 Definiţie:

Discromiile dentare reprezintă o entitate clinică

bine definită, cu frecvenţă crescută, produsă de
o multitudine de factori atât locali, cât şi
sistemici, având ca rezultat efecte estetice
neplăcute asupra dinţilor şi surâsului.
În funcție de etiologie, discromia dentară poate
afecta întreaga arcadă temporară sau definitivă,
un grup de dinți sau un singur dinte.
Discromia dentara se clasifică :
1. Din punct de vedere al momentului
declanșării mecanismului de colorare în:
 Discromii preeruptive;

 Discromii posteruptive.

2. Din punct de vedere al cauzelor și

mecanismelor de atașare și inserare a
agenților cromogeni în:
 Discromii extrinseci;

 Discromii intrinseci;

 Discromii internalizate.
 Discromia dentară
preeruptivă definește
colorarea dinților înainte de
erupția pe arcadă, în timpul
odontogenezei, iar discromia
posteruptivă semnifică
modificarea culorii dinților
deja erupți, atât temporari,
cât și definitivi. Defectele
cromatice preeruptive sunt
întotdeauna intrinseci, iar
cele posteruptive pot fi
extrinseci, intrinseci sau
internalizate.
1. Factorii predispozanţi:
 Defecte ale smalţului, fisurile şi defectele microscopice de pe
suprafaţa smalţului sunt susceptibile la acumularea
coloraţiilor produse de alimente, băuturi, nicotină şi alţi
agenţi locali.
 Disfuncţia salivară, saliva joacă un rol important în
îndepărtarea detritusului alimentar şi a plăcii bacteriene de la
nivelul suprafeţelor externe şi interproximale ale dinţilor, o
reducere a fluxului salivar contribuie la apariţia discoloraţiilor
extrinseci.
2. Factori favorizanţi:
 Placă bacteriană, tartru şi particule alimentare in coloraţii
brune sau negre.
 Depunerea de tanin (ceai, cafea) in coloraţii brune (V,O)
 Nicotina in brun închis sau negru (1/2, 1/3 colet)
 Compuşii metalici prin interacţiunea dintre metale şi placa
bacteriană.
 coloraţia brună:
-fumat
- placă dentară
- ceai, cafea, vin şi alte băuturi
- soluţie cu clorhexidină
 coloraţia neagră:
– fumat
– placă dentară
– ceai, cafea, vin şi alte băuturi
– bacteriile cromogene
– metale (Fe, Mn, Ag)
 coloraţia verde:
– ceai
– bacteriile cromogene
– metale (Cu, Ni)
 coloraţia orange:
– bacteriile cromogene
– metale (Cr)
1. Traumatismele dinţilor temporari si permanenti, (hemoragie
intrapulpară şi sulfura de fier depusă de- a lungul canaliculelor
dentinare produce o coloraţie neagră-albăstrie
2. Infecţiile gravidei (rubeola gravidei sau sarcina toxică) pot
produce discoloraţii dentare, care se manifestă ca o bandă opacă de
smalţ hipoplazic la nivelul dinţilor temporari.

3. Infecţiile sistemice postnatale (infecţiile streptococice, rujeolă,

varicelă,scarlatină) pot fi cauze ale hipoplaziei smalţului. Formarea
coroanei dinţilor permanenţi are loc în copilărie, înainte de vârsta de
8 ani.

4. Medicaţia tetracicline Ea difuzează prin dentină la suprafaţa

smalţului, legând ionii de calciu şi incorporându-i în hidroxiapatită
sub forma unui complex de kelare calciu-tetraciclină- oxifosfat care
după erupţia dinţilor, sub influenţa luminii (radiaţiilor UV) se
oxideză, îşi pierde fluorescenţa prin pierderea fosforului şi se
formează un pigment roşu. Ea interesează în acelaşi timp ambele
arcade, primele zone afectate fiind feţele vestibulare ale incisivilor.
Astăzi se acceptă 3 forme de discromii: Forma moderată, la care
coloraţia este de nuanţe de la galben închis până la brun şi cenuşiu,
fără localizare şi delimitare precisă în suprafaţă discromie produsa
de minociclina.
5. Intoxicaţia cu F. Forma minoră, în care smalţul apare pătat,
cu zone albicioase, cretoase;Forma medie, în care apar pete
cafeniu-gălbui;Forma severă cu apariţia unor modificări în
structura smalţului care apare opac, cafeniu, friabil şi se desprinde
parcelar de pe dentină.

