Clasificare:

În cabinet
 vitală
 devitală albirea în cabinet “power bleach”; albirea în ambulatoriu “walking bleach”.
La domiciliu
Materialele folosite
 geluri ce conţin ca substanţă activă peroxidul de carbamidă sau peroxidul de hidrogen în
diferite concentraţii, în asociere cu glicerină şi substanţe aromatizante, care pot să
acţioneze singure sau să fie activate de lampa de fotopolimerizare sau de laser pe bază de
argon sau dioxid de carbon.

Peroxidul de hidrogen H2O2

Peroxidul de hidrogen H2O2 reprezintă substanţa de bază a procesului de oxidare
din tehnicile de albire.
În procesul de albire peroxidul atacă legăturile duble nesaturate din substanţele colorante
(cromofore), care îşi pierd capacitatea de a pigmenta şi dintele îşi recapătă culoarea.

Peroxidul de carbamidă
Peroxidul de carbamidă conţine peroxid de hidrogen stabilizat într-o soluţie de
glicerină anhidră şi legat de carbamidă (uree). Pentru creşterea vâscozităţii produsului şi
întârzierea descompunerii peroxidului de hidrogen în contact cu saliva se adaugă
carbopol.
Modul de acţiune: eliberarea radicalilor de oxigen liber şi efect efervescent
datorat oxigenului, conform reacţei:
CO(NH2)2-H2O2 → CO(NH2)2  H2O2

Peroxidul de carbamidă este mai puţin activ decât peroxidul de hidrogen din
cauza concentraţiei mai mici de peroxid şi a absenţei activatorului, de aceea acţiunea lui
este mai puţin nocivă.
Illumine – Dentsply se utilizează atât în albirea în cabinet, cât şi în albirea la
domiciliu şi se prezintă în 2 concentraţii: 10 si 15% peroxid de carbamidaSuperoxol
conţine H2O2 30-35%
Hilite conţine H2O2 lichid activat de lumină şi sulfat de magneziu care
accelerează reacţia de oxidare.
Quickstrat conţine peroxid de carbamidă 35% foarte activ; Opalescence Xtra conţine
perhidrol şi 4 beta caroten, care îi conferă culoarea sa portocalie. Este un gel fluid care se
activează la lumină sau căldură, rezultatele apar rapid, la 5 minute de la
aplicare. Opalescence Quick conţine peroxid de carbamidă 35% sub formă de gel care se
aplică în gutiere.Vivastyle conţine peroxid de carbamidă 10%, glicerină. Se utilizează în
albirile la domiciliu.
Evaluarea preopeatorie
- aprecierea posibilităţilor şi a tehnicii alese;
- informarea pacientului asupra limitelor şi a longevităţii albirii;
- radiografii şi teste de vitalitate a dinţilor care urmează a fi albiţi;
- fotografii sau marcări de nuanţe;
 Verificarea etanşeităţii restaurărilor extinse pe dinţii ce vor fi supuşi albirii, pentru
a evita apariţia complicaţiilor pulpare. In cazul existenţei unor procese carioase, aceastea
se vor trata provizoriu, iar restauraţiile deficitare vor trebui înlocuite.
Periaj profesional cu paste abrazive a dinţilor ce urmează a fi albiţi Izolarea
partilor moi si pentru protecţia parodonţiului
- aplicarea de vaselină;
- aplicarea digă;
- aplicarea unei răşini fotopolimerizabile (Opal – Dam) care se găseşte într-o seringă, cu
ajutorul careia se aplică în jurul dinţilor de albit şi pe dinţii vecini acestora, se
fotopolimerizează 10-20 de secunde. După priză, se îndepărtează excesul cu un
bisturiu fin şi se trece la realizarea tehnicii de albire. După terminarea tratamentului acest
strat de răşină se îndepărtează relativ simplu, cu ajutorul unei sonde dentare.
Aplicarea agentului decolorant
Substanţa de albire se aplică pe suprafaţa vestibulară dentară cu ajutorul unei
bulete de vată (optional demineralizare 15 sec. cu acid fosforic). Utilizarea suplimentară a
căldurii sau luminii accelerează procesul de albire. Este important să nu apară
durerea produsă de căldură, pacienţii pot tolera o temperatură de 50-60º.
Durata aplicaţiei pe dinte nu trebuie să fie mai mare de 3 minute, după care se
aşteaptă 1 minut, apoi se poate relua procedura. Procesul de albire nu trebuie să dureze
mai mult de 10-30 minute/şedinţă indiferent de rezultatul obţinut pentru a preveni apariţia
sensibilităţii termice postoperatorii.
Când se foloseşte pentru producerea căldurii lampa de fotopolimerizare, aceasta
se menţine timp de 1 minut după care se îndepărtează. Pentru a preveni apariţia durerilor
post-operatorii, după albire dinţii vor fi trataţi cu gel neutru de fluorură de natriu, timp de
2-3 minute. Tratamentul se efectuează săptămânal şi cuprinde 2-6 şedinţe, fiecare având
durata de max. 30 min.

Dezavantajele albirii în cabinet:

 agenţii de albire şi căldura pot produce modificări pulpare;
 agenţii de albire pot deteriora smalţul şi structura dentară;
 peroxidul de hidrogen are potenţial mutagen şi declanşează efectele carcinogene
cunoscute;
 utilizarea lor pe termen lung poate distruge flora din cavitatea orală
 se pot produce arsuri chimice ale ţesuturilor moi atunci când ele nu sunt suficient
protejate;
 poate modifica mecanismul adeziunii în tehnicile de restaurare cu materiale compozite.
Avantajele albirii în cabinet
 Protecţia părţilor moi şi a gingiei
 Nu sunt necesare gutierele
 Gelul poate fi aplicat strict pe suprafeţele vizibile ale dinţilor
 Rezultate imediate sau în maxim două-trei şedinţe

Tehnica de albire vitală a dinţilor se poate realiza şi cu ajutorul laserului. Această

metodă este indicată pacienţilor care doresc o albire rapidă şi eficientă. Se pot utiliza 2
tipuri de laser:
 Laser cu argon care emite unde albastre vizibile care activează substanţa de albire prin
absorbţia lor la nivelul discromiilor şi reflexia la nivelul suprafeţei normal colorate a
smalţului.
 Laser cu CO2 care emite raze invizibile care activează oxigenul pentru a fi eficient.

Albirea cu laser reprezinta cea mai avansata si eficienta modalitate de albire

Este eficienta si in discoloratiile profunde reactia chimica consta in
descompunerea peroxidului de hidrogen in apa (H2O) si radicali liberi de
oxigen(O). Radicalii liberi reduc moleculele cromogene din smalt in molecule mici care
pot fi rapid oxidate.
În prezent există sisteme de albire care utilizează lămpi cu emisie de radiaţii
ultraviolete. Lampa ZOOM presupune utilizarea unui gel aplicat pe suprafata dinţilor, gel
care conţine peroxid de hidrogen şi gluconat de fier. Pentru a diminua sensibilitatea
dentară consecutivă procedeelor de albire, în gel a fost înglobată o nouă componentă
constînd în fosfat de calciu amorf.
Protocol terapeutic al albirii la domiciliu (“home bleaching”) Această tehnică este
mai puţin activă, utilizează produse de albit mai puţin nocive pentru pulpa dentară dar şi
pentru parodonţiul marginal, dar nu necesită programări repetate şi deplasări la cabinet.
Procedura presupune, ca timp suplimentar faţă de tehnica de albire vitală,
realizarea unei gutiere în care se va aplica substanţa pentru albire.
Tehnica de realizare a gutierei presupune următoarele etape:
 amprentarea cu alginat a arcadelor dentare, amprenta trebuie să evidenţieze corect
marginea gingivală;
 Turnarea modelului de ghips
 pregătirea acestuia pentru realizarea unei gutiere cât mai eficiente şi bine adaptată; astfel,
pentru crearea spaţiului necesar stocării materialului pentru albire pe model se aplică
material compozit cu o grosime de 1,3-1,5 mm; acest surplus trebuie însă să se oprească
la 1 mm de marginea gingivală, unde adaptarea gutierei trebuie să fie foarte etanşă;
 modelul cu dinţii astfel pregătiţi se va acoperi cu o folie de material plastic moale care va
fi presata la cald şi în condiţii de vid cu ajutorul unui aparat special pentru a lua forma
arcadei, după care gutiera va fi adaptată prin probare pe modelul de lucru;
Se introduce gutiera în cavitatea orală a pacientului şi se evaluează adaptarea atât la
nivelul marginii gingivale, cât şiadaptarea în ocluzie centrică. Pentru acest tip de albire se
utilizează gelurile de carbamidă 10 sau 15%, care sunt sigure şi eficiente, atunci când
sunt administrate la prescripţia şi sub supraveghere medicală.
Se instruieşte pacientul cum să aplice substanţa de albire în gutiere (gelul se va
introduce pe 2/3), se exersează cu pacientul aplicarea gutierei încărcate şi îndepărtarea
surplusului;
Se informează pacientul că atunci când poartă gutiera nu are voie să mănânce, să bea,
să fumeze;
Pacientul trebuie să poarte gutiera 1-3 ore pe zi, după prima oră gelul se îndepărtează
şi se înlocuieşte cu altul proaspăt;
Tratamentul durează de la 2 la 6 săptămâni, iar toleranţa la gutiere şi substanţa de
albit este mai bună dacă se creşte gradat timpul de folosire. Dacă apare sensibilitate
dentară sau iritaţii la nivelul gingiei pacientul trebuie să se prezinte la medic pentru a
determina cauza şi a o remedia.
 Se recomandă ca albirea să se facă pe rând, începând cu maxilarul, astfel, se poate
realiza o comparaţie între cele două arcade, dar se evită şi problemele de ocluzie care pot
genera mişcarea gutierelor cu depărtarea acestora şi scurgerea substanţei active.

Albirea dinţilor devitali

Dinţii devitali, în timp, îşi pot modifica culoarea datorită unei hemostaze
incomplete în timpul tratamentului endodontic, în urma căreia în canaliculele dentinare se
formează sulfit de fier, din combinaţia fierului din hemoglobină cu sulfura provenită din
substanţe bacteriene; dinţii pot căpăta astfel o coloraţie brun- gri sau uneori o coloraţie
foarte închisă, spre negru. Materialul de obturaţie de canal restant în camera pulpară sau
alte materiale dentare, ca de exemplu eugenatul de zinc, au tendinţa ca, sub acţiunea
luminii, în timp, să-şi schimbe culoarea.
Tehnicile de albire a dinţilor devitali includ:
 albirea în cabinet “power bleach”;
 albirea în ambulatoriu “walking bleach”.
Protocol terapeutic al tehnicii “power bleach”
Tehnica de albire a dinţilor devitali presupune următoarele etape:
- aprecierea calităţii tratamentului endodontic cu ajutorul unei radiografii şi refacerea ei
atunci când este cazul;
- izolare cu diga;
- se lărgeşte accesul pentru a se asigura completa deretentivizare a camerei pulpare;
- îndepărtarea materialului de obturaţie radiculară din regiunea cervicală cu aproximativ 2
mm;
- se sigilează canalul radicular prin aplicare de ciment cu ionomer de sticlă;
- se face toaleta camerei pulpare cu un solvent organic de tipul eterului alcolului, acetonei,
cloroformului;
- aplicarea pastei de albit în camera pulpară;
Se acţionează cu căldura ca şi la tehnica de albire a dinţilor vitali, timp de 1-2
minute, apoi se îndepărtează amestecul de albire şi se aplică altul proaspăt. Operaţiunea
se repetă de 3 ori, după care acelaşi lucru se repetă şi la nivelul feţei vestibulare a
dintelui.
La sfârşitul procedeului de albire se spală dintele şi se verifică culoarea.
- dacă culoarea obţinută este satisfăcătoare se poate trece la restaurarea definitivă, dupa
aplicarea unui strat de Ca(OH)2 in camera pulpara;
- dacă însă este necesară o nouă albire se va utiliza un material de restaurare provizorie,
care să poate fi îndepărtat uşor pentru un nou acces la cavitatea pulpară.
Protocol terapeutic al tehnicii de albire “walking bleach”
- izolare prin aplicarea digăi;
- îndepărtarea materialului de obturaţie din zona coronară 2 mm spre apical;
- sigilarea canalului cu ciment cu ionomer de sticlă;
- aplicarea pastei de albit în camera pulpară;
- închiderea temporară a cavităţii cu material de obturaţie. Câmpul operator se păstrază
izolat o perioadă de timp pentru evaluarea capacităţii sigilante a materialului de obturaţie
provizorie, deoarece produsul de albire eliberează gaz în cavitatea pulpară;
Produsul de albire este lăsat în cavitate 2 zile până la o săptămână; dacă culoarea
dintelui e satisfăcătoare se va trece la restaurarea definitivă, dacă nu operaţiunea se poate
repeta, dar nu mai mult de 4 ori deoarece ar putea antrena o slăbire a rezistenţei structurii
interne a dintelui şi apariţia riscului de producere a unor fracturi spontane.
REZORBTIE EXTERNA
Coloratie galbena produsa de materialul de restaurare si obturatie la 11 si nuanta inchisa
la 12;
Trat: albire interna in cabinet, initial 11, asociata cu albire interna la domiciliu pentru 11
si 12
Discromie interna
Discromie interna

Albire interna
13 coloratie produsa de trat. endodontic
Trat. Albire interna
21 necroza
Albire interna
Albire interna
22 necroza