Tratamentul endodontic

Generalități
Dinții pot fi:
 Monoradiculari: IC, IL, C, PM mand, PM 2 max. Nu au planșeu!
 Pluriradiculari
 M maxilari: 3 rădăcini (MV, DV, P)
 M mandibulari: 2 rădăcini (M, D)
 PM 1 maxilar: 2 rădăcini (V, O)
Numărul de rădăcini nu corespunde mereu cu numărul de canale. O rădăcina poate să
aibă de la 1 la 4 canale.
Clasificare lui Weine Weine a clasificat sistemul endodontic în 4 clase de bază:
 Tipul I: rădăcină cu 1 canal și 1 ieșire
 Tipul II: rădăcină cu 2 canale la intrare și 1 ieșire
 Tipul III: rădăcină cu 2 canale la intrare și 2 ieșiri
 Tipul IV: rădăcină cu 1 canal la intrare și 2 ieșiri
Clasificarea lui Vertucci: Vertucci a identificat 8 tipuri de sisteme endodontice
 Tipul I: 1 canal la intrare– 1 ieșire
 Tipul II: 2 canale la intrare– 1 ieșire (cele 2 canale se unesc ultimii 3-4 mm apical)
 Tipul III: 1 canal la intrare – se bifurcă și apoi se unește – 1 ieșire
 Tipul IV: 2 canale la intrare – 2 ieșiri
 Tipul V: 1 canal la intrare – 2 ieșiri
 Tipul VI: 2 canale la intrare – se unesc și apoi se bifurcă – 2 ieșiri
 Tipul VII: 1 canal la intrare – se bifurcă, apoi se unesc, apoi se bifurcă – 2 ieșiri
 Tipul VIII: 3 canale la intrare – 3 ieșiri
 Cavitatea pulpară radiculară se întinde de la nivelul planșeului pulpar, până la
foramenul apical. Prezintă:
 Canal principal
 Ocupă centrul rădăcinii
 Îl instrumentăm
 Canale laterale (accesorii)
 Sunt ramificații laterale ale canalului principal;
 Realizează comunicare între pulpă și parodonțiu;
 Nu se pot instrumenta dar conțin microorganisme și pulpă dentară așa că trebuie
irigate (soluția de irigare va curăța aceste canale)
 Sunt mai frecvente în zona apicală.
Curburile canalelor
Localizarea curburilor este foarte variată: de la zona coronară, pe toată lungimea, 2
curburi, curbură la nivel apical etc. Modul de abordare depinde de localizare:
 Curburile coronare
- se îndepărtează pentru a putea aborda mai ușor curburile apicale și pentru a nu
ne afecta tratamentul dintelui;
 Curburile apicale:
- Trebuie menținute.
- Prin îndepărtarea lor s-ar lărgi anormal canalul și nu ar mai putea fi obturat.
- Se văd pe Rx dacă sunt spre M sau D (cele V și O nu se văd).

După erupție, dintele are o cameră pulpară largă care se vede foarte bine pe Rx și se
abordează ușor.
În timp, prin depunerea de dentină secundară pe plafon (spre camera pulpară) se va
produce micșorarea camerei pulpare.
Dentina terțiară apare în prezența unui factor care irită camera pulpară și se punde cu
predilecție în zona pe care acționează factorul iritativ.

Modificări patologice
1. Pulpoliți
 Sunt metaplazii calcaroase = calcul situat în camera pulpară ce trebuie
îndepărtat.
 Pot fi:
- Independenți: separați , liberi în camera pulpară
- Corpi comuni cu planșeul camerei pulpare
2. Resorbții interne
 Se produc în interiorul canalului;
 În locul dentinoblastelor apare dentinoclaste care distrug dentina și duc la
mărirea canalului radicular;
 Clinic, dinții apar roz deoarece transpare culoarea roșie a vascularizației.
 3. Rezorbții externe
 Sunt situate cel mai frecvent apical și se datorează unui proces patologic apical
 Apar cementoclaste care distrug cementul;

Etapele tratamentului endodontic

I. Examenul clinico-radiologic
II. Izolarea dintelui
III. Crearea cavității de acces
IV. Reconstrucția preendodontică
 V. Determinarea lungimii de lucru estimative
VI. Cateterizarea canalelor radiculare
VII. Determinarea lungimii de lucru reale
VIII. Tratamentul mecanico-antiseptic
IX. Obturarea canalelor radiculare
I. Examenul clinico-radiologic
Examenul clinic oferă date despre evaluarea corono-radiculară: axa dintelui pe arcadă.
Dinții pot să aibă:
 Implantare normală pe arcadă
 Implantare anormală cauzată de extracția dinților vecini, înghesuiri etc.
Ne interesează axa dintelui pe arcadă deoarece crearea accesul se face întotdeauna în
axul dintelui!
Examenul radiologic oferă date referitoare la:
 Camera pulpară
 Poziția și volumului acesteia: la deschiderea unei camere pulpare cu volum mare
se simte senzația de cădere “în gol”, plafonul se îndepărtează ușor și nu există
risc de a îndepărta planșeul
 Prezenția calcificărilor pulpare: dacă există pulpoliți trebuie realizată mobilizarea
și îndepărtarea lor cu ajutorul ultrasunetelor (nu se frezeaza!)
 Canalele radiculare
 Număr
 Permeabilitate
 Traiectorie (curbură)
 Lungime (lungimea de lucru preoperator)
 Starea parodonțiului apical
II. Izolarea dintelui – curs 1
III. Insensibilizarea pulpei – anestezie pentru liniște operatorie
IV. Exereza dentinei alterate
Dacă există dentină alterată, trebuie să o înlăturăm în totalitate deoarece conține
microorganisme.
Dacă se face tratament endodontic fără îndepărtarea dentinei alterate,
microorganismele vor pătrunde pe canale, infectându-le.

Îndepărtarea pulpei și depistarea emergenței canalelor radiculare

 După crearea cavității de acces trebuie să îndepărtăm pulpa dentară. La nivelul
molarilor, de multe ori trebuie să folosim un excavator pentru a îndepărta pulpa în timp ce la
dinții mici pulpa este îndepărtată doar cu deschiderea canalului.
După îndepărtarea pulpei din camera pulpară se irigă cu hipoclorit.
După irigarea camerei pulpare trebuie să depistăm emergența canalelor radiculare:
 Dinții frontali superiori (IC, IL, C) : au 1 rădăcină cu 1 canal centrat în mijloc
 PM 1 superior: are mereu 2 canale;
 PM 2 superior: are 1-2 canale ( dacă găsim un canal centrat înseamnă că e un singur
canal iar dacă găsim un canal situat excentric trebuie să mai căutăm un canal)
 M superiori (3-4 canale): M1 are mai frecvent 4 canale; M2 are de obicei 3 canale dar
poate să prezinte și 4 canale
 Canal DV corespunzător rădăcinii DV
 Canal P corespunzător rădăcinii P; este un canal mare, voluminos care se găsește
ușor;
 Canal MV corespunzător rădăcinii MV
 Pe rădăcina MV se pot găsi și 2 canale: MV1 și MV2. MV 2 este situat mai
palatinal de canalul MV 1, este mic, curb și acoperit de o zonă de dentină => se
abordează cu ultrasunete pentru a-I descoperi emergenția
 Dinții frontali inferiori: teoretic au 1 canal însă frecvent (mai ales la canin) avem 2
canale
 PM inf: 1 canal (foarte rar 2 canale)
 M inferiori (3-4 sau uneori 5 canale)
 Canal D: voluminos și mare, sub formă de 8 alungit
 Canal MV: situat sub vârful cuspidului MV
 Canal ML: situat aproximativ în centrul feței ocluzale
 Situație în care există al 4-lea canal : să existe 2 canale distal (frecvent)
 Rar: poate să existe un al 5-lea canal situat între cele 2 canale meziale;
 M3 inferiori: au canale foarte variate (1-5 canale) indiferent de nr de rădăcini
V. Reconstrucția preendodontică
Indicații
 Distrucție coronară extinsă prin carie, fractură sau reconstituiri coronare preexistente
 Defecte de ermeticitate (ciment temporar): când există o distrucție ce merge până
aproape subgingival, îngreunând irigarea și izolarea. Dacă nu putem să aplicăm diga
corect, hipocloritul va merge pe gingie sau dintele se va infecta din nou.
Scop
 Obținerea etanșeității marginale : să obținem o foarte bună sigilare a dintelui pentru a
nu se reinfecta.
 Permiterea aplicării sistemului de digă
Materiale
- Ciment glassionomer
 - Compozit
- Coroană provizorie (3 pereți lipsă)
Tehnica de lucru
1. Îndepărtarea în totalitate a țesutului carios sau a restaurărilor coronare preexistente
2. Crearea accesului
3. Protejarea orificiul canalului radicular cu o buletă de vată care va fi
acoperită cu ciment provizoriu tip Citodur
Materialul provizoriu se pune pentru ca vata să nu se prindă de materialul
definitiv
4. Pregătirea suprafeței dentare:
- Cu acid poliacrilic + clătire (dacă se folosește Glassionomer tip Fuji IX)
- Cu sisteme adezive (dacă se folosește compozit)
5. Reconstituirea peretelui care lipsește
6. Realizarea cavității de acces prin reconstituire
- După priza materialului de reconstrucție se realizează cavitatea de acces prin
îndepărtarea materialului de reconstituire de pe suprafața ocluzală
- Se îndepărtează materialului provizoriu (Citodur)
- Se îndepărtează buleta de vată
!! este important să avem toți cei 4 pereți ai dintelui.

