Anomalii dentare de dezvoltare si de

structura
Dobrinas Mihai

Grupa 2 MD V

Dintele este compus din coroana (portiunea vizibila in cavitatea bucala) si radacina (partea ce se
ancoreaza in osul alveolar). Coroana este formata din smalt si dentina, ce adapostesc in interior camera
pulpara, unde se gaseste pulpa dentara (nervul). Radacina este alcatuita din dentina (prelungire din
coroana), la exterior din cementul, iar in interior, prelungirea camerei pulpare – canalele radiculare.
Anomalia dentara este un defect patologic al dintelui. O anomalie dentara de structura reprezinta un
defect al componentelor dintelui.

Anomalie dentara de structura – Cauzele anomaliilor de structura ale dintelui

Anomaliile de structura pot sa afecteze atat dintii de lapte, cat si dintii permanenti.
Dintii de lapte se formeaza in perioada intrauterine; astfel cauzele aparitiei acestor defecte sunt de cele
mai multe ori rezultatul unor dereglari ale organismului mamei:

 Rubeola;
 Toxoplasmoza;
 Deficient nutritionale din timpul sarcinii;
 Consumul abuziv de alcool sau tutun de catre gravida;
 Nastere traumatizanta;
 Iradiatii, medicamente;
 Asfixie prenatala;
 Transmitere ereditara.

Dintii permanenti incep sa se formeze si in timpul vietii intrauterine si dupa nastere, astfel anomaliile pot
rezulta in urma unor afectiuni atat ale mamei, cat si ale copilului:

 Rahitism;
 Infectii acute;
 Boli gastro-intestinale;
 Hipovitaminoze, aport scazut de minerale si proteine;
 Infectii ale dintior temporari;
 Medicamente (tetraciclina);
 Intoxicatii cu diverse substante (fluor).

Unele anomalii dentare de structura sunt evidente in momentul aparitiei dintilor pe arcada, altele devin
devin evidente dupa o perioada de timp de la eruptie.
Clasificarea anomaliilor de structura

Anomaliile de structura (displaziile) pot afecta atat dintii de lapte, cat si pe cei definitivi. Pot fi izolate
(afecteaza un singur dinte), simetrica (afecteaza dintii din aceeasi categorie) sau generalizate (toti dintii
unei dentitii), in functie de momentul apartiei dereglarilor organismului mamei sau al copilului.
Anomaliile pot fi ereditare , dobandite sau congenitale.

Anomaliile se clasifica in functie de tesutul pe care il perturba:

1. Anomalie dentara de structura care intereseaza smaltul – Amelogeneza imperfecta cu 3 forme:

hipoplazica, hipocalcificata si hipomatura.
2. Anomalie dentara de structura care intereseaza dentina:Dentinogeneza imperfecta; Displazia
dentinara; Rahitismul hipofosfatemic rezistent la vitamin D.
3. Anomalii de structura care intereseaza cementul: Hipofosfatazie; Displazia cleido-craniana;
Epidermoliza buloasa distrofica.
4. Anomalii de structura care intereseaza toate tesuturile: Odontodisplazia regionala.
5. Amelogeneza imperfecta: Smaltul se formeaza din ameloblaste (celule specializate) printr-un
proces de amelogeneza. Atunci cand apar perturari in acest proces (de regula genetice) apare
amelogeneza imperfecta si se poate transmite ereditar.

a. Forma hipoplazica. Smaltul se dezvolta insuficient, este subtire, dur, alb sau maro, dintii au un
contur neregulat, punctele de contact dintre dinti lipsesc.

b. Forma hipocalcificata. Prezinta deficit de calciu, culoarea smaltului e galben sau maro, e subtire,
se abrazeaza repede, expunandu-se dentina.

c. Forma hipomatura. Smaltul e normal ca grosime, insa maturizarea e defectoasa, poate avea
culoare alba, maro, galben, par a fi acoperiti de zapada.

