PREVENTIE ORO-DENTARA

CONTROLUL CHIMIC AL PLACII DENTARE

Depozitele microbiene acumulate pe suprafetele dentare pot fi indepartate eficient

numai prin mijloace mecanice, cu ajutorul periei si pastei de dinti, precum si prin utilizarea
diferitelor mijloace auxiliare de igiena orala.
Din pacate, numai o parte a populatiei este capabila sa-si mentina starea de sanatate
dento-parodontala doar prin periaj dentar si curatarea spatiilor interdentare. Corectitudinea si
eficienta periajului nu este intotdeauna optima, astfel incat s-a ridicat problema gasirii unor
metode chimice care sa combata eficient placa bacteriana si sa aiba o utilizare cat mai simpla.
S-au supus cercetarii numeroase substante chimice prin care s-a urmarit reducerea
florei microbiene orale patogene (cariogene si parodontopatogene), cu mentinerea germenilor
saprofiti din cavitatea bucala.

Agentii antiplaca sunt compusi naturali sau de sinteza, cu proprietati antibacteriene si

nu numai, care intervin in procesele de formare si maturare a placii dentare.

Caracteristicile unui agent antiplaca ideal :

- Lipsa toxicitatii locale si sistemice

- Capacitatea de adsorbtie la o suprafata – deoarece acumularea placii bacteriene este
un proces permanent, ea poate fi impiedicata numai daca substanta chimica ramane
activa timp indelungat; adsorbtia reprezinta fixarea moleculelor unei substante pe
suprafata unui corp solid si permite redistribuirea produsului in doze terapeutice
eficiente si prelungirea efectului local timp de cateva ore
- Eficacitatea – capacitatea substantei antiplaca de a combate eficient dezvoltarea si
aderenta microorganismelor la suprafetele dentare si gingivale
- Specificitatea – sa actioneze numai asupra agentilor cauzali ai gingivitelor si
parodontitelor, astfel incat sa se pastreze echilibrul ecologic al florei orale
- Sa necesite aplicatii cu frecventa redusa
- Gust placut

Forme de prezentare a agentilor antiplaca :

- Paste de dinti
- Solutii de clatire orala
- Geluri
- Spray-uri
- Gume de mestecat

Orarul de aplicare depinde de agentul antiplaca, de efectul obtinut, fiind de regula

indicata folosirea intre si dupa periajele dentare.
 Clasificarea agentilor antiplaca

Dupa structura chimica si efectul asupra bacteriilor placii dentare deosebim :

1. Antiseptice – anuleaza sau previn proliferarea bacteriilor

a. Biguanidele – clorhexidina (CHX)
b. Compusii cuaternari de amoniu – clorhidratul de cetilpiridiniu, hexetidina
c. Alcaloizii vegetali – sanguinarina, extracte din plante
d. Saruri metalice – citratul de zinc, NaCl
e. Compusii fenolici – triclosan, listerina

2. Antibiotice – pot avea efect bactericid sau bacteriostatic; se pot aplica local sau
sistemic

3. Enzime – singure sau in combinatii, dizolva sau modifica activitatea placii bacteriene;
sunt reprezentate de amilaza, proteaze, aminoglucozidaza

Clorhexidina

Este un agent cationic, care leaga gruparile anionice ale glicoproteinelor salivare,
impiedicand astfel aderenta bacteriana. Clorhexidina in sine este insolubila in apa, dar sub
forma digluconatului de clorhexidina ea devine foarte solubila, atat in apa, cat si in alcool.

Caracteristicile clorhexidinei :

- Antiseptic cu spectru larg de actiune, eficient asupra bacteriilor gram-pozitive si

negative si asupra levurilor, este eficienta asupra germenilor cariogeni (streptococul
S.mutans) si parodontopatogeni (Prevotella intermedia, Porphyromonas gingivalis,
Fusobacterium nucleatum, etc)
- Prezinta omogenitate de actiune asupra intregului ecosistem microbian al cavitatii
bucale, ceea ce limiteaza riscul dismicrobismelor (dezechilibrelor microbiene)
- Datorita adsorbtiei la suprafetele dentare, pelicula dobandita, restaurarile dentare si
mucoasa orala, are actiune terapeutica prelungita de pana la 10-12 ore
- In concentratii reduse, are efect bacteriostatic, iar la concentratii crescute are actiune
bactericida imediata

Mecanisme de actiune :

- Impiedica aderenta bacteriilor la suprafetele dentare si mucoase

- Distruge peretele celulelor bacteriene, reducand astfel formarea placii dentare

Chimic, clorhexidina este compatibila cu toate substantele cationice (compusi

cuaternari de amoniu) si cu alcoolul, care-i potenteaza si solubilitatea.

Clorhexidina este incompatibila cu :

- Substantele anionice minerale (formeaza precipitate insolubile de Ca, Mg, Zn)
- Substantele anionice organice (sapunuri si detergenti), dintre care cel mai important
este lauril-sulfatul de sodiu, un agent surfactant folosit pe scara larga atat in pastele de
dinti cat si in numeroase produse de ingrijire corporala. Sub actiunea lauril-sulfatului
 de sodiu, clorhexidina isi pierde eficienta, aceasta neutralizare durand pana la 2 ore.
Din aceste considerente, Academia Americana de Parodontologie recomanda o
perioada de asteptare de cel putin 30 de minute intre utilizarea unei paste de dinti pe
baza de lauril-sulfat de sodiu sau fluorura de staniu si clatirea cu solutii pe baza de
clorhexidina.
- Ionii de calciu pot inhiba competitiv CHX
- Glucoza
- Apa dura
- La concentratii de 0,05% devine incompatibila cu cloruri, borati, carbonati, citrati,
nitrati, fosfati, sulfati
- Monofluorfosfatul de sodiu
- Colorantii utilizati in pastele de dinti
- Agentii de legare folositi in pastele de dinti

Reactii adverse :

- Coloratii brune reversibile, la nivelul dintilor, restaurarilor si pe mucoasa orala.

Moleculele de CHX, extrem de reactive, se combina cu elementele cromogene
alimentare, precipitandu-se ulterior pe suprafetele mentionate. (Fig. 1)

Fig. 1 – Coloratii brune reversibile la nivelul dintilor, reactii adverse ale clorhexidinei

- Modificari ale gustului, datorita denaturarii proteinelor de suprafata din mugurii

gustativi. Pacientii acuza senzatia de gust amar, diminuarea sau pierderea temporara a
senzatiei gustative
- Senzatie de arsura, ca manifestare a descuamarii epiteliului oral
- Eroziuni la nivelul mucoasei orale, mai ales la concentratii mari
- Glosita dureroasa (Fig. 2)

Fig. 2 – Limba neagra paroasa, reactie adversa a clorhexidinei

- Tumefierea glandei parotide si inflamarea glandelor salivare (reactie adversa

ocazionala). Acestea sunt reversibile la intreruperea tratamentului.
- Favorizeaza formarea tartrului
- Hipersensibilitate dentinara
- Amplifica rata de keratinizare
- Xerostomie, senzatie de uscaciune a gurii

Indicatiile clorhexidinei :

- Clatirea antiseptica a cavitatii bucale inainte de punctia anestezica sau inainte de

efectuarea tratamentelor stomatologice, pentru reducerea germenilor orali (scade
potentialul infectios al aerosolilor degajati in timpul manoperelor cu ultrasunete,
turbina, etc.)
- Clatiri orale timp de 2 saptamani dupa interventii chirurgicale orale
- Persoane cu boli sistemice asociate, cu imunitate scazuta (leucemii, infectii HIV,
diabet)
- La pacientii care nu pot efectua periajul dentar : traumatisme fizice grave (de
exemplu, fractura maxilara sau mandibulara care necesita imobilizarea arcadelor
dentare timp de 4-6 saptamani, cu imposibilitatea realizarii periajului dentar)
- Pentru reducerea halitozei
- La persoanele cu afte sau alte leziuni ulcerative la nivelul mucoasei orale, pentru a
preveni recidiva si suprainfectarea
- La persoanele cu handicap fizic sau psihic, care sunt incapabile sa mentina o igiena
orala optima
- La persoanele care au fost supuse radioterapiei in regiunea capului si gatului
- In ultimele doua trimestre de sarcina, pentru prevenirea gingivitei de sarcina
- Dupa detartraj, la persoanele cu gingivita grava, ca metoda adjuvanta pentru
favorizarea vindecarii
- Pentru decontaminarea protezelor dentare la pacientii cu stomatite protetice. Proteza
se periaza, apoi se scufunda timp de 15 minute in solutia de clorhexidina, de 2 ori pe
zi

Clorhexidina se utilizeaza si in cadrul tratamentelor stomatologice, cum ar fi :

- Odontologie – pentru toaleta cavitatii dentare preparate, inainte de obturarea acesteia

- Endodontie – pentru lavajul spatiului endodontic, in combinatie cu tratamentul
mecanic al canalelor radiculare
- Parodontologie – irigatia pungilor parodontale cu solutii si geluri pe baza de CHX in
vedera suprimarii florei microbiene subgingivale

Mod de utilizare :

- Se foloseste de 2 ori pe zi, avand in vedere durata sa de actiune

- Dintii trebuie igienizati in prealabil, pentru a permite adsorbtia cat mai buna a
clorhexidinei pe suprafetele dentare
- Aproximativ la o ora dupa periaj se ia in gura o cantitate de 10 ml de solutie de
clohexidina si se clateste viguros cavitatea orala, timp de cel putin 1 minut
- Solutia se scuipa si se evita consumul de lichide si alimente cel putin 2 ore