VI. Determinarea lungimii de lucru estimative

Avem nevoie de radiografie preoperatorie pe care se estimează:
 Localizarea camerei pulpare
 Lungimea, lățimea și traiectul (curbura) canalului
 Dacă există pulpoliți sau nu
 Starea parodonțiului marginal.
Tot pe Rx se determină lungimea de lucru estimativă (LLe):
- Luăm un ac de cateterism
- Aplicăm vârful acului la zona terminală a dintelui din punct de vedere radiologic
(apex radiologic)
- Fixăm stopper- ul la nivelul unui reper ocluzal (marginie incizală/ vârf cuspidian)
- Se pune acul pe rigla endodontică și obținem o valoarea.
- Din valoarea obținută se scade 1 mm și obținem lungimea de lucru estimativă
(acel 1 mm reprezintă distanța dintre apexul radiologic și constricția apicală)
Concluzie: pe radiografia preoperatorie se măsoară distanța dintre reperul ocluzal (vârf
cuspidian/margine incizală) și apexul radiologic; se scade 1 mm din această distanță și se obține
lungimea de lucru estimativă.

VII. Cateterizarea canalelor radiculare

 Definiție: reprezintă prima explorare a sistemului canalar. Ne ajută să vedem dacă este
curb, permeabil (uneori se poate merge cu acul până la apex, alteori nu).
Se realizează cu acele de cateterism (profil de ace Kerr, din oțel
inoxidabil) :
- Roz: 06 - Gri: 08
- Mov: 10 - Alb: 15
Protocol operator
1. Selecționarea acul Kerr de cateterism
Se alege acul Kerr de diametru corespunzător taliei canalului:
 Pentru canale fine și curbe: K 08 (ac gri)
 Pentru canale curbe: K 10 (ac mov)
 Pentru canale largi și drepte: K 15 (ac alb)
2. Umplerea cavității cu NaOCl (hipoclorit de sodiu) cu C= 3.5-5% (curs: 2-6%)
3. Precurbarea ușoară a acului de cateterism
Se poate realiza cu ajutorul Endobender, un instrument specific
pentru curbarea apexului.
Se poate îndoi și cu vârful unei pense.
Precurbarea acului ne ajută să căutăm pe o rază mai mare.
4. Introducerea pasivă în canal a unui ac Kerr de cateterism precurbat
Introducere pasivă înseamnă: neforțat și fără presiune apicală.
Dacă nu mai înaintează, îl rotim cât ne permite încheietura mâinii fără să ne luăm
degetele de pe mânerul acului.
Cu acul de cateterizare se pătrunde până când stopperul atinge punctul de
referință ocluzal.
În momentul în care stopper-ul acului de cateterism atinge reperul ocluzal ales
înseamnă că, canalul este cataterizat până la LLe și trebuie să încerm determinarea
lungimii de lucru reale a canalului radicular.
!! cateterizarea canalelor radiculare este termiantă în momentul când acul de
cateterism a ajuns la nivelul foramenului apical.

