Leziuni dentare necariogene: discromiile dentare

Dr. Mihalache Cristian

Definiție
Discromiile dentare reprezintă o entitate clinică bine
definită, cu frecvenţă crescută, produsă de o multitudine
de factori atât locali, cât şi sistemici, având ca rezultat
efecte estetice neplăcute asupra dinţilor şi surâsului.
Discromia dentara se clasifică :
1. Din punct de vedere al momentului declanșării mecanismului de
colorare în:
 Discromii preeruptive,
 Discromii posteruptive.
2. Din punct de vedere al cauzelor și mecanismelor de atașare și
inserare a agenților cromogeni în:
 Discromii extrinseci (exogene );
 Discromii intrinseci (endogene );
 Discromii internalizate.
Discromia dentară preeruptivă definește colorarea dinților înainte
de erupția pe arcadă, în timpul odontogenezei, iar cea posteruptivă
semnifică modificarea culorii dinților deja erupți, atât temporari,
cât și definitivi.
Defectele cromatice preeruptive sunt întotdeauna intrinseci, iar cele
posteruptive pot fi extrinseci, intrinseci sau internalizate.
Discromia dentară extrinsecă se referă la fenomenul de
colorare prin acțiunea unor agenți cromogeni, pigmenți
proveniți din exterior.
Discromia intrinsecă
Discromia dentară intrinsecă reprezintă colorarea structurilor
datorită unor factori din interior, prezenți la nivelul pulpei
dentare. Procesele metabolice pot suferi devieri de la cursul
fiziologic, iar produșii de metabolism pot ajunge la nivelul
microcirculației pulpei dentare, contribuind astfel la discromia
dentară.
• Discromia internalizată reprezintă o discromie extrinsecă
profundă : agenții cromogeni au difuzat în adâncimea
structurilor dentare și se leagă de hidroxiapatita întâlnită la
nivelul smalțului și de colagenul prezent la etajul dentinei.
Etiologia discromiilor dentare extrinseci
1. Factorii predispozanţi:
- defecte ale smalţului, fisurile şi defectele microscopice de pe
suprafaţa smalţului sunt susceptibile la acumularea coloraţiilor
produse de alimente, băuturi, nicotină şi alţi agenţi locali.
- disfuncţia salivară,
Saliva joacă un rol important în îndepărtarea detritusului
alimentar şi a plăcii bacteriene de la nivelul suprafeţelor
vestibulare şi interproximale ale dinţilor, o reducere a fluxului
salivar contribuie la apariţia discoloraţiilor extrinseci.
2.Factori favorizanţi
-Placa bacteriană, tartrul şi particule
alimentare  coloraţii brune sau negre.
-Depunerea de tanin (ceai negru, vin roșu,
unele fructe -mure, afine,rodii, struguri
roșii și boabe Açaí)  coloraţii brune
(V,O)
- Cafea  coloraţia neagră
-Nicotina  brun închis sau negru (1/2, 1/3
colet)
- Metale :Fe, Mn, Ag  coloraţia neagră;
metale :Cu, Ni  coloraţia verde;
metale:Cr  coloraţia orange
- Soluțiile de clătire orală (Clorhexidina,
Listerina)
- Prezența bacteriilor cromogene 
coloraţia neagră,verde sau orange
Legat de bacteriile cromogene ,cea mai întâlnită este
pătarea negricioasă cauzată de speciile de
Actinomyces, formată din sulfit feric prin acțiunea
asupra fierului din salivă și exudatele gingivale. Pete
verzui sunt atribuite bacteriilor fluorescente și fungilor,
precum Penicillinum și Aspergillius.Petele portocalii
sunt mai rare și cauzate de Serratia marcescens și
Flavobacterium lutescens.
 Etiologia discoloraţiilor intrinseci
Traumatismele dinţilor temporari și permanenti, (hemoragie intrapulpară şi
sulfura de fier depusă de-a lungul canaliculelor dentinare produce o
coloraţie neagră-albăstruie).
Infecţiile gravidei (rubeola gravidei sau sarcina toxică) pot produce
discoloraţii dentare, care se manifestă ca o bandă opacă de smalţ hipoplazic
la nivelul dinţilor temporari.
 Infecţiile sistemice postnatale (infecţiile streptococice, rujeolă,
varicelă,scarlatină) pot fi cauze ale hipoplaziei smalţului. Formarea
coroanei dinţilor permanenţi are loc în copilărie, înainte de vârsta de 7 ani.
Medicaţia – tetraciclinele.
Tetraciclina difuzează prin dentină la suprafaţa smalţului, legând ionii de
calciu şi incorporându-i în hidroxiapatită sub forma unui complex de kelare
calciu-tetraciclină- oxifosfat care după erupţia dinţilor, sub influenţa luminii
(radiaţiilor UV) se oxideză, îşi pierde fluorescenţa prin pierderea fosforului
şi se formează un pigment roşu.
Interesează în acelaşi timp ambele arcade, primele zone afectate fiind feţele
vestibulare ale incisivilor.
Efectele negative ale tetraciclinei asupra dinților depind
de doza aplicată, durata tratamentului, etapa de
dezvoltare a dintelui și gradul de mineralizare. Astfel,
s-au observat consecințe grave în cazul utilizării a patru
grame zilnic, pe o perioadă lungă, de câteva săptămâni.
Discromia este permanentă și variază de la galben la
gri și maro.
De ce sunt afectați de tetraciclină doar copiii mai
mici de 7 ani și cei ale căror mame au urmat un
astfel de tratament în al doilea sau al treilea
trimestru de sarcină?
Pentru că acestea sunt limitele calcifierii și
mineralizării dinților. Dinții temporari sunt afectați
dacă se administrează tetraciclina la 10 – 14 luni, dinții
permanenți anteriori dacă se administrează de la 8
luni până la 5 ani, iar cei permanenți posteriori la
aplicarea antibioticului între 5 și 7 ani.
Pentru a combate reacția adversă provocată de
tetraciclină, s-au conceput derivați ai acesteia,
precum minociclina și doxicliclina. Însă
rezultatele nu au fost cele scontate, discromia
dentară regăsindu-se și pe lista de reacții adverse
ale derivaților. În plus, s-a remarcat că minociclina
are un mecanism de acțiune diferit față de
tetraciclină, iar discromia poate apare și la adulți.
Fluoroza dentară.
Forma minoră, în care smalţul
apare pătat, cu zone albicioase,
cretoase.
Forma medie, în care apar
pete cafeniu-gălbui.
Forma severă cu apariţia unor
modificări în structura
smalţului care apare opac,
cafeniu, friabil şi se desprinde
parcelar de pe dentină.
 Deficienţele nutriţionale şi alte tulburări.
În ceea ce priveşte deficienţele de nutriţie, avitaminozele C şi D
produc coloraţii anormale ale dinţilor datorită tulburărilor vasculare
consecutive.
Anemia hemolitică a nou născutului, incompatibilitatea de Rh între
mamă şi făt pot determina o discromie dentară, dinţii apărând de
culoare albastră, maro sau verde. Apar datorită unor episoade
traumatice la vârste timpurii, cu ruperea vaselor sanguine şi
extravazarea eritrocitelor în interiorul canaliculelor dentinare. Ca
urmare, se impregnează dentina intercanalară mai puţin mineralizată,
care are capacitate mare de absorbţie. Discoloraţia afectează unul sau
mai mulţi dinţi frontali, dinţii sunt de regulă vitali, de nuanţă roz.
Modificările interne ale dinților
Un dinte al cărui țesut nervos intern a suferit modificări sau
care a fost supus unei proceduri terapeutice pe canalul
radicular pentru a trata o patologie endodontică se închide la
culoare.

