau
eșuează, această metodă este alternativa extracției, menită să prelungească viața dintelui în cavitatea
orală. Pe de altă parte, dacă expulzia s-a realizat ca urmare a unui traumatism, replantarea devine o
atitudine terapeutică de urgență. În dependență de cazul clinic, se adoptă și tehnica corespunzătoare.
După anestezia zonei, se extrage dintele afectat, cu mare grijă pentru a păstra o parte din ligamentele
periodontale, importante în prinderea dintelui la alveolă. Aceste fibre participă la transmiterea forțelor
suportate de dinte către osul alveolar, iar în lipsa lor se poate produce anchilozarea cu „sudarea”
acestor două structuri.
• Dintele se introduce într-un recipient cu ser fiziologic și soluții de antibiotice sau clorhexidină la
temperatura organismului uman (36,6 °C). Între timp, alveola se pregătește, se curăță doar pe fund, la
nivelul procesului granular fără să se atingă pereții și ligamentele de la acest nivel.
• Se irigă din abundență țesuturile cu soluție de ser fiziologic și antibiotice (lincomicină, de exemplu), în
final se introduce în alveolă o compresă sterilă de tifon cu antibiotic pentru a proteja plaga.
• Când lăcașul este gata, se trece la prepararea dintelui. Se taie vârful compromis, ținându-l cu o
compresă, se obturează canalele radiculare cu cimenturi ionomere de sticlă (biocompatibilitatea lor cu
țesuturile adiacente este mult mai bună) sau cu gutapercă. Unii autori recomandă introducerea în
canale de tije de titan, pentru a menține dintele intraosos chiar dacă se produce resorbția și se retrag
rădăcinile. Din același motiv, se pot obtura canalele cu amalgam de argint, în sens retrograd, adică
dinspre apex spre coroană.
• Replantarea este precedată de spălarea din abundență cu ser izoton, iar fixarea se face cu șine sau
cape de imobilizare aplicate pentru aproximativ 3 săptămâni. Acest dinte nu trebuie să fie traumatizat în
timpul masticației, de aceea se va șlefui selectiv. Pacientul trebuie să urmeze un tratament cu antibiotice
și antiinflamatoare pentru a evita complicațiile infecțioase și a stimula vindecarea.

3.Accidente și eșecuri la etapa de diagnostic al periodontitelor apicale.

Gresirea diagnosticlului cu :
La acut
- Pulpita acută difuză;
- Abcesul parodontal marginal;
- Osteomielita maxilară;
- Foliculita dinţilor incluşi
La cronic :
- Gangrena pulpară – dinte cu toate semnele gangrenei pulpare,examenul R-gic nu evidenţiază nici o
modificare la nivelul spaţiului periodontal;
- Pt. apicală cronică granulomatoasă – examenul R-gic, depistăm zone de osteită (resorbţie) extinsă în tot
periodonţiul apical de diferite forme şi mărimi;
- Pulpite cronice – la sondare (coronar şi radicular), apare sensibilitate şi sângerare, EOD-pozitivă ( de
inensităţi mari –50-60 mkA)
4.Accidente și eșecuri la etapele de tratament al periodontitelor apicale:
5.Crearea accesului endodontic
Principalele erori din timpul prepararii cavitatii de acces endodontic sunt:
 Perforatiile cavitatii de acces, perforatii iatrogene cervicale
 Tratamentul unui alt dinte
 Canale nereperate sau inabilitatea de a negocia canale blocate sau calcificate
 Deteriorarea unei restaurari existente
 Indepartarea incompleta a tesuturilor cariate
 Deschiderea cavitatii de acces prin coroane de acoperire totale

6.Prelucrarea mecanică a canalului radicular

Etapele prelucrării mecanice a canalului radicular:
• deschiderea cavităţii dintelui şi crearea unui acces bun către orificiul de intrare în canal;
• deschiderea orificiului de intrare în canal(e);
• permeabilizarea canalului (canalelor);
• lărgirea canalului (canalelor).

Sarcinile prelucrării mecanice a canalelor radiculare:

• curăţirea canalului de resturile pulpare sau a produselor rezultate din descompunerea pulpei, dentină
infectată ramolită, microorganisme, resturi alimentare;
• permeabilizarea porţiunilor obliterate ale unui canal;
• înlăturarea obstacolelor din interiorul unui canal (denticuli, praguri);
• lărgirea canalului, îndreptarea sinuozităţilor şi atribuirea canalului a unei forme comode pentru
obturare;
• planarea pereţilor unui canal pentru îmbunătăţirea contactului medicamentelor cu suprafaţa dentinei
şi asigurarea unei adeziuni strânse a materialului de obturaţie către această suprafaţă.

După prelucrarea mecanică şi înainte de obturare canalul trebuie să corespundă următorilor parametri:
• forma canalului radicular trebuie să fie rotunjită sau ovală;
• treimea superioară trebuie să fie în formă de pâlnie;
• treimea medie trebuie să fie în formă de con;
• treimea apicală trebuie să fie conică, iar diametrul ei trebuie să fie mai mare decât diametrul
primului file care s-a blocat în regiunea apexului, cu 3-4 mărimi (dar nu mai mic decât Nr.25 după
ISO);
• în regiunea apexului fiziologic al rădăcinii dentare trebuie format un stop conoid, iar orificiul apical
trebuie să-şi păstreze forma anatomică naturală a constricţiei. Orificiul apical larg deschis se
consideră perforaţie!!!

7.Prelucrarea medicamentoasă și uscarea canalului radicular

Consecutivitatea irigării în timpul preparării canalului radicular[66]
1. Înlăturarea tavanului camerei pulpare şi folosirea irigării în jet, cu apă sau hipoclorit de sodiu,
pentru înlăturarea resturilor pulpare şi depistarea orificiilor de intrare ale canalelor radiculare.
2. Începerea prelucrării instrumentale a lumenului canalar, alternând-o doar cu hipoclorit de sodiu.
3. Ajungând la rezecarea dentinei, umplem lumenul canalar cu materialul Glyde.
4. Continuăm prelucrarea instrumentală până ce Glyde nu devine tulbure şi vâscos.
5. Clătim canalul cu hipoclorit de sodiu până la încetarea formării spumei.
6. Finalizăm prelucrarea instrumentală, controlând ca să rămână canalul tot timpul umplut cu Glyde,
şi spălând canalul cu hipoclorit de sodiu după fiecare 3-4 instrumente.
7. Canalele infectate trebuie irigate alternant cu NaOCl şi clorhexidină.
Irigarea înainte de obturare[66]. Înainte de obturare ne rămâne ultima şansă de înlăturat stratul
“Smear Layer” şi de dezinfectat sistemul de canale radiculare. De obicei, pentru acest scop se
recomandă combinarea utilizării soluţiei de hipoclorit de sodiu cu EDTA, sau cu acid citric.
Eficacitatea irigaţiei finale depinde de proprietăţile chimice şi de concentraţia soluţiei, precum şi de
volumul total al soluţiilor, şi lungimea perioadei de expunere a lor în canal. Se recomandă următoarea
consecutivitate:
1. De irigat canalul şi cavitatea dintelui cu 8-10 ml. de soluţie EDTA de 10- 15%, activând soluţia cu
file-uri ultrasonice.
2. De irigat cu 10 ml. de hipoclorit de sodiu de 5%.
3. De irigat cu apă distilată.
4. De uscat canalul cu ajutorul unor conuri sterile de hârtie, şi de obturat.
8.Obturarea canalului radicular
9.Complicații apărute în timp după tratamentul neadecvat al canalului radicular.
Eşecul este reprezentat de:
— apariţia unei leziuni periapicale sau creşterea în volum acelei preexistente.
— în decurs de patru ani leziunea periapicală preexistentă a rămas identică sau şi-a micşorat
dimensiunea, fără a dispărea complet.
— apar semne radiologice de rezorbţie radiculară sau hipercimentoză.
— există o contradicţie între simptomatologia clinică şi imaginea radiologică.

10.Tratamentul accidentelor endodontice.

