C2

 Perceptia- imaginea rezultata in urma

reflectarii in totalitate a obiectelor si
fenomenelor care actioneaza asupra organelor
de simt
 Conditionata de: personalitate, influente
culturale, fizice, fiziologice, sociologice, grad de
cultivare a simtului estetic al fiecarui individ
 Iluzia- perceptia falsa a unui obiect prezent
inaintea ochilor, determinata de legile de
formare a perceptiilor sau de anumite stari
psihice sau nervoase
 Intervine in arta si cosmetica
 In stomatologie- dintii pot parea mai lati, mai

ingusti, mici, scurti, etc

 Lumina si umbra -

- Distanta fata de obiect – peste 5 m – prezenta

sau absenta dintelui pe arcada
- Naturala ( lumini si umbre) si artificiala
( bidimensionala)
- Suprafetele intens luminate par mari si

apropiate
-Accentuarea nuantei pot creea iluzia dintilor
aparent egali
-Accentuarea convexitatilor- ascund defecte
 Estetica liniilor si formelor- linii paralele=
simetrie, linii convergente, divergente = dezordine
 - in armonie cu liniile fetei
 Estetica culorii
 Depinde de culoarea mediul ambiant
 Culori inchise- senzatie de imbatranire
 Culori deschise- tanar
 Selectia culorii
 Cheia de culori
 Cheia VITA- A- brun-roscat; B- galben- portocaliu;
C- gri-verzui; D- gri-roz
 Aparatul Shade Vision System
 Referindu-ne la cele trei valenţe ale culorii, descrise de
Munsell, trebuie făcute câteva specificări:

 Nuanţa dinţilor este determinată primordial de dentină; în

cazul dinţilor vitali sănătoşi, nuanţa se situează în spectrul
culorii galbene (de la galben la galben-roşiatic). Dacăne
raportam la cheia de culori Vitapan standard, nuanţa dinţilor se
încadreazăpredominant în categoria A, cu un mic procentaj în
B.
 Saturaţia culorii este dictată tot de dentină, dar este influenţată
şi de transluciditatea şi grosimea smalţului
 Luminozitatea dinţilor este determinată, în principal, de
calitatea şi grosimea smalţului; în zonele cu strat de smalţ gros,
efectele optice se caracterizează prin valori mari ale
luminozităţii dinţilor.
  Dinamica culorii dinţ ilor la nivelul unei hemiarcade: caninul este dintele cu
nuanţa cea mai saturată  şi cu luminozitatea cea mai scăzută 
La alegerea culorii se va tine cont de:

•se alege un mediu inconjurator neutru cromatic;

• se indeparteaza rujul si fardul de pe fata pacientilor;
•daca pacientul are o imbracaminte viu colorata, va fi
protejat cu un camp neutru cromatic;
•gura pacientului sa fie la inaltimea ochilor
medicului;
• alegerea culorii se face intotdeauna la inceputul
sedintei de tratament, inainte ca ochii medicului sa
fie obositi;
•intre determinari, ochii vor fi relaxati prin privirea
unui obiect albastru;
•culoarea se compara in conditii diferite de ex. uscat
si umed, cu buza coborata si ridicata. 
 Cheia de culori Chromascop, indicată  pentru stabilirea
culorii restaur ă rilor integral ceramice
Sistemul X-Rite Shade Vision: A. Piesa de mână poziţ ionat ă  pe suprafaţ a dintelui
pentru captarea datelor; B. Pozi ţ ionarea piesei în suportul aparatului şi descă rcarea
automat ă a datelor; C. Redarea analizei pe ecranul computerului (de la stg. la dr. şi de
sus în jos): fotografia dintelui, culoarea dintelui în cele trei zone exprimat ă  în nuan ţ e
Vita;harta cromatică ; harta nuan ţ elor; harta satura ţ iilor; harta luminozit ăţ ilor
Discromiile dentare reprezinta modificari de culoare ale
dintilor.
Exista mai multe clasificari ale discromiilor. Din punctul
de vedere al actiunii agentului care determina discromia
discromiile pot fi endogene sau exogene.
Discromia se poate clasifica in functie de timpul actiunii
agentului patogen. Discromiile pot sa fie preeruptive sau
posteruptive.
Exemple de discromii:
- fluoroza
- discromia tetraciclinica
- discromia determinata de necroza sau gangrena pulpara
- discromia determinata de varsta inaintata
- discromia idiopatica
Discromiile preeruptive

