Tratamente oxidative de albire dentara

Printre motivele prezentarii pacientilor la cabinetul stomatologic un loc important il

ocupa dorinta ameliorarii culorii dentare.Aceasta constituie un element important in estetica
arcadelor dentare si aspectul facial .Un standard in aspectul dintilor il ocupa dorinta de a avea
dintii aliniati si o culoare cat mai deschisa a acestora.
Un un zambet neatractiv ,determinat de discoloratii poate avea implicatii clinice,sociale si
psihologice negative.Bineinteles ca perceptia culorii este diferita de la o persoana la alta
,influentata fiind de varsta,educatie,cultura ,anturaj.
Discromiile se pot clasifica in discromii intrinseci,extrinseci si discromii dentare internalizate
1.Discromiile extrinseci se produc datorita depozitelor pigmentare la suprafata dintelui
.Acestea se pot indeparta prin produse de igiena orala sau igienizare profesionala
Conform sistemului de clasificare Nathoo se pot clasifica:
N1: substanta cu potential cromogen se leag de suprafata dintelui, careia ii imprima
propria culoare (culoarea cromogenului este similara cu cea a petei de pe dinte). Aceste
discromii sunt cauzate de ceai, cafea, vin rosu, bacterii cromogene si metale.
N2: materialul cromogen isi schimba culoarea dupa ce adera de suprafata dintelui.De obicei
sunt de natura alimentara si isi schimba culoarea in timp
N3: agentii sunt mai putin colorati si sufera o reactie chimica la nivelul suprafetei dentare
,generand ulterior discromia (carbohidratii,fluorura de staniu,clorhexidina)
Cauzele extrinseci
coloraia brun:
fumat
plac dentar
ceai, cafea, vin i alte buturi
soluie cu clorhexidin
coloraia neagr:
fumat

 plac dentar
ceai, cafea, vin i alte buturi
bacteriile cromogene
metale (Fe, Mn, Ag)
coloraia verde:
ceai
bacteriile cromogene
metale (Cu, Ni)
coloraia orange:
bacteriile cromogene
metale (Cr)

2.Discromiile dentare intrinseci sunt coloratii aflate in profunzimea struncturilor dure

dentare generand o modificare a proprietatii de transmitere a luminii .Colorantul patrunde in
interiorul cavitatii pulpare fie in urma modificarii continutului pulpar ducand la discromii de
cauza locala, sau are origine sistemica ,ceea ce determina mai ales discromii generalizate.Pot fi
ereditare sau dobandite.
3.Discromiile dentare internalizate sunt generate de coloranti ce provin din mediul oral
,care au difuzat in profunzimea smaltului si dentinei si s-au fixat de hidroxiapatita sau de
colagenul dentinar.
Cauzele intrinseci coloraii localizate

coloraia alb:
carii incipiente
traumatisme uoare n timpul formrii smalului

coloraia galben:
traumatisme moderate n timpul formrii smalului
restaurri cu compozite, CIS, rini acrilice

 coloraia brun:
traumatisme severe n timpul formrii smalului
restaurri cu compozite, CIS, rini acrilice
carii
traumatisme pulpare nsoite de hemoragii
coloraia albastr, gri sau neagr:
restaurri cu amalgam
restaurri cu compozite, CIS, rini acrilice
traumatisme pulpare nsoite de hemoragii
Cauzele intrinseci coloraii generalizate
coloraia alb:
forma uoar de fluoroz
amelogeneza imperfect
coloraia galben:
forma moderat de fluoroz
amelogeneza imperfect
dentinogeneza imperfect
displazia dentinar
boli hemolitice
coloraia brun:
porfiria
terapia cu tetraciclin (expunere pe termen lung)
coloraia albastr, gri sau neagr:
terapia cu tetraciclin (expunere pe termen lung)
tratamentul cu minociclin

 coloraia verde:
boli cauzatoare de hiperbilirubinemie (boala hemolitic nou-nscutului)

Frecventa crescuta a discromiilor dentare cu etiologie variata ,alaturi de cerintele estetice

tot mai ridicate a pacientilor a dus la aparitia tratamentelor diverse a discromiilor dentare.Dintre
ele fac parte pe langa metodele mai invazive fatete si coroane de invelis si tratamentele de
igiena locala si procedeele oxidative care sunt cele mai putin invazive solutii de tratare a
coloratiilor.
Pentru precizarea diagnosticului etiologic si a alege tratamentul corect este necesara o corelare
intre informatiile obtinute in urma anamnezei ,examinarii clinice si investigatiilor imagistice si
nu in ultimul rand modul in care pacientul percepe aspectul propriei culori dentare si masura in
care isi doreste o modificare a acesteia.In etapa examinarii clinice sunt deasemenea importante si
imaginile fotografice ale dintelui sau arcadelor dentare
Dupa stabilirea etiologiei ,a formei clinice de discromie,intensitatea si nuanta
coloratiei,localizarea acesteia ,lipsa de substanta coronara,tratamentele odontale si calitatea lor
,tratamentul discromiilor dentare incepe in primul rand cu preventia si eliminarea din alimentatie
a produselor care determina coloratii extrinseci ,deasemenea si a fumatului.Primul pas in cabinet
pentru eliminarea coloratiilor extrinseci este detartrajul urmat de periaj profesional cu paste
abrazive si recomandarea folosirii unor mijloace auxiliare destinate ameliorarii culorii dentare
cum ar fii pastele de dinti cu mecanism abraziv,paste de dinti cu mecanism chimic,solutii de
clatire orala,geluri pe baza de peroxizi din comert.
Tehnicile de albire pot fi clasificate :
Dupa dintii pe care se aplica:-pe dinti vitali
-pe dinti devitali
Dupa implicarea cabinetului stomatologic-acasa
- la cabinetul stomatologic
Metodele chimice de tratament se adreseaza discromiilor internalizate si
intrinseci.Indepartarea moleculelor de pigmenti din structurile dentare are la baza mecanisme
oxidative si se realizeaza pe baza de peroxizi.
Peroxidul de hidrogen este substana utilizat de electie n tehnica de cabinet tip power
bleaching, la concentraii de 30-35%, asociat sau nu cu activare luminoas sau prin laser.

Perboratul de sodiu este mai uor de controlat i mai stabil din punct de vedere chimic fa de
peroxidul de hidrogen, fiind cel mai recomandat pentru decolorrile intracoronare tip walking
bleach utilizat in tratamentele de albire a dintilor devitali prin aplicare endodontica.
Peroxidul de carbamid se folosete cu precdere n tehnica waiting room bleaching sau
home bleaching.Acesta se descompune in timpul tratamentului in uree si peroxid de hidrogen.

Substanta folosita pentru albire in cabinet este peroxidul de hidrogen.Acesta este un produs
instabil care se poate descompune prin:reactie fotochimica cu disociere la lumina, la caldura la
50-70 gr C sau reactie anionica de timp bazic cu activator perborat sau persuflat.
Produsul de descompunere al peroxidului de hidrogen oxideaza structura dentara colorata si
formeaza compusi solubili care se elimina.Peroxidul ataca legaturile duble nesaturate din
substantele colorate care isi pierd capacitatea de a pigmenta si dintele isi recapata culoarea.

Indicatiile albirii dentare:

-modificari de culoare internalizate si intrinseci de intensitate variata mai ales cele cu nunate de
galben-portocaliu si brun
-pacienti cu stare generala buna,cooperanti ,care respecta instructiunile
-pacienti cu igiena orala corespunzatoare
Contraindicatiile albirii dentare:
-dini cu importante alterri structurale: fracturi, fisuri,leziuni cervicale ;
-dinti cu eroziuni dentare
- dini cu hipersensibilitate sever;
-discromii severe care necesita alte metode de tratament
-discromii in nuante de gri sau albastrui remit mai greu la tratament
-afectiuni gingivale si ale mucoasei orale
- pacieni cu afeciuni generale grave
-femei insarcinate sau care alapteaza
-copii sub 15 ani

-alergie la peroxid
-igiena orala deficitara si posibilitate redusa de colaborare cu pacientul