Din cauza defectelor de smalt, dintii afectati sunt predispusi la carii ce evolueaza rapid, fracturi si
traumatisme.
Tratamentul acestei maladii se face in principal cu ajutorul coroanelor dentare, pentru a compensa
smaltul, slab cantitativ si calitativ. La dentitia temporara, se folosesc in mod uzual coroanele metalice,
compozit, zirconiu, iar in adolescenta, dupa definitivarea cresterii osoase, se inlocuiesc cu cele ceramice.
In cele mai grave situatii se recurge la extractii, si apoi inlocuirea dintilor cu implanturi.

Dentinogeneza imperfecta

Dentina este secretata de odontoblaste prin procesul de dentinogeneza. La fel ca si amelogeneza

imperfecta, dentinogeneza imperfecta este cauzata de factorii genetici si se poate transmite ereditar.

Caracteristica principala a acestei maladii este coloratia gri- albastra a dintilor.

Exista 3 tipuri de dentinogeneza imperfecta dupa Shields:

Tipul I – se asociaza cu osteogeneza imperfecta (anomalie a oaselor). Dintii temporari sunt mai afectati
decat cei permanenti, dintii sunt gri-albastru pana la galben-maro, dentina opalescenta, coraone
bulboase, camera pulpara obliterata.

Tipul II – nu se asociaza cu afectarea oaselor. Afecteaza ambele dentitii in acelasi fel.

Tipul III – este caracteristica exclusiv dentitiei temporare. Coroanele dintilor au forma de clopot

Tratamentul acestei afectiuni consta in realizarea de coroane, cel putin in zona laterala a dintilor de
lapte pentru a putea mentine dimensiunea verticala de ocluzie. Coroanele dentare sunt necesare la
dintii permanenti. Obturatiile fizionomice nu sunt o solutie de termen lung, dentina fiind moale.

Odontodisplazia regionala

Este o anomalie dentara de structura cu etiolgie necunoscuta, se asociaza cu osteogeneza imperfecta;

sunt afectati mai des dintii superiori, care pot avea intarzieri in eruptie sau chiar sa nu erupa deloc.
Radiologic se observa o camera pulpara larga, in detrimentul dentinei si smaltului care sunt subtiri, dintii
“fantoma” , fara radacina si o densitate scazuta a oaselor.

Anomalie dentara dobandita

Anomaliile dobandite apar ca urmare a utilizarii neadecvate a substantelor/medicamentelor de catre

copii in perioada de dezvoltare a dintilor permanenti. Este vorba de fluoroza si discromia data de
tetraciclina.
Aceste afectiuni sunt prezentate pentru ca sunt asemanatoare cu amelogeneza si dentinogeneza
imperfecta.
Fluoroza dentara apare ca urmare a utilizarii necorespunzatoare a produselor de igiena dentara cu un
continut de fluor ridicat. Clinic apar linii alb – cretoase in grosimea smaltului, acesta nefiind afectat. In
cazurile severe petele au culoare galbena spre maro, smaltul e neregulat si e predispus la carii. Se face
diagnostic diferential cu amelogeneza imperfecta.
Ca prevenire, se recomanda ca produsele de igiena orala la copiii de 6-8 ani sa aiba un continut cat mai
scazut de fluor. Tratamentul este cosmetic, cu ajutorul obturatiilor fizionomice, iar in cazurile mai grave
cu fatete sau coroane.

Discromia data de tetraciclina este cauzata de antibioticul cu acelasi nume, administrat copiilor mai mici
de 7 ani pentru tratarea diferitelor infectii. Sunt afectate ambele dentitii, coloratia e definitiva si variaza
de la galben la gri si maro. Diagnosticul diferential se face cu dentinogeneza imperfecta.

Prevenirea consta in informarea corecta a parintilor si utilizarea de alte antibiotice, iar tratamentul
consta in fatetarea dintilor sau realizarea coroanelor fizionomice.