- apar inainte sa erupa dintele pe arcada

- sunt prezente modificari cantitative sau calitative ale smaltului sau dentinei
- se produc prin integrarea in smalt si dentina a agentilor cromogeni pe cale exogena
(din mediul oral) sau endogena (din camera pulpara)
Discromiile preeruptive se impart in:
- maladii cu caracter genetic sau dismetabolic - apare in cursul unor boli generale:
alcaptonuria, eritroblastoza fetala, porfiria congenitala eritropoietica, anemia
falciforma, talasemia, hiperbilirubinemia congenitala. De asemenea, ameloogeneza si
dentinogeneza imperfecta sunt afectiuni cu caracter genetic.
- discromii care apar datorita incorporarii anumitor substante in timpul
odontogenezei: discromia tetraciclinica, fluoroza

Amelogeneza imperfecta

- este o afectiune cu caracter genetic, poate fi transmisa atat recesiv cat si dominant
- apare la dentitia temporara
- dintii prezinta o culoare alb - cretos, uneori cafenie
- reprezinta un defect de maturizare, de inglobare a calciului in structura smaltului
- se poate rezolva prin aplicarea unor fatete sau acoperirea dintilor cu coroane dentare
Dentinogeneza imperfecta

- este o afectiune cu caracter genetic, transmisa recesiv

- apare in special la dentitia temporara
- dintii prezinta o coloratie care variaza de la maro - roscat la gri - opalescent
Hipoplazia adamantina
- este o modificare de culoare a dintilor ca urmare a unei traume sau unei infectii la
nivelul germenului dentar
-apare la dentitia deciduala

Discromia tetraciclinica
- apare in urma administrarii de tetraciclina, intre luna patra de viata intrauterina si
varsta de 9 ani
- tetraciclina se leaga de calciul din smalt si dentina si formeaza un complex tetraciclina
- calciu - fosfat, mai ales la nivelul jonctiunii smalt - dentina
-modificarile de culoare se prezinta sub forma unor benzi, situate la diferite niveluri

Fluoroza
- se poate instala in intervalul dintre trimestrul 2 de sarcina si varsta de 9 ani
- apare ca o consecinta a cresterii nivelului de fluor din apa potabila, este o concentratie
de o parte la un milion
- reprezinta de fapt o hipoplazie adamantina cauzata de alterarea metabolismului
ameloblastic in cursul formarii smaltului
- de obicei leziunile sunt simetrice
Discromiile posteruptive

Discromiile posteruptive - pot sa apara in urma actiunii mai multor factori:

- discromiile determinate de actiunea unor alimente: ceai, cafea, vin rosu, fum de
tigara - acestea determina o culoare galbena - cafenie
- administrarea de apa de gura cu continut de clorhexidina - determina o coloratie
galbena
- hemoragia intrapulpara posttraumatica determina din cauza lizei eritrocitelor
aparitia unor compusi de descompunere - sulfati ferosi - coloratie roz
- resorbtia dentara radiculara determina aparitia unei coloratii roz la nivelul jonctiunii
smalt - ciment
- discromia determinata de inaintarea in varsta - pe masura inaintarii in varsta se
formeaza dentina tertiara care se depune si se pierde din transluciditatea coronara -
dintele capata o coloratie galbena - cafenie
- discromia care apare de cauza iatrogena - dupa manevre stomatologice - atunci cand
nu se indeparteaza in totalitate pulpa din camera pulpara (in timpul unei obturatii de
canal), cand exista un exces de material de obturatie, obturatii de amalgam care
impregneaza dentina
Din punct de vedere al mecanismului etiopatogenic discromiile dentare se impart in:
Discromii endogene (intrinseci)
- modificari ale structurii sau grosimii tesuturilor dure dentare:
hipoplazie adamantina, hiperplazie adamantina, hipomineralizari,
inaintarea in varsta
- incorporarea de pigmenti in timpul odontogenezei: discromia
tetraciclinica, fluoroza, porfiria
- difuzia posteruptiva de substante care au capacitate coloranta la
nivelul tesuturilor dure dentare: necroza pulpara, gangrena pulpara,
hemoragii intrapulpare sau iatrogen ca urmare a terapiei endodontice
- cauze necunoscute
Discromii extrinseci (exogene):
- bacterii care au capacitatea sa sintetizeze pigmenti care impregneaza
dintii - bacterii cromogene salivare - coloratie verzuie sau negricioasa
- pigmentara de origine alimentara: cafea, ceai - coloratie galbena sau
cafenie
- fumatul - impregnare nicotinica brun - negricioasa
- clorhexidina - coloratie galbena
- impregnare datorita materialelor de obturatie - amalgam
- igiena orala defectuoasa - placa bacteriana, tartru
- procese carioase primare sau secundare
A. Discromie intrinsecă 
prin hipoplaziide smal ţ 
generalizate,de etiologie
general ă  (limfedem
congenital) şi discromie
mixt ă la 11.. şi 2.1. 