Metode de tratament
1.Metode oxidative pe baza de peroxizi cu concentratie redusa ,in gutiere
Fac parte din metodele initiate si supravegheate de personalul medical dar pe care pacientul le
continua la domiciliu.Metoda presupune utilizarea unor geluri de concentratie redusa in peroxid
de carbamida in gutiere individualizate realizate de tehnician dupa amprenta individuala.
Dupa examinarea pacientului se noteaza in fisa culoarea initiala folosind o cheie de culori sau
alta metoda de determinare a culorii dentare.Deasemenea se impune si fotografierea cazului
alaturand esantioane ale cheilor de culori.
Se realizeaza igienizarea profesionala si indepartarea pigmentatilor de suprafata.
Amprentarea arcadelor cu alginate pentru realizarea modelelor pentru gutierele individualizate.
Realizarea gutierelor in laboratorul de tehnica dentara care pot avea sau nu rezervoare
vestibulare care maresc cantitatea de gel in contact cu suprafetele dentare.Dasemenea festonarea
marginilor gutierelor reduce capacitatea de refluare a gelului si a leziunilor de decubit gingival.
In sedinta urmatoare se adapteaza gutierele la arcada dentara si se aplica gelul cu continut redus
in peroxid de carbamida in gutiere si se aplica pe arcadele dentare inlaturand excesul refluat cu
ajutorul unui tampon.
Se dau pacientului indicatii privind:
-Timpul de mentinere:intre 3-8 ore in functie de concetratia substantei active
-Dupa indepartarea gutierei se clateste bine cavitatea bucala
-Evitarea bauturilor acidulate si a alimentelor cu efect colorant pe perioada tratamentului
-Evitarea fumatului
-Se atentioneaza pacientul asupra riscurilor si semnalarea reactiilor adverse:hipersesnibilitate la
agentii termici sau hipersensibilitate ulterioara spontana,manifestari dureroase la nivelul
mucoasei
-Numarul de sedinte este stabilit in acord cu rezultatele obtinute in general intre 5 si 14
sedinte,pacientul fiind avertizat ca rezultatele cele mai evidente sunt obtinute dupa primele
sedinte deasemenea se avertizeaza de riscul de recidiva

La sedinta de control se apreciaza culoarea de baza si modificarile de culoare aparute in urma

tratamentului folosind cheia de culori si fotografii.La aceasta sedinta se aplica in gutiera un gel
fluorurat.Unde este nevoie se schimba obturatiile de compozit modificate de culoare dar dupa 23 saptamani deoarece adeziunea la nivelul smaltului este afectata.
Avantaje:
-Eficenta de albire a gelurilor cu concentratie redusa este comparabila cu cele folosite in
cabinet daca se respecta protocolul de administrare.
-Concentratiile reduse si medii in peroxid de hidrogen reduc riscul aparitiei defectelor
structurale ale smaltului si favorizeaza remineralizarea.
-Utilizarea gutierelor individualizate reduce riscul difuzarii gelului in cavitatea orala si riscul
iritatiei mecanice.
-Eliberarea lenta a peroxizilor reduce efectele secundare.
-Supravegherea pacientilor permite ameliorarea culorii dentare si individualizarea
tratamentului.
Dezavantaje: rezultatele sunt obtinute intr-o perioada mai lunga fata de metoda in cabinet.

2.Metode de tratament cu substante oxidante cu concentratie mare, in cabinet

Se pot realiza in 2 variante:
-geluri pe baza de peroxid de carbamida aplicate in gutiere in concentratie de 35%.Timpul de
mentinere este redus la 30 de minute.
-geluri sau solutii pe baza de peroxid de hidrogen in concentratie 35% asociata cu termo sau foto
catalizarea sau mai nou activarea cu laser.
Etape:
Se izoleaza mucoasa bucala cu diga sau rasini special existente in trusele de peroxizi.
Se aplica substanta pe dinte sau se mentine un tifon imbibat cu peroxizi.
Se mentine lampa fotopolimerizanta la 5-10 cm de suprafata dentara timp de 20-30 de minute
sau 5-10 minute cu aplicatii repetate.
Avantaje:-Rezultate obtinute in timp mai scurt
Dezavantaje-Aparitia hipersensibilitatii care cedeaza dupa expunere

-Aparitia aspectului alb cretos dupa tratament si inchiderea ulterioara la culoare

datorita rehidratarii

3.Albirea dintilor devitali

Materialul de electie folosit este perboratul aflat sub forma unei pulberi de culoare alba.
Acesta se descompune in prezenta apei ,unui acid sau a aerului cald si mataboratului de sodium
sau peroxidului de hidrogen.
Exista 2 metode de albire interna:albirea interna ambulatorie si albirea simultana interna si
externa.
1.Albirea interna ambulatorie
Etape:
Se analizaeaza corectitudinea si etanseitatea tratamnetului endodontic.Este necesar un tratament
endodontic corect.
Se apreciaza culoarea dintelui care se fotografiaza impreuna cu elementul din cheia de culori.
Se izoleaza cu diga.
Se indeparteaza obturatia coronara si se indeparteaza orice material din camera pulpara.
Se indeparteaza 2 mm din obturatia de canal.
Se plaseaza un strat etans de glassionomeri cu grosimea de maxim 2 mm pentru a acoperi
obturatia de canal si canaliculele dentinare.
Se prepara un amestec din perborat de sodiu si ser fiziologic.
Se aplica amestecul in camera pulpara si se comprima cu o buleta uscata.
Se indeparteaza excesul .
Se realizeaza o obturatie coronara temporara din glassionomeri etansa.
Dupa 7 zile pacientul este rechemat la control si daca rezultatul este bun se indeparteaza
obturatia temporara si amestecul de perborat de sodium si se face obturatia definitiva.
Daca rezultatul nu este satisfacator se repeta actiunile din prima sedinta si pacientul este
rechemat dupa 7 zile.
Se poate repeta de 3 ori

