Tratamentul discromiilor dentare

Discromiile dentare reprezintă o entitate clinică bine definită, cu frecvenţă crescută, produsă de
o multitudine de factori atât locali, cât şi sistemici, având ca rezultat efecte estetice neplăcute
asupra dinţilor şi surâsului.

Etiologia discromiilor dentare extrinseci

1. Factorii predispozanţi:
 defecte ale smalţului, fisurile şi defectele microscopice de pe suprafaţa smalţului sunt
susceptibile la acumularea coloraţiilor produse de alimente, băuturi, nicotină şi alţi agenţi
locali
 disfuncţia salivară, saliva joacă un rol important în îndepărtarea detritusului alimentar şi a
plăcii bacteriene de la nivelul suprafeţelor externe şi interproximale ale dinţilor, o
reducere a fluxului salivar contribuie la apariţia discoloraţiilor extrinseci.
2 Factori favorizanţi
 Placă bacteriană, tartru şi particule alimentare , coloraţii brune sau negre.
 Depunerea de tanin (ceai, cafea) ,coloraţii brune (V,O)
 Nicotina , brun închis sau negru (1/2, 1/3 colet)
 Compuşii metalici prin interacţiunea dintre metale şi placa bacteriană.
Astfel, o necesitate imperioasă prezintă perfecţionarea metodelor de diagnosticare a
discromiilor dentare şi elaborarea unui program complex corespunzător de măsuri
curativprofilactice
Termenul de “microabrazie a smalţului” a fost introdus în circulaţie de către Theodore P.
Croll (1989), indicând o metodă de eliminare a defectelor dentare de colorare şi de îmbunătăţire
a aspectului estetic al dinţilor.
Microabrazia smalţului este o metodă de tratare a dinţilor discromici, care prevede
îndepărtarea unui strat smalţiar de o fineţe microscopică, cu o erodare şi lustruire concomitentă,
folosind o compoziţie specială, ce conţine un abraziv şi acid clorhidric, în urma intervenţiei
rămânând un smalţ absolut intact
Astfel, este realizată îndepărtarea unor macule pigmentate (inclusiv – a celor fluorozice).
Cu toate acestea, metoda respectivă este acceptabilă numai în cazul, în care grosimea ţesuturilor
modificate la culoare nu trebuie să depăşească cateva zecimi de milimetru
Microabrazia smalţului este o tehnică, folosită ca o alternativă estetică în cazurile, în care
se schimbă culoarea smalţului dentar (macule albe, gălbui, nervuri, colorare gri-maronie sau
pigmentare prin demineralizare), când aceste defecte discromice se limitează la stratul lui
superficial, sau atunci când se intenţionează de a îndepărta defectele respective printr-un mod
rapid, eficient şi conservativ. Metoda s-a adeverit a fi deosebit de eficientă în cazul maculelor
albe şi gălbui.
Această metodă poate fi utilizată doar pe suprafeţi dentare netede. Folosirea microabraziei
smalţiere în adâncituri naturale ale dintelui este inadmisibilă.
Tehnica se bazează pe reducerea chimică şi mecanică a smalţului dentar superficial. Întru
reducţia straturilor superficiale ale smalţului este utilizat o compoziţie de «acid-abraziv». Uneori,
aceasta tehnica poate îmbunătăţi structura stratului smalţiar superficial. Pentru aceasta se
îndepărtează prin şlefuire un strat de smalţ de subţietate microscopică (12 - 26 microni la o