Gangreana pulpară Necroza pulpară

 Pata albă - Leziunea suprafețelor de smalț
Definiție și aspect clinic
 este o leziune incipientă a demineralizării smalțului și este
rezultatul acțiunii bacteriilor, care prin producția de acid
reușesc să penetreze stratul superficial al acestuia. Din
păcate, acest fenomen de demineralizare nu poate fi
compensat de fenomenele de remineralizare din cavitatea
orală.
 Cauze
cea mai importantă cauză a apariției petelor albe dentare
este atacul bacterian care determină cariile incipiente. Un
alt motiv este fluoroza. Aceasta apare atunci când cantități
mari de fluor sunt ingerate în perioada în care dinții se
dezvoltă.
Cu toate că fluorul ajută la întărirea dinților, în cantități
prea mari poate avea efecte negative, cauzând colorarea
dinților
 Tratamentul de elecție-
Cum se tratează?

remineralizare

Dar în prezent, vorbim

în primul rând despre
ICON – reprezintă
abordarea modernă, un
concept revoluționar,
pentru că oferă niște
avantaje extraordinare:
Tratamentul discromiilor dentare
 general- în fincție de etiologia discolorațiilor
 local
• profilaxia dentară și modificarea dietei
• periajul dentar
• periajul profesional
• microabrazia smalțului
• albirea dentară
• fațetările
 Bibliografie
 1. Decolorarea dentară indusă de medicamente,link: https://ispub.com/IJDS/7/2/10979
 2. Tratamentul decolorărilor intrinseci dentare la copii și adolescenți,link:
https://www.rcseng.ac.uk/fds/publications-clinical-guidelines/clinical_guidelines/
documents/discolor.pdf
 3. Clasificarea decolorărilor severe dentare și opțiunile terapeutice,link:
http://munin.uit.no/bitstream/handle/10037/4210/thesis.pdf?sequence=1
 4. Decolorarea dinților,link:
http://munin.uit.no/bitstream/handle/10037/4210/thesis.pdf?sequence=1
 5. Cele mai bune și cele mai rele alimente pentru dinți,link:
http://www.health.com/health/gallery/0,,20687551,00.html
 6. Albirea dinților: cum acționează și cat costă?,link:
http://www.yourdentistryguide.com/teeth-whitening/
 7. Produse de albire a dinților,siguranță și eficiență,link: http://www.ada.org/en/about-
the-ada/ada-positions-policies-and-statements/tooth-whitening-safety-and-
effectiveness
 8. Albirea dinților,link: http://www.nhs.uk/Livewell/dentalhealth/Pages/teeth-
whitening.aspx
 9. Decolorările extrinseci dentare,link:
http://www.oxfordreference.com/view/10.1093/oi/authority.20110803095806439
Vă mulțumesc!