Pacientul este urmarit pe durata a 2 ani dupa tratament datorita riscului de aparitie a rezorbtiilor
radiculare.
Avantaje: -tehnica rapida
-confort pentru pacient,care isi desfasoara normal functiile
-nu este necesara gutiera
Dezavantaje:-pericolul unei rezorbtii externe
-albire in masura mai mica la nivel cervical
2.Albirea simultana interna si externa
Urmeaza aceleasi etape ca si albirea interna doar dupa aplicarea glassionomerului pentru
protectie aplicam un gel de albire pe baza de peroxid de hidrogen atat in interiorul camerei
pulpare cat si la nivelul suprafetei vestibulare a dintelui respectiv si este lasat sa actioneze durata
de timp specificata de producator.
Alta varianta este realizarea unei gutiere cu un rezervor in dreptul dintelui devital.Pacientul
aplica in gutiere la domiciliu gel cu continut redus de peroxid de carbamida pana la bariera de
ciment glassionomer.Dintele ramane deschis cateva zile apoi se revine la control si se aplica
albirea interna dupa etapele precizate.
Avantaje:-Se realizeaza o albire simultana
-Substantele folosite sunt mai putin agresive
Efecte secundare ale albirii dentare
- substanele pentru albire pot modifica flora bucal pe termen lung;
- la o folosire ndelungat pot aprea colonii de Candida albicans;
- pot aparea mriri de volum gingivale;
- frecvent apare sensibilitate dureroas dentar,la agenti tremici sau spontana, mai pronunat n
cazul folosirii lmpilor de fotoactivare, conform studiilor;
-senzatii de arsura si descuamari ale mucoasei orale
- n timp, efectul albirii se poate pierde, fiind necesar o reintervenie ,aproximativ 1-6 ani
- iritaii ale mucoasei prin leziuni chimice sau mecanice: prin izolarea imperfect a acesteia de
ctre medic la aplicarea metodei n cabinet, prin gutiera incorect adaptat sau prin aplicarea unei
cantiti prea mari de gel aplicata n gutier, atunci cnd albirea se realizeaz la domiciliu;

-inhibarea calitatii adeziunii compozitului datorita oxigenului rezidual.

- disfagii si tulburari gastrice si intestinale prin ingerarea unei cantiti din substana de albire
introdus n exces n gutier;
- esuturile dure dentare (smal, dentin) pot fi afectate structural, pe o adncime variabil, n
cazul unor concentraii mari sau prin aplicarea ndelungat a agenilor decolorani astfel dintii
pot fi predispusi la fractura.
- resorbii la nivelul rdcinii dinilor asociate cu tehnica ambulatorie walking bleach, dar i cu
decolorarea simultan intra- i extracoronar cu peroxid de hidrogen.
In concluzie datorita cerintelor mari ale pacientilor si procuparea pentru estetica dentara
,exista diverse variante terapeutice pentru a amelioara culoarea dintilor dar nu trebuie sa uitam de
efectele secundare si evaluarea necesitatii albirii dentare care uneori nu este cu adevarat necesara
doar dorita din motive de ordin social si psihologic de pacient.

BIbliografie:
Fiziologia si patologia cromaticii dentare Anca Valceanu, Constantin Varlan , Eleonora
Schiller,Editura Orizonturi Universitare Timisoara 2006
Incursiune in Estetica Dentara cap VIII ,Diana Dudea,Bogdan Culic,Bogdan
Dumitriu,Constantin Varlan,Bucuresti 2013
Revista romana de stomatologie nr 1,2009,art 2
Revista romana de stomatologie nr 2,2007,art 6
http://www.irishdentist.ie/product_guide/voco/
http://medicologia.info/2012/06/mic-ghid-de-albire-dentara/

STEFANUTIU LARISA
MD V ,gr 20,SERIA 2