Perforatie coronara sau a planseului cavitatii/radacinii --> MTA
In caza ca planseul nu se poate de tratat cu MTA se recurge la tratamentul chirurgicalcare impune :
hemisectie , amputare , reimplantare , premolarizare

In caz de formare a pragului ( el greu se trateaza ) --> reluarea tratamentului cu ace mai subtiri sau
ace precurbate care pot patrunde pe traseul initial si vor ocoli pragul astfel prin miscari de reaming de
la 1/8 pina la ¼ se poate inlatura pragul
Fracturarea instrumentului : sunt 3 abordari
a) se incearca indepartarea instrumentului
b)se incearca depasirea acestuia
c) prepararea si obturarea segmentului situat coronar de fragment
se poate recurge la metote chirurgicale in dependenta de situarea fragmentului fracturat
11.Profilaxia accidentelor endodontice.
Profilaxia perforatiei apicale complicaţii constă în respectarea unor reguli:
• În timpul lucrului trebuie folosite procedee tehnice îndreptate spre prevenirea blocării canalului
radicular cu rumeguş de dentină.
• Înainte de a introduce instrumentul în canal, el trebuie flexat corespunzător curburii canalului.
• În timpul lărgirii canalului cu file-uri trebuie de efectuat mişcări de pilire, iar mişcările rotative ale
instrumentului trebuie să fie reduse la minim.
• Trebuie de acordat prioritate instrumentelor cu vârf neagresiv (batt-tip).

Profilaxia blocarii cu rumegus: Pentru a exclude această complicaţie trebuie numaidecât de

respectat regulile şi etapele prelucrării instrumentale a canalelor radiculare, de irigat abundent
canalele după utilizarea fiecărui instrument endodontic. Tactica medicului. În cazul blocării canalului
acesta trebuie irigat bine, trecut pe întreaga lungime de lucru cu un instrument subţire (K-reamer
sau PassFinder), iar apoi - deblocat orificiul apical cu K-reamer numărul 06 sau 08.

Profilaxia perforaţiei longitudinale a canalului radicular include aceleaşi manipulaţii şi procedee

tehnice, ca şi profilaxia lărgirii excesive a canalului în treimea medie a suprafeţii interne a rădăcinii:
• evaluarea preventivă a particularităţilor anatomotopografice ale canalelor şi rădăcinilor dintelui,
bazândune pe datele radiografiei diagnostice şi “de măsurare”;
• flexarea preventivă a file-ului;
• utilizarea “tehnicii antiperforative”;
• utilizarea Safety Hedström, file-urilor flexibile şi instrumentelor rotative din nichel-titan;
• lărgirea canalului nu mai mult de 2-4 numere de la lăţimea primară.

Profilaxia. Pentru a evita supralărgirea canalului în regiunea “curburii mici” trebuie flexat preventiv
file-ul conform curbării canalului, iar în timpul prelucrării de utilizat “tehnica antiperforativă” când
file-ul se sprijină în “curbura mare” a canalului. Evitarea acestei complicaţii deasemenea devine
posibilă prin utilizarea safety Hedström, file-urilor flexibile şi instrumentelor rotative din titan-nichel
(fig. 11). Trebuie exclusă supralărgirea canalelor înguste, curbate: se recomandă a fi lărgite nu mai
mult de 2-4 numere de la lăţimea iniţială
Profilaxia fracturii instrumentelor constă în înfăptuirea următoarelor reguli:
1. Lucrul atent, precaut cu respectarea regulilor şi a consecutivităţii de utilizare a instrumentelor.
2. Respectarea unghiurilor maxime a rotirii instrumentului în canal. K-reamerele — 180°, K-file-urile
— 90°; în canalele înguste, curbate unghiul de rotire se recomandă a-l micşora cu 20-30°. De rotit H-
file în canal nu se admite.
3. Utilizarea obligatorie a gelurilor pentru lărgirea canalelor radiculare.
4. Trierea la timp a instrumentelor în verderea excluderii celor neadecvate.
Reamintim din nou criteriile de selecţie a instrumentelor endodontice uzate: • deformarea plastică a
instrumentelor; • instrumente preventiv flexate; • instrumente cu spire răsucite; • uzarea muchiei
tăietoare a instrumentelor; • lamă/ tăiş bont al părţii active (confirmat prin luciul muchiei tăietoare);
• pulpoextractoarele şi instrumentele mai mici de numărul 10 după ISO sunt de o singură folosinţă şi
după o singură utilizare trebuei aruncate. În concluzie dorim încă o dată să subliniem că cea mai
sigură metodă de a evita complicaţiile – este lucrul calificat a medicului stomatolog cu respectarea
tuturor regulilor şi principii de prelucrare a canalelor radiculare, utilizarea instrumentarului
endodontic calitativ, dispunerea de către medic a unei rezerve suficiente de timp.