VIII. Determinarea lungimii de lucru reale

Zona apicală – caracteristici
 Constricția apicală / foramen apical minor / joncțiunea cemento dentinară
 = locul unde se termină dentina și începe cementul
 = locul unde canalul are cel mai mic diametru.
 Se mai numește și joncțiune cemento dentinară
 Joncțiunea cemento-dentinară este locul unde se termină țesutul pulpar
 Spațiul Black
 = este zona dintre constricția apicală și foramenul apical major
 De la constricția apicală, este ușor evazat, ca un con.
  Foramen apical
 = porțiunea cea mai largă din zona apicală
 Punctul terminus al canalului radicular
 Apex anatomic = zona în care se termină dintele. Se vede pe Rx și se numește apex
radiologic.

Joncțiunea cemento-dentinară este locul unde se termină țesutul pulpar. La nivelul

spațiului Black există o fuziune între țesutul pulpar și țesutul periapical.
Tratamentul endodontic se termină unde se termină pulpa => la joncțiunea cemento-
dentinară / constrcția apicală.
Localizarea constricției se face radiologic, aproximând.
Distanța dintre apexul radiologic și contricție = 1 mm.
Distanța dintre foramenul apical major și constricția apicală ≈ 0.5 mm. Această distanță
variază între 0.4-0.6 mm: este mai mică la tineri și mai mare la vârstnici datorită depunerilor de
cement.
Distanța dintre apexul radiologic și foramenul apical major ≈0-3 mm (uneori coincid).
Metode de determinare a lungimii de lucru reale
1. Sensibilitatea tactilă a pacientului
2. Metode radiologice
3. Metode electronice
1. Sensibilitatea tactilă a pacientului: este o metodă empirică și nereproductibilă.
Dacă pacientul nu e anesteziat, când ajungem la constricția apicală va simți o
înțepătură.
Dacă există o gangrenă, pacientul simte durerea mai sus de apex, spre coronar??
În diverse patologii apicale, pacientul simte durere dincolo de apexul dintelui.
Dezavantaje : se poate simți uneori constricția apicală dar:
 Canal larg
 Canal calcifiat
 Anestezie: dacă pacientul e anesteziat nu simte nimic.
  Persistența unor resturi pulpare: apare durere înainte de a ajunge la constricția
apicală.
 Existența unor leziuni periapicale: pacientul simte după ce trecem de zona afectată,
adică după ce depășim apexul.
2. Metode radiologice
Radiografia ajută dar nu determină foarte exact lungimea de lucru reală. Radiografia
nu permite o evaluare precisă a LL, ea fiind doar o proiecție bidimensională a unui
volum.
Protocol de determinare a lungimii de lucru prin metoda radiologică.
După realizarea cateterismului (! Până la constricția apicală), se lasă acul în canal și
se realizează o radiografie cu acul în canal. Acele cele mai mici vizibile clar și correct pe
radiografie sunt cele de 10 (mov) dar se preferă utilizarea acelor de 15 (albe).
Pe radiografie se va vedea poziția acului în canal, deoarece acul apar radioopac.
Pentru ca lungimea de lucru estimativă să fie corectă (să fie LL reală) vârfului acului
trebuie să fie la 1 mm de apexul radiologic.
Dacă acul a depășit apexul radiologic, lungimea pe care am determinat-o e mai
mare decât cea reală.
Reperul ocluzal ales trebuie să fie mereu același, altfel se va modifica lungimea de
lucru.