aplicaţie, şi până la 200 de microni – la o sesiune). Pentru comparaţie – dintele pierde un strat
de până la 50 microni la îndepărtatarea bracket-ului, şi până la 10 microni – la gravajul
smalţului.
Hiperestezia, ce apare în urma microabraziei şi albirii dentare poate fi soluţionată cu
succes prin aplicarea unor geluri remineralizante
În formele mai severe (erozive) de fluoroză dentarpă toate aceste metode preced aplicarea
ulterioară a faţetelor sau coroanelor protetice
Tehnica microabraziei cu acid clorhidric
Acidul clorhidric de 18% reprezintă un puternic agent demineralizant, care decalcifiază
structura dintelui, la fel ca şi maculele care pot fi prezente în ea, astfel încât, dacă acidul
clorhidric este utilizat în cobinare cu un agent abraziv (ponce), smalţul afectat se elimină
complet, - împreună cu maculele.
Indicaţii:
Microabrazia smalţului este rezultativă în caz de:
• colorare superficială, care compromite parţial smalţul.
• hipoplazie a smalţului, fără pierderea de structură (hipoplazia smalţului, de sistem sau
locală, formă uşoară).
• fluoroză dentară uşoară (formele haşurată, maculată şi granular-cretoasă ale fluorozei).
• leziuni ale cariei incipiente.
• macule pigmentate, - de la gălbui-deschise până la maronii.
• demineralizare focală a smalţului, rugozitate a suprafeţei smalţiare (după tratamentul
ortodontic, - la îndepărtarea bracketelor).
Prin tehnica microabraziei smalţiere nu se reuşeşte rezolvarea tuturor patologiilor, asociate
cu modificările de culoare sau cu pigmentarea smalţului dentar.
Contraindicaţii
• dinţi „de tetraciclină",
• pe parcursul tratamentului ortodontic.
• colorarea de vârstă a dinţilor,
• dinţi deciduali,
• hipoplazie a smalţului de gravitate medie.
• dinţi depulpaţi,
• prezenţa unor defecte cuneiforme.
• colete dentare denudate,
• prezenţa unor eroziuni ale smalţului.
• amelogeneza imperfectă,
• dentinogeneza imperfectă,
• prezenţa unor fisuri pe suprafaţa smalţiară.
• formele erozivă şi distructivă ale fluorozei.
Macule specifice de tetraciclină, dentinogeneza imperfectă, hipoplazia smalţului, şi cele
asociate cu dinţii devitalizaţi şi anterior trataţi endodontic necesită alte metode, deoarece aceste
probleme nu sunt asociate cu defecte ale smalţului, sau defectele respective sunt foarte mari, -
extinse şi profunde.
Limitele reale ale tehnicii microabraziei smalţiere sunt dictate de profunzimea pigmentării
şi grosimea smalţului.
Leziunile profunde ale smalţul pot fi corectate doar prin obturare, care urmează de a fi
iniţiată, dacă rezultatul dorit nu poate fi realizat prin microabrazie.
Albirea dentara
Clasificare:
În cabinet
- vitală
- devitală albirea în cabinet “power bleach”; albirea în ambulatoriu “walking bleach”.
La domiciliu
Materialele folosite
• geluri ce conţin ca substanţă activă peroxidul de carbamidă sau peroxidul de hidrogen în
diferite concentraţii, în asociere cu glicerină şi substanţe aromatizante, care pot să acţioneze
singure sau să fie activate de lampa de fotopolimerizare sau de laser pe bază de argon sau dioxid
de carbon.