.B. Discromie intrinsecă 

prin hipoplazii de smal ţ 
cronologice, de etiologie
general ă (varicel ă) 
Discromie intrinsecă prin hipoplaziide smal ţ de
etiologie general ă (rujeol ă  ): A. Incisivi superiori şi inferiori
caracterizaţ i prin discromii şi defecte de structură 
Discromii mixte –
hipoplazii cronologice
de smalţ şi procese
carioase (hepatita,
varicelă ): A. aspectul
dinţilor maxilari. 

B. Discromiimixte –
hipoplazii cronologice
de smalţ  şi procese
carioase (hepatită )
Incisiv central  superior (1.1.) afectat de discromie intrinsecă  prin
hipomineralizare localizată (traumatism în antecedente la 5.1); suprafaţ a
vestibulară  prezintă 
pate albe, cuaspect cretos.

Fluoroza dentară  , forma opacă -moderată : dinţii prezintă 
pete galben-brune şi arii alb-opace, iar suprafaţa smalţului este
neregulată ; dizarmonia estetică este accentuată de anodonţia de
incisiv lateral
B).Discromie tetra-
ciclinică , gradul
II/III:dinţii prezintă o
coloraţie neuniformă 
 cu nuanţe de la gri
deschis, gri-
maroniu,la maroniu-
gălbui spre colet.
(C) Discromie
tetraciclinică ,
gradulIII/IV: dinţi cu
coloraţie
intensă  (nuanţe
brune),neuniformă  ,
în benzi bine
delimitate
Discromie dentară preeruptivă  ,de natură 
traumatică 
.

 Discromii dentare (1.2., 2.1 şi 2.2) generate de gangrena pulpară 
A.Discromii dentare
datorate proceselor de
îmbătrânire:virarea
culorii dinţilor  spre gri. 

B. Discromiidentare
datorate pro-ceselor de
îmbătrânire: pigmentări
în culoarea
chihlimbarului, în
treimea incizală 
a coroanelor
 A.Discromii dentare
provocate deutilizarea
frecventă a apelor de
gură pe bază de
clorhexidină  şi a sângeră 
rilor cronice de la nivelul
parodonţiului marginal
  
B. Discromii dentare
provocate de utilizarea
frecventa a apelor de
gură pe bază  de
clorhexidină
A. Discromii dentare
consecutiveleziunilor de
uzură 
 dentară : ariile ovalare de
dentină 
expusă  , de la nivelul
suprafeţelor vestibulare ale
incisivilor centrali, prezintă o
culoare mai
intensă decât restul
suprafeţelor dentare
.B. Discromii dentare
consecutive lezi-unilor de
uzură dentară :discromiile cu
pigmentare maronie din
regiunile cervicale ale
incisivilor sunt consecinţa
recesiilor gingivale şi a uzurii
dentare accentuate care au
determinat expunerea
dentinei
A. Discromii dentare cauzate
de restaurările coronare
din amalgam de argint:
discromii coronare
provocate de transparenţa
amalgamului prin smalţul
translucid de la nivelul
suprafeţelor vestibulo-
meziale şi vestibulo-
distale a premolarilor
B. Discromii dentare cauzate
de restaurările coronare
din amalgam de argint:
distrucţia mare de
 ţesuturi a fost înlocuit ă 
 cu o restaurare voluminoasă 
din amalgam de argint, care a
imprimat întregii coroane
a primului premolar o
culoare gri închis
A. Discromiide etiologie
endodontică ;cauza
discromiilor: tratamentul
prelungit cu pastă 
antibiotică şi iodoformată
 
.B. Discromiide etiologie
endodontică ;cauza
discromiilor: tratamentul
prelungit cu pastă 
antibiotică şi iodoformată