Situații întâlnite
 Vârful acului se găsește situat la 1 mm coronar de apexul Rx => LL estimativă = LL
reală;
 Vârful acului se găsește situat la apexul Rx => LL reală= LL estimativă – 1 mm
 Vârful acului se găstește situat la o distanță de 1-2 mm ocluzal sau apical de apexul
Rx => se fac corecțiile necesare
 Vârful acului se găsește situat la o distanță mai mare de 1-2 mm ocluzal sau apical
de apexul Rx => se reajustează LL și se repetă Rx.
LL determinată radiologic este măsurată apoi cu ajutorul unei rigle endodontice și
notată .
Dezavantaje Rezolvare
Subiectivitatea interpretării Posibilități de mărire a imaginii
Probleme de developare, contrast Respectarea condițiilor
Fenomene de distorsiune Utilizarea de angulatoare
Suprapuneri anatomice Incidențe variate
Rădăcina e tridimensională și noi o vedem doar Incidențe variate
bidimensional
Cumulare de radiații Radiologie digitală
Pierdere de timp până se developează Rx Radiologie digitală
Imposibilitatea localizării constricției – se ajustează
 arbitrare între 0.5-1 mm
Concluzii
- Acele utilizate: de la 15 (se văd și cele de 10 dar nu la fel de clar)
- Elementul de referință coronar să fie același
- La dinții pluriradiculari folosim instrumente de profil diferite
- În cauzri complexe folosim incidențe multiple.
3. Metode electronice : cu localizator electronic de apex (apex finder)
Componentele localizatorului de apex
A. Ecran
B. Cablu
C. 2 electrozi:1 electrod labial care se aplică pe mucoasă și 1 electrod care se aplică pe
ac.
Principiu: arată că rezistența pe care mucoasa orală și ligamentul periodontal o
opun trecerii curentului este egală și are valoarea de 6.5 ohmi.
Reguli de utilizare
 Izolare foarte bună cu digă: altfel apar erori deoarece saliva conduce curentul
 Orice element metalic ar trebui îndepărtat: coroane, obturații de amaltgam etc.
 Irigare redusă cu hipoclorit: localizatorul de apex funcționează correct doar dacă
canalul în care este introdus acul este umed (cu NaOCl)
 Diametrul acului trebuie adaptat diametrului canalului
 Progresia simulate pe ecran nu este proportional cu progresia reală a
instrumentului
 Se măsoară fiecare canal separate;
 Trebuie să avem o lungime estimativă a canalului (ex. în dreptul unui canal secundar
apar un semnal sonor dar nu înseamnă că am ajuns la constrictive)
 Lungimea măsurată trebuie să fie reproductibilă : de câte ori măsurăm să fie
aceeași.
Tehnică
 Aplicarea electrozilor
- Electrodul labial se aplică pe buză;
- Al 2-lea electrod se aplică în contact cu partea metalică a instrumentului
 Se pătrunde cu acul în canal până când semnalul vizual și sonor indică atingerea
foramenului apical
Situații pe ecran + semnale sonore:
 Zona verde: sunt aproape de foramen
 Zona roșie: am atins ligamentul periodontal
Pot să apară și cifre pe ecranul apex-finder-ului dar nu sunt foarte exacte așa
că se urmăresc culorile și semnalele sonore.
  După ce am ajuns cu acul la foramenul apical punem stoperul la reperul ocluzal ales,
îndepărtam acul, îl măsurăm și scădem 0.5 (deoarece distanța dintre foramenul
apical și constricția apicala = 0.5 mm(
Lungimea de lucru reală se modifică în timpul tratamentului mecanic (de ex dacă
canalul este curb prin preparare se reduce cel puțin 1 mm) => LL reală finală se
determină după prepararea 1/3 coronare.
Înainte de obturare – se verifică cu un con de hârtie:
- Dacă conul este uscat: tratamentul e bun
- Dacă conul este cu sânge la vârf: 2 cauze: nu am extirpate tot sau am deposit
zona apicală.
Măsurile false pot să apară:
 Când curentul electronic este derivat: contaminare salivară, electrod labial în
contact cu un element metalic, instrument endodontic în contact cu un element
metalic;
 Când dintele este imatur (apex deschis)
 Când instrumentul endodontic are un diametru prea mic în raport cu diametrul
apical al canalului
 Când este prezent în canal un exudat purulent și abundent
Localizatoare electronice de apex sunt instrumente fiabile și indispensabile pentru
determinarea LL.
Utilizarea lor fără radiografie este discutabilă.
Este necesară o coroborare între: simțul tactil, radiografia cu acul în canal și
localizatorul electronic de apex.
Întrebări posibile
a. Când s-a terminat cateterismul canalului radiculare?
Când am ajuns cu acul la joncțiunea cemento-dentinară (constricția apicală).
Când apex finderul arată 0.
b. Care este lungimea de lucru?
Regula: -0.5 / + 0.5
Exemplu:
- Determinarea cu apex locator a dat 22 mm.
- LL reală = 21.5 (valoarea de la apex locator – 0.5)
- Pe acul de cateterism, permeabilizare fixăm stopper-ul pe lungimea dată de apex
locator + 0.5 => acul de permabilizare se folosește până la 22.5 mm.
Explicație: păstrarea permeabilității apicale se face prin depășirea cu un ac de
cateterism a constricței apicale.
c. Cum verificăm lungimea de lucru înainte de obturare?
Cu con de hârtie. Trebuie să fie uscat la vârf.

IX. Tratamentul mecanico-antiseptic

 1. Alegerea și pregătirea acelor
Sunt indicate acele Kerr deoarece nu se fracturează așa repede.
Acele cu stopperele poziționare la LL reală se așează pe un clean grip . Avantajele clean
grip:
- Acele se curăță în momentul introducerii
- Le găsim foarte ușor.
2. Prepararea canalului
La începutul tratamentului endodontic este bine să folosm EDTA gel. EDTA se poate
aplica cu seringa în camera pulpară sau se ia cu acul puțin EDTA.
Cu acul de cateterism
Instrumentare : se începe cu acul care a determinat LL reală (ac de cateterism), până
unde putem intra cu el.
Mișcarea este initial rectilinie (de dute-vino).
Amplitudine : mică (1-2 mm).
După ce acest ac se mișcă liber, ușor în canal se îndepărtează acul și se realizează irigare
cu NaOCl.
Cu acul de cateterism se depășește constricția apicală pentru menținerea permeabilității
(acul de cateterism se folosește la LL obținută cu apex locator + 0.5 mm
Cu acul alb
Se trece la următorul ac (după un ac alb putem folosi o freză Gates).
Cu acul Kerr de diametru superior celui de cateterism se realizează mișcări de rotație –
contrarotație până la atingerea LL reale urmate de mișcări de dute-vino până la obținerea unei
mișcări lejere a acului.
De câte ori se scoate acul din canal se realizează irigare.
Se introduce prin tehnica forțelor balansate: rotație 1/4 cerc urmată de contrarotație
3/4 cerc urmată de tracțiune. (când îl rotim pătrunde în dentină, când îl derotim se rupe
dentina). Tehnica forțelor balansate e o tehnică care permite o bună centrare a aculul în canal
care rămâne pe traiectoria canalului. Prin utilizarea ei se îndepărtează dentina în mod egal de
pe toți pereții canalului radicular.
Rotație 1/4 cerc -> contrarotație 3/4 cerc -> tracțiune -> irigare Se progresează 2-3 mm –
se irigă canalul.
După ce acul se mișcă ușor în canal se trece la următorul ac.
Cu acul galben
Între 2 utilizări ale acului galben, revenim cu acul de cateterism până la nivelul
foramenului pentru a verifica menținerea permeabilității apicale. (după folosirea fiecărui ac de
diametru superior celui de cateterism se verifică permeabilitatea apicală).
Atenție la a nu se crea căi false, dopuri, praguri.
După ce se ajunge la LL reală se trece la următorul ac.

Acele Hedstrom
 Se introduce prin ușoare mișcări de dute-vino (propulsive și retractile – preponderant
tracțiune).
Se folosesc după acele Kerr (ex: după folosirea unui ac kerr de 20 se folosește ac
hedstrom de 20)

Prepararea treimii apicale

 Este dificilă pentru că:
 Este curbă
 De multe ori există o delta apicală (multe canale care pleacă de acolo)
 Există canale laterale
 Diametrul preparației la nivel apical depinde de:
 Diametrul apical initial al canalului
 Volumul radicular: dacă e o rădăcină mică nu se lărgește tare pentru a nu
fractura dintele.
 Tehnica de obturare aleasă
 Măsurarea diametrului initial al canalului:
 Se realizează după ce am instrumentat treimea coronară a canalului, uneori și
cea mediană;
 Se pătrunde cu un ac care trebuie să stea fix în canal, adică pereții acului să
atingă pereții canalului.
 Diametrul acului care stă fix în canal ne dă diametrul initial al canalului radicular.
Ex:
- intrăm cu un ac mov în canal. La constricție acul mov se mișcă în canal de obicei.
- Intrăm cu un ac alb -> se mișcă.
- Intrăm cu un ac galben : e fix -> diametrul mic inițial al canalului este 20 .
Spunem diametrul mic al canalului deoarece canalul e în general oval.
 Lărgirea apicală – instrumentarea canalului până la constricția apicală (pe toată
lungimea reală de lucru) se realizează cu un ac a cărui diametru este superior cu cel
puțin 2 numere diametrului acului care a determinat diametrul inițial al canalului
radicular, dar nu mai mic de 25.
Reguli
 Grosimea ultimului ac care instrumentează 1/3 apicală este mai mare cu 2 nr față
de acul care a măsurat diametrul initial al canalului (în exemplu de mai sus:
diametru initial e dat de acul galben așa că acul final folosit pe toată lungimea de
lucru este cel albastru).
 Diametrul minim al lărgirii canalul = acul roșu de 25, indiferent de diametrul
initial.
Obiectiv
 Atingerea LL cu acul care are mărimea aleasă
 Realizarea unui con de oprire la limita apicală aleasă.
 Acul master este acul cu diametru apical cel mai mare cu ajutorul căruia se realizează
tratamentul mechanic al canalului radicular pe toată lungimea de lucru reală. Are diametrul
minim: 25 (cel mai mic ac master – roșu).
Acele cu diametrul mai mare decât acul master nu se mai utilizează pe toată lungimea
de lucru, ele lucrând pentru realizarea conicității apicale prin tehnica Step Back.
Prepararea telescopică/Step Back
După instrumentare, canalul e relativ drept (conicitatea ISO a acelor =2 % ).
Prepararea telescopică constă în reducerea LL cu 1 mm pe fiecare ac a cărui grosime
crește pornind de la acul master.
Exemple: Pentru cazurile în care acul master este 25 secvența instrumental este
următoarea:
Ac K 15 la LL ------------------- ac H 15 la LL
Ac K 20 la LL ------------------- ac H 20 la LL
Ac K 25 la LL ------------------- ac H 25 la LL
Ac K 30 la LL-1 ----------------ac H 30 la LL-1
Ac K 35 la LL-2 ----------------ac H 35 la LL-2
Ac K 40 la LL-3 ----------------ac H 40 la LL-3
Ac K 25 la LL
Între instrumente se irigă canalul și se verifică permeabilitatea.
Trebuie conicizat măcar 5-6-7 mm.
Dacă la fiecare creștere de diametru al instrumentului se scade câte 1 mm se obține o
conicitate apicală de 5%.
Dacă la fiecare creștere de diametru al instrumentului se scade câte 0.5 mm se obține o
conicitate apicală de 10%.

Greșeli în prepararea canalului radicular

A. Perforații / prag
Nu s-a îndepărtat triunghiul din zona coronară și s-a creat un prag ( acul a luat
traiectoria greșită).
B. Lărgirea foramenului
Cauza: nu s-a precurbat acul. Acul neprecurbat este introdus în canal; datorită
memoriei de formă a oțelului încearcă să revină la forma inițială și lărgește foramenul.
C. Deplasarea foramenului / dop / transport apical
- Transport apical intern: dacă punctul terminus al canalului e în interiorul
canalului
- Transport apical extern
 X. Obturarea canalelor radiculare
După instrumentare și irigare cu NaOCl cu C= 2.5-5 % canalele trebuie obturate.
Se pot obtura:
- În aceeași ședință
- După un tratament medicamentos cu :
 Cu CaOH : 1 săpt – 2 luni
 Pasta cu antibiotic : 24-48 ore
Uneori canalele nu se pot obtura din cauza hemoragiei.
Cauzele hemoragiei
 Cauze generale
- Hemofilie
- Diateze hemoragice = afecțiuni care merg pe lipsa unor factori de coagulare și
care dau hemoragii
- Afecțiuni hepatice
- Stări fiziologice congestive
 Cauze locale
- Lezarea parodonțiului marginal
- Perforarea planșeului camerei pulpare
- Căi false radiculare
- Extirpare incomplete
- Apex larg deschis
- Traumatizarea parodonțiului apical
* în pulpite pot să existe situații în care hemoragia nu se oprește. Trebuie aplicat
hidroxid de calciu 1-2 zile. (hemoragia în pulpite apare datorită țesutului de
granulație care conține capilare)