6. Deficienţele nutriţionale şi alte tulburări În ceea ce priveşte

deficienţele de nutriţie, avitaminozele C şi D produc coloraţii
anormale ale dinţilor datorită tulburărilor vasculare consecutive.
Anemia hemolitică a nou născutului, incompatibilitatea de Rh
între mamă şi făt pot determina o discromie dentară, dinţii
apărând de culoare albastră, maro sau verde. Apar datorită unor
episoade traumatice apărute la vârste timpurii, cu ruperea vaselor
sanguine şi extravazarea eritrocitelor în interiorul canaliculelor
dentinare. Ca urmare, se impregnează dentina intercanalară mai
puţin mineralizată, care are capacitate mare de absorbţie.
Discoloraţia afectează unul sau mai mulţi dinţi frontali, dinţii sunt
de regulă vitali, de nuanţă roz.
7. Tulburări genetice şi boli ereditare. Afectarea genetică a formării
smalţului şi dentinei include amelogeneza imperfectă (AI),
dentinogeneza imperfectă (DI) şi displazia dentinară (DD),
care predispun la apariţia coloraţiilor intrinseci.
 coloraţia albă:
– carii incipiente
– traumatisme uşoare în timpul formării smalţului (dinteTurner)
 coloraţia galbenă:
– traumatisme moderate în timpul formării smalţului
– restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
 coloraţia brună:
– traumatisme severe în timpul formării smalţului
– restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
– carii
– traumatisme pulpare însoţite de hemoragii
 coloraţia albastră, gri sau neagră:
– restaurări cu amalgam
– restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
– traumatisme pulpare însoţite de hemoragii
 coloraţia albă:
– forma uşoară de fluoroză
– amelogeneza imperfectă
 coloraţia galbenă:
– forma moderată de fluoroză
– amelogeneza imperfectă
– dentinogeneza imperfectă
– displazia dentinară
– boli hemolitice
 coloraţia brună:
– porfiria
– terapia cu tetraciclină (expunere pe termen lung)
 coloraţia albastră, gri sau neagră:
– terapia cu tetraciclină (expunere pe termen lung)
– tratamentul cu minociclină
 coloraţia verde:
– boli cauzatoare de hiperbilirubinemie (boala
hemolitică nou-născutului)
 MEDICAMENT CULUARE LOCALIZARE

arsenic Maro limba

anticonceptionale Cafeniu-deschis mucoasa

bismut Albastru-gri/negru Gingie,mucoasa,limba

clorhexidina Alb Limba

Gaben-brun dintii
clorochina Albastru-gri Palat dur,gingie,buze

ciprofloxacina verde dintii

plumb Albastru-gri Gingie,limba

fenotiazine Albastru-gri mucoasa

fier brun dintii
tetraciclina Galben sau gri-brun dintii

Paste de dinti ce contin Negru sau verde dintii

fluor
Arsenicul sete un metal greu care exista in
natura in trei forme:
 Alfa sau alb

 Beta sau negru

 Gama sau gri

Toxicitatea arsenicului se datoreaza efectului sau

asupra a numeroase enzime celulare care
determina afectarea metabolismului si a
repararii AND-ului.
Arsenicul a fost utilizat in medicina,ca pigment,ca
pisticid si ca arma chimica.
Sursele de intoxicatie cu arsenic:
 Apa de baut contaminata