Concentratii utilizate :

- Cea mai uzuala concentratie este 0,2% digluconat de clorhexidina

 - Se mai folosesc solutii de 0,05% - 0,12%
- Cresterea concentratiei peste 0,2% nu ofera actiune antiplaca semnificativ superioara,
insa se amplifica mult reactiile adverse

Forme de prezentare :

- Solutii pentru clatiri orale (ape de gura pentru clatirea gurii, cu concentratii de 0,12%,
0,2%, 0,1% si pentru irigari orale, cu concentratie de 0,06%)
- Geluri (concentratie 0,2%, eficiente in tratamentul stomatitelor, candidozelor, aftelor
sau se aplica direct in punga parodontala)
- Spray-uri (concentratie 2%, se pot folosi ca antiseptic cutanat dupa efectuarea
interventiilor chirurgicale)
- Dispozitive cu eliberare lenta (30% CHX) ce se introduc in pungile parodontale dupa
detartraj, ca metoda adjuvanta in reducerea populatiei microbiene subgingivale
(conuri Periochip)
- Gume de mestecat cu clorhexidina, utilizate de 2 ori pe zi
- Tablete pentru dezinfectarea cavitatii bucale si a faringelui (de exemplu Hexoraletten)
- Paste de dinti (clorhexidina se combina greu cu ingredientele pastelor de dinti datorita
incompatibilitatii chimice), cu 1% clorhexidina
- Lacuri cu clorhexidina 40% - de aplicat pe dinti timp de 15 minute (recomandate
pacientilor cu cario-activitate intensa, in aplicatii o data pe luna). Exemplu de produs :
EC40.
- Lacuri cu clorhexidina 1% si timol – se recomanda o aplicatie pe saptamana, pentru
perioade de la 8 saptamani la 3 luni (de exemplu, produsul Cervitec)

Pentru a evita aparitia efectelor secundare, clorhexidina se administreaza pentru

perioade scurte de timp, de maxim 21 de zile.
Clorhexidina inhiba formarea cheagului sanguin, motiv pentru care, in cazul plagilor
osoase, se contraindica utilizarea ei timp de 2-3 zile.

Produse comerciale pentru apele de gura cu clorhexidina : (Fig. 3, 4)

- Corsodyl (GSK) 0,2%

- Chlorhexamed (P&G) 0,1 – 0,12%
- Curasept (Curaprox) 0,05 – 0,12% - 0,2%
- Hexoral (Pfizer) 0,2%
- Peridex (3M) 0,12%
- Periogard (Colgate-Palmolive) 0,12 – 0,2%
- Eludril (Pierre Fabre) 0,10%
Fig. 3 – Corsodyl – forme de prezentare

Fig. 4 – Eludril – forme de prezentare

Alexidina

Prezinta o structura asemanatoare cu cea a clohexidinei, dar este mai putin iritativa la
nivel local, deoarece-i lipseste gruparea fenilica.

Hexetidina

Se caracterizeaza prin efect antibacterian si antimicotic, dar efectul ei se diminueaza in

prezenta salivei. Combinatiile cu ioni metalici bivalenti (Mg, Ca, Cu) amplifica eficienta sa.
Nu este raspandita in practica.

Compusii cuaternari de amoniu – clorura de cetilpiridiniu

Au anumite similitudini cu clorhexidina atat din punct de vedere al proprietatilor

chimice, cat si din perspectiva efectelor antimicrobiene. Agentii antiplaca din aceasta
categorie sunt cationi puternic atrasi de suprafetele anionice ale dintilor si ale placii
bacteriene, care alterneaza tensiunea superficiala.
 Au o capacitate de adsorbtie redusa. Astfel se explica capacitatea antiplaca redusa si
necesitatea de a fi utilizati de 4 ori pe zi.
Activitatea lor este modificata de catre substantele anionice : parfumuri, elemente
abrazive si alte componente cu sarcina electrica din pastele de dinti. Este deci de preferat ca
inaintea folosirii acestor produse, cavitatea orala sa fie bine clatita de resturile de pasta de
dinti.
Efecte secundare :
- Coloratii brune
- Senzatie de usturime, arsura si descuamarea mucoaselor
- Reactioneaza cu metalele din aparatele gnatoprotetice

Forme de prezentare :
- Solutii pentru clatiri orale
- Geluri

Produse comerciale : Cepadont, Cepacol, Alodont (Fig. 5)

Fig. 5 – Paroex (GUM SUNSTAR) cu CPC (clorura de cetilpiridinium) – forme de

prezentare

Alcaloizii vegetali

Principalul reprezentant al grupei este extractul de Sanguinarina care contine ca

element activ benzofenantidina. Extractul vegetal se obtine din radacina de Sanguinarina
candensis, planta ce creste in USA si Canada. Are efect antimicrobian si antiinflamator.
Forma de prezentare poate fi pasta de dinti sau solutie pentru clatire orala, unde
concentratia principiului activ este de 0,03% + 0,2% clorura de zinc (aceasta mareste
eficienta, deoarece sarurile metalice au proprietati antibacteriene).

Mecanismul de actiune :
- Alterarea suprafetei bacteriene, care conduce la scaderea agregarii si aderentei
bacteriilor
 - Reducerea cantitatii de placa bacteriana si a inflamatiei gingivale, cand solutiile de
clatire si pastele de dinti sunt utilizate impreuna, cu o frecventa de 4 ori pe zi
- Eficient si in tratamentul halitozei, deoarece anihileaza sulfurile volatile
- Inhiba degradarea metabolica a glucozei, mentinand pH-ul salivar in limite fiziologice

Efecte secundare : - senzatii de arsura, fara aparitia de coloratii

Produse comerciale : Periogard (Fig. 6)

Fig. 6 – PerioGard – forme de prezentare

Alte extracte vegetale : lemnul dulce, salvia, menta, musetelul, cimbrul de gradina,
eucaliptul, anasonul. Acestea prezinta actiune antiinflamatoare, antiseptica, astringenta si
cicatrizanta.

Sarurile metalice

Citratul de zinc – are actiune inhibitorie moderata asupra placii bacteriene in formare,
dar actioneaza si pe placa bacteriana deja existenta. Retentia la nivelul cavitatii orale se
realizeaza sub forma unor microrezervoare la suprafetele dentare si tesutul gingival. Ionii
metalici inhiba cresterea si metabolismul bacterilor din saliva si din placa bacteriana aderenta
deoarece se leaga electrostatic de grupele carboxilat, fosfat, sulfat ale moleculelor de proteine
si glicoproteine. Deoarece eficienta lor este mai redusa ca a clorhexidinei, sarurile metalice se
vor asocia cu agenti antiplaca neionici.
Sistemul triclosan + citrat de zinc are o foarte buna actiune antiplaca.

Triclosanul

Este agentul antibacterian cel mai important dupa clorhexidina, avand un spectru larg
de actiune.
Caracteristicile triclosanului :
- Actiune bacteriostatica, mai redusa decat a CHX
- Poseda spectru antimicrobian larg impotriva bacteriilor gram-pozitive si gram-
negative
- Este adsorbit de peretele bacteriilor salivare si din placa dentara aderenta si
interfereaza cu metabolismul bacterian
- Agent neionic, deci este compatibil cu compusii anionici (un avantaj foarte mare)
- Insolubil in apa si din acest motiv necesita asocierea cu o baza sau un alcool sau
diversi surfactanti
- La concentratii mai mari de 0,5% apar tulburari ale perceptiei gustative (Fig. 7)
Fig. 7 – Triclosanul in compozitia apelor de gura si a pastelor de dinti, exemple de produse
comerciale

Listerina

Reprezinta combinatia mai multor substante : mentol, timol, eucaliptol, diluate in

alcool si apa.
Reactii adverse : colorarea dintilor, senzatie de arsura, gust amar
Datorita continutului ridicat de alcool (21-27%), tendinta este de a nu se recomanda
produsul, avand in vedere datele din literatura cu privire la riscul cancerigen. (Fig. 8)

Fig. 8 – Ape de gura cu continut de listerina

Peroxizii

Microorganismele anaerobe gram negative implicate in etiopatogenia gingivitei si

parodontitei sunt sensibile la oxigenul activ. De aceea s-a introdus utilizarea peroxizilor in
practica (apa oxigenata, peroxidul de uree).
Acesti agenti care elibereaza oxigen au urmatoarele proprietati :
- Efect antimicrobian impotriva anaerobilor
- Faciliteaza vindecarea
- Stimuleaza activitatea antimicrobiana in saliva
- Intensifica functiile leucocitelor la nivelul interfetei dinte-gingie (Fig. 9)
Fig. 9 – Exemple de ape de gura cu peroxizi

Antibioticele

Dezavantajele utilizarii locale a antibioticelor sunt:

- Pot induce sensibilizarea pacientului si ulterior, in cazul unei readministrari sistemice,

vor aparea manifestari alergice
- Perturbarea echilibrului florei microbiene
- Dezvoltarea unor specii bacteriene rezistente, capabile sa disemineze regional sau
sistemic

Enzimele

Teoretic degradeaza matricea intercelulara a placii bacteriene si impiedica acumularea

placii. Au efect de scurta durata.