Peroxidul de hidrogen H2O2

Peroxidul de hidrogen H2O2 reprezintă substanţa de bază a procesului de oxidare din tehnicile
de albire.
În procesul de albire peroxidul atacă legăturile duble nesaturate din substanţele colorante
(cromofore), care îşi pierd capacitatea de a pigmenta şi dintele îşi recapătă culoarea.
Peroxidul de carbamidă
Peroxidul de carbamidă conţine peroxid de hidrogen stabilizat într-o soluţie de glicerină anhidră
şi legat de carbamidă (uree). Pentru creşterea vâscozităţii produsului şi întârzierea descompunerii
peroxidului de hidrogen în contact cu saliva se adaugă carbopol.
Peroxidul de carbamidă este mai puţin activ decât peroxidul de hidrogen din cauza concentraţiei
mai mici de peroxid şi a absenţei activatorului, de aceea acţiunea lui este mai puţin nocivă.
Illumine – Dentsply se utilizează atât în albirea în cabinet, cât şi în albirea la domiciliu şi se
prezintă în 2 concentraţii: 10 si 15% peroxid de carbamidaSuperoxol conţine H2O2 30-35%
Hilite conţine H2O2 lichid activat de lumină şi sulfat de magneziu care accelerează reacţia de
oxidare.
Quickstrat conţine peroxid de carbamidă 35% foarte activ; Opalescence Xtra conţine perhidrol şi
4 beta caroten, care îi conferă culoarea sa portocalie. Este un gel fluid care se activează la lumină
sau căldură, rezultatele apar rapid, la 5 minute de la aplicare. Opalescence Quick conţine peroxid
de carbamidă 35% sub formă de gel care se aplică în gutiere.Vivastyle conţine peroxid de
carbamidă 10%, glicerină. Se utilizează în albirile la domiciliu.
Evaluarea preopeatorie
- aprecierea posibilităţilor şi a tehnicii alese;
- informarea pacientului asupra limitelor şi a longevităţii albirii;
- radiografii şi teste de vitalitate a dinţilor care urmează a fi albiţi;
- fotografii sau marcări de nuanţe;
Verificarea etanşeităţii restaurărilor extinse pe dinţii ce vor fi supuşi albirii, pentru a evita
apariţia complicaţiilor pulpare. In cazul existenţei unor procese carioase, aceastea se vor trata
provizoriu, iar restauraţiile deficitare vor trebui înlocuite.
Periaj profesional cu paste abrazive a dinţilor ce urmează a fi albiţi Izolarea partilor moi si
pentru protecţia parodonţiului
- aplicarea de vaselină;
- aplicarea digă;
- aplicarea unei răşini fotopolimerizabile (Opal – Dam) care se găseşte într-o seringă, cu ajutorul
careia se aplică în jurul dinţilor de albit şi pe dinţii vecini acestora, se fotopolimerizează 10-20 de
secunde. După priză, se îndepărtează excesul cu un bisturiu fin şi se trece la realizarea tehnicii
de albire. După terminarea tratamentului acest strat de răşină se îndepărtează relativ simplu, cu
ajutorul unei sonde dentare.
Aplicarea agentului decolorant
Substanţa de albire se aplică pe suprafaţa vestibulară dentară cu ajutorul unei bulete de vată
(optional demineralizare 15 sec. cu acid fosforic). Utilizarea suplimentară a căldurii sau luminii
accelerează procesul de albire. Este important să nu apară durerea produsă de căldură, pacienţii
pot tolera o temperatură de 50-60º.
Durata aplicaţiei pe dinte nu trebuie să fie mai mare de 3 minute, după care se aşteaptă 1 minut,
apoi se poate relua procedura. Procesul de albire nu trebuie să dureze mai mult de 10-30
minute/şedinţă indiferent de rezultatul obţinut pentru a preveni apariţia sensibilităţii termice
postoperatorii.
Când se foloseşte pentru producerea căldurii lampa de fotopolimerizare, aceasta se menţine timp
de 1 minut după care se îndepărtează. Pentru a preveni apariţia durerilor post-operatorii, după
albire dinţii vor fi trataţi cu gel neutru de fluorură de natriu, timp de 2-3 minute. Tratamentul se
efectuează săptămânal şi cuprinde 2-6 şedinţe, fiecare având durata de max. 30 min.
Albirea cu laser reprezinta cea mai avansata si eficienta modalitate de albire
Este eficienta si in discoloratiile profunde reactia chimica consta in descompunerea peroxidului
de hidrogen in apa (H2O) si radicali liberi de oxigen(O). Radicalii liberi reduc moleculele
cromogene din smalt in molecule mici care pot fi rapid oxidate.
În prezent există sisteme de albire care utilizează lămpi cu emisie de radiaţii ultraviolete. Lampa
ZOOM presupune utilizarea unui gel aplicat pe suprafata dinţilor, gel care conţine peroxid de
hidrogen şi gluconat de fier. Pentru a diminua sensibilitatea dentară consecutivă procedeelor de
albire, în gel a fost înglobată o nouă componentă constînd în fosfat de calciu amorf.
Protocol terapeutic al albirii la domiciliu (“home bleaching”) Această tehnică este mai puţin
activă, utilizează produse de albit mai puţin nocive pentru pulpa dentară dar şi pentru parodonţiul
marginal, dar nu necesită programări repetate şi deplasări la cabinet.
Procedura presupune, ca timp suplimentar faţă de tehnica de albire vitală, realizarea unei gutiere
în care se va aplica substanţa pentru albire.