 Anumite medicamente ayurvedice si din

medicina clasica Chineza
 Pesticide

 Ierbicidele

 Fungicidele

 Substantele folosite in conservarea lemnului

 ceramica
Anticonceptionalele reprezinta o metoda de a
administra unii hormoni androgeni pt tratarea unor
patologii sau dereglari hormonale.
Au diferite efecte secundare,pe diferite aparate si
sisteme. Un efect secundar al anticonceptionalelor
este hiperplazia gingivala.
Bismut este un element chimic care se foloseste sub
forma de saruri insolubile ca gastroprotectoare si
antiseptice.
Clorhexidina este un antiseptic ce luptă împotriva plăcii dentare
prin inhibarea multiplicării bacteriilor din gură şi prin
distrugerea lor.
Este indicată în special la persoanele ce prezintă sângerări
gingivale, pungi parodontale sau pentru prevenirea depunerii
plăcii bacteriene.
Clorhexidina este folosită foarte des în compoziția produselor de
igienă orală cum ar fi: apa de gură, pasta de dinți, guma de
mestecat. Acţiunea clorhexidinei se exercită între 8 si 12 ore
în funcţie de concentraţie.
Nu este recomandată utilizarea produselor cu clorhexidină,
indiferent de concentrație, pe o perioadă mai lungă de două
săptămâni fără întrerupere, deoarece apar efectele secundare!
• modificări ale senzaţiei gustative sau gust amar.
• apariția de colorații la nivelul limbii, dinților, lucrărilor
protetice, obturațiilor. Aceste coloraţii pot fi îndepărtate prin
periajul profesional.
• depunerea crescută de tartru.
Fierul se gaseste in foarte multe preparate farmaceutice
larg raspandite si disponibile fara prescriptie medicala:
 dropsuri, siropuri, capsule, tablete.

Preparate orală de fier a veni cu o serie de efecte secundare

care includ greaţă, vărsături, dureri abdominale, arsuri la
stomac, constipaţie, diaree, scaun negru şi innegrirea de
dinţi, gingii şi limba.
Tetraceclina reprezintă un antibiotic ce tratează diferite
infecții, atât gram pozitive, cât și gram negative.
Efectele negative ale tetraciclinei asupra dinților depind
de doza aplicată, durata tratamentului, etapa de
dezvoltare a dintelui și gradul de mineralizare. Astfel, s-
au observat consecințe grave în cazul utilizării a patru
grame zilnic, pe o perioadă lungă, de câteva săptămâni.
Discromia este permanentă și variază de la galben la gri
și maro.
Sunt afectati de tetraciclină doar copiii mai mici de 7 ani și
cei ale căror mame au urmat un astfel de tratament în al
doilea sau al treilea trimestru de sarcină.
Acestea sunt limitele calcifierii și mineralizării dinților.
Dinții temporari sunt afectați dacă se administrează
tetraciclina la 10 – 14 luni, dinții permanenți anteriori
dacă se administrează de la 8 luni până la 5 ani, iar cei
permanenți posteriori la aplicarea antibioticului între 5
și 7 ani.
Tetraciclina trece în circulație și ajunge la
nivelul camerei pulpare unde există o rețea vasculară
extinsă. Trece la nivelul rețelei capilare
subodontoblastice, ajungând la nivelul buclelor
terminale vasculare, iar de aici pătrund în predentină.
Molecula de tetraciclină transportată în această regiune
se leagă de ionii de calciu și difuzează ulterior la
nivelul joncțiunii dintre dentina și predentină, aici
aflându-se țesutul „sediu” de mineralizare al organului
dentar. Se stabilesc noi legături, formându-se complexul
tetraciclină – ortofosfat de calciu.
În cazul în care expunerea se
realizează înaintea erupției
dinților, acest complex va
determina inițial colorarea în
galben fosforescent a
dinților. După erupție, dinții
find expuși la
lumină, tetraciclina se
oxidează, iar culoarea se va
schimba din galben
fosforescent în maro
mat, nefosforescent; procesul
de modificare a culorii se
extinde pe parcursul a câteva
luni sau chiar ani.
Localizarea discromiei este
direct corelată cu
etapa formarii structurii
dentare la momentul
administrării antibioticului
Fluoroza:
 se poate instala in intervalul dintre trimestrul 2 de
sarcina si varsta de 9 ani
 apare ca o consecinta a cresterii nivelului de fluor
din apa potabila, este o concentratie de o parte la
un milion
 reprezinta de fapt o hipoplazie adamantina
cauzata de alterarea metabolismului ameloblastic
in cursul formarii smaltului
 de obicei leziunile sunt simetrice
Clorochina este un antimalaric cu actiune
schizontocida hematica,opreste accesul de
malarie; eficace in unele colagenoze.
 Indicatii: Accesele si tratamentul de urgenta al
formelor grave de malarie,chimioprofilaxia
malariei;lupus eritematos diseminat.
 Reactii adverse: Prurit,cefalee,tulburari
vizuale,dureri abdominale,diaree,pigmentarea
pielii.
Ciprofloxacina face parte din grupa
farmacoterapeutica chinolone
antibacteriene,fluorochinolone.
Indicatii:
 Infectii ale aparatului respirator inferior

 Infectii osteo-articulare

 Infectii cutanate si ale tesuturilor moi

 Febra tifoida

 Sancru moale
 MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE !