Bilet 1

1. Acțiunea antisepticilor (Clorhexidinei, Triclosanului, preparatelor Iodului ș.a.) asupra

plăcii bacteriene.
Conceptul de control al plăcii dentare urmăreşte limitarea dezvoltării și proliferării acesteia prin orice mijloace.
În acest context, agenţii chimici antiplacă sunt indicați numai ca adjuvanţi ai controlului mecanic al plăcii şi nu
vor înlocui periajul dentar decât în cazuri speciale şi pentru perioade scurte de timp. Au fost propuşi spre
utilizare mai mult de 100 de agenţi chimici anti-placă, care au fost clasificați variat. Una dintre clasificările
demne de reținut este cea a lui Mendel, care împarte toate substanțele antiplacă în:
1. Antiseptice
a. Biguanide - clorhexidina
b. Compuşi fenolici - triclozanul şi listerina
c. Alcaloizii vegetali - sanguinaria
d. Compuţii cuaternari de amoniu - clorhidratul de cetilpiridinium, hexitidina
e. Sarurile metalelor - citratul de zinc, clorura de sodiu, fluorurile
f. Agenţii de oxidare
2. Antibiotice
3. Enzime
4. Agenţi non-enzimatici.
Dintre substanţele cu acţiune eficientă antiplacă se detaşează antisepticele.
Clorhexidina
Clorhexidina este un antiseptic de elecţie împotriva plăcii microbiene datorită adsorbţiei şi menţinerii
prelungite în timp pe suprafeţele dentare. Efectul este datorat puternicei încărcături cationice şi a abilităţii de a
se uni cu grupările anionice de pe suprafeţele bacteriene şi dentare. Aceste legături pot afecta celulele
microbiene în diferite moduri: alterarea permeabilităţii peretelui celular, modificarea receptorilor de pe suprafaţa
celulei microbiene cu efect asupra tranzitului nutritiv de la acest nivel.
A fost demonstrată capacitatea clorhexidinei de a stimula producerea de către neutrofile a anionului
superoxid O2. Clorhexidina are o acţiune mai eficientă împotriva germenilor gram-pozitivi decât asupra celor
gram-negativi. Clorhexidina în concentraţie de 0,1 µg/ml are acţiune bacteriostatică, iar la 100 µg/ml acţiune
bactericidă.
Clorhexidina prezintă un spectru larg antibactericid, antifungic, antiplacă (reduce adeziunea), şi
antiinflamatoriu, aduce rapid pH oral la neutru şi prezintă efect remanent de 8-12 ore. Este deosebit de
activă şi împotriva microorganismelor patogene parodontale, dar penetrează puţin în adîncimea pungilor
parodontale. Folosirea ei în cazul pacienţilor netrataţi convenţional în prealabil crează probleme, datorită
vindecării ţesuturilor superficiale, mecanism prin care generăm complicaţii, de genul abceselor parodontale.
 Având un puternic efect cationic, clorhexidina poate interfera cu absorbţia fluorului la nivelul structurilor
dentare dure şi, în plus este inactivată de o serie de ingrediente din compoziţia pastelor de dinţi (lauril sulfatul de
sodiu), motiv pentru care utilizarea lor se va face după un anumit interval de timp (30-60 min după periaj).
Indicaţiile folosirii clorhexidinei:
- ca soluţie dezinfectantă, la decontaminarea suprafeţelor, la dezinfecţia instrumentarului sau a mucoaselor,
înaintea pucţiei anestezice;
- ca apă de gură, sau ca gel, la tratamentul gingivitelor ulcero-necrotice, candidozelor, aftelor, amigdalitelor,
faringitelor etc.
- la clătirea gurii ca parte a protocoalelor pre- şi postoperatorii; înaintea procedurilor care produc cantităţi mari
de aerozoli (şlefuiri, detartraje);
- în clătituri antiseptice, înaintea procedurilor stomatologice la pacienţii cu boli grave;
- la tratarea parodontopatiilor şi a complicaţiilor acestora, la pacienţii cu aparate ortodontice fixe sau mobile, cu
imobilizări intermaxilare, la cei cu implantruri dentare sau cu variate incapacităţi fizice şi psihice;
-la clatirea gurii pacienţilor cu diferite grade de xerostomie, inclusiv şi celor ce au suportat iradieri în zona cap-
gât;
- pentru a reduce halitoza;
- prevenirea depunerii plăcii microbiene.
Mod de utilizare: Se recomandă clătirea gurii cu soluţii de clorhexidină sau aplicări de gel, de două
ori pe zi, dimineaţa şi seara, timp de circa 30 secunde, după periaj.
Irigaţia supragingivală, o dată pe zi, cu 400 ml de clorhexidină soluţie 0,02% produce o inhibare totală a
formării plăcii supragingivale fară efecte secundare de colorare.
În gingivitele cronice şi în parodontitele marginale s-au obţinut rezultate remarcabile prin irigaţii ale
şanţurilor gingivale sau pungilor parodontale cu clorhexidină soluţie 0,2%.
Efecte secundare.
Utilizarea prelungită a clorhexidinei poate fi urmată de unele efecte secundare:
- depunerea crescută de tartru supragingival. Se recomandă controlul depunerii tartrului şi îndepărtarea lui la
intervale de cel mult 6 luni;
- coloraţii galben-maronii ale dinţilor, obturaţiilor cu ciment-silicat sau acrilat şi ale suprafeţei dorsale a limbii.
Coloraţiile dinţilor şi ale obturaţiilor se îndepărtează prin periaj rotativ cu paste de curăţat şi lustruit folosite după
detartraj;
- modificări tranzitorii ale senzaţiei gustative sau gust amar;
- iritaţii minime şi descuamări superficiale ale mucoasei bucale, în special la copii;
- reacţii alergice;
- tulburări digestive, reacţii de intoxicaţie alcoolică prin ingestie voluntară sau accidentală;
- la un număr redus de persoane s-au remarcat tumefacţii parotidiene după folosirea îndelungată a clătirii cu
clorhexidină.
Datorită efectelor secundare folosirea clorhexidinei în soluţii, paste, geluri etc. trebuie limitată la
perioade scurte timp, în alternanţă cu îngrijirile uzuale prin periaj dentar.
Cu toate aceste efecte secundare, clorhexidina s-a dovedit prin studii în vitro şi in vivo un agent antimictobian
deosebit de activ şi eficient asupra plăcii microbiene şi care nu dezvoltă în timp rezistenţă.
Forme de prezentare: - ape de gură – cu clorhexidină 0,12% (în SUA -Peridex) sau 0,2% (în Europa şi
Canada) şi în ultimul timp cu 0,1%.
Denumiri comerciale:
CORSODIL, PLAK-OUT, LACALUT ACTIV, LACALUT SENSITIVE, CLORHEXIMED, HIBIDENT,
PERIDEX.
Atunci când soluţia de clorhexidină se foloseşte în irigări orale, concentraţia recomandată este de 0,06% .
-gelurile cu clorhexidină 0,2% sunt eficiente în tratamentul stomatitelor, candidozelor, aftelor, sau se pot aplica
direct în pungile parodontale. Denumiri comerciale: CORSODYL, -PLAK-OUT, ELUGEL;
-conurile PERIOCHIP cu eliberare lentă de fluor (2,5 mg) se întroduc periodic în punga parodontală;
-gumele de mestecat cu 20 mg de clorhexidină la o lamă utilizate de două ori pe zi;
-pastele de dinţi cu 1% clorhexidină au o eficienţă superioară celor cu fluor;
-lacuri cu clorhexidină 40%; de aplicat pe dinţi timp de 15 min. Se recomandă pacienţilor cu carioactivitate
intensă, în aplicaţii o dată pe lună (produs EC 40).
Influenţa triclozanului asupra plăcii bacteriene
Triclozanul este un agent antimicrobian cu un spectru larg de acţiune, din punct de vedere chimic
reprezintă un eter hidroxifenil cu o eficienţă de circa 65% comparativ cu clorhexidina. Se utilizează în
concentraţie de 0,3%. Este comercializat de către Procter&Gamble sub numele de Mentadent P şi de către
Colgate sub denumirea comercială Plax. Mecanismul de acţiune este determinat de acţiunea lui asupra
membranelor citoplasmatice ale bacteriilor. În dependenţă de concentraţie, triclozanul poate avea acţiune
bacteriostatică sau bactericidă. Acţiunea bacteriosatică este determinată de deminuarea absorbţiei aminoacizilor
esenţiali de către bacterii. Acţiunea bactericidă se manifestă prin dereglarea membranei celulare citoplasmatice.
Triclozanul este eficient împotriva bacteriilor grampozitive şi gramnegative. Este compatibil cu alte substanţe
medicamentoase.
Alcaloizii vegetali
Principalul reprezentant al acestei grupe este sanguinaria. Este un agent cationic de suprafaţă, solubil în
apă care prezintă capacitate de legare la lipoproteinele membranei microbiene, generând efect bactericid. În plus,
sanguinaria inhibă metabolismul glucidic, mecanism, prin care pH bucal se menţine în limite fiziologice sau
reduce aderenţa microbiană şi depunerile de placă. Prezintă o acţiune antiplacă specială, acţionând mai ales
asupra plăcii subgingivale, ce poate fi comparabilă ca efect cu cel al clorhexidinei asupra celei supragingivale.
Acţiunea antiplacă şi antimicrobiană se produc la o concentraţie a substanţei active de 16g/ml. Efectul secundar
se manifestă printr-o uşoară senzaţie de arsură.
Se comercializează sub formă de apă de gură, la o concentraţie de 0,03% sau ca pastă de dinţi, unde se
găseşte în combinaţie cu monofluorfosfatul de sodiu (denumirea comercială Veadent).
Compuşii cuaternari de amoniu
Sunt agenţi cationici de suprafaţă puternic atraşi de suprafeţele dentare şi de componentele chimice ale
plăcii. În plus, produc reducerea tensiunii superficiale a coroanelor dentare. Cu toate că prezintă o atracţie
iniţială puternică la ţesuturile orale, prezintă o eficienţă antiplacă mult mai redusă în comparaţie cu clorhexedina,
efectul antiplacă menţinându-se un timp mult mai redus. Compuţii cuaternari de amoniu acţionează
antimicrobian, prin distrugerea membranei celulare, şi produce alterări la nivel citoplasmatic.
Din această grupă fac parte clorura de cetylpiridinium, clorura de benzalconium şi hexetidina. Ele intră în
componenţa unor ape de gură la concentraţii de 0,05%, cu care pacientul îşi clăteşte gura de 2-4 ori pe zi.
Denumirile comerciale sunt Cepadont, Cepacol, Alodont, Aquafresh, Scope.
Efectele secundare:
- Coloraţiile dentare
- Creşterea vitezei de depunere a tartrului dentar
- Folosirea îndelungată şi componenta alcoolică pot provoca leziuni descuamative, senzaţii de arsură la
nivelul limbii.
În plus, acţiunea lor este anihilată de prezenţa componentelor anionice din componenţa pastelor de dinţi,
motiv pentru care ele vor fi folosite doar după o clătire atentă a gurii.
Agenţii de oxidare
Principalul reprezentant al grupei este peroxidul de oxigen sub formă de apă oxigenată. Este un antiseptic
eficient, care acţionează asupra spirochetelor, a bacteriilor anaerobe sau a S. Piogenes. Mai are şi acţiune
hemostatică şi de îndepărtare a detritusurilor organice. Folosită în irigări subgingivale prezintă un efect rapid, dar
de scurtă durată, asupra germenilor anaerobi, şi este inactivată de substanţele organice prezente.
Efectele secundare sunt destul de severe: de la hipercheratoză şi hiperplazii până la ulceraţii orale şi
chiar efecte cancerigene.
Alte preparate medicamentoase cu efecte de oxidare sunt:
- Cloramina B eliberează fluor activ, iar în combinaţie cu apa, în soluţie de 3 %, eliberează oxigen activ,
este utilizat în spălături locale.
- Oxigenul monobaric întrodus subgingival, produce acelaşi efect, ca şi apa oxigenată, el fiind indicat mai
ales în tratamentul osteomielitei.
- Albastru de metilen 2% prezintă o acţiune antiseptică redusă. El crează un mediu incompatibil dezvoltării
microorganismelor, prin creşterea potenţialului redox, obţinut mai ales la nivelul pungilor parodontale.
 Sărurile unor metale
Se utilizează clorura de sodiu, bicarbonatul de sodiu şi sulfatul de magneziu. Efectul este datorat
presiunii osmotice create, ceea ce determină atragerea apei din interiorul celulelor, mecanism prin care se reduce
edemul inflamator şi cel post-traumatic. În plus, soluţiile izotone, cât şi cele hipertone cu clorură de sodiu
stimulează circulaţia sanguină şi secreţia salivară, realizând de asemenea şi curăţirea ţesuturilor. Dar, folosite
timp îndelungat, asemenea soluţii pot provoca ulceraţii sau retracţii gingivale, candidoze, hipertrofia papilelor
linguale.
Activitatea antisepticelor este influenţată de anumiţi factori, printre care enumerăm:
-concentraţia preparatului;
-pH preparatului;
-forma şi metoda de aplicare.

2. Metoda Fones de periaj dentar.

Este metoda cea mai indicată pentru copii şi necesită o periuţă de dinţi moale, cu diametrul filamentelor cuprins
între 0,15 şi 0,20 mm.
Metoda presupune introducerea periuţei între obraz şi suprafeţele dentare de curăţat, pacientul ţinând dinţii în
ocluzie. Constă în mişcări circulare largi dinspre posterior spre anterior, pe dinţi şi mucoasa gingivală, atrăgând
chiar fundurile de sac vestibular.
Trebuie însuşită de copii cât mai de timpuriu, făcându-se analogie între traiectoria periuţei şi spirala ce o
desenează ei (copiii) pentru a reprezenta fumul ieşind din coşul caselar. Suprafeţele linguale şi palatinale ale
frontalilor sunt periate prin mişcări de du-te-vino antero-posterioare. Copiii de varstă preşcolară nu au încă
capacitatea de a efectua un periaj eficient şi deaceea se recomandă ca părinţii să-şi asume rolul principal şi
responsapilitatea efectuării periajului dentar. La această vârstă, dinţii temporari, prin crestele şi tuberculii
specifici, pe feţele vestibulare sau orale ale dinţilor şi morfologia arcadelor, permit realizarea unei curăţiri
satisfăcătoare prin mişcări orizontale. Când mişcările sunt dominant orizontale, periajul devine traumatogen şi
puţin eficace, ducând la favorizarea apariţiei recesiunilor gingivale.

3. Indicele de intensitate a cariei dentare. Nivelurile de intensitate a cariei dentare la

copiii de 12 ani după OMS.
Indicele de intensitate este alcătuit din numărul mediu de dinţi cariaţi (C), obturaţi (O) şi extraşi ce revin la
o persoană.
Valoarea indicelui COE exprimă gravitatea (activitatea) procesului carios. Există diferite adnotări ale acestui
indice:
- CER (C-carie, E-extracţie, R-reconstituire prin obturaţii);
- DMF (D - decay (carie);
- M - missing (extracţie),
 - F – filling (obturaţie).

În notarea indecelui de intensitate pentru dinţii permanenţi se folosesc litere mari, iar pentru dinţii temporari
litere mici (co, cr, dmf). Dinţii temporari extraşi din cauza rezorbţiei radiculare înaintea substituţiei lor cu cei
permanenţi nu se notează.
Indicele de sporire a intensităţii (rata cariei, morbiditatea) reprezintă creşterea indicelui COE într-o anumită
perioadă de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.)
OMS (1980) a propus următoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani:

1. foarte joasă (0-1,1);

2. joasă (1,2-2,6);
3. moderată (2,7-4,4);
4. înaltă (4,5-6,5);
5. foarte înaltă (6,6 şi mai mult).

Bilet 2

1. Impactul preparatelor fluorului asupra plăcii bacteriene.

Fluorurile au un efect antimicrobian (antiplacă) printr-o serie de mecanisme ca:
- reducerea glicolizei;
- inactivarea unor enzime microbiene;
- modificarea permeabilităţii de membrană;
- inhibarea formării substratului polizaharidic al plăcii sintetizat de celule microbiene;
- reducerea abilitătii hidroxiapatitei pentru fixarea proteinelor;
- deminuază energia de suprafaţă a smalţului acţionând ca agenţi tensioactivi, care împiedică depunerea plăcii
microbiene.
Pentru prevenirea fixării depunerilor dentare şi a plăcii bacteriene pe suprafeţele dentare se utilizează
pelicule speciale. La aplicarea lor pe suprafeţele dentare se formează o barieră hidrofobă impermiabilă, ce
împedică fixarea microorganismelor pe aceste suprafeţe. Peliculele uleioase se menţin pe suprafaţele dentare
până la următoarea primire a mesei.
În decembrie 1985, Council on Dental Therapeuics of A.D.A, stabileşte criteriile pe care trebuie să le
îndeplinească un produs antiplacă pentru a putea fi comercializat şi administrat oamenilor.
Asemenea agenţi chimici trebuie să prezinte anumite proprietăţi, reprezentate de:
1. Specificitate – să prezinte efectul scontat doar la nivelul cavităţii orale;
 2. Eficacitate – defineşte capacitatea agentului chimic antiplacă de a acţiona numai asupra
microorganismelor responsabile, în principal de producerea cariei şi a parodontopatiilor;
3. Substantivitate- defineşte calitatea substanţei de a fi adsorbită de ţesuturi într-o zonă ţintă şi ca respectiva
substanţă să rămână activă o perioadă de timp;
4. Siguranţă în utilizare – se vor utiliza doar acele produse care şi-au primit avizele pentru aplicarea lor
clinică;
Regula este ca fiecare produs propus spre comercializare să treacă testul a cel puţin două cercetări clinice,
efectuate pe parcursul a minim şase luni;
5. Sa necesite aplicări la o frecvenţă redusă;
6. Să acţioneze şi asupra halenei fetide.

2. Metoda Standard de periaj dentar.

Arcada dentară este împărţită în 6 segmente: câte două frontale (incisivii şi caninii), premolarii, molarii, din
stânga şi din dreapta.
Periajul dinţilor şi a gingiilor se începe pe suprafeţele vestibulare ale molarilor superiori din dreapta şi treptat
se periază până la molarii superiori din stânga, urmează apoi perierea suprafeţelor masticatorii, după care
urmează perierea suprafeţelor palatinale. În aceiaşi consecutivitate se periază şi dinţii inferiori.
Plasarea filamentelor periuţei este sub un unghi ascuţit faţă de axul dintelui la perierea suprafeţelor
vestibulare, palatinale şi linguale atât a dinţilor superiori cât şi inferiori. Mişcările măturătoare vor fi spre în jos
la maxilar şi spre în sus la mandibulă, urmate de câteva mişcări orizontale înainte-înapoi şi se termină cu câteva
mişcări de rotaţie. Efectuând un semicerc periuţa revine la poziţia iniţială, după care se trece la următorul
segment şi combinaţia de mişcări se repetă. Suprafeţele ocluzale ale premolarilor şi molarilor sunt periate prin
mişcări de rotaţie combinate cu mişcările orizontale înainte-înapoi.
Pe fiecare suprfaţă dentară se vor efectua nu mai puţin de 10 mişcări, în total se vor realiza 400-500 mişcări.

3. Indicele CPITN: cuantificarea rezultatelor și atribuirea scorului.

CPITN (Community Periodontal Index of Treatment Needs –
indicile nevoilor de tratament parodontal al comunităţii)
Examinarea ţesuturilor parodonţiului se efectuează cu ajutorul sondei butonate gradate. Forţa aplicată pe
sonda parodontală nu trebuie să depăşească 25 gr. Sondarea se divizează în componentul operator pentru
determinarea profunzimii pungii şi componentul senzitiv pentru depistarea tartrului subgingival.
Se vor examina sectantele în regiunea următoarelor grupe de dinţi 16-17, 11, 26-27, 36-37, 31, 46-47.
Examinând dinţii se vor înregistra codurile ce corespund stării mai grave. Dacă lipseşte unul din dinţii
menţionaţi se va examina dintele învecinat în sectantul corespunzător.
Profunzimea pungilor parodontale se apreciază conform gradaţiilor pe partea activă a sondei de 3,5 - 5,5 mm.
 Tartrul dentar subgingival se determină nu numai atunci când este mult, ci şi când se simte rugozitatea în
timpul mişcării sondei de-a lungul rădăcinii dintelui, respectând configuraţia anatomică.
Dacă după examinarea şi sondarea dinţilor nu s-au depistat schimbări, aceiaşi dinţi se examinează cu ajutorul
oglinzii pentru depistarea hemoragiei gingivale, care poate apărea după 30-40 secunde.
Aprecierea indicelui CPITN se face după următoarele coduri:
0 - lipsa semnelor patologice;
1 - gingivoragie după sondare;
2 - prezenţa tartrului supra- şi subgingival;
3 - pungă parodontală până la 4-5 mm adâncime;
4 - pungă parodontală cu profunzimea 6 mm şi mai mult
Interpretarea:
1. Frecvenţa afecţiunilor parodontale - procentul pacienţilor (din cei examinaţi) la care s-a depistat:
1) parodonţiu intact;
2) gingivoragie;
3) tartru dentar;
4) pungă parodontală cu profunzimea până la 4-5 mm;
5) pungă parodontală cu profunzimea 6 mm şi mai mult.
2. Intensitatea afecţiunilor parodontale, media sextantelor la o persoană examinată cu:
a) parodonţiu sănătos;
b) gingivoragie, tartru, pungi parodontale (1+2+3+4);
c) tartru dentar şi pungi parodontale (2+3+4);
d) pungi parodontale cu profunzimea până la 4-5 mm (3)
sau pungi parodontale de profunzimea 6 mm şi mai mult (4).
3. Necesitatea tratamentului:
0 - tratamentul nu este necesar;
1 - este necesară instruirea igienică;
2 - detartraj, instruire igienică;
3 - detartraj, tratament complex (chirurgical ş.a.);
4 - detartraj, tratament complex (operaţii cu lambou,
tratament ortodontic etc.).
BIlet 3
1. Indicele de igienă orală OHI - S (Green J., Vermillion J., 1964). Codificarea,
interpretarea și aprecierea nivelului de igienă orală.
Se face examenul fetelor vestibulare la: 16, 11, 26, 31 si a fetelor linguale la: 36, 46. Depozitele moi se pun in
evidenta cu sonda plimbata pe suprafata examinata, apoi se determina tartrul dentar.
0 = absenta depozitelor moi sau a coloratiilor;
1 = depozitele moi acopera cel putin 1/3 din suprafata dentara;
2 =depozitele moi acopera intre 1/3 si 2/3 din suprafata dintelui;
3 = depozitele moi acopera mai mult de 2/3 din suprafata dintelui.

Pentru aprecierea tartrului dentar se folosesc notele:

0 = absenta tartrului dentar;
1 = tartrul dentar supragingival acopera 1/3 din suprafata dentara;
2 =tartrul dentar supragingival acopera 2/3 din suprafata dintelui;
3 = tartrul dentar supragingival acopera mai mult de 2/3 din suprafata dintelui, tarrul subgingival circumvaleaza
coletul dintelui.

OHI-S (Oral hygiene indices simplified) =IDD+ITD

IDD=punctajul depunerilor denature la 6 dinti/6
ITD= punctajul tartrului dentar la 6 dinti/6

2. Metoda Leonard de periaj dentar.

Leonard a descris și a recomandat mişcările verticale, in care dinții maxilari şi mandibulari sunt periați separat.
Cu dinții cap la cap în regiunea frontală, plasăm suprafața activă a periuței în unghi drept cu axul lung al dintilor.
Perierea verticală, în sus și în jos, se face fără presiune exagerată, iar la final, se indică o ușoară rotație, când se
ajunge in contact cu gingia. De retinut, că dinții maxilari şi mandibulari nu sunt curățați prin aceleaşi serii de
mişcări, ci separat. Suprafețele masticatoare sunt periate prin miş- cări înainte-înapoi.

3. Indicele PMA: cuantificarea rezultatelor și atribuirea scorului.

Se foloseste pentru determinarea localizarii si intensitatii procesului inflamator al gingiei.

Metoda: Se badijoneaza papilele gingivale, gingia marginala si alveolara cu solutie care contine iod(Lugol).
Inflamatia papilei (P) in regiunea unui dinte se apreciaza cu 1 punct, inflamatia gingiei marginale (M) - cu 2
puncte si a gingiei alveolare (A) - 3 puncte.

suma puncte
PMA = ________________________________ x 100
 3 x numarul dintilor

Interpretarea:
In cazul gingivitei generalizate valoarea indicelui:
- pana la 30% - corespunde gingivitei usoare;
- de la 31% pana la 60% - gingivita de grad mediu;
- mai mult de 60% - gingivita grava.

Bilet 4

1. Indicele de placă bacteriană Silness–Loe. Codificarea, interpretarea și

aprecierea nivelului de igienă orală.

Acest indice identifică placa dentara acumulată de-a lungul marginii. gingivale, unii autori susțin
că anume această placă constituie factorul etiologic principal în declanşarea gingivitelor. Se pot
examina toți dinții prezenți sau numai anumiți dinți. La fiecare dinte se examinează treimea
gingivală şi cele patru suprafețe dentare: vestibulară, orală, mezială și distală. Se pune în
evidență placa prin vizualizare directă (fără colorare). Pe dintele uscat, placa se identifică prin
inspecție, efectuată sub o bună iluminare, cu ajutorul oglinzii şi sondei dentare. Fiecare dinte
este examinat, în aria lui gingivală, vestibular, oral, mezial şi distal. Când placa nu este vizibilă,
apelăm la raclarea suprafeței examinate cu ajutorul sondei dentare.
Cuantificarea cantității de placă se face ținând cont de următoarele rezultate:
0. absența plăcii;
1. film de placă aderent pe marginea gingiei şi pe zona adiacentă dentară, placă vizibilă numai la
trecerea sondei;
2. acumulare moderată de depozite în şantul gingival sau de-a lungul gingiei marginale și pe
dinte, vizibilă cu ochiul liber;
3. acumulare importantă de placă care se întinde între gingia marginală şi suprafața dintelui.
Aceste depozite umplu regiunea interdentară.

Indicele se calculează astfel:

- fiecare dintre cele patru suprafețe ale dintelui - M, D, V, O- primeşte un rezultat de la 0 la 3;
rezultă o sumă care se împarte la 4. Astfel, se obține indicele cantității de placa al dintelui
examinat;
- apoi, rezultatele fiecărui dinte examinat se adună şi suma rezultată este împărțită la numărul de
dinți examinați;
- valoarea PI (Plaque Index) variază între 0 și 3.
Interpretare:
0,0 - igiena orala excelenta
0,1 - 0,9 igiena orala relativ corecta
1,0 - 1,9 igiena orala satisfacatoare
2,0 - 3,0 igiena orala nesatisfacatoare

2. Metoda Reite de periaj dentar.

Poziția firelor periuței este paralelă axului dintelui, vårfurile libere se vor plasa pe marginea
gingivală. Mişcările sunt de alunecare, de la gingie spre coroana dentară. Suprafața periată -
vestibulară, orală. Pe suprafețele masticatoare, mişcările sunt de dute-vino.

3. Factorii predispozanţi în apariţia afecţiunilor parodonţiului.

Factori locali
•Proprietatile agresive ale placii bacteriene ca urmare a unei igiene nesatisfacatoare a cavitatii
bucale
• Ocluzia patologica;
• Anomalii dento-alveolare;
• Anomalii ale tesuturilor moi ale cavitatii bucale;
• Obturatii incorecte si tratament ortodontic nerational;
• Cavitati carioase ale suprafetelor aproximale;
• Frenul scurt al buzelor si limbii;
• Vestibul mic;
• Reactii alergice locale;
• Infectii bacteriene si virotice.

Factori generali
• Dereglari ale sistemului endocrin, sangiun;
• Dereglari hormonale;
• Scaderea nivelului imunitar de orice etiologie;
• Administrarea unor preparate medicamentoase (hidantoina, difenina).
Bilet 5

1. Indicele de placă Quingley şi Hein. Codificarea, interpretarea și aprecierea nivelului de

igienă orală.

Indicele de placa Quingley şi Hein se evalueaza pentru a pune in evidenta cantitatea de placa
dentara, prin colorarea placii cu revelatori si se dau urmatoarele valori:
0 =absenta placii;
1 = insule saparate de placa la nivelul cervical al dintelui;
2 = banda fina continua de placa, de aproximativ 1 mm la nivel cervical;
3 = banda de placa ce acopera de la 1 mm pana la 1/3 din suprafata dintelui; 4 =
placa acopera intre 1/3 si 1/2 din supratata dintelui;
5 = placa ce acopera peste 2/3 din suprafata dintelui.

Interpretare:
0 -igiena orala optima.
0,1 - 0,6 - igiena orala relativ corecta
0,7 – 1,6 -igiena orala satisfacatoare
>de 1,7 -igiena orala nesatisfacatoare

2. Metodele de control al periajului dentar.

Colorarea plăcii dentare reprezintă o metodă de motivare şi conştientizare a pacientului cu

privire la zonele incomplet curăţate.
Soluţii colorante (revelatoare de placa), de evidenţiere a plăcii bacteriene:
- soluţie albastru de metilen 2%; tamponament uşor;
- soluţie violet de genţiană 1%;
- soluţie fucsină bazică 0,2-0,3%;
- soluţie albastru de toluidină 1%;
- sol. hematoxilină 0,1%, urmată de aplicarea soluţiei de eozină 1%;
- sol. iodo-iodurată Lugol (1 gr Iod, 2 gr iodură de potasiu, 40 ml apă distilată); tamponament
uşor;
- soluţia Chayes Beta-Rose;
- soluţia Butler în două nuanţe;
- soluţia de fluorosceină DC galben nr.8 ce devine vizibilă doar prin iluminarea suprafeţelor
dentare cu lumină ultravioletă (Plack-Lite);
- sol. Dis-Plaque colorează placa recentă (2-3 zile) în roşu şi placa mai veche (9-18 zile) în
albastru;
-sol. 2-Tone – eritrozina din componenţa ei colorează placa recentă în roşu, iar albastru
brilliant colorează placa veche în albastru.
Soluţii colorante, de evidenţiere a plăcii bacteriene
Eritrozina este un colorant vegetal solubil în soluţii, încorporat în pastă de dinţi sau sub formă
de comprimate sau drageuri Placolor. Ceplac, Revelan, Mentadent, Red-cote sunt produse sub
formă de drageuri care se dizolvă în salivă şi in placa dentară. Este cel mai utilizat revelator de
placă.
Evidentierea placii bacteriene reprezinta un mijloc convingator pentru imbunatatirea igienei
bucale de pacientii cu probleme in acest sens. Pentru aceasta este invitat sa efectueze periajul
dentar cu o pasta ca Placolor cu eritrozina sau prin dizolvarea unui colorant. Dupa clatirea
abundenta cu apa se examineaza atât de catre medic cât si de pacient in oglinda suprafetele
colorate unde periajul a fost insuficient, de regula cele aproximale dinspre vestibular si oral,
coletul unor dinti si se recomanda un periaj mai insistent al acestora. Controlul se realizeaza de
pacient la 2-3 zile la inceput, apoi o data pe saptamâna pâna la corectarea periajului dentar.
Pentru diferentierea placii bacteriene recent formate de placa veche se utilizeaza solutiile Butler,
2-Tone, Dis-Plaque.
Datorită interesului redus sau inconstant al unor persoane pentru îndepărtarea zilnică prin periaj
a plăcii dentare, pentru prevenirea consecinţelor acestei situaţii care duce în mod cert la
inflamaţie gingivală sau parodontală au existat preocupări şi continuă să se elaboreze o serie de
medicamente cu acţiune antiplacă. Acestea sunt înglobate în dentifrice, ape de gură, tablete,
gumă de mestecat sau se prezintă sub formă de soluţii sau geluri.

3. Profilaxia afecţiunilor parodonţiului.

Conform datelor OMS (1980), boala parodontală este detectată la 80% dintre copii, iar în unele
țări aceste valori ajung la 100% (Finlanda) Din toate bolile parodontale la copii, cele mai
frecvente este catarală (80-85%), apoi gingivită hipertrofică și atrofică (12-15%).
Parodontita marginală apare la 3–5% dintre copiii de 15 ani. Răspândirea bolii parodontale la
copii depinde de mai mulți factori, printre care pot fi menționați:
nivelul socio-economic al țării,
nivelul de cultură al populației,
nivelul de igienă al cavității bucale,
particularitățile alimentelor etc.
Profilaxia bolii parodontale vizează eliminarea cauzelor și a factorilor de risc.
Factori locali:
-proprietăți agresive ale plăcii bacteriene datorită igienei bucale nesatisfăcătoare;
-ocluzie patologică; anomalii dento-alveolare;
-anomalii ale țesuturilor moi ale cavității bucale;
-umpluturi incorecte și tratament ortodontic incorect;
-cavitățile carioase ale suprafețelor proximale;
- frenul scurtă a buzei și a limbii;
- vestibulul mic al cavității bucale; reacții alergice locale;
- infecții bacteriene și virale.
Factori generali:
-tulburări ale sistemului endocrin, sânge;
-tulburări hormonale;
-scăderea nivelului imun al oricărei etiologii;
-administrarea preparatelor medicamentoase .
Profilaxia primara a afectiunilor parodontiului in multe aspecte este identica cu profilaxia
cariei dentare. In primul rând este necesar de optimizat cantitatea si calitatea substantelor
minerale si a vitaminelor in ratia alimentara.A fost depistat rolul negativ al insuficientei
proteinelor C, E, P, predominarea produselor de patiserie si a alimetelor moi. Ca si in cazul
cariei dentare, suportul profilaxiei medicamentoase endogene il constituie preparatele de fluor.
Fluorul intareste structura cristalelor de apatità in tesuturile dentare dure și in osul alveolar al
maxilarelor. A fost demonstrata acțiunea benefica a fluorului asupra tesutului osos in cazul
inflamatiei cronice a parodonțiului.
La aplicarea metodelor de profilaxie se va tine cont de vársta copilului și de tipul maladiei.
Aplicarea masurilor de prevenție In funcție de vârstä
 Pe parcursul primului an de viată:
-asigurarea funcției normale a actului de sugere, inghitire si inchidere a buzelor, a
respirației nazale.
 Varsta de 1-4 ani:
-Sanarea cavitatii orale cu restabilirea ocluziei
-Inlatutarea obiceiurilor vicioase (sugerea degetului, a creionului,muscarea unghiilor)
-alimentația corecta (masticatia minutioasa a alimentelor pe ambele parti)
-igiena cavitiții bucale.
 Varsta de 6-7 ani:
-inlaturarea obiceiurilor vicioase; -miogimnastica
- igiena cavititii bucale; -in alimentație se vor utiliza mai multe alimentele dure; -
asigurarea respiratiei nazale.
 Varsta dupa 7 ani:
-profilaxia si tratamentul rațional al anomaliiler dento-maxilare,
- inlaturarea anomaliilor frenurilor,
- igiena cavitatii bucale, -ocluziografia, la necesitate

Bilet 6

1. Indicele de retenţie a plăcii bacteriene (Loe). Codificarea.

Acest indice identifică placa dentară, acumulată de-a lungul marginii gingivale, autorii susţinând că
anume această placa constituie factorul etiologic principal în declanşarea gingivitelor.
Se pot examina toţi dinţii prezenţi sau numai anumiţi dinţi. La fiecare dinte se examinează treimea
gingivală şi cele patru suprafeţe dentare: vestibulară, orală, mezială şi distală. Se pune în evidentă placa prin
vizualizare directă (fără colorare). Pe dintele uscat, placa se identifică prin inspecţie, efectuată sub o bună
iluminare, ajutându-ne de oglindă şi sonda dentară. Fiecare dinte este examinat, în aria lui gingivală, vestibular,
oral, mezial şi distal. Când placa nu este vizibilă, apelăm la raclarea suprafeţei examinate cu ajutorul sondei
dentare.
Cuantificarea cantităţii de placă se face ţinând seama de următoarele scoruri:
0 -absenţa plăcii;
1 -film de placă aderent pe marginea gingiei şi pe zona adiacentă dentară, placă vizibilă numai la
trecerea sondei;
2 -acumulare moderată de depozite în şantul gingival sau de-al lungul gingiei marginale şi pe dinte, vizibilă cu
ochiul liber;
3 -acumulare importantă de placă care se întinde între gingia marginală şi suprafaţa dintelui. Aceste depozite
umplu regiunea interdentară.
Indicele se calculează astfel:
a. fiecare din cele patru suprafeţe ale dintelui – M, D, V, O – primeşte un scor de la 0 la 3. Rezultă o sumă care
se împarte la 4. Astfel, se obţine scorul cantităţii de placa al dintelui examinat.
b. apoi, scorurile fiecărui dinte examinat se adună şi suma rezultată este împărţită la numărul de dinţi examinaţi.
c. valoarea PI variază între 0 şi 3

0 = absenta cariilor, tartrului sau a reconstituirilor cu limitele cervicale defectuoase in contact

cu gingia;
1 = tartru supragingival, leziune carioasa sau reconstituire cu limite cervicale defectuoase;
2 = tartru subgingival, leziune carioasa si reconstituire cu limite cervicale defectuoase;
3 = leziuni dentare voluminoase, tartru abundent sau obturatii debordante.
2. Obiectele secundare de igienă orală.

Se utilizeaza:
-flose,benzi,flosete;
-scobitori;
-stimulatoare interdentare;
-irigatoare;
-pamatufe;
- periute dentare speciale

Flosele sau atele dentare sunt fabricate din cel putin o fibra, de obicei politetrafluoretil, intinsa la
maximum,pentru sporirea rezistentei.
Flosele dentare se clasifica:
*Simple
*Complexe:
-superflose
-ultraflose
-cu acoperire sau fara
-din teflon
-cerate
*Electrice
In functie de structura se clasifica:
-simple
-Bicomponente
In functie de numarul de fire:
-monofilamentoase
-Multifilamentoase
In functie de componenta fibrelor:
-Imbibate cu mentol;
-Imbibate cu fluor;
-Combinate;
-Inbibate cu aromatizatori simpli.
Modul de utilizare:
1.Se ia un fir cu lungimea de 30-40 cm
2.Capetele firului se rasucesc pe indicele ambelor miini, iar lungimea furului dintre degete
trebuie sa fie de10 cm.
3.Se introduce firul in spatiul

Banda (bandeleta) este aceiaşi fibră dentară, dar mai lată de 3-4 ori şi se recomandă pentru începători şi
persoanelor cu treme şi diasteme.Flosele pot fi cerate şi necerate. Cele cerate sunt acoperite cu un strat de ceară,
ceea ce favorizează o pătrundere mai puţin traumatică în spaţiul interdentar. În secţiune transversală flosele pot fi
rotunde sau plate. Superflosele posedă proprietăţi abrazive medii, înlătură depunerele dentare atît supra- cît şi
subgingival, absorb exudatul seros şi purulent din spaţiile interdentare.
Modul de utilizare: Se ia un fir cu lungimea de 30-40 cm. Capetele firului se răsucesc pe indicele
ambelor mîini, iar lungimea furului dintre degete trebuie să fie de 10 cm. Se întroduce firul în spaţiul interdentar,
se fixează la baza şanţului gingival şi prin mişcări laterale se aduce la marginea ocluzală. De obicei se
prelucrează mai întîi suprafaţa distală din spaţiul respectiv şi mai apoi suprafaţa mezială.
Stimulatoarele gingivale sau conurile interdentare sunt confecţionate din cauciuc sau masă plastică, au
diferite grade de duritate şi o gamă largă de culori, se fixează în mînerul periuţei dentare şi se utilizează pentru
masajul gingival şi curăţirea spaţiilor interdentare. Forma conică a stimulatorului permite efectuarea atât a
masajului gingiei, cât şi a papilelor gingivale.
Irigatoarele. Irigarea cavităţii bucale (mucosei, parodonţiului şi dinţilor) se realizează cu un get de apă
caldă sub presiune. Pentru irigaţii se utilizează infuzii de ierburi medicinale, substanţe medicamentoase,
substanţe aromatizante. Hidromasajul are acţiune de curăţire, masaj şi efect curativ, ultimul este în funcţie de
substanţa medicamentoasă adăugată la getul de apă (furacilină, clorhexedină, romazulan, clorfilină ş.a.). Timpul
de acţiune pe o arcadă dentară este de 5-10 min.
Răzuşa de curăţat limba poate fi construită din plastic sau oţel, prezintă unul sau două mînere şi se
foloseşte încurbată, în aşa fel încât pe durata mişcărilor de curăţire a limbii, să nu intre în contact cu suprafeţele
dentare vecine. Când suprafaţa limbii este periată, se recomandă protracţia ei, curăţirea făcându-se prin
răzuire/periere dinspre posterior spre anterior. Se vor face câteva asemenea mişcări, cu o presiune redusă, până
când limba nu va mai prezenta depozite de curăţat, sau se efectuiază minim 6-8 asemenea mişcări. Când perierea
o efectuăm cu periuţa de dinţi, ea se va folosi pe lăţime, deci transversal pe lungimea limbii. La sfârşitul
operaţiei, suprafaţa curăţată este spălată prin clătirea gurii.

3. Etapele igienizării profesionale a cavităţii orale.

A. Pregatirea pacientului
a. Pozitia pacientului in fotoliu trebuie sa fie apropiata de verticala pentru a preveni
refluarea excesului de
lichid in faringe, chiar daca se foloseste aspiratorul bucal.
b. Protectia pacientului se face cu un sort cu pieptar lat, pana sub barbie, din plastic gros si
cu o laveta
absorbanta de unica folosinta din hartie aplicata pe deasupra, sub barbie.
c. Anestezia de contact la persoane emotive, hipersensibile.
d. Colorarea placii.

B. Pregatirea instrumentarului
a. Alegerea si asezarea in ordinea de lucru a partilor active. Fixarea

primului instrument de lucru in piesa de mana a aparatului.

b. Controlul jetului de apa care se regleaza astfel incat sa raspandeasca un nor fin de particule.
c.
Controlul puterii generatorului de vibratii si aducerea lui la un nivel mediu.
d. Aplicarea aspiratorului de saliva.

C. Aplicarea instrumentului de detartraj cu ultrasunete.

Apasarea excesiva opreste vibratia piesei active si a detartrajului.
Durata de mentinere a instrumentului este legata de experienta clinica a practicianului si de
rezistenta la dizlocare a tartrului.
Varful instrumentului de detartraj trebuie verificat sa nu prezinte neregularitati, rupturi care
produc
traumatisme puternice ale suprafetelor dentare.

Instrumentarul pentru detartraj:

- Instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde exploratorii;
- Instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi, pile sau razuse, chiurete. -
Instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare dupa detartraj: palnii de cauciuc
rozetate
sau nu, periute rotative, benzi abrazive si de lustruit.
Orice instrument de detartraj este format din trei parti:
a) partea activa;
b) partea pasiva sau de legatura
c) maner

Detartrajul-una din cele mai importante proceduri ce se practica in tratamentul bolilor

parodontale.Detartrajulcu ultrasunete este cea mai folosita metoda.Ultrasunetele sunt vibratii
mecanice cu
frecvente ft inalte(25000-42000Hz),pe care urechea umana nu le percepe.Aceste vibratii
puternice sparg tartru,iar jelut de apa spala fragmentele si evita supraincalzirea dintelui.pentru
a nu afecta pulpa
dentara.DEsi este o metoda rationala,pt a fi mai cu success trebuie completat cu cel manual .

Bilet 7
1. Indicele de placa aproximala - API (Lange - 1981). Codificarea, interpretarea si aprecierea
nivelului de igiena orala.

Indicele de placă aproximală -API (Lange-1975)

Acest indice se pretează cel mai bine la evaluarea analitică a calităţii periajului dentar. La
sfârşitul periajului realizat de pacient, placa dentară restantă se colorează, evaluarea prezenţei
făcându-se atât mezial cât şi distal.
Autorul propune ca evaluarea prezenţei plăcii să se facă pe feţele orale ale dinţilor
hemiarcadelor dreapta maxilar şi stânga mandibular – şi pe feţele vestibulare, pentru dinţii
hemiarcadelor stânga maxilar şi dreapta mandibular. Prezenţa plăcii restante la nivelul
dinţilor examinaţi se cuantifică cu 1, în timp ce absenţa ei se notează cu 0.
Calcularea indicelui API se face după formula:

numărul de puncte acordate x100

numărul de spaţii interdentare evaluate

Numărul de spaţii interdentare, la un pacient cu 32 de dinţi, este de 7 pentru fiecare

hemiarcadă.
Se exlud:
- spaţiile dintre incisivii centrali, maxilar şi mandibular;
- dinţii în erupţie;
- dinţii cu leziuni carioase profunde.
 Interpretarea rezultatelor:
API = 0-20% - periaj executat bine;
API = 20-40% - periaj corect;
API = 40-70% - periaj satisfăcător;
API = 70-100% - periaj incorect.

2. Flosele: clasificarea si modalitatile de utilizare a lor.

In 1898, Johnson & Johnson Corporation a primit primul brevet pentru ața dentară care a fo
st realizat din același material de mătase folosit de medici pentru suturarea rănilor.

Ulterior medicul Charles C. Bass a propus ața de nailon. S-a constatat că ața de nailon este
mai indicată decât mătasea, datorită rezistenței sale mai mari la abraziune și mai putea fi pro
dusă de diferite dimensiuni.
Ața dentară a devenit parte a îngrijirilor orale zilnice abia în anii 1970.

Flosele sau aţele dentare sunt fabricate din cel puţin o fibră, de obicei politetrafluoretil,
întinsă la maximum în timpul fabricării, pentru sporirea rezistenţei şi acoperită cu un strat de
material, ce sporeşte coeficientul de fricţiune.

Flosele dentare se clasifica:

-simple;
-complexe;
-electrice.

Flosele complexe sunt de câteva tipuri:

- superflose;
- ultraflose;
- cu acoperire sau fără;
- din teflon;
- cerate.

În funcţie de structură se clasifică:

- simple;
- bicomponente.

În funcţie de numărul de fire:

- monofilamentoase;
- multifilamentoase.
 În funcţie de componenţa fibrelor:
- îmbibate cu mentol;
- îmbibate cu fluor;
- combinate;
- îmbibate cu aromatizatori simpli.
Banda (bandeleta) este aceiaşi fibră dentară, dar mai lată de 3-4 ori şi se recomandă
pentru începători şi persoanelor cu treme şi diasteme.
Flosele pot fi cerate şi necerate.
Cele cerate sunt acoperite cu un strat de ceară, ceea ce favorizează o pătrundere mai puţin
traumatică în spaţiul interdentar.

În secţiune transversală flosele pot fi rotunde sau plate.

Superflosele posedă proprietăţi abrazive medii, înlătură depunerele dentare atît supra- cît şi
subgingival, absorb exsudatul seros şi purulent din spaţiile interdentare.
Floseta sau portflosa reprezintă un mîner cu două coarne în care se fixează flosa dentară
şi sunt predestinate pacienţilor cu handicap fizic, pentru pacienţii cu reflex de vomă pronunţat.

Modul de utilizare:
 Se ia un fir cu lungimea de 30-40 cm.
 Capetele firului se răsucesc pe indicele ambelor mîini, iar lungimea furului dintre degete
trebuie să fie de 10 cm.
 Se întroduce firul în spaţiul interdentar, se fixează la baza şanţului gingival şi prin mişcări
laterale se aduce la marginea ocluzală.
 De obicei se prelucrează mai întîi suprafaţa distală din spaţiul respectiv şi mai apoi suprafaţa
mezială.

3. Instrumentele utilizate pentru realizarea igienizarii profesionale a cavitatii orale.

Instrumentarul pentru detartraj:

- Instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde exploratorii;
- Instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi, pile sau razuse, chiurete.
- Instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare dupa detartraj: pâlnii de
cauciuc rozetate sau nu, periute rotative, benzi abrazive si de lustruit.

Instrumentarul pentru examinare

Instrumentarul destinat examinării parodontale este utilizat în scopul localizării inserției
epiteliale și pentru măsurarea adâncimii pungilor parodontale. El se folosește și la detectarea
plăcii şi a tartrului subgingival, implicit determină sângerarea gingivală.
Sondele parodontale pot fi convenționale și electronice, cu vârful bont sau ascuțit.
Cea mai recomandabilă sondă parodontală este cea propusă de OMS.
 Ea prezintă la nivelul părții active un vârf rotunjit, ca o bilă, cu diametrul de 0,5 mm, care
permite identificarea bazei pungii porodontale fără riscul de a leza inserția epitelială.
 Ea prezintă gradații la 3,5–5,5-8,5–11,5 mm de vârful activ, iar intervalul cuprins între
gradațiile nr. 3,5-5,5 este colorat în negru
Sondele exploratorii sunt folosite pentru detectarea şi localizarea tartrului subgingival, înainte şi
după detartraj, a criilor subgingivale şi a suprafeţelor radiculare rugoase. Ele sunt asemănătoare
sondelor obişnuite,nr 10, însă prezintă o parte activă:
 mai lungă,
 mai efilată
 mai elastică.

Instrumentele de detartraj manual

Sunt compuse din trei părți:
1) partea activă cu care se îndepărtează depozitele de tartru; poate face corp comun cu restul
instrumentului sau poate fi detaşabilă; există și instrumente fabricate cu părți active la ambele
capete ale mânerului;
2) gâtul instrumentului este reprezentat de partea prin care se face legătura între mâner şi
partea activă; poate fi drept sau curbat și are o lungime de cca 40 mm;
3) mânerul este fabricat în câteva forme, greutăți, diametre și suprafe- te. Cel mai indicat este
mânerul gol pe dinăuntru, care ușurează munca și mărește sensibilitatea instrumentului.
Instrumentele de detartraj clasice cuprind mai multe instrumente, diferite ca formă şi destinaţie:

1. Foaia de mirt (GHEARA) - este un instrument puternic, în formă de gheară, cu vârf

ascuţit şi două margini laterale active, care acţionează pe feţele aproximale ale dinţilor şi
îndepărtează tartrul cât supragingival, atât şi subgingival, fie prin presiune, fie prin tracţiune.
2. Instrumentele trapezoide – sunt instrumente pereche destinate unul pentru curăţarea
jumătăţilor meziale şi cel de-al doilea celei distale a fiecărui dinte în parte. Sunt indicate pentru
detartrarea suprafeţelor supragingivale, a tartrului coronar pelicular şi a coloraţiilor dure ce
acoperă suprafeţele vestibulo-orale.
3. Instrumentul universal sau secera simplă – partea activă a instrumentului poate avea pe
secţiune 3 sau 4 muchii active, motiv pentru care instrumentul poate fi folosit la detartrarea
tuturor feţelor dentare, el insinuându-se ţi subgingival.
4. Secera cu dublă curbură – este instrumentul care prin forma sa permite îndepărtarea
tartrului de pe feţele aproximale ale ultimilor molari.

Instrumentele de detartraj moderne – sunt de două tipuri:

A. chiurete
 B. detartroare (SCALERS).

Chiuretele parodontale sunt instrumentele cele mai eficiente pentru detartraj subgingival
şi planare radiculară, dar ele pot fi folosite şi la chiuretajul ţesutului de granulaţie din pungile
parodontale. Dimensiunele reduse în grosime şi lăţime, forma adecvată a chiuretelor permit
pătrunderea acestora în pungile parodontale, spaţiile interdentare şi interradiculare, nu provoacă
traumatism gingivodentar. Sunt superioare oricăror instrumente.
Există două tipuri de chiurete:
C. universale;
D. speciale, specifice pentru detartrarea anumitor suprafeţe.

Chiuretele universale sunt indicate pentru detartrajul supragingival sau din şanţul
gingival la persoane sănătoase, fără pungi parodontale, retracţii gingivale sau furcaţii
descoperite, sunt de asemenea folosite în pungile parodontale adevărate şi au o acţiune
concomitentă din partea ambelor muchii atât asupra peretelui moale, gingival cât şi asupra
peretelui dur, dentar (radicular) al pungii.
Chiuretele speciale sunt construite pentru detartrarea anumitor suprafeţe ale anumitor
dinţi, sunt reprezentate în principal de chiuretele GRACEY şi au următoarele caracteristici:

- suprafaţa facială se situează la un unghi de 70° faţă de axul longitudinal al primei părţi
pasive;
- deşi posedă două margini tăioase, numai una este activă, cea îndreptată spre rădăcină şi
care acţionează asupra tartrului subgingival şi a cementului necrotic. Muchia opusă este
inactivă şi nu poate leza peretele gingival al pungii;
- sunt active în anumite zone şi suprafeţe radiculare (codificate specifice în acest scop; o
chiuretă universală este activă pentru toate zonele şi suprafeţele dentare;
- partea activă a chiuretei GRACEY în special în zona terminală sau frontală se adaptează
cel mai bine pe suprafeţele curbe ale rădăcinii;
- pentru angajarea subgingivală şi acţiunea eficientă de detartraj şi netezirea rădăcinii
prima porţiune pasivă a chiuretei GRACEY trebuie să fie paralelă cu axul dintelui; la
chiuretele universale mânerul trebuie să fie paralel cu suprafaţa dintelui.

Chiurete GRACEY standard sunt formate dintr-un set de 7 instrumente biactive, recomandate:
- perechea 1/2 şi 3/4 şi pentru incisivi şi canini;
- perechea 5/6 pentru incisivi, canini, premolari;
- perechea 7/8 şi 9/10 pentru feţele vestibulare şi orale ale dinţilor laterali;
- perechea 11/12 pentru curăţarea suprafeţele meziale ale dinţilor laterali;
- pentru suprafeţele distale ale dinţilor laterali,
perechea 13/14. - pentru suprafețele distale ale dinților laterali.

În practică uzuală de obicei se folosesc numai 4 chiurete GRACEY standard.

- 5/6 pentru dinţii frontali superiori şi inferiori;
- 7/8 pentru feţele vestibulare şi orale ale molarilor şi premolarilor;
 - 11/12 pentru suprafeţele meziale ale dinţilor laterali;
- 13/14 pentru suprafeţele distale ale dinţilor laterali.

Chiureteie GRACEY "profilactice" - porţiunea pasivă este mai scurtă, mai groasă şi sunt
folosite în special pentru îndepărtarea tartrului subgingival.

Chiuretele GRACEY "peste cinci" sau după "cinci" - au prima porţiune pasivă mai lungă cu 3
mm decât o chiuretă standard în scopul de a pătrunde în pungile mai adânci de 5 mm, acolo unde
chiuretele standard nu au acces.

Chiuretele GRACEY "mini cinci" - au o lungime a părţii active la jumătate din cea a unei
chiurete standard. Se folosesc la dinţii frontali inferiori la care diametrul mezio-distal al rădăcinii
este foarte mic.

Indicaţiile utilizării chiuretelor GRACEY:

1. Detartrajul şanţului gingival.
2. Detartrajul subgingival din pungile parodontale.
3. Detartrajul de fineţe al depozitelor mici, după îndepărtarea tartrului subgingival cu alte
instrumente.
4. Netezirea suprafeţei radiculare prin îndepărtarea cementului necrotic: chiuretajul radicular.
5. Chiuretajul ţesutului de granulaţie de pe peretele moale al pungilor parodontale.

Detartroarele sunt reprezentate de următoarele instrumente:

- secerile sunt folosite la îndepărtarea depozitelor mari de tartru supragingival;
- săpăligile sunt recomandate pentru detartrarea dinţilor anteriori când instrumentul este
drept, sau a dinţilor laterali când gâtul prezintă angulări şi este mai lung. Sunt indicate la
îndepărtarea tartrului supragingival, mai ales a blocurilor mari, accesibile şi bine fixate;
- dălţile pentru detartraj sunt indicate la îndepărtarea tartrului subgingival de pe suprafeţele
aproximale expuse ale frontalilor, mai ales acolo unde papilla interdentară este retrasă;
- pilele sau răzuşele sunt considerate mai degarbă instrumente pentru netezirea suprafeţelor
dentare, decât instrumente dedetartraj.

Detartrajul mecanic
Detartrajul mecanic se poate efectua cu aparate sonice şi ultrasonice.
Aparatele de detartraj ultrasonice. Ultrasunetele reprezintă vibraţii mecanice cu frecvenţe mai
mari decât cele percepute de urechea umană sub formă de sunete. Frecvenţele utilizate în
stomatologie sunt între 25.000-42.000 Hz. Aparatele produc vibraţii rapide ale vârfului părţii
active care în contact cu depozitele de tartru le sfărâmă şi astfel sunt îndepărtate depe suprafaţa
dinţilor.
Există două tipuri de aparate de detartraj ultrasonice:
 - magnetostrictive;
- piezoelectrice.
Aparatele ultrasonice piezoelectrice dispun de un cristal de cuarţ sau dintr-un anumit aliaj
metalic, care transformă energia electrică în vibraţii ultrasonice. Aparatul piezoelectric spre
deosebire de aparatul magnetostrictiv nu generează câmp electromagnetic, iar temperatura
produsă este redusă. Acest tip de aparat ultrasonic este mai bine tolerat de pacienţi, mai ales de
cei care sunt purtători de stimulatoare cardiace.
Aparate ultrasonice de tip magnetostrictiv - folosesc energia de înaltă frecvenţă care rezultă din
trecerea în spirală a curentului electric în jurul unui pachet compact de benzi feromagnetice
situat în corpul piesei principale.
Componentele principale ale unui aparat ultrasonic sunt:
1. Generatorul electric care produce energie de înaltă frecvenţă;
2. Piesa de mână şi partea terminală activă;
3. Sistemul de răcire cu apă;
4. Dispozitivul de pornire-oprire.
Forma deplasării este de trei feluri:
- înainte-înapoi
- circulară
- în formă de 8.
Partea activă a detartroarelor mecanice este folosită numai sterilă şi acestea pot avea o
multitudine de forme pentru o multitudine de indicaţii:
1. Forma de spatulă cu capătul activ:
- secţionat perpendicular pe axul longitudinal pentru detartrajul feţelor vestibulare şi orale;
- secţionat oblic cu un unghi ascuţit pentru zonele adiacente proximale interdentare;
- rotunjit, pentru suprafeţele concave supracingulare.
Spatula este indicată la începutul detartrajului pentru îndepărtarea depozitelor supragingivale de
tartru, pete colorate, detritusuri organice. Este uşor de aplicat pe feţele accesibile ale dinţilor
situate supragingival.

2. Forma de seceră cu vârf ascuţit, triunghiular în secţiune.

 Este un instrument universal indicat pentru detartrajul feţelor proximale, meziale şi distale
şi a şanţului gingival, pentru reperarea tartrului şi neregularităţilor radiculare din imediata
apropiere a coletului dentar. Reprezintă instrumentul de detartraj fin, eficient în special de la
incisivi până la suprafaţa mezială a primului molar.

3. Forma de sondă cu partea activă subţire şi profil pătrat în secţiune.

 Bilet 8
1. Indicele de eficienţă a igienei orale (Podshadley A., Haley P., 1968). Codificarea,

interpretarea și aprecierea nivelului de igienă orală.

Indicele de eficienţă a igienei orale (Posthadley şi Haley)
Evaluează întinderea depozitelor de placă şi a celorlalte depozite moi, la nivelul suprafeţelor
dentare.

Depozite moi:
-placa dentara
-pelicula dobintia
-materia alba
-resutri alimentare
Mineralizate:
-tartru
Vor fi examinaţi dinţii 16, 11, 26, 36, 31, 46.
În cazul în care unul din molarii de evaluat lipseşte, este erupt parţial, sau mai puţin de
3/4 coronare, este acoperit protetic sau este fracturat, vom lua în calcul molarul secund, când
lipseşte şi molarul secund se va lua în calcul molarul de minte.
În cazul în care unul dintre incisivi este absent, se ia în calcul incisivul central vecin. Vor
fi examinate suprafeţele vestibulare, în cazul dinţilor maxilari, şi cele linguale în cazul dinţilor
mandibulari.
Examenul se efectuează după ce pacientul a plimbat prin gură tableta revelatoare, timp de
30 s, a scuipat fluidul rezultat şi nu a clătit.
Examinăm respectivele suprafeţe folosindu-ne de oglinda stomatologică.
Suprafeţele dentare de examinat vor fi împărţite în 5 arii. Astfel, vor fi vertical
- 2 arii aproximale (mezială și distală)
- una centrală, împărţindu-se, la rândul ei, în alte 3 suprafeţe, una cervicală, una centrală şi una
ocluzală.

Placa descoperită pe fiecare din cele 5 arii este cuantificată în felul următor:
0 – nu există depozit moale colorat;
1 – există depozit moale colorat.
 Scorul dat fiecărei suprafeţe dentare examinate reprezintă suma scorului obţinut de
fiecare diviziune examinată.
În acest mod, rezultatul pentru dintele examinat este cuprins între 0 şi 5. Pentru individ,
valoarea indicelui este calculată prin media aritmetică a scorurilor obţinute pentru toţi dinţii
examinaţi.

Interpretarea rezultatelor:
0 excelent
0,1 - 1,7 bun
1,8 - 3,4 satisfăcător
3,5 - 5 nesatisfăcător

2. Îndepărtarea plăcii bacteriene din spaţiile interdentare.

Mijloacele auxiliare de curăţire mecanică a plăcii dentare sunt:

1. Aţa dentară – dental floss;
2. Stimulatoarele gingivale interdentare;
3. Scobitorile;
4. Periuţele interdentare şi unitufă.
5. irigatoarele

Flosele sau aţele dentare sunt fabricate din cel puţin o fibră, de obicei politetrafluoretil,
întinsă la maximum în timpul fabricării, pentru sporirea rezistenţei şi acoperită cu un strat de
material, ce sporeşte coeficientul de fricţiune.
Flosele dentare se clasifică:
- simple;
- complexe;
- electrice.

Flosele complexe sunt de câteva tipuri:

- superflose;
- ultraflose;
- cu acoperire sau fără;
- din teflon;
- cerate.

În funcţie de structură se clasifică:

- simple;
- bicomponente.

În funcţie de numărul de fire:

 - monofilamentoase;
- multifilamentoase.

În funcţie de componenţa fibrelor:

- îmbibate cu mentol;
- îmbibate cu fluor;
- combinate;
- îmbibate cu aromatizatori simpli.

Banda (bandeleta) este aceiaşi flosă dentară, dar mai lată de 3-4 ori şi se recomandă
pentru începători şi persoanelor cu treme şi diasteme.
Flosele pot fi cerate şi necerate. Cele cerate sunt acoperite cu un strat de ceară, ceea ce
favorizează o pătrundere mai puţin traumatică în spaţiul interdentar.
În secţiune transversală flosele pot fi rotunde sau plate. Superflosele posedă proprietăţi
abrazive medii, înlătură depunerele dentare atît supra- cît şi subgingival, absorb exsudatul seros
şi purulent din spaţiile interdentare.
Floseta sau portflosa reprezintă un mîner cu două coarne în care se fixează flosa dentară
şi sunt predestinate pacienţilor cu handicap fizic, pentru pacienţii cu reflex de vomă pronunţat.
Modul de utilizare: Se ia un fir cu lungimea de 30-40 cm. Capetele firului se răsucesc pe
indicele ambelor mîini, iar lungimea furului dintre degete trebuie să fie de 10 cm. Se întroduce
firul în spaţiul interdentar, se fixează la baza şanţului gingival şi prin mişcări laterale se aduce la
marginea ocluzală. De obicei se prelucrează mai întîi suprafaţa distală din spaţiul respectiv şi
mai apoi suprafaţa mezială.

În secţiune transversală flosele pot fi rotunde sau plate.

* Superflossa a fost creat de marca de sănătate orală Oral-B, pentru a favoriza curățarea
spațiilor dentare la pacienții cu aparate dentare, implanturi, punți sau spații largi între dinți.
*Ultraflosele au fost concepute pentru a evita iritarea gingiei. Constau din mai multe fire de
nailon unite într-o singură bandă, care ușor se îngustează sau se lărgesc, ceea ce favorizează
patrunderea mai ușoară în spațiile interdentare. Îndepărtează placa și particulele de alimente
între dinți și chiar sub linia gingivală.
Se comercializează în seturi cu fire pre-măsurate.

Scobitoarele sunt eficiente pentru curăţirea spaţiilor interdentare şi a suprafeţelor de

contact. Sunt confecţionate din lemn, masă plastică şi os.
În funcţie de forma părţii lucrătoare deosebim: plate, rotunde şi triunghiulare.
Cerinţele înaintate faţă de scobitori:
- să fie confecţionate din material compatibil cu ţesuturile cavităţii bucale;
- să fie netede şi elastice, pentru a nu trauma gingia; forma anatomică să corespundă spaţiilor
interdentare;
- să se utilizeze o singură dată.
Tehnica utilizării: scobitoarea se plasează sub un unghi de 450, şi se mişcă capătul
scobitorii de la baza şanţului gingival spre punctul de contact.
Stimulatoarele gingivale sau conurile interdentare sunt confecţionate din cauciuc sau
masă plastică, au diferite grade de duritate şi o gamă largă de culori, se fixează în mînerul
periuţei dentare şi se utilizează pentru masajul gingival şi curăţirea spaţiilor interdentare. Forma
conică a stimulatorului permite efectuarea atât a masajului gingiei, cât şi a papilelor gingivale.

Irigatoarele. Irigarea cavităţii bucale (mucoasei, parodonţiului şi dinţilor) se realizează cu

un get de apă caldă sub presiune. Pentru irigaţii se utilizează infuzii de ierburi medicinale,
substanţe medicamentoase, substanţe aromatizante. Hidromasajul are acţiune de curăţire,
masaj şi efect curativ, ultimul este în funcţie de substanţa medicamentoasă adăugată la getul de
apă (furacilină, clorhexedină, romazulan, clorfilină ş.a.). Timpul de acţiune pe o arcadă dentară
este de 5-10 min.

Periuţele interdentare sau pămătufele. Constau din mîner şi partea lucrătoare. Prin
mişcări rotative şi de dute –vino firele pămătufelor curăţă bine spaţiile interdentare, realizînd şi
un masaj gingival.

Există trei tipuri sau clase de spații interproximale,

1. Spațiul interdentar normal - gingia umple complet spațiul interdentar

2. Clasa I - gingia umple spațiul interdentar mai mult de 2/3
3. Clasa II - gingia ocupă între 1/3 și 2/3 din spațiul interdentar
4. Clasa III – în spațiul interdentar gingia lipsește.
3. Metoda mecanică de detartraj.
Detartrajul mecanic
Detartrajul mecanic se poate efectua cu aparate sonice și ultrasonice.
Aparatele de detartraj ultrasonice. Ultrasunetele reprezintă vibrații mecanice cu frecvențe mai
mari decât cele percepute de urechea umană formă de sunete. Frecvențele utilizate în
stomatologie între 25.000– 42.000 Hz. Aparatele produc vibrații rapide ale vârfului părții active,
care în contact cu depozitele de tartru le sfărâmă şi astfel sunt îndepărtate de suprafața dinților.
Există două tipuri de aparate de detartraj ultrasonice:
- magnetostrictive;
- piezoelectrice.
Aparatele ultrasonice piezoelectrice dispun de un cristal de cuarţ sau de un anumit aliaj
metalic, care transformă energia electrică în vibrații ultrasonice. Aparatul piezoelectric, spre
deosebire de aparatul magneto- strictiv, nu generează câmp electromagnetic, iar temperatura
produsă este redusă. Acest tip de aparat ultrasonic este mai bine tolerat de pacienți, mai ales de
cei care sunt purtători de stimulatoare cardiace.
Aparatele ultrasonice de tip magnetostrictiv folosesc energia de înaltă frecvență care rezultă
din trecerea în spirală a curentului electric în jurul unui pachet compact de benzi feromagnetice
situat în corpul piesei prin-cipale.
Componentele principale ale unui aparat ultrasonic sunt:
1) generatorul electric, care produce energie de frecvență înaltă;
2) piesa de mână și partea terminală activă;
3) sistemul de răcire cu apă;
4) dispozitivul de pornire-oprire.
Generatorul de ultrasunete - benzile feromagnetice (tole)– convertesc energia electrică în energie
mecanică, sub formă de vibrații rapide de la 20.000 la 29.000 de cicluri pe secundă și care
corespund unei deplasări de circa 28–30 de microni într-un sens şi în altul al vârfului părții
active.
Forma deplasării este de trei feluri:
- înainte-înapoi;
- circulară;
- în formă de 8.
Partea activă a detartroarelor mecanice este folosită numai sterilă şi acestea pot avea o
multitudine de forme pentru o multitudine de indicații.
1. Forma de spatulă cu capătul activ:
- secționat perpendicular pe axul longitudinal pentru detartrajul fețelor vestibulare şi orale;
- secționat oblic cu un unghi ascuțit pentru zonele adiacente proximale interdentare;
- rotunjit, pentru suprafețele concave supracingulare.
Spatula este indicată la începutul detartrajului pentru îndepărtarea depozitelor supragingivale
de tartru, pete colorate, detritusuri organice. Este uşor de aplicat pe fețele accesibile ale dinților,
situate supragingival.
2. Forma de seceră cu vârf ascuțit, triunghiular în secțiune.
Este un instrument universal indicat pentru detartrajul fețelor proxi- male, meziale şi distale
şi a şanțului gingival, pentru repararea tartrului și neregularităţilor radiculare din
imediata apropiere a coletului dentar. Reprezintă instrumentul de detartraj fin, eficient în
special de la incisivi până la suprafața mezială a primului molar.
3. Forma de sondă cu partea activă subțire și profil pătrat în secțiune.
Datorită formei şi dimensiunilor sale are acces pe toate suprafețele den- tare și este activă în
şanţul gingival și în pungile parodontale mici de 3-4 mm unde, la valori medii ale puterii
generatorului de ultrasunete, dizlocă depozitele mici de tartru subgingival restant. Este un
instrument ultrafin de detartraj. Sistemul de răcire este de tip tubular, extern.
 Dispozitivul de spălare este folosit la unele aparate în cazul infecțiilor acute din zona şanțului
gingival, gingivostomatită ulcero-necrotică.
Puterea de ieşire a vibrațiilor produse se reglează la o intensitate mică, medie mare.
Fluxul de apă care în mod normal formează, la ieşirea din tubul de aducțiune, un nor fin de
particule, poate fi, de asemenea, reglat la un debit mai mare sau mai mic.

Indicaţiile detartrajului ultrasonic:

1. îndepărtarea tartrului supragingival şi a coloraţiilor dure de pe suprafeţele dentare;
2. îndepăratrea tartrului din şanţul gingival şi din pungile parodontale adânci de maximum 3-4
mm.
3. în gingivostomatita ulceronecrotică pentru îndepărtarea grosieră a depozitelor mari de tartru,
cu blândeţe pentru a nu accentua durerile. Faţă de detartrajul manual există avantajul lipsei de
derapare a instrumentului care este menţinut şi aplicat cu o forţa redusă. Riscul de suprainfectare
sau de difuzare a infecţiei este redus.
4. la bolnavii hemofilici şi în formele de parodontite acute, hiperplazice, ulcerate, cu sângerări
accentuate datorită traumatismului gingival mult mai redus decât în cazul detartrajului cu
instrumente clasice.
5. în fazele incipiente de gingivita cronică şi parodontita marginală cronică superficială pentru
acţiunea eficientă, netraumatică.
6. la îndepăratrea bracket-rilor folosite în ortodonţia fixă;
7. în cursul intervenţiilor chirurgicale parodontale pentru dislocarea unor depozite foarte
aderente de tartru subgingival, dar şi înaintea efectuării extracţiilor dentare.
Netezirea suprafeţelor radiculare şi îndepărtarea cementului necrotic se realizează numai cu
instumentar şi prin detartraj manual.

Contraindicaţiile detartrajului cu ultrasunete:

1. la bolnavii cu boli infecţioase, contagioase;
2. la pacienţi cu reflexe de vomă exagerate;
3. la pacienţii cu hiperestezie dentinară accentuată, nesuportabilă;
4. la copiii de vîrstă antepreşcolară, preşcolară.;
5. la bolnavii cardiaci purtători de stimulator cardiac (pacemaker) în cazul aparatelor
magnetostrictive;
6.la pacienţii cu boli psihice - anumite episoade sau forme de îmbolnăvire psihică;
7.la pacienţii cu retracţii gingivale şi expunerea cimentului radicular;
8. la pacenţii care realizează un control zilnic şi eficient al plăcii dentare, şi care între etapele
dispensarizării depun cantităţi reduse de tartru;
9. la pacienţii cu afecţiuni generale grave;
10. la pacienţii ce prezintă zone de smalţ demineralizate sau anumite restaurări stomatologice.

Avantaje :
-mijloc modern,eficient
-actiunea netraumatizanta asupra structurilor dentare si gingibale cind se foloseste corect
-indepartarea depozitelor pigmentate de pe suprafaet dentare
-bine suportat,neduresros
Dezavantaje :
-vibratii puternice aplicate indelungat pot produce desprinderi ale prismelor de smalt
-dureri hiperestezice sunt greu de suportat uneoir
-jetul de apa impreastie particulele din cavitate bucala a pacientului/
-poate disloca unele obtuartii

Tehnica detartrajului cu ultrasumete

A. Pregătirea pacientului:
- poziția pacientului în fotoliu trebuie să fie apropiată de verticală, pentru a preveni refluarea
excesului de lichid în faringe, chiar dacă se folosește aspiratorul bucal;
- protecția pacientului se face cu un şorț cu pieptar lat, până sub bărbie, din plastic gros şi cu
o lavetă absorbantă de unică folosință din hârtie aplicată pe deasupra, sub bărbie;
- la persoanele emotive, hipersensibile se efectuează anestezia de contact;
- se efectuează colorarea plăcii.
B. Pregătirea instrumentarului:
- alegerea și așezarea în ordinea de lucru a părților active;
- fixarea primului instrument de lucru în piesa de mână a aparatului;
- controlul jetului de apă care se reglează astfel încât răspândească un nor fin de particule;
- controlul puterii generatorului de vibrații și aducerea lui la un nivel mediu; aplicarea
aspiratorului de salivă.
C. Aplicarea instrumentului de detartraj cu ultrasunete:
- Detartrajul vertical se începe cu instrumentul în formā de spatu- lă, care, menținut cu
partea activă la un unghi de 45° față de suprafața de smalt, este antrenat dinspre marginea
incizală sau suprafața ocluzală către coletul dintelui șt înapoi. Pentru fiecare suprafață dentară
sunt necesare 6–10 deplasări verticale în sens dublu.
- Detartrajul orizontal și în diagonală completează detartrajul vertical printr-un caroiaj
sistematic al suprafețelor vestibulo-orale. Partea activă a instrumentului de tip spatulă se
înlocuieşte cu varianta sa secționată termi- nal în unghi ascuțit care pătrunde în spațiile
interdentare şi cu varianta de spatulă cu capătul terminal rotunjit, activă pe suprafețele
dentare orale de formă concavă ale incisivilor superiori şi inferiori.
- Detartrajul fin se face cu instrumentul de tip seceră, care îndepărtea- ză punctele de tartru
restant de pe suprafețele dentare supragingivale acce- sibile şi tartrul din şanțul gingival.
Acesta este depistat cu vârful neactivat al instrumentului, după care, prin apăsarea contactului
de pornire, se fac deplasări mici, fine, de-a lungul şanțului gingival.
- Detartrajul ultrafin se face cu instrumentul de tip sondă, cu care se îndepărtează
depozitele punctiforme din gropițele și şanțurile coronare și se dizlocă tartrul din şanțul
 gingival sau din pungile parodontale mici, 3-4 mm adâncime, prin mişcări limitate, executate
blând, fără apăsări.
Apăsarea excesivă oprește vibrația piesei active și detartrajul. Durata de menținere a
instrumentului este determinată de experienţa clinică a practicianului şi de rezistența la
dislocare a tartrului.
Se preferă mai mult menținerea capătului activ al instrumentului de detartraj în contact
mobil cu suprafața vizată decât un contact fix, prelungit în aceeași zonă de acțiune.
Vârful instrumentului de detartraj trebuie verificat să nu prezinte neregularități, rupturi care
produc traumatisme puternice ale suprafețelor dentare.
 Detartrajul are ca scop final realizarea unor suprafeţe dentare perfect curate, netede şi
lucioase, la nivelul cărora acumularea de placă şi apoi de tartru dentar vor fi întârziate.
Instrumentele indicate pot acţiona mecanic sau manual. Prin utilizarea lor cu pastele abrasive
rezultă o pierdere de substanţă dură dentară minimă şi uniform.

 Instrumentele mecanice utilizate pentru finisare şi lustruire sunt mobilizate prin intermediul
pieselor de mână, la o turaţie de 6.000-10.000 rotaţii pe minut.
Astfel se pot folosi:
-cupe de cauciuc simple sau septate în interior de lamele fine, care după umplure cu
paste de lustruit sunt antrenate în rotaţie de piesa de mână în contraunghi. Sunt recomandate la
lustruirea suprafeţelor vestibulare şi orale, dar numai în zonele de smalţ gros.
!!! Folosirea intempestivă a cupelor de cauciuc poate produce leziuni ale marginii gingivale şi
dizlocări ale stratului de cement radicular care în regiunea cervicală este foarte subţire.

-periuţe montate din plastic, care pot fi:

în formă de pâlnie încărcate cu pastă de lustruit se aplică în rotaţie pe feţele vestibulare şi
orale şi se deplasează proximal atât cât le permite accesul interdentar.
! Folosirea excesivă a unei perii aspre rotative poate cauza dizlocări ale cementului radicular din
zona cervicală a dintelui.
în formă de roată se aplică pe feţele vestibulare şi orale în plan vertical, paralele cu axul
lung al dintelui şi în spaţiul interdentar.

!!! Sensul de rotire al periilor-roată trebuie ales astfel încăt ele să nu fie antrenate către gingie
unde prin derapaj produce răniri serioase ale acesteia şi ale părţilor moi învecinate.

Bilet 9

1. Indicele de placă Ramfjord. Codificarea, interpretarea și aprecierea nivelului de

igienă orală.

Indicele de placa Ramfjord se evalueaza in regiunea suprafetelor vestibulare, orale si aproximale ale 16, 21, 24,
36, 41, 44.
Codificare:
0 - placa lipseste
1 - placa este prezenta pe una sau câteva din suprafetele dintelui
2 - placa acopera < ½ din toate suprafetele dintelui
3 - placa acopera > ½ din toate suprafetele dintelui
Interpretare: 0,0 - igiena orala excelenta
0,1 - 0,9 igiena orala relativ corecta
1,0 - 1,9 igiena orala satisfacatoare
2,0 - 3,0 igiena orala nesatisfacatoare

2. Sisteme pentru irigarea cavităţii orale: clasificarea şi modul de utilizare.

Irigarea cavitatii bucale (mucosei, parodontiului si dintilor) se realizeaza cu un get de apa calda sub presiune.
Petru irigatii se utilizeaza infuzii de ierburi medicinare, substante medicamentoase, substante aromatizante.
-Irigator bucal oral B=Irigatorul Oral-B OxyJet foloseste tehnologia cu micro bule pentru a ataca placa bacteriana.
Combinand aerul cu apa, pentru a forma micro bulele, reduce semnificativ sangerarile si bacteriile asociate cu
afectiunile gingivale atunci cand e folosit impreuna cu o pasta de dinti specializata.
-Irigator bucal Dr. Mayer
-Irigator bucal Mirage Dental

3. Profilaxia cariei dentare la copii cu anomalii dento-maxilare şi purtători de aparate

ortodontice.

-igiena profesionala la medic,regulat

-ata interdentara
-periajul regulat
-periute interdentare
-apele de gura
-daca se foloseste placa de contentie atunci trebuie de spalat bine si de le pastrat in igiena

Obiectivul comun al tuturor metodelor de tratament ortodontic este acel de aliniere a dinților pe arcadele dentare,
precum și în armonie între ei. Dar întreaga gamă de aparate ortodontice mobilizabile sau fixe, utilizate în acest
scop pot provoca unele reacții adverse nedorite, așa cum se poate observa practic pe durata oricărui tratament
ortodontic. Cel mai frecvent efect secundar al utilizării aparatelor ortodontice, este acela că acestea determină
modificări ale florei orale, datorită accesului insuficient al obiectelor de igienă orală la toate suprafețele dentare,
care respectiv nu pot fi igienizate pe deplin și, prin urmare, provoacă zone de demineralizare de focar a
smalțului sau afecțiuni parodontale.
Creșterea cantității de placă bacteriană, și respectiv a numărului de m/o cariogene din componența sa, este
principalul factor etiologic de risc în demineralizarea smalțului în timpul tratamentului ortodontic. Aceast
proces, inițial se manifestă clinic prin apariția unor pete albe cretoase, dar în lipsa unor intervenții terapeutice, se
pot complica cu formarea cavităților carioase.
 Au fost definite mai multe metode de prevenție a cariei dentare pe durata tratamentului ortodontic, cum ar fi
aplicarea topică a fluorului, utilizarea ligaturilor care eliberează fluor, utilizarea apelor de gură fluorate, sau ce
conțin clorhexedină, aplicații sau badijonări ale mucoasei cu soluții antiseptice.
Pe tot parcursul perioadei de tratament, pacientul trebuie să mențină un nivel satisfăcător de igienă orală, în
ciuda obstacolelor create de aparatele dentare. Instruirea pacientului să mențină o igienă orală bună, ghidat de
către medicul ortodont, este cea mai ușoară terapie preventivă care poate fi aplicată în cazul pacienților purtatori
de aparate ortodontice dar și a pacienților cu anomalii dento-maxilare.
Se poate de utilizat o periuță mecanică sau una electrică.
Periile acționate electric pot fi preferate, dacă pacientul nu este în măsură să asigure igiena orală corectă
printr-o simplă periere mecanică. Unele studii în acest domeniu au demonstrat că o periuță de dinți electrică
înlătură placa dentară mai bine decât o periuță de dinți mecanică. În funcție de duritatea firelor se va indica o
periuță cu duritate medie a firelor, pentru a nu trauma țesuturile periodontale și așa expuse riscului de
traumatizare. Marimea capului periuței ar trebuie să fie unul de dimensiuni medii, pentru a facilita accesul la
toate suprafețele dentare.
Utilizarea pastelor de dinți fluorurate reduce semnificativ placa dentară și crește nivelurile de fluor din
biofilm, unde acționează ca un inhibitor puternic al mai multor enzime bacteriene.E nevoie de cel puțin două
ședințe zilnice de periaj dentar pentru a favoriza un schimb continuu de ioni de fluor între mediul salivar și
suprafața smalțului. Utilizarea pastelor de dinți fluorurate poate reduce frecvența cariilor cu 15-30%, cele mai
bune rezultate fiind obținute cu pastele de dinți cu conținut ridicat de fluor.
Pe lângă periaj este necesară utilizarea aței dentare ortodontice și a irigatoarelor orale. Jeturile de apă au
demonstrat o eficiență incontestabilă pentru eliminarea resturilor alimentare și formează un excelent adjuvant la
periajul mecanic, fiind recomandate în special copiilor cu anomalii dento-maxilarte și purtătorilor de aparate
ortodontice.
Controlul plăcii dentare prin igienizarea profesională
Pe lângă igiena orală la domiciliu, igienizarea profesională este concepută pentru a reduce încărcătura
bacteriană, pentru a spori eficacitatea periajului și pentru a facilita curățarea de către pacien. Igienizarea
profesională a dinților de două sau trei ori pe an menține o sănătatea orală optimă și reduce numărul de carii. De
asemenea permite curățarea corectă a zonelor pe care pacientul le accesează mai greu. Suprafețele coronare pot
fi lustruite folosind paste fluorurate cu dimensiuni fine și cupe sau perii de lustruire din silicon, pentru a
împiedica reținerea mecanică a bacteriilor. Utilizarea tehnicii Air Flow va permite înlăturarea placii bacteriene
din spațiile intredentare.
Aplicări topice cu fluor
Cu cât se furnizează mai mult fluor în primele zile de tratament, cu atât va fi mai bună structura cristalelor de
fluorură de calciu formate. Acesta este motivul pentru care este cel mai important să se trateze smalțul cu fluor
imediat după gravarea acidă. Efectele topice ale fluorurilor sunt cumulative: cu cât un dinte este mai expus la
fluoruri, cu atât devine mai rezistent la carie. Pe lângă utilizarea pastei de dinți cu fluor, anumite leziuni de
suprafață superficială nou formate pot fi tratate devreme în cursul tratamentului ortodontic prin aplicarea topică
de lacuri, geluri sau soluții fluorurate pentru a stimula remineralizarea suprafeței smalțului.
Apele de gură
Utilizarea apelor de gură fluorurate este cea mai obișnuită metodă de prevenire a cariilor. Apele de gură
fluorurate reduc demineralizarea și măresc remineralizarea smalțului în apropierea inelelor și brachetilor. Există
mai multe moduri de a utiliza apă de gură fluorurată. Ele pot fi administrate - în doze mici (0,05% NaF) la
intervale frecvente, o dată sau de două ori pe zi; - în doze mari (0,2% NaF), o dată pe săptămână sau de două ori
pe lună. Reducerea cariilor este de 25-30% , apele de gură NaF (0,05% –225 ppmF) utilizate timp de 1 minut
cresc nivelurile de fluor în salivă timp de 2–4 ore.

Bilet 10
 1. Clasificarea mijloacelor de igienă orală.

O buna igienizare a cavitatii orale presupune:

a) perii de dinti

Primul si cel mai uzual mijloc de igienizare dentara si gingivala este periajul cu periuta de dinti clasica
(manuala), electrica sau cu ultrasunete. Periajul trebuie efectuat de cel putin 2-3 ori pe zi, pe toate suprafetele
arcadelor dentare, masând in acelasi timp si cu aceleasi miscari si gingiile, si dintii (pe principiul "dinspre
gingie spre dinte" si niciodata invers).

Clasificarea periilor de dinţi:

-cu destinaţie specială;
-pentru maturi: -igienice
-profilactice
-pentru copii şi adolescenţi: -igienice
-profilactice
-perii specifice sau originale

Clasificarea periilor dentare după Ulitovski (1997)

A. cu destinaţie specială:
- ortopedice („Oral B Orto”, „Jordan”, „Butler Gum”);
- cu un singur smoc de fire („”, „Lic Prof”, „Jordan”, „Interbrush”, „Dentatirium”);
- cu cîteva smocuri de fire („Oral B ”, „Butler Gum”);
- „Sulcus” („Oral B Sulcus”);
- „Pămătuf” („Oral B Interdental Kit”, „Jordan Interdental brushes”);
- „Sensitiv” („ („Oral B Orto”, ”, „Elgidium Clinic”).
B. pentru maturi:
1. Igienice:
- manuale - drepte („Oral B Plus”, „Colgate Classic”, „Anti-Plaque”, „Leader Price”, „Dr. Jones”, „Grand Bridge”,
„Double Action”, „Oral B Art and Sport” );
- manuale - în unghi spre dreapta („Oral B Angular”, „Aquafresh Flex”, „Aquafresh Flex Direct”, „Blendax”, „Ultra
Flex”, „Wisdom Sure Grip”, „Elgydium Classic”);
- manuale – în unghi spre stânga („Colgate Plus”, „Dimond”, „Signal Benefit”).
2.Profilactice (parodontologice)
manuale - în două niveluri („Omnibrush”, „Colgate Total”, „Blend-a-dent”, „Ultra-grooved”, „Wisdom Contour”,
„Colgate Total Design” );
-manuale – în câteva niveluri cu cap activ („Oral B Advantage”, „Acorn Dynamic Tip”, „Jordan activetip”);
-manuale - în câteva niveluri cu microtextură („Oral B Advantage-Microtextured-Bristles”).

C. pentru copii şi adolescenţi:

1. Igienice: manuale („Oral B Disney”, „Fuchs Junior”, „Jordan Junior Magic”, „My First Colgate”, „Signal
Plus croissance”).
2. Profilactice: manuale („Oral B Squish Grip”, „Oral B Squeezy”).
D. Perii specifice sau originale: manuale („Zovin”, „Dentrust”, „Biobright”, „Oral Spring”).
Dimensiunile PD pentru copii şi adulţi
Copiilor se recomandă PD cu lungimea capului 18-25 mm şi lăţimea 7-8 mm. Maturilor se recomandă PD cu
lungimea capului de 23-30 mm şi lăţimea7,5-11mm.

Gradul de consistenţă a firelor periilor de dinţi

1-foarte moi;
2- moi;
3-medii;
4-aspre;
5-foarte aspre.

Periile moi sunt mai flexibile şi mai puţin traumatizante, pentru gingie de aceea sunt indicate pentru periajul
şanţului gingival şi al zonelor aproximale interdentare accesibile.
Periile moi cu 2-3 rânduri de tufe (smocuri) de filamente nu pot îndepărta depozitele grele de placă dentară
depusă în strat gros, de mult timp.
Periile moi formate din mai mult de 3 rânduri de tufe aranjate des dezvoltă un efect de curăţire superior unor
perii tari, aspre, prin apariţia fenomenului de "împâslire" al capătului
terminal al numeroaselor filamente aşezate în poziţie apropiată.
Periile aspre favorizează:
- retracţia gingivală;
- suprainfectarea gingivală;
- apariţia de abcese gingivale şi parodontale;
- uzura cementului radicular cu formarea unor margini ascuţite ale smalţului

b) mijloace auxiliare periajului dentar.

1. ata sau banda dentara (dental-floss sau dental-tape);
2. apa, gelurile si spray-urile de gura;
3. scobitorile medicinale;
4. dispozitivele de curatare a limbii;
5. periutele interdentare;
6. dusurile bucale(irigatoare)
7.stimulatoare interdentare
8. pamatufe
2. Remediile secundare de igienă orală.

Clasificarea remediilor secundare:

1. Elexire – forme concentrate de solutii, care se utilizeaza numai dupa diluare;
2. Clatituri bucale – cea mai raspindita forma, nu necesita diluare si pot fi utilizate in orice conditii;
3. Apele de gura – una dintre cele mai concentrate forme de solutie, care poate fi utilizata diluata in perioada de
remisie sau poate fi aplicata local nediluata in locurile inflamate sau edemate in perioada de acutizare;
4. Aerozoluri sau deodorante – remedii pur igienice, ce nu au in componenta sa careva suplimente
curativprofilactice si sunt prevazute numai pentru ameliorarea respiratiei orale, inlatura pentru un timp mirosul
neplacut din cavitatea bucala, dar nu si cauza acesteea;
5. Solutiile - se prepara nemijlocit inainte de utilizare, in conditii casnice, poseda proprietati astrigente;
6. Infuziile din ierburi medicinale in solutii alcoolice se utilizeaza de obicei diluate, dar in unele cazuri cind e
necesar de a obtine un efect de cauterizare a tesuturilor de granulatie din pungile parodontale se utilizeaza
nediluate.

3. Profilaxia afecţiunilor parodonţiului la copii cu anomalii dento-maxilare şi purtători

de aparate ortodontice.
Aparatele ortodontice fixe, mobile sau biofunctionale se intalnesc frecvent la pacientii cu varsta de pana
la 18 ani, cand pe langa ingrijirile preventive specific varstei, se vor lua masuri suplimentare, impuse de
prezenta acestor dispositive.
La pacienti cu aparate ortodontice fixe, controlul placii dentare este essential pentru mentinerea sanatatii
strucurilor dento-parodontale, deoarece pacientii cu aparate ortodontice sunt la varsta pubertatii si
adolescentei, cand incidenta afectarilor gingivale si vulnerabilitatea carioasa sunt mari.
La pacientii cu aparate ortodontice fixe, pentru efectuarea controlului placii dentare se recomanda:
-periute de dinti cu filament din plastic, cu cap activ rotunjit si smocuri asezate pe doua planuri, suprafata
activa fiind concava, in sectiune transversala; la fel se pot utilize si periute mecanice moi, cu filament din
plastic, cu care efectuam miscari de curatare de mica amplitudine si la o viteza redusa; folosirea lor este
mai eficienta la mentinerea sanatatii gingivale si la controlul placii din jurul aplicatiilor ortodontice.
-pentru curatarea suprafetelor dentare proximale apelam la mijloace mecanice auxiliare (stimulatoare
gingivale, in functie de spatiu si manualitatea pacientului-aplicarea la variate forme de dental floss-uri)
sau la periutele interdentare si unitufa, cu care se inlatura resturile alimentare retentionate si placa dentara
si cu care putem aplica, in plus, diverse substante antiplaca, sau de fluorizare locala.
-apelarea la irigatoarele supragingivale, care pot fi utilizate regulat de pacient la domiciliu.
-met de periere manuala, indicate de Charters si Stillman, chiar combinate, cu miscari de vibrare scurte,
pentru a curate spatii retentive, aparute intre dinte si componentele aparatului orthodontic; suprafetele
dentare sunt curatate atat dinspre ocluzal, cat si dinspre gingival si se insista inclusiv interdentar; pentru
unii pacienti se indica si metoda Bass (perierea sulculara), efectuata in vecinatatea si sub marginea
gingivala, prin care se mentine sanatatea acestei zone;
-igienizarea cavitatii bucale se face dupa fiecare masa cu paste de dinti profilactice cu fluor;
-regim alimentar strict, indicandu-se o dieta necariogena.
 -pe toata durata tratamentului orthodontic, dar si o buna perioada dupa inlaturarea aparatului orthodontic,
aplicarea substantelor de fluorizare locala, pastele de dinti profilactice cu fluor fiind obligatorii;
fluorizarea este indicate dupa un program zilnic, pacientul folosind paste de dinti, ape de gura si chiar
autoaplicari de geluri in conformatoare, la care se poate adauga si un plan de fluorizare profesionala.
-de cele mai multe ori, sigilarea santurilor si a fosetelor ocluzale.

Pacientii purtatori de aparate ortodontice mobile prezinta un risc crescut de demineralizari, a cariilor si a
gingivitelor.De aceea este obligatoriu ca pe linga procedurile zilnice de control corect a placii pacientul este
supus si unui plan de fluorizare locala prin utilizarea pastelor de dinti profilactice cu fluor si ape de gura
fluorurate, cit se vor aplica si fluorizari profesionale.
In plus, acesti pacienti vor respecta urmatoarele reguli:
-ingrijirea aparatului, care oblige la spalarea lui dupa fiecare masa atat inainte de culcare, cat si dupa
perioadele de neutilizare;
-pe durata perioadei de neutilizare, aparatul curatat este pastrat intr-un pahar cu apa sau intr-o cutie de plastic
cu mediu umed si obligatoriu periapt seara si dimineata;
-dintii si tesuturile moi in contact cu aparatul vor fi periate ori de cate ori este nevoie si de fiecare data cand
aparatul este indepartatdin gura;
-in vederea efectuarii controlului placii dentare indicam pacientului sa se foloseasca de mai multe periute:
una va fi special folosita pentru curatarea dintilor restanti, alta pentru igienizarea aparatului mobil.

-detartrajul regulat
-irigare cu dexametazon(pentru distrugerea microflorei),dimexid(animicrobiant)
-igiena profesionala

Bilet 11
1. Clasificarea periilor de dinţi. 29
A. PD cu destinaţie specială:
1. ortopedice („Oral B Orto”, „Jordan”, „Butler Gum”);
2. PD cu un singur smoc de fire („Oral B Taft”, „Lic Prof”, „Jordan”, „Interbrush”,
„Dentatirium”);
3. PD cu cîteva smocuri de fire („Oral B ”, „Butler Gum”);
4. PD „Sulcus” („Oral B Sulcus”);
5. PD „Pămătuf” („Oral B Interdental Kit”, „Jordan Interdental brushes”);
6. PD „Sensitiv” („Oral B Sensitive”, „Elgidium Clinic”).
B. PD pentru maturi:
 1. Igienice:
- manuale - drepte („Oral B Plus”, „Colgate Classic”, „Anti-Plaque”, „Leader Price”, „Dr.
Jones”, „Grand Bridge”, „Double Action”, „Oral B Art and Sport” );
- manuale - în unghi spre dreapta („Oral B Angular”, „Aquafresh Flex”, „Aquafresh Flex
Direct”, „Blendax”, „Ultra Flex”, „Wisdom Sure Grip”, „Elgydium Classic”);
- manuale – în unghi spre stânga („Colgate Plus”, „Dimond”, „Signal Benefit”).
2. Profilactice (parodontologice):
- manuale - de forma literei V („Spocar S”, „Fuchs”, „Jordan V”);
-manuale - „Zig-Zag” („Purodent”, „Colgate Zig-Zag”, „Reach Interdental”);
-manuale - în două niveluri („Omnibrush”, „Colgate Total”, „Blend-a-dent”, „Ultra-grooved”,
„Wisdom Contour”, „Colgate Total Designs” );
-manuale – în câteva niveluri cu cap actic („Oral B Advantage”, „Acorn Dynamic Tip”, „Jordan
activetip”)
-manuale - în câteva niveluri cu microtextură („Oral B Advantage-Microtextured-Bristles”)
C. PD pentru copii şi adolescenţi:
1. Igienice: manuale („Oral B Disney”, „Fuchs Junior”, „Jordan Junior Magic”, „My First
Colgate”, „Signal Plus croissance”)
2. Profilactice: manuale („Oral B Squish Grip”, „Oral B Squeezy”)
D. Perii specifice sau originale: manuale („Zovin”, „Dentrust”, „Biobright”, „Oral Spring”).
A. Periile dentare cu destinaţie specială
1. Ortopedice – sunt indicate pacienţilor cu construcţii ortopedice şi ortodontice. Caracteristic
pentru ele este prezenţa unei depresiuni de forma literei V, ce trece pe toată suprafaţa periuţei.
2. Perii cu un singur smoc de fire situat pe un măner lung. Din cauza firelor aspre se utilizează
mai rar. La fel sunt indicate pacienţilor cu construcţii ortopedice şi aparate ortodontice.
3. Perii dentare cu cîteva smocuri de fire – de regulă 7, unul, mai lung, situat în centrul periuţei,
şi altele şase în jurul lui. Sunt indicate pacienţilor cu implante, aparate ortodontice, în caz de
fracturi ale maxilarelor şi înghesuiri dentare.
4. Periile dentare “Sulcus” sunt perii cu un cap lung pe care sunt situate două rănduri de fire. Sunt
utilizate ca perii auxiliare la pacienţii cu implante, înghesuiri dentare, aparate ortodontice şi
ortopedice, coroane unitare.
5. Periile “pămătuf” reprezintă un mîner lung sau scurt, pe care se fixează pămătuful de formă
cilindrică sau conică. Este indicat pacienţilor cu toate tipurile de construcţii ortodontice, pertru
curăţirea spaţiilor interdentare şi pungilor parodontale la toate stadiile de afectare a
parodonţiului.
6. Periile dentare “Sensitive”. Diametrul firului de neilon la aceste perii este minimal. Sunt
indicate pacienţilor cu sensibilitate dentară sporită, în caz de defecte cuneiforme, abraziune
dentară, recesiuni dentare.
Periuţele dentare pentru maturi (gr.B) şi copii şi adolescenţi (gr.C) sunt atât igienice,cât şi
profilactice.
Periuţele igienice, atît pentru copii, cît şi pentru maturi au o formă clasică şi se
deosebesc numai prin dizainul mînerului, capului, calitatea firelor. Totuşi, toate periuţele
igienice au o suprafaţă netedă şi nu înlătură totalmente depunerile dentare din spaţiile
interdentare, fisuri, gropiţe şi de pe suprafeţele dentare. De obicei ele sunt orientate spre dreapta,
adică spre dinte, dar sunt şi PD igienice orientate spre stânga sau de la dinte.
Periuţele profilactice erau predestinate pînă nu demult numai maturilor, în prezent se
comercializează şi periuţe profilactice pentru copii. Deosebim periuţe dentare profilactice:
-de forma literei V, cu un potenţial înalt de curăţire;
-“Zig-Zag”, capetele firelor sunt tăiate în formă de zigzag;
-periuţe dentare în două nivele: cel exterior mai lung, cel interior mai scurt, curătă bine şanţul
dento-gingival;
-periuţe dentare cu perii plasaţi în mai multe nivele.
La ziua de azi cea mai performantă perie dentară este “Oral B Advantage”. Acest lucru este
datorat posibilităţii firelor de a curăţi dinţii nu numai cu vîrful, dar şi cu suprafeţele sale laterale.
Gradul de consistenţă a firelor periilor de dinţi
1-foarte moi;
2- moi;
3-medii;
4-aspre;
5-foarte aspre.
Periile moi sunt mai flexibile şi mai puţin traumatizante, pentru gingie deaceea sunt
indicate pentru periajul şanţului gingival şi al zonelor aproximale interdentare accesibile. Periile
moi cu 2-3 rânduri de tufe (smocuri) de filamente nu pot îndepărta depozitele grele de placă
dentară depusă în strat gros, de mult timp. Periile moi formate din mai mult de 3 rânduri de tufe
aranjate des dezvoltă un efect de curăţire superior unor perii tari, aspre, prin apariţia
fenomenului de "împâslire" al capătului terminal al numeroaselor filamente aşezate în poziţie
apropiată.
Periile aspre favorizează:
- retracţia gingivală;
- suprainfectarea gingivală;
- apariţia de abcese gingivale şi parodontale;
- uzura cementului radicular cu formarea unor margini ascuţite ale smalţului.
Alegerea periuţei de dinţi (Rozencweig) se face în funcţie de:
• tipul de gingie: fină, fragilă, fibroasă, rezistentă;
• anatomia joncţiunii smalţ-cement;
• recesiune gingivală, sensibilitate dentară;
• spaţiile dentare: închise sau deschise;
• forma arcadelor dentare;
• malopoziţii dentare, tipul de aparat ortodontic;
• preferinţe personale.
Există un număr mare de perii de dinţi care diferă prin caracteristicile perilor din care sunt
confecţionate:
- natura, provenienţa;
- număr;
- lungime;
-aranjament;
- consistenţă: tari, moi;
-flexibilitate: rigide, suple;

2. Sursele de fluor. Metabolismul şi toxicitatea fluorului.

Fluorul (Fluorum, F) este un element cu proprietati unicale, facând parte din grupa
biomicroelementelor.
In conditii naturale el se depisteaza in apa, soluri si aer .
Surse a fluorului pentru biosfera sunt gazele vulcanice (pâna la 2,5% de fluor) si apele subterane
profunde.
Compusii fluorului se asimileaza in diferite sectoare ale tractului digestiv.
Insa cantitatea maximala este asimilata in intestinul subtire.
Caile de baza de patrundere a compusilor fluorului in organismul uman sunt: din apa potabila in
tractul digestiv si aerogena, in cazul intoxicatiilor industriale.
Ingestia fluorului este urmata de urmatoarele faze metabolice: absorbtie, distributia si difuziunea
in organism, excretia.
Cea mai mare parte a fluorului dupa ce a fost ingerata este absorbita la nivelul tractului digestiv,
de unde va trece in circulatia sanguina si va fi distribuita in diverse tesuturi.
Doza cariopreventiva - reprezinta cantitatea de F care are efect cario preventiv maxim, iar
riscul de aparitie a fluorozei este minim.
Valoarea acesteia este de 2 mg/zi fluor.
Doza cariostatica - este data de cantitatea de F ce poate opri evolutia proceselor carioase.
Efectul cariostatic - se refera la actiunea fluorului de a intrerupe evolusia proceselor carioase.
Efectul cariopreventiv - semnifica fenomenul de prevenire a producerii leziunilor carioase.
In cursul amelogenezei fluorul se acumuleaza in smalt, legindu-se de fractiunea minerala, sau se
incorporeaza in reteaua cristalina pentru a face parte integranta din cristal.
Aplicarea locala ai compusilor fluorului urmareste cresterea rezistentei smaltului in fata
agresiunii carioase prin modificarea compozitiei si structurii lui, sau prin formarea unor straturi
protectoare pe suprafata dintelui.

Datele contemporane demonstrează că efectul benefic al fluorului este asigurat de căteva

mecanisme:
1. Fluorul, odată pătruns în organism cu apa potabilă sau alimentele, se uneşte cu
hidroxiapatita smalţului şi înlocuind grupa hidroxil, formează fluorapatita, mult mai rezistentă
şi mai durabilă la acţiunea acizilor, micşorănd astfel permiabilitatea smalţului.
. Mecanismul de acţiune anticarioasă a fluorurilor este determinat de acţiunea
inhibantă a lor asupra creşterii şi metabolismului microflorei cavităţii bucale prin
inhibarea unui ferment important al metabolismul glucidic – fosfoenolpiruvatchinazei. În
rezultat scade intensitatea fermentării glucidelor în cavitatea bucală, şi prin urmare
formarea de acid lactic.
3. Compuşii fluorului în salivă inhibă transportarea glucozei în celulele
bacteriilor patogene şi formarea polizaharidelor acelulare, care formează matricea plăcii
bacteriene.
4. Fluorurile dereglează absorbţia microorganismelor pe suprafaţa celulelor dentare,
absorb albuminele salivei, glicoproteinele, în rezultat se dereglează formarea plăcii bacteriene.
5. La administrare enterală fluorurile normalizează metabolismul proteic şi mineral.
Însă, fluorul, un element cu astfel de proprietăţi farmaco-dinamice, ca şi orice substanţă
naturală sau artificială, consumată în exces a fost suspectat de a fi capabil să declanşeze unele
efecte nocive.
 Intoxicaţiile cronice cu fluor interesează o serie întreagă de sisteme şi organe, dar în
special dinţii şi ţesutul osos. Fluoroza dentară este primul semn clinic ce determină adresarea
pacienţilor la medicul stomatolog. La concentraţii de 0,8-1,0 mg/l forme uşoare de fluoroză
apar la 10-12% din populaţie, la concentraţii 1,0-1,5 mg/l la 20-30%, la 1,5-2,5 mg/l – la 30-
45%, la concentraţii mai mari de 2,5 mg/l – la 50% din populaţie.
Intoxicaţiile acute survin în urma administrării accidentale a unor doze toxice de fluor.
Aportul letal pentru adult este de 2,5-10 g fluorură de sodiu, la o medie de 4-5 g a cantităţii de
fluor ingerată dintr-o dată. La copil doza letală este de 0,5-1 g şi depinde de greutatea
personală. Decesul survine prin inhibarea enzimelor celulare care au cofactor un metal bivalent
şi este precedată de semnele unei intoxicaţii acute, manifestată prin greaţă, crampe
abdominale, colaps circulator şi respirator.

3. Prevenirea fluorozei dentare la copii.

-Interzicera folosirii apei cu continut sporit de fluor in alimentatia copiilor in special in
colectivitatile organizate de copii.
-Inlocuirea apei cu continut sporit de fluor in nalimentatia copiilor cu apa minerala cu continut
optim de fluor, cu sucuri, cu lapte.
-Trimiterea copiilor din localitatile cu continut sporit de fluor in lunile de vara in tabere de
odihna in localitati cu continut optim de fluor.
-Administraea preparetelor de fluor copiilor sub forma de solutii, geluri, tablete paste numai sub
suporavegherea medicului.
-Limitarea consului alimentelor cu continut sporite de fluor:peste de mare, carne grasa, unele
soiuri de ceai, suplimente alimentare si folosire alimentelor bogate in proteine.
-Administrarea preparetelor de calciu
-Respectarea igienei cavitatii bucale.

Fluoroza dentară la copii apare dacă în primii 7 ani de viaţă copilul ingeră o cantitate de fluor
de peste 1mg/l de apă. Din cauza interacţiunii fluorului cu procesul de calcifiere a smalţului,
acesta devine poros şi opac.

Sunt foarte importante practicile de prevenire a fluorozei dentare:

 folosirea unor paste de dinţi sau ape de gură fără fluor pentru copiii cu vârste mai mici
de 8 ani;
 evitarea folosirii unei cantităţi prea mari de pastă de dinţi (din cele care conţin fluor) în
timpul periajului;
  evitarea înghiţirii pastei de dinţi sau a apei de gură care conţin fluor;
 consumul de alimente bogate în calciu, vitamina C şi vitamina D – acestea reduc
absorbţia fluorului;
 verificarea nivelului de fluor în apa potabilă.
Este important să se realizeze controale stomatologice periodice, astfel încât fluoroza dentară
să fie depistată din timp: în stadiile incipiente, semnele fluorozei dentare nu sunt vizibile cu
ochiul liber şi pot fi depistate numai în urma unui control de specialitate .

Bilet 12
1. Caracteristica comparativă a periilor de dinți cu fire naturale şi artificiale.30

Periile de dinţi cu fire naturale Periile de dinţi cu fire artificiale

Fire naturale din păr de porcină, bursuc, cal Fire artificiale din neilon, polietere etc.
etc.

Prezenţa unui canal în centrul firului Lipsa canalului

Suprafaţa firelor poroasă, cu vîrfuri ascuţite Suprafaţa firelor netedă

Vărful firului la prelucrare se stratifică Vărful firului este rotungit

Avantajele periilor cu peri naturali:

- suplete, adaptare intima de suprafetele dentare si gingivale;
- nu produc traumatisme gingivale;
- se incarca si retin bine pasta de dinti;

Dezavantajele periilor cu peri naturali:

- degradare mecanica intr-un timp relativ scurt prin retinerea si imbibarea cu apa si detritusuri
organice;
- o gama limitata privind consistenta si flexibilitatea.
Periile cu peri din material sintetic se caracterizeaza prin:
- omogenitatea materialului;
- uniformitatea dimensiunilor in lungime si diametru;
- rezistenta mecanica;
- flexibilitate;
- nu retin apa si detritusurile organice;
- usor de sterilizat si curatat;
- au tendinta de a retine substantele cu care sunt incarcate.

Dimensiunile PD pentru copii şi adulţi

 Copiilor se recomandă PD cu lungimea capului 18-25 mm şi lăţimea 7-8 mm. Maturilor se recomandă
PD cu lungimea capului de 23-30 mm şi lăţimea7,5-11mm.

2. Factorii predispozanţi în apariţia cariei dentare. 61

. A. Perioada prenatala.
Influenta negativa asupra gravidei si a fatului a factorilor nocivi:
- patologia organelor si sistemelor organismului gravidei: endocrine, gastro-intestinale, cardio-
vasculare, nefropatii etc.;
- patologia graviditatii: toxicozele gravidelor etc.;
- alimentatia insuficienta si irationala;
- continutul F in apa potabila;
- conditiile de trai si de munca;
- intoxicatiile;
- numarul sarcinii etc.
B. Perioada postnatala.
In primul an de viata:
- tipul si caracterul alimentatiei (naturala, artificiala, mixta);
- maladiile generale (ale tractului gastro-intestinal; hipovitaminosele; rahitismul s.a.);
- eruperea dintilor (precoce, tardiva);
- hipoplaziile smaltului;
- igiena bucala insuficienta etc.
La copii si adolescenti:
- igiena bucala nesatisfacatoare;
- cantitatea F in apa potabila;
- anomaliile de pozitie a dintilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.;
- hipoplaziile dentare;
- eruperea dintilor (precoce sau tardiva);
- hiposalivatia, mediul acid al lichidului bucal; continutul ionilor de Ca, P, F s.a., a fermentilor, a
imunoglobulinelor etc.;
- maladii generale ale diferitor sisteme: tractului gastro-intestinal, endocrine, cardio-vasculare
etc.;
- alimentatia irationala: surplus de glucide, insuficienta proteinelor, vitaminelor A, gr. B, D, C
s.a., a compusilor Ca, P, F s.a.

3. Obiectivele programelor de profilaxie a afecţiunilor stomatologice până în 2025 lansate

de OMS. 97
1.Lipsa cariei dentare la 80% copii de 5-6 ani.
2.Intensitatea cariei dentare la copii de 12 ani trebuie sa fie mai mica sau = 1,5. 3.La copiii pâna
la 18 ani sa nu fie nici un dinte permanent extras.
4.La >99% din populatia de 35-44 ani sa fie mentinuti nu mai putin de 20 dinti functionali.
Obiective: prevenirea cariei dentare, a cancerului oro-faringeal si a traumatismelor cranio-faciale
din timpul practicarii sporturilor. Obiectivele sunt exprimate in procente din populatie care
prezinta afectiunea respectiva la inceputul programului si in anul 2010.
Eficacitatea programelor de profilaxie a cariei dentare se apreciaza peste 5,10,15,20 ani. Se
compara valoarea indicelui COE in fiecare grupa de varsta cu datele examinarii finale, in
aceleasi grupe de vartsa. Un criteriu important este cresterea numarului de persoane care nu au
carie dentara. Profilaxia afectiunilor parodentiului este eficienta daca in procesul realizarii
programei de profilaxie se micsoreaza numarul sectantelor afectate.
-

Bilet 13

1.Gradele de suplete ale periilor de dinti.Indicatii pentru utilizare

a) Suple 0,15 si 0,40 mm. Pentru periajul santului gingival si al zonelor aproximale interdentare accesibile.
b) Periutele extrasuple (0,15) sunt indicate pacientilor cu patologie gingivala sau eroziuni dentare.
c) Periutele dure 0,25-0,30 trebuie folosite cu prudenta, deoarece conduc la aparitia leziunilor dentare
(eroziuni) sau leziuni gingivale (recesiuni).

2.Prognosticul cariei dentare: obiective si metode moderne

Caria dentară este un proces destructiv cronic al ţesuturilor dure ale dintelui, fără character inflamator, producînd
necroza şi distrucţia acestora, urmate de cavitaţie coronară sau radiculară. Caria se dezvoltă pe dinţii complet
incluşi sau foarte izolaţi de mediul bucal.

Pentru apariţia cariei dentare este necesară prezenţa unor anumite condiţii:

1. Prezenţa microorganismelor în placa dentară.

2. Insuficienţa mecanismelor specifice (imune) şi nespecifice de apărare a cavităţii orale.
3. Dereglarea alimentaţiei.
4. Factorul de timp.

Afectarea prin carie a dinţilor temporari şi permanenţi la copii şi adolescenţi sunt în funcţie de factori
medico-geografici, de nivelul de viaţă, de vârstă, de sex, de ereditate, de caracterul alimentaţiei, de gradul de
igienă orală, de starea organismului etc. La unii copii caria dentară apare deja în timpul erupţiei dinţilor
temporari sau celor permanenţi.

A. Perioada antenatală.
Influenţa negativă asupra gravidei şi a fătului a factorilor nocivi:
- patologia organelor şi sistemelor organismului gravidei: endocrine, gastro-intestinale, cardio-
- vasculare, nefropatii etc.;
- patologia gravidităţii: toxicozele gravidelor etc.;
- alimentaţia insuficientă şi iraţională;
- conţinutul F în apa potabilă;
- condiţiile de trai şi de muncă;
- intoxicaţiile;
- numărul sarcinii etc.
B. Perioada postnatală.
În primul an de viaţă:
- tipul şi caracterul alimentaţiei (naturală, artificială, mixtă);
- maladiile generale ale tractului gastro-intestinal; hipovitaminosele; rahitismul ş.a.;
- eruperea dinţilor (precoce, tardivă);
- hipolaziile smalţului;
- igiena bucală insuficientă etc.
La copii şi adolescenţi:
- igiena bucală nesatisfăcătoare;
- cantitatea F în apa potabilă;
- anomaliile de poziţie a dinţilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.;
- hipoplaziile dentare;
- eruperea dinţilor (precoce sau tardivă);
- hiposalivaţia, mediul acid al lichidului bucal; conţinutul ionilor de Ca, P, F ş.a., a fermenţilor, a
imunoglobulinelor etc.;
- maladii generale ale diferitor sisteme: tractului gastro-intestinal, endocrine, cardio-vasculare
- etc.;
- alimentaţia iraţională: surplus de glucide, insuficienţa proteinelor, vitaminelor A, gr. B, D, C ş.a., a
compuşilor Ca, P, F ş.a.

Eficienţa metodelor preventive aplicate se apreciază prin estimarea:

 relaţiei indicilor COA şi COAS
 relaţiei carie penetrantă / carie simplă
 indicelui de reducere a cariei dentare (Rc) după formula:
rm –rb
Rc = ---------- x 100%,
rm
în care: rm – rata cariei în lotul martor şi rb – rata cariei în lotul de studiu.

3.Caile si metodele de realizare a strategiei Oms in stomatologie

Pentru aprecierea gradului de afectare a dinţilor prin carie Organizaţia mondială a sănătăţii (OMS) recomandă
următorii indici: indicele de frecvenţă; indicele de intensitate şi indicele de sporire a intensităţii (rata cariei).
Aceşti indici necesită apreciere pentru fiecare grupă de vârstă separat, iar în unele cazuri în funcţie de sex,
naţionalitate, condiţiile geografice şi de viaţă, starea generală a sănătăţii, caracterul alimentaţiei etc. OMS
recomandă aprecierea în funcţie de vârstă a acestor indici să fie realizată la copiii de 6, 12 şi 15 ani. Mai
informative sunt datele examinărilor epidemiologice a copiilor la vârsta de 12 şi 15 ani. Afectarea dinţilor prin
carie la copiii de 12 ani şi starea ţesuturilor parodonţiului marginal la vârsta 15 ani permite de a aprecia
eficacitatea realizării programelor de profilaxie.
Indicele de frecvenţă (I.F.) reprezintă procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unei grupe de
populaţie.

numărul de copii afectaţi de carie din colectivitate

_______________________________________________________________
IF = x 100%
numărul de copii din colectivitate

OMS recomandă următoarele niveluri ale frecvenţei cariei dentare la copiii de 12 ani:
1. joasă (0-30%)
2. medie (31-80%)
3. înaltă (81-100%).
Pentru aprecierea activităţii procesului carios se foloseşte indicele de intensitate a cariei COA, care reprezintă
suma numărului dinţilor afectaţi de carie şi de complicaţiile ei (C), numărul de dinţi obturaţi (O) şi absenţi sau
extraşi (A) la o persoană - (COA=C+O+A).
Există diferite adnotări ale acestui indice: CER (C - carie, E - extracţie, R - reconstituire prin obturaţii); DMF (D
- decay (carie); M - missing (extracţie); F - filling (obturaţie)).
În notarea indicelui de intensitate pentru dentaţia permanentă (definitivă) se folosesc litere mari: COA, COE,
DMF, iar pentru dinţii temporari litere mici - co, cr, dmf (dinţiii temporari extraşi din cauza resorbţiei radiculare
înaintea substituţiei lor cu cei permanenţi nu se notează), iar pentru dentiţia mixtă - indicele COA+co.
În cazul când procesul carios afectează câteva suprafeţe ale acelueaşi dinte se foloseşte indicele
COAs, cos , DMFS, dmfs deci se sumează numărul de suprafeţe cariate, obturate şi numarul dinţilor extraşi.
Indicele de sporire a intensităţii (rata cariei, morbiditatea) reprezintă creşterea indicelui COE într-o
anumită perioadă de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.).
Indici statistici:
 prevalenţa: nr. de indivizi cu o îmbolnăvire (%)
0
 incidenţa: nr. de cazuri noi de boală într-un anumit interval ( /0000)
 intensitate: nr. mediu de leziuni (0,00)
Calculul şi semnificaţia parametrilor statistici
I. Incidenţa
- măsoară frecvenţa cu care apar cazurile noi de îmbolnăvire într-o populaţie, într-o perioadă de timp
- este un indicator direct al riscului de îmbolnăvire. Dacă incidenţa este mare, înseamnă că în populaţia
respectiva există un risc crescut de îmbolnăvire.
Clasificare:
1. incidenţa globală (anuală)
nr . cazuri noi de îmbol nă vire
x 1.000
popula ţie
1. incidenţa specifică (pe sexe, pe grupe de vârsta, pe cauze de boală)

nr . cazuri noi de îmbol nă vire

x 100.000
popula ţie
II. Prevalenţa
- indică numărul total de cazuri noi şi vechi de îmbolnăvire existente într-o populaţie definită. Este un
indicator de frecvenţă, ca şi incidenţa.
Clasificare:
1. prevalenţa globală
a) prevalenţa de moment = numărul total de cazuri noi şi vechi de îmbolnăvire existente într-o populaţie
definită, la un moment dat.
nr . cazuri noi şi vechi de îmbol nă vire
x 100
nr . de persoane exami nate
b) prevalenţa de perioadă = numărul total de cazuri noi şi vechi de îmbolnăvire existente într-o populaţie
definită, într-o perioadă definită de timp.
nr . cazuri noi şi vechi în 2000
x100
popula ţia existentă la 31.12.2000
2. prevalenţa specifică
 se calculează pe:
 medii (urban / rural)
 sexe
 grupe de vârstă
 cauza bolii (caria dentară, parodontopatie, anomalii dento-max, etc.)
 Fiecare dintre aceste prevalenţe specifice poate fi la rândul ei:
 de moment
  de perioadă
OMS (1980)1999 a propus următoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani:
1. foarte joasă (0 - 1,1); 0-0,50
2. joasă (1,2 - 2,6); 0,51-1,50
3. moderată (2,7 - 4,4); 1,51-3,00
4. înaltă (4,5 - 6,5); 3,01-6,50
5. foarte înaltă (6,6 şi mai mult) 6,51-10,00.

Obiectivele OMS pentru anul 2000:

1. pentru boala carioasă
a. la 6 ani: 50% copii fără nici un fel de leziune (indemni de carie)
b. la 12 ani DMF-T 3
c. la 18 ani: 85% din tineri fără edentaţii
d. la 35-44 ani: 75% dintre dinţi să fie păstraţi
e. la 65 ani: reducerea cu 25% a edentaţiilor totale
2. pentru boala parodontală
(chiar dacă a fost prevenita caria, este necesară şi protecţia faţă de boala parodontală!!!)
a. la 18 ani: 90% din populaţie să aibă 5 sextanţi sănătoşi
b. la 35-44 ani: 75% cu 3 sextanţi sănătoşi
(deci să nu fie o parodontită generalizată)
a. la 65 ani: numai 10% din populaţie cu forme grave.
Obiective OMS până în anul 2010:
1. Lipsa cariei dentare la 80% copii de 5-6 ani.
2. Intensitatea cariei dentare la copii de 12 ani trebuie să fie mai mică sau = 1,5.
3. La copiii până la 18 ani să nu fie nici un dinte permanent extras.
4. La >99% din populatia de 35-44 ani sa fie mentinuţi nu <20 dinti functionali
5. Numărul persoanelor de 65 ani cu adentie secundară va scădea până la 20%.
Obiectivele OMS pebntru anul 2020
1. Copiii 6 ani
1.1. 80%copii fără nici un fel de leziune (indemni de carie)
1.2. co mediu nu va depăşi 2,0.
2. Copiii 12 ani
2.1. COA mediu nu va depăşi 1,5, din care « C » - mai mic de 0,5.
2.2. Numărul mediu de sextanţi cu parodonţiu sănătos – mai mare de 5,5.
З. Adolescenţi 15 ani
3.1. COA mediu nu va depăşi 2,3, din care « C » - mai mic de 0,5.
3.2. Nu vor fi dinţi extraşi din cauza consecinţelor cariei.
3.3. Numărul mediu de sextanţi cu parodonţiu sănătos – mai mare de 5,0.
4. Tineri 18 ani
4.1. Nu vor fi dinţi extraşi din cauza consecinţelor cariei, sau afecţiunilor parodonţiului.
4.2. Numărul mediu de sextanţi cu parodonţiu sănătos – mai mare de 4,0.

Bilet 14
1. Principiile de selectare a periilor de dinţi.
Alegerea periutelor de dinti se face in functie de:
- Tipul de gingie:fina,fragile, fibroasa,rezistenta;
- Anatomia jonctiunii smalt-cement;
- Recesiune gingivala, sensibilitatea dentara;
- Spatiile interdentare:deschise sau inchise;
- Malpozitii dentare, tipul de apparatorthodontic;
Clasificarea periilor de dinti dupa S. Ulitovskii (1997).
A. PD cu destinatie speciala:
- ortopedice
- PD cu un singur smoc de fire
- PD cu citeva smocuri de fire
- PD „Sulcus”
- PD „Pamatuf”
- PD„Sensitiv”
B. PD pentru maturi:
1. Igienice:
- manuale - drepte
- manuale - in unghi spre dreapta
- manuale–inunghi spre stânga
2. Profilactice (parodontologice):
- manuale - de forma literei V
- manuale - „Zig-Zag”
- manuale - in doua niveluri
- manuale – in câteva niveluri cu cap activ
- manuale - in câteva niveluri cu microtextura
C. PD pentru copii si adolescenti:
1.Igienice: manuale croissance
2.Profilactice: manual

2. Masurile de preventive a cariei dentare la copii. Clasificarea, indicarea in

functie de virsta.
Masurile de preventie pe care le putem lua sunt: igiena (periajul dentar regulat si folosirea atei
dentare), fluorizari locale, sigilari dentare cu scopul stoparii evolutiei cariei dentare.
- mentinerea unei igiene dentare satisfacatoare (copii trebuie sa fie ghidati de parinti)
- alimentatie cu nutrienti si vitamine
- evitarea zaharului(dulciurilor)
- folosirea dupa indicatii a pastelor cu un continut marit de flor
- consultarea medicului in functie de caz odata la 6 luni
A. O primă clasificare a metodelor de prevenire are drept criteriu momentul intervenţiei, raportat la
mecanismul de apariţie şi evoluţie al procesului patologic.
Prevenţia pre-primară – are rolul de control al transferului colonizării agenţilor patogeni microbieni (în special
Streptococul mutans) de la mamă la făt.
Prevenirea primară – prin care se încearcă descoperirea cauzelor generatoare de boală, urmând ca prin
aplicarea unor metode terapeutice corect utilizate, să se prevină producerea bolilor, stopându-le înainte de a
ajunge în stadii ireversibile, când tratamentul curativ ar deveni necesar. În medicina dentară o parte a acestor
măsuri sunt cuprinse în termenul de igienă orală.
Prevenirea secundară – presupune surprinderea bolilor în fazele lor de debut, când prin aplicarea tratamentelor
curative indicate le stopăm evoluţia, realizând şi refacerea morfofuncţională a ţesuturilor afectate spre o stare cât
mai apropiată de normalul iniţial. Exemplu din medicina dentară este obturarea proceselor carioase în faza de
cavitate superficială.
Prevenirea terţiară – cuprinde totalitatea măsurile luate pentru restaurarea ţesuturilor distruse prin boală şi
reabilitarea morfo-funcţională a pacientului spre un punct cât mai apropiat de normal, altfel spus de corectare şi
compensare a sechelelor produse.
B. O altă clasificare a metodelor de prevenţie are drept criteriu segmentul populaţional căruia se adresează.
1. Strategia bazată pe demersul individual. Strategia carioprofilactică bazată pe demersul individual are o valoare
pentru practica dentară de cabinet, deoarece medicul dentist poate evalua în permanenţă riscul relativ, expresie a
forţei de asociaţie dintre diferiţi factori de risc sau agresiune, însă la nivel populaţional nu contribuie la
reducerea morbidităţii.
2. Strategia populaţională, în care demersul preventiv se adresează întregii populaţii, pune accent pe incidenţa
bolii, nu pe individ sau boală. Serviciile de sănătate publică dentară şi-au orientat atenţia asupra unor măsuri de
prevenţie primară adresate indivizilor aparent sănătoşi, urmărind evitarea apariţiei afecţiunilor la nivel
individual, cu rezultate în reducerea morbidităţii la nivel populaţional. În apariţia bolii carioase, factorii de risc
au pondere diferită: peste 50% revine factorilor de risc comportamentali, 20-25% factorilor de risc ambientali şi
restul celor biologici. Există două tipuri de strategii populaţionale: „strategia riscului înalt“ şi „strategia
ecologică“
Condiţii ţintă Vârstă Procentul populaţiei
Iniţial 2010
2-4 ani 18% 11%
Experienţa cariei 6-8 ani 52% 42%
15 ani 61% 51%
Sa nu aibă nici un dinte extras 35-44 ani 31% 42%

Copii cu sigilări pe molari 8 ani 23% 50%

14 ani 15% 50%
Populaţie care beneficiază de apă potabilă
fluorizată toate vârstele 62%(1992) 75%
Cancere detectate în faze incipiente(std l toate vârstele 35% 50%
localizat)
Traumatisme cranio-faciale produse la vârstă şcolară necunoscut
sport

Strategie Metode
Fluorizarea apei în comunitate Suplimentarea, monitorizarea şi ajustarea
nivelului F în apă pentru a atinge % optimă
Programe şcolare de sigilări Practicarea sigilărilor în practica publică şi privată
Programe comunitare şi naţionale de  educaţie pentru sănătate a elevilor (articole,
sigilări dentare postere, video, lecţii de educaţie)
 implicarea serviciilor de stomatologie publică,
iar o treime din sigilări sa fie suportate de
sistemul de asigurări Medicaid
Intervenţii pentru detectarea precoce a  educaţia continuă profesională
cancerului oro-faringian  examinarea persoanelor cu risc crescut
 trimiterea celor cu leziuni suspecte pentru
monitorizare şi tratament
Intervenţii pentru încurajarea folosirii Educaţia şi promovarea produselor de protecţie a
măştilor de protecţie în sport capului, feţei şi gurii în timpul practicării
sportului

3.Aprecierea eficacitatii programelor de profilaxie a cariei si a afectiunilor paradontiului

Metoda de apreciere a eficacităţii programului de profilaxie se preconizează la etapa de planificare a
programului, fiind definite clar scopul şi sarcinile. Aprecierea se face la orice etapă a programului comparând
scopurile propuse şi rezultatele primite.
Pentru apreciere se utilizează aceiaşi indici şi criterii, ca şi în cazul examinărilor profilactice.
Principiile de apreciere:
1.Examinarea se face în aceleaşi grupe de vărstă (de ex. 12 ani) atît la debutul programului cît şi la
sfărşitul lui.
2.Pentru comparaţie se vor utiliza grupe de control corespunzătoare.
3.Examinarea se va efectua de o grupă de specialişti calificaţi.
4.Cantitatea de periuţe şi paste de dinţi şi alte obiecte de igienă care au fost vîndute în mediu unei persoane
în această regiune.
5.Tendinţele dinamicii sănătăţii stomatologice în legătură cu ameliorarea igienei.

Eficacitatea programelor de profilaxie a cariei dentare se apreciază peste 5,10,15, 20 ani. Se compară
valoarea indicelui COE în fiecare grupă de vârstă cu datele examinării finale, în aceleaşi grupe de vârstă.
Un criteriu important este creşterea numărului de persoane care nu au carie dentară. Profilaxia afecţiunilor
parodenţiului este considerată eficientă dacă în procesul realizării programului de profilaxie se micşorează
numărul sectantelor afectate.
Deosebim următoarele forme de apreciere a eficacităţii programelor de profilaxie.
- preliminară
- intermediară;
- finală.
Experienţa aplicării practice a programelor de profilaxie a afecţiunilor stomatologice în diferite
ţări

Exemple de programe de promovare a sănătăţii în comunităţi

1. Program de Educaţie pentru sănătate orală „ Dinţi sănătoşi- Gura mea contează" realizat în Marea Britanie cu
 durata de l an (l997-1998)
 Populaţia ţintă: copiii de 10 ani din 32 şcoli primare, împărţiţi în 2 grupuri:
 de control (15 şcoli) şi de studiu (l7 şcoli).
 După 4 luni de educaţie, grupul de studiu a fost reîmpărţit în 2:
 noul grup activ care a continuat lecţiile de educaţie şi grupul rezidual.
 Obiective: testarea eficienţei educaţiei pentru sănătate orală, în scopul îmbunătăţirii igienei orale şi a
cunoştinţelor despre sănătatea orală.
 Evaluarea iniţială: testarea clinică a indicelui de placă Silness&Loe la câte 10 copii aleşi întâmplător din
fiecare şcoală şi completarea unui chestionar pentru măsurarea nivelului cunoştinţelor despre sănătatea orală
şi comportamentul faţă de igiena orală, consumul de zahăr şi adresabilitatea către cabinetul stomatologic.
 Implementarea programului de educaţie. Metode de educaţie: 4 lecţii (ţinute de o asistentă calificată
special pregătită) cu durata de l oră, o dată la 4 săptămâni, bazate pe activitate de grup interactivă (grupuri de
5-7 copii).
1. Prima lecţie: Tema- structura şi funcţiile dintelui, bazate pe studii de caz a unor persoane de diferite vârste cu
diverse probleme dentare
2. Lecţia a 2-a: Tema- dieta şi efectul asupra dinţilor
3. Lecţia a 3-a: Tema- tehnici de periaj şi folosirea tabletelor de colorare a PDB
4. Lecţia a 4-a: Tema- revenire asupra rolului dietei în apariţia cariei şi a tehnicii de periaj.
 Ulterior copii au realizat trei proiecte acasă având ca teme subiectele abordate în lecţii. Au fost implicaţi
astfel şi părinţii, bunicii sau îngrijitorii copiilor.
 Evaluare intermediară: la 4 luni - aceleaşi înregistrări ca iniţial
 Evaluare finală: la 7 luni
 Rezultate şi discuţii. În urma lecţiilor de educaţie s-a constatat o reducere a indicelui de placă cu 20% după
primele 4 luni, iar după 7 luni cu încă 17% în grupul activ faţă de grupul de control.
 Prin evaluarea cunoştinţelor despre sănătatea şi igiena orală, s-a obţinut o îmbunătăţire cu 23% a nivelului de
informaţii după 4 luni şi cu încă 13% după 7 luni (creştere de la 68% la 96%)
 Prin evaluarea comportamentului iniţial legat de periajul dentar, s-a obţinut un procent de 99% copii care se
periau de 2 ori pe zi şi 97% copii mergeau la controale periodice la stomatolog
 Studiul comportamentului legat de consumul de dulciuri a înrergistrat o scădere a procentului copiilor care
consumau dulciuri cu 20% după 4 luni şi cu 25% după 7 luni.
 Concluzii. Lecţiile de educaţie ţinute în şcoli au determinat modificări în starea sănătăţii orale, a nivelului
cunoştinţelor şi a comportamentului astfel, comparativ cu grupul de control, după 4 luni, copiii din
grupul activ consumă mai puţine dulciuri, cer mamelor să le cumpere fructe, îşi perie dinţii de cel puţin
2 ori pe zi, discută cu părinţii despre rolul pastei de dinţi fluorizate şi le cer părinţilor să îi programenze
la cabinet pentru control periodic.
2. Program de promovare a sănătăţii orale „Popor sănătos pentru 2010" (SUA – 1988)
 Obiective: prevenirea cariei dentare, a cancerului oro-faringeal şi a traumatismelor cranio-faciale din timpul
practicării sporturilor. Obiectivele sunt exprimate în procente din populaţia care prezintă afecţiunea
respectivă la începutul programului şi în anul 2010.

Bilet 15
1. Criteriile de baza care caracterizeaza periile de dinti profilactice. Periile de dinti cu
destinatie speciala.
-realizarea unei curatiri mai eficiente a suprafetelor interdentare
-efectele negative produse asupra partilor moi si abraziunea dentara generala sa fie minime
-Periuta trebuie sa fie moale
-Firele de par trebuie sa fie cat mai elastice, e bine ca ele sa fie calibrate (toate de acceasi
dimensiune).
-Perii trebuie sa fie taiati la capat sub forme de semisfere , pe rotund, NU drept ca zgarie
smaltul.
-Capul periutei nu trebuie sa fie prea lung sau ascutit, doar cat sa acopere 3 dinti succesiv.
- Manerul trebuie sa fie ferm dar destul de elastic si usor manevrabil sub orice unghi.
Perii de dinti cu destinatie speciala
1. Ortopedice – sunt indicate pacientilor cu constructii ortopedice si ortodontice.
Caracteristic pentru ele este prezenta unei depresiuni de forma literei V, ce trece pe
toata suprafata periutei.
2. Perii cu un singur smoc de fire situat pe un maner lung. Din cauza firelor aspre se
utilizeaza mai rar. La fel sunt indicate pacientilor cu constructii ortopedice si aparate
ortodontice.
3. Perii dentare cu citeva smocuri de fire – de regula 7, unul, mai lung, situat in centrul
periutei, si altele sase in jurul lui. Sunt indicate pacientilor cu implante, aparate
ortodontice, in caz de fracturi ale maxilarelor si inghesuiri dentare.
4. Periile dentare “Sulcus” sunt perii cu un cap lung pe care sunt situate doua randuri de
fire. Sunt utilizate ca perii auxiliare la pacientii cu implante, inghesuiri dentare, aparate
ortodontice si ortopedice, coronae unitare.
5. Perii “pamatuf” reprezinta un miner lung sau scurt, pe care se fixeaza pamatuful de
forma cilindrica sau conica. Este indicat pacientilor cu toate tipurile de constructii
ortodontice, pertru curatirea spatiilor interdentare si pungilor parodontale la toate
stadiile de afectare a parodontiului.
6.Periile dentare “Sensitive”. Diametrul firului de neilon la aceste perii este minimal. Sunt
indicate pacientilor cu sensibilitate dentara sporita, in caz de defecte cuneiforme,
abraziune dentara,recesiuni dentare.
2. Metodele si remediile profilaxiei endogene a cariei dentare la copii in
perioada de formare a tesuturilor dentare.
Metoda de profilaxie endogena presupune patrunderea fluorurilor in organism cu apa
potabila, sarea, laptele, in pastile sau picaturi.
Indicatiile pentru aplicarea metodei sus numite sunt:
1. Indicele inalt al cariei dentare la populatia din localitatea data (criteriul de apreciere
fiind la copii de la 12 ani)
2. Concentratia joasa de fluor in apa potabila in localitatea data
3. Lipsa altor surse de adminisrare endogena a fluorului.

Flurarea apei potabile:

Este o metoda necostisitoare,efectiva, si inofensiva. Pentru fluorarea artificiala a apei
potabile la statiile de pompare a apei se adauga fluoruri solubile in apa asa ca Fluorura
de Na,mai rar de Ca,Mgs si Si pina la obtinerea concentratiei maxime de fluor. Doza
optimala de F in apa potabila este stabilita in dependenta de zona climaterica.
Doza optimala este de: 0,7 -0,8 mg/l pentru zonele cu clima calda;
1mg/l pu zonele cu clima medie;
1,2 mg/l pu zonele cu clima rece.
Fluorizarea laptelui:
Laptele este componentul de baza al alimentatiei copilului.Componenta unica a laptelui
contribuie la procesul de remineralizare a dintilor. Laptele fluorat se comercializeaza sub
diferite forme:lichida(laptele pausterizat) si praf.
Ţări in care se practică fluorizarea laptelui: ANGLIA SI SCOTIA;CHILE;UNGARIA;RUSIA;
BULGARIA;CHINA DOZA: 5 ppm NaF se adauga in 200 ml lapte. Laptele trebuie consumat
in decurs de 30 de minute de la preparare

Fluorizarea sarii de bucatarie

Cerinţe de aplicare a fluorizării sării
1. în ţările care au surse multiple de apă potabilă, dar nivelul socio-economic al ţării
respective nu permite fluorizarea apei;
2.sursele de apă potabilă sunt sărace în F;
3.lipsa unei politici sanitare de fluorizare a apei;
4.producţie centralizată de sare fluorurată. La un consum mediu de 6 g sare/zi, se
impune un adaos de 200 – 250 mg NaF/kgsare.
Aspectele negative ale fluorizării sării
1.consumul de sare este scăzut la copii, în perioada cînd F este foarte necesar;
2.variaţia consumului de sare între indivizi este foarte largă;
3.concentraţia F în sare trebuie să fie diferită în funcţie de cantitatea de Fprezentă în
apa potabilă;
4.utilizarea sării fluorurate în alimentele preparate industrial treb uie controlată.
Pastile si solutii cu continut de fluor
Pentru inlaturarea deficitului de fluor din organism se administreaza pastilele de fluorura
de natriu. Ele sunt eficiente in perioada de formare si mineralizare a tesuturilor dure
dentare, deaceea se indica pâna la vârsta de 14-15 ani.
Dozele se stabilesc in modul urmator:
Pina la vârsta de 2 ani – 0,25 mg;
De la 2 la 4 ani – 0,5 mg;
De la 5 ani- 1mg.
Contraindicatiile administrarii pastilelor:
-Continutul fluorului in apa potabila in localitatea data ete mai mare de 50%.
-Administrarea altor metode de administrare endogena a fluorului.

Este rational de administrat fluorura de natriu impreuna cu Vitaftor. Reprezinta un

complex de vitamin A, C si D cu fluorura de natriu. Se administreaza zilnic o data in zi in
timpul sau imediat dupa masa in
decurs de o luna, cu intervale de 2-4 saptamini la fiecare 3 luni.
Doza se stabileste in modul urmator:
copiilor de la 1 an la 6 ani – jumatate de lingurita 1 data in zi,
de la 7 la 14 ani– o lingurita.

3.Experienta aplicarii practice a programelor de profilaxie a

afectiunilor stomatologice in diferite tari.

Exemple de programe de promovare a sanatatii in comunitati

1. Program de Educatie pentru sanatate orala „ Dinti sanatosi- Gura mea conteaza"
realizat in Angliei cu durata de l an (l997-1998)
 Populatia tinta: copiii de 10 ani din 32 scoli primare, impartiti in 2 grupuri:
 de control (15 scoli) si de studiu (l7 scoli).
 Dupa 4 luni de educatie, grupul de studiu a fost reimpartit in 2
 noul grup activ care a continuat lectiile de educatie si grupul rezidual.
 Obiective: testarea eficientei educatiei pentru sanatate orala, in scopul imbunatatirii
igienei orale si a
cunostintelor despre sanatatea orala.
 Evaluarea initiala: testarea clinica a indicelui de placa Silness&Loe la câte 10 copii alesi
intâmplator din fiecare scoala si completarea unui chestionar pentru masurarea nivelului
cunostintelor despre sanatatea
orala si comportamentul fata de igiena orala, consumul de zahar si resabilitatea catre
cabinetul stomatologic.
 Implementarea programului de educatie.
Metode de educatie: 4 lectii cu durata de l ora, o data la 4 saptamâni, bazate pe
activitate de grup
1. Prima lectie: Tema- structura si functiile dintelui,
2. Lectia a 2-a: Tema- dieta si efectul asupra dintilor
3. Lectia a 3-a: Tema- tehnici de periaj si folosirea tabletelor de colorare a PDB
4. Lectia a 4-a: Tema- revenire asupra rolului dietei in aparitia cariei si a tehnicii de periaj.
 Evaluare intermediara: la 4 luni - aceleasi inregistrari ca initial
 Evaluare finala: la 7 luni
 Concluzii. Lectiile de educatie tinute in scoli au determinat modificari in starea
sanatatii orale, a nivelului cunostintelor si a comportamentului astfel, comparativ cu
grupul de control, dupa 4 luni, copiii din grupul
activ consuma mai putine dulciuri, cer mamelor sa le cumpere fructe, isi perie dintii de
cel putin 2 ori pe zi, discuta cu parintii despre rolul pastei de dinti fluorizate si le cer
parintilor sa ii programenze la cabinet
pentru control periodic.
2. Program de promovare a sanatatii orale „Popor sanatos pentru 2010" (SUA – 1988)
 Obiective: prevenirea cariei dentare, a cancerului oro-faringeal si a traumatismelor
cranio-faciale din
timpul practicarii sporturilor. Obiectivele sunt exprimate in procente din populatie care
prezinta
afectiunea respectiva la inceputul programului si in anul 2010.
Exemple:
 Bilet 16

1. Definitia si obiectivul principal al stomatologiei preventive

Preventia stomatologica -o ramura a stomatologiei care are drept scop de a depista si a trata cit mai
precoce leziunile si bolile buco dentare.E mai usor sa previi decit sa tratezi.
Obiectivul principal al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-functionale ale
odontomului, sa fie conservate de-a lungul intregii vieti, pacientii prin educatie sa impiedice
declansarea bolii, punând- o sub control.
Promovarea sanatatii reprezinta procesul prin care indivizii sau colectivitatile pot sa-si sporeasca
controlul asupra sanatatii, imbunatatind starea de sanatate. Promovarea sanatatii include considerente
care
motiveaza schimbarea modului de viata
Prevenirea bolii reprezinta strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii
Strategia stomatologiei preventive este complexa, difera de la tara la tara si cuprinde: profilaxia
primara, secundara si tertiara.

2. Periile de dinti preventive de generatia II si III

I. Igienice (I generatie):
- curatire;
- dezodorare.
II. Curativ-profilactice:
1. Simple (II generatie):
- anticarioase;
- antiinflamatorii;
- pentru reducerea hipersensibilitatii dentare;
- abrazive, antitartru.

3.Mecanismele de actiune a fluorurilor asupra tesuturilor dure dentare

Datele contemporane demonstreaza ca efectul benefic al fluorului este asigurat de cateva mecanisme:
1. Fluorul, odata patruns in organism cu apa potabila sau alimentele, se uneste cu hidroxiapatita
smaltului si inlocuind grupa hidroxil, formeaza fluorapatita, mult mai rezistenta si mai durabila la
actiunea acizilor,
micsorand astfel permiabilitatea smaltului.
2. Mecanismul de actiune anticarioasa a fluorurilor este determinat prin inhibarea unui ferment
important al metabolismului glucidic – fosfoenolpiruvatchinazei. In rezultat se micsoreaza intensitatea
fermentarii glucidelor in cavitatea bucala, si prin urmare formarea de acid lactic.
3. Compusii fluorului in saliva inhiba transportarea glucozei in celulele bacteriilor patogene si formarea
polizaharidelor acelulare, care formeaza matricea placii bacteriene.
4. Fluorurile deregleaza absorbtia microorganismelor pe suprafata celulelor dentare, absorb albuminele
salivei, glicoproteinele, in rezultat se deregleaza formarea placii bacteriene.
5. La administrare enterala fluorurile normalizeaza metabolismul proteic si mineral.

Bilet 17

1. Profilaxia primară. Definiția. Profilaxia primară a cariei dentare și afecțiunilor

inflamatorii ale parodonțiului.

Profilaxia medicală reprezintă totalitatea acţiunilor orientate spre păstrarea, fortificarea şi prevenirea
agrăvării sănătăţii individului.

Profilaxia primara are drept scop evitarea aparitiei maladiilor si vizeaza pe de o parte - cresterea rezistentei
tesuturilor cavitatii bucale la actiunea factorilor nocivi si pe de alta parte – eliminarea factorilor cu rol
determinant sau favorizant in declansarea afectiunilor stomatologice. In cadrul profilaxiei primare trebuie sa
evitam aparitia bolilor prin:
- educatie sanitara;
- alimentatie corecta;
- rationalizarea consumului de zahar;
- igiena buco-dentara corecta;
- control periodic;
- profilaxia cu fluor;
- utilizarea agentilor chimici de inhibare a placii bacteriene s.a. Toate aceste mijloace se adreseaza tuturor
membrilor colectivitatii.
Strategia profilaxiei primare a cariei dentare are in vedere cele patru metode propuse de OMS:
- fluorizarea generala si locala;
- igiena alimentatiei;
- igiena buco-dentara;
- sigilarea santurilor si gropitelor.

Preventia primara are ca obiective:

• Evaluarea riscului carios al mamei si al copilului începând cu vârsta de 6 luni;
• Reducerea nivelului de microorganisme cariogene, prin controlul mecanic $i chimie al pläcii microbiene
dentare;
• Cresterea rezistentei structurilor dentare fatã de atacurile cariogene, prin fìuorizare, compusi CPP-ACP
(cazein-fosfo-peptidã $i fosfatde calciu amori) $i sigilare;
• Schimbarea comportamentelor riscante legate de dietã si tehnicile de igienizare oralã în comportamente
benefice restaurärii si mentinerii stãrii de sãnãtate oralã.
Evaluarea riscului carios la copil $i al persoanei care îl îngrjjeste constä, pe lângã evaluarea condi¡iilor de
trai, educatiei, influentei familiale, situatiei medicale generale, a obiceiurilor vicioase (dormitul cu biberonul cu
bãuturi îndulcite) $Î într-o examinare de tip screening oral a copilului, ce trebuie sã devinä o rutina, începând cu
vârsta de 6 luni sau imedia! dupã eruptia incisivilor maxilari temporari.Pãrintii trebuie instruiti sã realizeze
periajul corect al copilului $i sã respecte programul de screening oral periodic adaptat grupei de rise specific
(pentru cci cu rise crescut 1 datã/ 4 luni sau mai des, pentru cei cu rise mediu I datã/6 luni $i pentru cei cu risc
scãzut I datã/an).
Întârzierea/Reducerea colonízôrií bacteriene la nivel de sursã al infcctiei (mamã, tertã persoanä) $Î la copil
prin recomandares pãrin¡ilor de a evita obiceiurile ce pot conduce cãtre inoculare (folosirea în comun a periutei
de dinti, transferul salivar).
Limitarea colonizãrii cu florä acidogenä poate avea un impact semnificativ asupra experientei carioase a
copilului
Strategiile destinate intârzierii colonizãrii bacteriene sunt:
• Tratarea leziunilor carioase active $Ì limitarea nivelului fllorei prin mãsuri terapeutice corespunzätoare
(proceduti restaurative $i antimicrobiene);
• lgienã oralã corectä $Í riguroasã;
• Administrare judicioasä de fluoruri;
• Utilizarea agentilor chimici de inhibare a pläcii bacteriene;
• Controlul consumului de alimente cu potential cariogen.
Cresterea reztstentei structurilor dentare fatã de atacurile cariogene poate fi obtinutã prin fluorizarca atãt pe
cale gcneralä (fluorizarea apei potabile , sarii de bucãtärie, laptelui, solutiilor $i tabletelor) cât si localã ,aplicatii
topice, clätiri orale, periaj dentar cu paste fluorante), sau prin sigularea fisurilor $i santurilor,
Educatia pentru sanatate oralã a pacientului reprezintã influentarea pozitivã a comportamentelor pentru
pãstrarea sänãtãtii orale, infuentarea indivizilor pentru dezvolarea atitudinilor pozitive fatã de sãnãtate si a
practicilor sanogene, adoptarea unui stil de viatä sãnätos $i dezvolarca unui nivel inalt de autoapreciere si
cresterea calitãtii vietii.

Profilaxia primară a afecţiunilor parodonţiului în multe aspecte este identică cu profilaxia cariei dentare. În
primul rind este necesar de optimizat cantitatea şi calitatea substanţelor minerale şi vitaminelor în raţia
alimentară. A fost depistat rolul negativ al insuficienţei proteinelor, vitaminei C, E, P, predominarea produselor
de patiserie şi a alimetelor moi. Ca şi în cazul cariei dentare, suportul profilaxiei medicamentoase endogene îl
constituie preparatele de fluor. Fluorul întăreşte structura cristalelor de apatită în ţesuturile dentare dure şi în
osul alveolar al maxilarelor. A fost demonstrată acţiunea benefică a fluorului asupra ţesutului osos în cazul
inflamaţiei cronice a parodonţiului şi în caz de schimbări cu caracter inflamator-distructiv.
La aplicarea metodelor de profilaxie se va ţine cont de vârsta copilului şi de tipul maladiei.
Pe parcursul primului an de viaţă. Asigurarea funcţiei normale a actului de sugere, înghiţire şi închidere
a buzelor, a respiraţiei nazale.
Vârsta de 1- 4 ani.
• Asanarea cavităţii bucale cu restabilirea formei coroanelor dentare şi restabilirea ocluziei;
• Înlătutarea obiceiurilor vicioase (sugerea degetului, creionului, muşcarea unghiilor ş.a.);
• Primirea corectă a alimentelor (masticaţie minuţioasă, pe ambele părţi ale maxilarelor);
• Igiena cavităţii bucale;
• Vârsta de 6-7 ani;
• Înlăturarea obiceiurilor vicioase;
• Miogimnastica;
• Igiena cavităţii bucale;
• În alimentaţie se vor utiliza mai multe alimentele dure;
 • Asigurarea respiraţiei nazale;
Vârsta de 7 ani
• Profilaxia şi tratamentul raţional al anomaliilor dento-maxilare;
• Înlăturarea anomaliilor frenurilor;
• Igiena cavităţii bucale;
• La necesitate – ocluziografia.

Profilaxia primara a parodontopatiilor se refera la:

- indepartarea placii bacteriene prin igiena buco-dentara corecta si apelarea la tehnicile profesionale
caracteristice stomatologiei preventive.

2. Periile de dinți preventive de generația IV și V.

Combinate (III si IV generatie):

3. - anticarioase;
4. - antiinflamatorii;
5. - antifungice;
6. - pentru reducerea formarii placii dentare (antiplaca);
7. - pentru reducerea hipersensibilitatii dentare (antisensitive);
8. - pentru albire;
9. - abrazive, pentru fumatori;
10.- antimicrobiene.
3. Complexe (V generatie):
11.- anticarioase si antiinflamatorii;
12.- anticarioase si antisensitive;
13.- anticarioase si pentru albire;
14.- anticarioase si antiplaca;
15.- anticarioase si antitartru;
16.- antiinflamatorii si antiplaca;
17.- antiinflamatorii si antisensitive;
18.- anticarioase, antiinflamatorii, antimicrobiene

19.Fluorizarea apei potabile, indicaţiile, dozarea, eficacitatea. Beneficiile fluorizării

apei potabile.
Pentru prima dată metoda a fost aplicată în trei oraşe mari din SUA în 1945. În 1959 este adoptată
rezoluţia OMS despre necesitatea fluorării apei potabile.
Este o metodă necostisitoare, efectivă şi inofensivă. Pentru fluorarea artificială a apei potabile la staţiile
de pompare a apei se adaugă fluoruri solubile în apa aşa ca fluorura de natriu, fluorura de calciu, fluorura
de magneziu şi siliciu, pînă la obţinerea concentraţiei optimale de fluor în apă.
Doza optimală de fluor în apa potabilă este stabilită în dependenţă de zona climaterică.
-Pentru zonele cu climă caldă doza optimală de fluor este 0,7-0,8 mg/l,
-pentru zonele medii -1 mg/l şi
-pentru zonele cu climă rece – 1,2 mg/l.
Eficacitatea cea mai înaltă a fluorării apei potabile se manifestă pe suprafeţele plate ale dinţilor, iar cea
mai joasă pe suprafeţele proximale şi în fisuri, dinţii frontali sunt supuşi mai puţin acţiunii de fluorare în
comparaţie cu molarii. Pentru o eficienţă maximală se recomandă utilizarea metodei din momentul
naşterii. Dacă metoda se aplică după eriperea dinţilor, reducerea ratei cariei se observă la dinţii care au
erupt după 2-3 ani din momentul aplicării metodei.
Conform datelor specialiştilor eficacitatea clinică a metodei se manifestă prin micşorarea indicelui de
intensitate a cariei dentare şi variază de la 25 la 80%.

Avantajele fluorizarii apei potabile sunt:

1. posibilitatea administrarii timp indelungat
2. usor de aplicat in centre cu sursa unica de apa
3. metoda ieftina,efectiva si inofensiva
4. dozare usoara si precisa
Dezavantajele fluorizarii apei potabile constau in:
1. necesitatea unei surse de apa centralizate
2. pierderea inutila de fluor in instalatiile din industrie
3. deteriorarea conductelor in instalatiile industriale
4. variatiile de consum individuale
Bilet 18

1. Profilaxia secundara Definiția. Profilaxia secundară a cariei dentare și

parodontopatiilor
DEFINITIA
Profilaxia secundară are ca scop depistarea şi diagnosticul cît mai precoce al afecţiunilor
buco-maxilo-faciale, vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un
volum de muncă redus, cu un timp minim necesar din partea pacientului, ceea ce ar permite aplicarea
unor metode curative cât mai conservatoare pentru toate structurile teritoriului B.M.F.:dinţi, parodonţiu,
rebord alveolar, maxilare şi părti moi.

Preventia secundara are drept scop examinarea, depistarea $i tratamentul precoce al afectiunilor carioase.
Managementul non-restaurativ al leziunilor carioasc incipente, realizat prin transfonnarea unei leziuni active
într-una inactivä, obtinut prin terapii de remineralizare, reprezintã unul dintre dezideratele abordãrii preventive
in medicina dentara

Profilaxia secundară a cariei dentare include:

- examinare clinica si paraclinica, depistare leziunilor incipiente , tratament lor corect şi precoce;
- profilaxie locală cu remineralizante (Profesionala cu ape de gura,lacuri,geluri si personala prin
autoaplicatii de paste si geluri cu fluor si alte suplimente)
- control periodic.

Multitudinea de compuşi fluoraţi aplicaţi local pot fi repartizaţi în două grupuri: fluorurile minerale (fluorura de
sodiu, monofluorfosfatul de sodiu (MFP), fluorura de staniu etc.) şi fluorurile organice (aminofluorurile). Aceste
grupuri se disting prin: capacitatea de a elibera F din molecula sa şi proprietatea moleculei de a lega F.
Capacitatea de a elibera F din moleculă: cu excepţia MFP ionii de F sunt legaţi de restul moleculei printr-o
legătură ionică, care realizează uşor eliberarea F . În cazul MFP F este legat covalent cu restul moleculei şi este
necesară o hidroliză pentru a elibera F şi a-l face activ. Această hidroliză, realizată de enzimele salivare sau
bacteriene, încetineşte eliberarea fluorurii legate în aşa mod.
Moleculele aminofluorurilor au o structură caracteristică tensio-activă:
 un pol hidrifob constituit dintr-un lanţ lung de hidrocarboni şi
 un pol hidrofil constituit din porţiunea amină.

Această particularitate, care nu se întâlneşte la alte molecule fluorate, permite

1. fixarea F preferenţial la suprafaţa smalţului în cantităţi importante, inclusiv şi înspaţiile interdentare
inaccesibile brosajului dentar.
2. structura moleculară a aminofluorurilor, conferă un Ph uşor acidulat, favorabil pentru formarea la suprafaţa
smalţului a CaF 2 . Acest depozit de CaF 2 este mai important şi mai rezistent la acţiunea salivei, comparativ
cu depozitarea CaF 2 formată după aplicarea compuşilor neutri de tipul NaF sau MFP.
3. porţiunea nefluorată (amină) posedă proprietăţi antimicrobiene proprii faţă de germenii cariogeni. Prin
urmare, ea potenţiază efectul specific al F asupra bacteriilor cariogene.
Nici un alt compus fluorat nu demonstrează asemenea predispoziţii. Dacă F exercită o acţiune anticarie
(ameliorarea cristalizării prin fluorarea apatitei şi reducerea solubilităţii acide a smalţului), atunci molecula
asociată poate majora semnificativ acest efect.
Aminofluorurile provoacă cea mai puternică îmbogăţire a smalţului în F, chiar şi în concentraţie slabă. Acţiunea
lor cariopreventivă este datorată pe de o parte F şi de altă parte efectului antienzimatic al fracţiunii organice la
nivelul plăcii bacteriene, precum şi al împiedicării formării plăcii ca urmare a proprietăţilor lor tensioactive.
Eficienţa cariopreventivă a aminofluorurilor a fost final marcată de o reducere a cariei dentare cu 50-80%.

Preventia afectunilor parodontiului

Preventia secundara se adreseaza formelor incipiente de imbolnavire ale parodontiului marginal cu
scopul de a opri evolutia acestora spre forme mai avanstae.
Profilaxia secundară a parodontopatiilor include:
- examinare, depistare, tratament corect şi precoce al gingivitelor şi parodontopatiilor marginale
cronice superficiale;
- eliminarea factorilor de iritaţie cronică locală;
- control periodic.

2. Periile de dinti pentru copii

Clasificare:
PD pentru copii şi adolescenţi:
1. Igienice: manuale („Oral B Disney”, „Fuchs Junior”, „Jordan Junior Magic”, „My First
Colgate”, „Signal Plus croissance”)
2. Profilactice: manuale („Oral B Squish Grip”, „Oral B Squeezy”)
3.Perii spefifice sau originale:manual(,,Zovin’’, ,,Dentrus’’, ,,Biobright’’, ,,Oral Spring’’)

Copiilor se recomandă PD cu lungimea capului 18-25 mm şi lăţimea 7-8 mm

Periutele igienice, pentru copii, au o forma clasica si se deosebesc prin dizainul minerului, capului,
calitatea firelor. Totusi, toate PD igienice au o suprafata neteda si nu inlatura totalmente depunerile
dentare din spatiile interdentare,fisuri, gropite si de pe suprafetele dentare. De obicei ele sunt
orientate spre dreapta, adica spre dinte, dar sunt si PD igienice orientate spre stânga sau de la dinte.

Deosebim PD profilactice:
-de forma literei V, cu un potential inalt de curatire;
-“ZigZag” capetele firelor sunt taiate in forma de zigzag;
-PD in doua nivele: cel exterior mai lung, cel interior mai scurt, curata bine santul dento-gingival;
-PD în mai multe nivele.
La ziua de azi cea mai performanta perie dentară este “Oral B Advantage”. Acest lucru este datorat
posibilității firelor de a curăța dinții nu numai cu vârful, dar si cu suprafețele sale laterale.

3. Fluorarea alimentelor pentru profilaxia cariei dentare.

Fluorizarea sării de bucătărie
Este considerată, după fluorizarea apei potabile, a doua metodă eficientă de administrare
sistemică a fluorului. Metoda a fost introdusă în 1948 în Elveţia, iar din 1955 sarea de bucătărie a fost
fluorizată industrial. Metoda a fost propusă în ideea de a realiza simultan profilaxia cariei dentare şi a
guşei tiroidiene.
Iniţial, la un kilogram de sare s-au întrodus 5 mg iodură de potasiu şi 90 mg fluorură de
sodiu, pentru ca după 1981, cantitatea de fluor să se mărească la 250 mg fluorură de sodiu şi, recent,
la 350 mg.

Avantajele metodei sunt:

1. Procentul redus de fluoroză dentară generată, deoarece la vârste mici consumul sării de
bucătărie este redus;
2. Există posibilitatea ca individul să poată alege între sarea de bucătărie simplă şi cea
fluorurată;
3. Costul redus şi lipsa problemelor de dozare, care apar în cazul fluorizării apei potabile.

Dezavantajele sunt reprezentate de:

1. Consumul diferit de sare, specific, în funcţie de vârstă sex, etc.
2. Se face reclamă unui produs, clorura de sodiu, care din cauza bolilor generale generate
(hipertensiune arterială) este contraindicată sau se indică într-un consum moderat.
3. Variaţiile mari în obiceiurile de utilizare a sării ale individului.

Eficacitatea clinică este mai joasă în comparaţie cu metoda de fluorizare prin apa potabilă, iar
reducerea ratei cariei constituie în mediu 40-50%.

O metodă alternativă şi eficientă de profilaxie a cariei dentare este fluorizarea laptelui.

Laptele este componentul de bază a raţiei alimentare a copilului, mai ales în primii ani de
viaţă, este sursa de calciu şi fosfor, necesară pentru dezvoltarea scheletului şi dinţilor şi lactoză ce
participă la fermentarea glucidelor. Rolul laptelui în procesul de remineralizare a dinţilor este
determinat de componenţa lui unicală.
Laptele fluorizat se comercializează sub diferite forme: lichidă (laptele pasteurizat,
sterlizat) şi sub formă de praf. Pentru fluorizarea laptelui mai frecvent se foloseşte fluorura de sodiu,
mai rar monofluorfosfatul de sodiu.
Recomandările către realizarea proiectului de fluorizare a laptelui:
-este raţional de utilizat această metodă la copiii cu vârste de la 3 la 12 ani;
-zilnic copilul trebuie să bea un pahar de lapte ce conţine 0,5 mg de fluor;
-durata utilizării laptelui fluorizat este de 250 zile în an.
Experimental s-a stabilit concentraţia optimă a fluorului în lapte - 1,5 ppm
Metoda a fost introdusă prin programe preventive şcolare şi se utilizează cu succes în Bulgaria,
China, Anglia, Ungaria, unele regiuni ale Federaţiei Ruse etc.
Eficacitatea clinică se manifestă prin micşorarea intensităţii cariei dentare atât a dinţilor temporari, cît
şi permanenţi.

Fluorizarea prin apa potabilă

Fluorizarea prin intermediul apei potabile rămâne metoda cea mai sigură şi cea mai ieftină
de reducere a prevalenţei cariei dentare. Prin utilizarea ei, costurile tratării cariei dentare se pot
reduce cu cca 49%. Pentru prima dată metoda a fost aplicată în trei oraşe mari din SUA în 1945, iar în
1959 a fost adoptată rezoluţia OMS despre necesitatea fluorării apei potabile.
Pentru o eficienţă maximală se recomandă utilizarea metodei din momentul naşterii. Dacă
metoda se aplică după eruperea dinţilor, reducerea ratei cariei se observă la dinţii care au erupt după
2-3 ani din momentul aplicării metodei. Conform datelor specialiştilor eficacitatea clinică a metodei se
manifestă prin micşorarea indicelui de intensitate a cariei dentare şi variază de la 25 la 80%.
Studiile realizate recent demonstrează că, în urma fluorizărilor, indicii de carie s-au redus
cu 30-39% la dentiţia temporară, cu 11-38% la dentiţia mixtă, iar la cea permanentă cu 13-35%.

Eficacitatea cea mai înaltă a fluorizării apei potabile se manifestă pe suprafeţele plate ale
dinţilor, iar cea mai joasă pe suprafeţele proximale şi în fisuri, dinţii frontali şi în particular cei
maxilari sunt mai favorizaţi de prevenţie, comparativ cu dinţii laterali.

Metoda prezintă o serie de avantaje, reprezentate de:

1. posibilitatea administrării timp îndelungat
2. uşor de aplicat în centre cu sursă unică de apă
3. metodă ieftină, efectivă şi inofensivă
4. dozare uşoară şi precisă.

Dezavantajele fluorizării apei potabile constau în:

1. necesitatea unei surse de apă centralizate
2. pierderea inutilă de fluor în instalaţiile din industrie
3. deteriorarea conductelor în instalaţiile industriale
4. variaţiile de consum individuale

Pentru fluorizarea artificială a apei potabile la staţiile de pompare a apei se adaugă

fluoruri solubile în apă aşa ca, fluorura de sodiu, fluorura de calciu, fluorura de magneziu şi
siliciu, pînă la obţinerea concentraţiei optimale de fluor în apă.
Doza optimală de fluor în apa potabilă este stabilită în dependenţă de zona climaterică.

Pentru zonele cu climă caldă doza optimală de fluor este 0,7-0,8 mg/l, pentru zonele medii -1 mg/l şi
pentru zonele cu climă rece – 1,2 mg/l.

Bilet 19

1.Profilaxia tertiara. Definitia. Profilaxia tertiara a cariei dentare si afectiunilor inflamatorii ale
paradontului.
Caria dentară este un proces destructiv cronic al ţesuturilor dentare dure, fără caracter inflamator,
producând necroza şi distrucţia acestora, cu formarea ulterioară a unei cavităţi coronare sau radiculare.
-Caria se dezvoltă numai pe dinţii în contact cu mediul bucal şi niciodată pe dinţii complet incluşi sau
foarte bine izolaţi de mediul bucal.
Procesul carios este specific doar organismelor vii. Bronner evidenţiază că cel mai dur ţesut din
organism este susceptibil distrucţiei numai în cursul vieţii, rămânând aproape neafectat după moarte.
In concepția școlii bucureștene de stomatologie caria dentară reprezintă un proces patologic fără analogie
în restul organismului, și nu poate fi încadtrată în nici una din entitățile patologice cunoscute. (Gafar si
col.)
În opinia lui Harndt, care a dat definiția clasică a cariei, caria dentară este ”un proces destructiv cronic,
care evoluiază fără fenomene inflamatorii tipice, provocând necroza țesuturilor dure dentare și în final,
infectarea pulpei”.
 Profilaxia tertiara se refera la conceptia preventiva in cadrul tratamentului curativ, deci când
afectiunile stomatologice sunt deja instalate si sunt in faza avansata in cadrul evolutiei lor.
Aceasta include in esenta:
- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul si analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare si a
personalului;
- educatia sanitara, depistarea, supravegherea si controlul aplicarii mijloacelor de profilaxie;
- analiza educatiei sanitare;
- corelatia intre receptarea informatiei si aplicarea ei.

Profilaxia terţiară se instituie în urma eşecurilor profilaxiei secundare şi implică aplicarea măsurilor necesare în
vederea refacerilor pierderilor deja instalate cu reabilitarea pacientului din punct de vedere al confortului.
Tratamentul curativ va fi dublat de o concepţie preventivă care se bazează pe: surprinderea şi eliminarea unor
evoluţiii ulterioare ale îmbolnăvirii, cu scopul de a preîntâmpina functio lesa.
Metode:
1. utilizarea judicioasă a fluorurilor,
2. igiena alimentară (raţionalizarea consumului de produse zaharoase),
3. igienă oro-dentară riguroasă,
4. aplicarea răşinilor de sigilare în profilaxia cariei,
5. profilaxia profesională,
6. dispensarizarea pacienţilor,
7. educaţia pentru

În dependenţă cine realizează şi/sau beneficiază de măsurile de prevenţie deosebim cîteva forme de
organizare:
1. Nivelul individual este predestinat unui pacient concret ţinînd cont de nivelul lui de sănătate, necesităţile lui,
riscurile şi posibilităţile de realizare a recomandărilor medicale.
2. Nivelul de grup este predestinat grupelor de populaţii, membrii căreia au aceleaşi caracteristici de sănătate şi
riscuri, şi posibilităţi de a primi ajutor profilactic.
3. Nivelul populaţional este predestinat populaţiei unei regiuni, ţinînd cont de nivelul de sănătate a populaţiei. La
acest nivel se acţionează asupra a mai multor factori de risc, măsurile profilactice sunt orientate către toată
populaţia şi se realizează în una şi aceiaşi perioadă de timp.

2.Clasificarea pastelor de dinti

Clasificarea pastelor de dinti dupa S. Ulitovskii (1997).
I. Igienice (I generatie):
- curatire;
- dezodorare.
II. Curativ-profilactice:
1. Simple (II generatie):
- anticarioase;
- antiinflamatorii;
- pentru reducerea hipersensibilitatii dentare;
- abrazive, antitartru.
2. Combinate (III si IV generatie):
- anticarioase;
- antiinflamatorii;
- antifungice;
- pentru reducerea formarii placii dentare (antiplaca);
- pentru reducerea hipersensibilitatii dentare (antisensitive);
- pentru albire;
- abrazive, pentru fumatori;
- antimicrobiene.
3. Complexe (V generatie):
- anticarioase si antiinflamatorii;
- anticarioase si antisensitive;
- anticarioase si pentru albire;
- anticarioase si antiplaca;
- anticarioase si antitartru;
- antiinflamatorii si antiplaca;
- antiinflamatorii si antisensitive;
- anticarioase, antiinflamatorii, antimicrobiene si antiplaca.

În dependenţă de componentele active ce intră în componenţa pastelor curative-profilactice aceste a se

clasifică:
1. Paste ce conţin substanţe biologic active;
2. Paste cu conţinut de săruri minerale;
3. Paste ce conţin fermenţi;
4. Paste cu suplimente biologice- Borogliţerinovaia, Propolisovaia;
5. Paste cu efect anticarios:
a) paste ce conţin calciu şi fosfat
b) paste cu conţinut de fluor.

3.Compusii minerali ai fluorului aplicati local pentru profilaxia cariei dentare: mecanismele de actiune si
eficienta lor.
Cel mai des intâlniti compusi minerali cu fluor sunt fluorura de calciu (CaF2),fluorapatita [Ca10 F2 (PO4 )6] si
criolita (Na3AlF6). Mecanismul de fixare a fluorului in dinte se face pe seama unui schimb ionic la nivelul
cristalelor de hidroxid si carbohidroxiapatita si anume prin inlocuirea gruparilor OH si CO3 cu ioni de fluor. In
felul acesta, iau nastere niste cristale noi cu structura modificata, cristale de fluorapatita, care sunt mai rezistente
la atacul acid.

Prezenta ionilor de fluor in mediul salivar declanseaza in plus o serie de mecanisme care se pot
sistematiza in felul urmator:
- prezenta ionilor exercita efecte antibacteriene
- prezenta ionilor de fluor in placa bacteriana blocheaza degradarea hidratilor de carbon la acest nivel prin
inhibare enzimatica la nivelul eunolazei, urmata de scaderea productiei de acid;
- prezenta ionilor de fluor in concentratie apreciabila pe suprafata smaltului reduce energia libera si, deci,
tensiunea de suprafata la acest nivel si inhiba, in felul acesta, aderenta microbiana

Bilet 20

1.Nivelurile de implementare a masurilor preventive.

I. Educatia sanitara:
1. Includerea orelor de sanatate orala in programul scolar si in institutiile prescolare. 2.Asigurarea
difuzarii emisiunilor telivizate si radiofonice cu mesaj educativ-sanitar. 3.Editarea si multiplicarea
indrumarelor si agendelor pe teme de preventie a afectiunilor orale
pentru femeile gravide, parinti, pedagogi din scoli si gradinite de copii.
4.Editarea si multiplicarea cartilor cu povesti, ilustrate, indrumarelor pentru copii cu mesaj
educativ-sanitar.
5.Realizarea concursului national si a expozitiei de desene si organizarea concursurilor,
victorinelor, seratelor cu tematica preventiei afectiunilor orale.
6.Editarea si multiplicarea indrumarelor si agendelor cu mesaj educativ-sanitar pentru locuitorii
localitatilor cu concentratii sporita a fluorului in apa potabila.
II. Igiena orala:
1.Organizarea salilor sau a ungheraselor de igiena orala in policlinicile raionale si
 municipale, in cabinetele medicale, stomatologice, in scoli si gradinite de copii.
2.Asigurarea controlului efectuarii igienii orale de catre medic sau individual de catre copii cu
folosirea comprimatelor cu substante revelatoare pentru vizualizarea placii bacteriene.

3.Asigurarea producerii comprimatelor cu substante revelatoare pentru vizualizarea placii

bacteriene in Centrul Farmaceutic al Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie «Nicolae
Testemitanu».
III. Rationalizarea alimentatiei:
Programul National Alimentatia Copiilor pe anii 1998-2003 prevede:
-.Asigurarea micsorarii consumului produselor de patiserie, glucidelor din ratia alimentara in
colectivitati de copii datorita majorarii consumului de fructe, legume, sucuri, produse lactate.
IV. Optimizarea concentratiei fluorului in apa potabila in localitatile cu continut sporit de fluor
in apa potabila (mai mare de 1,5 mg/l):
1. Asigurarea determinarii concentratiei fluorului in toate sursele de apa potabila.
2. Selectarea si folosirea apei potabile din surse cu concentratii joase a fluorului pentru copiii pâna la vârsta
de 14 ani.
3. Amestecarea apelor cu concentratie marita si joasa de fluor inainte de consumare.
4. Substituirea, dupa posibilitati, a apei potabile cu continut sporit de fluor cu lapte, sucuri, apa minerala
imbuteliata.
5. Excluderea sau micsorarea consumului alimentelor in care fluorul se contine intr-o cantitatea mai inalta
(ceaiul concentrat, carnea grasa, pestele de mare s.a.).
6. Deplasarea in timpul verii a prescolarilor si scolarilor pâna la 14 ani in localitati cu concentratii joase de
fluor in apa potabila.
V. Sigilarea fisurilor cu scopul profilaxiei cariei dentare:
Asigurarea medicilor stomatologi cu materiale (recomandate de OMS) pentru sigilarea
fisurilor cu scopul profilaxiei cariei dentare si aplicarea lor practica..
2. Componenta pastelor de dinti.
Compoziția de bază a pastelor de dinți Inițial, pudrele dentare, apoi și pastele de dinți au fost
concepute pentru înlăturarea culorilor extrinseci de pe suprafețele dentare, deci in scop cosmetic.
Ulterior, compoziția a fost modificată pentru a putea satisface și anumite cerinte terapeutice,
pentru că sunt îmbunătățite cu o serie de substanțe active speciale. Indiferent de compoziția
pastei de dinți sau de metoda de folosire, individul reușește să se îndepărteze doar depozitele moi
exo- gene, dar nu și culorile intrinseci.
Componentele de bază ale pastelori de dinți sunt:
- detergenții - 1–2%;
- agenții de curățare și lustruire - 20-40%;
- agenții de legare (lianții) - 1-2%;
- umectanții - 20-40%;
- aromatizanții - 1-1,5%;
- apa - 20-40%;
-agenții terapeutici- 1-2%;
-conservanții, îndulcitorii, agenții de colorare- 2-3%.
Componenta:
- substante usor abrazive cum sunt: carbonat de calciu si magneziu bicarbonat de sodiu, clorura
de sodiu, oxizi de siliciu si aluminiu, silicat de zirconiu;
- detergenti, ca: sulfat lauryl de sodiu, sarcozinat lauryl de sodiu;
Pastele de dinti contin substante active ca:
- azotat de potasiu cu actiune antihiperestezica eficienta
- formaldehida si fluoruri de asemenea cu actiune impotriva hiperesteziei dentinare, actiune
remineralizanta si de protectie fata de caria dentara (pastele de dinti din seria Emoform);
- saruri anorganice ca: monoflour fosfat de sodiu, sulfat de sodiu si de potasiu cu actiune de
stimulare a secretiei salivare, imbunatatirea autocuratirii, reducerea sângeram.
Pastele de dinti mai contin:
- substante care dau consistenta (carboximetilceluloza);
- substante vehicul (glicerina, apa);
- sorbitol pentru mentinerea apei in dentifricii
- substante aromatizante;
- coloranti ca atare sau pentru evidentierea placii microbiene.

3.Compusii organici ai fluorului aplicati local pentru profilaxia cariei dentare:

mecanismele de actiune si eficienta lor.
Multitudinea de compuşi fluoraţi aplicaţi local pot fi repartizaţi în două grupuri: fluorurile
minerale (fluorura de sodiu, monofluorfosfatul de sodiu (MFP), fluorura de staniu etc.) şi
fluorurile organice (aminofluorurile). Aceste grupuri se disting prin: capacitatea de a elibera F
din molecula sa şi proprietatea moleculei de a lega F. Capacitatea de a elibera F din moleculă: cu
excepţia MFP ionii de F sunt legaţi de restul moleculei printr-o legătură ionică, care realizează
uşor eliberarea F . În cazul MFP F este legat covalent cu restul moleculei şi este necesară o
hidroliză pentru a elibera F şi a-l face activ. Această hidroliză, realizată de enzimele salivare sau
bacteriene, încetineşte eliberarea fluorurii legate în aşa mod.
Moleculele aminofluorurilor au o structură caracteristică tensio-activă:
 un pol hidrifob constituit dintr-un lanţ lung de hidrocarboni şi
  un pol hidrofil constituit din porţiunea amină.

Această particularitate, care nu se întâlneşte la alte molecule fluorate, permite

1. fixarea F preferenţial la suprafaţa smalţului în cantităţi importante, inclusiv şi înspaţiile
interdentare inaccesibile brosajului dentar.
2. structura moleculară a aminofluorurilor, conferă un Ph uşor acidulat, favorabil pentru
formarea la suprafaţa smalţului a CaF 2 . Acest depozit de CaF 2 este mai important şi mai
rezistent la acţiunea salivei, comparativ cu depozitarea CaF 2 formată după aplicarea compuşilor
neutri de tipul NaF sau MFP.
3. porţiunea nefluorată (amină) posedă proprietăţi antimicrobiene proprii faţă de germenii
cariogeni. Prin urmare, ea potenţiază efectul specific al F asupra bacteriilor cariogene.
Nici un alt compus fluorat nu demonstrează asemenea predispoziţii. Dacă F exercită o acţiune
anticarie (ameliorarea cristalizării prin fluorarea apatitei şi reducerea solubilităţii acide a
smalţului), atunci molecula asociată poate majora semnificativ acest efect.
Aminofluorurile provoacă cea mai puternică îmbogăţire a smalţului în F, chiar şi în concentraţie
slabă. Acţiunea lor cariopreventivă este datorată pe de o parte F şi de altă parte efectului
antienzimatic al fracţiunii organice la nivelul plăcii bacteriene, precum şi al împiedicării formării
plăcii ca urmare a proprietăţilor lor tensioactive. Eficienţa cariopreventivă a aminofluorurilor a
fost final marcată de o reducere a cariei dentare cu 50-80%.

Bilet 21

1. Metode de educaţie sanitară în prevenirea afecţiunilor orale.

Metode de educație
- pentru realizarea programului de prevenire şi combatere a principalelor afecţiuni stomatologice,
un rol esenţial revine acţiunilor de educaţie stomatologică, de dispensarizare, precum şi
controlului stomatologic profilactic de două ori pe an;
- educaţia sanitară privind sănătatea oro-dentară urmăreşte creşterea nivelului de
cultură sanitară a populaţiei, conştientizarea privind necesitatea ţinerii stării de sănătate buco-
dentară prin însuşirea unor deprinderi de igienă nutriţională, de igienă buco-dentară cu tehnică
eficientă de periaj;

Metode de educaţie sanitară

- educaţia colectivă generalizată
- educaţia colectivă în grup
- educaţia individual

- avantajul educaţiei colective generalizate se datorează faptului că poate fi informată

concomitent o mare parte din populaţie în termeni de timp reduşi, însă, mesajul mass-media este
impersonal, el se adresează tuturor, deci altora, într-adevăr, din moment ce o informaţie e
generală, ea nu ni se adresează direct, putând fi ocultată cu uşurinţă;
- se adaugă faptul că cu cât subiecţii sunt mai tineri, cu atât mai puţin au conştiinţa
temporalităţii lor
- în cabinetul stomatologic, situaţia e diferită, căci medicul nu emite o informaţie
generală care se adresează tuturor indivizilor, iar pacientul este mai apt să
recepţioneze mesajul, deoarece fiind într-un loc izolat, protejat de indiscreţii, i se
poate capta atenţia printr-o discuţie individuală
- procesul instructiv-educativ desfăşurat continuu şi sistematic în cadrul instituţiilor de
educaţie şi învăţământ, deci desfășurarea educaţie colective în grup, permite
formarea unor deprinderi trainice, care ulterior se vor transforma în necesitate
igienică şi vor deveni o parte constitutivă a întregului comportament al copilului

2. Proprietăţile pastelor de dinţi.

Proprietățile pastelor dentare

- ajută la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafețelor accesibile a dinților de resturi
alimentare, colorații, placă bacteriană
- acționează ca agent de profilaxie a cariei dentare și parodontopatiilor
- asigură o stare de prospețime bucală prin efectul său deodorant

3. Metodele locale (topice) de aplicare a fluorurilor.

Metode de aplicare topică

- prin aplicarea metodelor de creştere a rezistenţei ţesuturilor dure dentare, pentru obţinerea
cariorezistenţei, singurele rezultate certe au fost obţinute până în prezent, prin administrarea de
fluor;
- utilizarea controlată a fluorului a demonstrat că este singurul microelement cunoscut
actualmente, ca având rol primordial în prevenirea cariei dentare

Metodele fluorizării locale sunt reprezentate de:

- fluorizare locală prin aplicaţii topice
- fluorizare locală prin clătiri orale
- fluorizare locală prin periaj cu paste de dinţi fluorate

Metodele fluorizării locale prin aplicaţii topice

Lacurile fluorate
- este una din cele mai răspândite metode de aplicare topică a fluorurilor, care asigură o acţiune
îndelungată a fluorului asupra ţesuturilor dentare
- lacurile fluorate la aplicare pe suprafeţele dentare, formează o peliculă, ce se menţine pe
suprafeţele dentare plate până la câteva ore, iar în fisuri şi gropiţe până la câteva zile sau chiar
săptămâni;

Tehnica de utilizare:
- curăţarea suprafeţelor dentare de depunerile dentare cu periuţe şi paste sau prafuri abrazive
- spălarea, uscarea şi izolarea perfectă cu rulouri de vată
- aplicarea lacului cu ajutorul unei spatule sau a unui aplicator
- uscarea cu un jet slab de aer
- lacul se usucă timp de 3-5 minute, se vor suspenda masticaţia şi igienizarea bucală timp de 3
ore;
- în ziua aplicării, abţinerea de la consumarea alimentelor şi lichidelor fierbinţi și dure
- în acest scop se utilizează lacul: Duraphat, ce conţine 2,26% F sub formă de fluorură de sodiu
într-o soluţie alcoolică de răşini naturale, nefiind hidrofug aderă uşor pe suprafeţele umede ale
dinţilor, la fel Fluor Protector (0.1% F), Composeal, Belac, Fluorlac, Vivadent, Multifluorid,
Bifluorid;
- frecvenţa aplicării lacurilor fluorate depinde de gradul de activitate a cariei dentare
- în caz de activitate de gradul I a cariei dentare lacurile fluorate se aplică de 2 ori în decursul
unui an, la activitate de gradul II de - 4 ori şi la activitate de gradul III – de 6-12 ori.

Gelurile fluorate
- acţiunea curativă şi profilactică este bazată pe difuzia ionilor de fluor din gel în saliva şi din
salivă în smalţul dentar
- ele reduc solubilitatea smalţului şi uşurează prin proprietăţile lor tensioactive, fixarea fluorului
la suprafaţele dentare
- gelurile cu conţinut de fluor: Fluodent, Fluocal, Elmex, Stan-Gard
- conţinutul de fluor în geluri este de 1-2%
- gelurile cu aminofluoruri se aplica cu ajutorul unor gutiere din acrilat moale, care se pot adapta
individual şi se poarta noaptea mediind un contact mai îndelungat al aminofluorurilor cu smalţul
dentar.

Aplicarea topică a gelurilor fluorate în gutiere

- gutierele comercializate sau prefabricate asigură o închidere marginală astfel, ca gelul să nu
refuleze în cavitatea bucală în timpul aplicării
- se utilizează următoarea tehnică de aplicare a gelurilor fluorate:
- curăţirea tuturor suprafeţelor dentare cu ajutorul unei paste neabrazive, suprafeţele proximale
fiind curăţate cu ajutorul firului necerat sau a periuţelor interdentare
- interiorul gutierelor se căptuşeşte cu hârtie absorbantă
- în gutieră se aplică cca 2-2,5 ml gel
- se aplică gutiera, saliva menţinându-se sub aspiraţie timp de 5 sau 15 minute, apoi gutiera se
îndepărtează, iar pacientul este invitat să scuipe
- se menţine aspiraţia salivară timp de 10 minute
- subiectul se va abţine timp de jumătate de oră de a clăti gura, de a se alimenta sau de a-şi peria
dinţii

Discurile fluorate
- discurile se fixează în piesa mecanică şi la turații mici se prelucrează suprafeţele vestibulare cu
mişcări rotative şi măturătoare, la dinţii superiori de la stânga la dreapta, la cei inferiori de la
dreapta la stânga, suprafeţele palatinale şi lingual şi mai apoi cele masticatorii numai cu mişcări
rotative după acele de ceasornic
- se recomandă prelucrarea dinţilor de 2-3 ori cu interval de 1-2 zile de 2-4 ori în an
- discurile „Fluorglicofoscal” conţin:
- glicerofosfat de calciu = 8-16 gr
- fluorură de sodium = 0,5-2 gr
- dimetilsulfoxid = 1-2,5 gr
- substanţe adiţionale = 0,5-2,0 gr
- parafină = 4,5-6,4 gr
Fluorizarea locală prin demineralizare superficială
- pentru a favoriza penetrarea soluţiei de fluorură de sodiu în smalţ s-a preconizat utilizarea unui
acid, care ar produce o demineralizare superficială şi permite o pătrundere mai profundă a
fluorurii de sodiu în ţesuturile dure dentare şi fixarea ei prin legături chimice
- un preparat de acest fel este EPOXIT 9070, în care fluorul se găseşte sub formă de
monofluorură disodium fosfat încorporat în poliuretan
- aplicarea este relativ simplă şi nu necesită repetare decât o dată la 6 luni

Fluorizarea locală prin clătituri orale

Fluidele
- au fost primele şi în decurs de mulţi ani au fost utilizate în calitate de vehicul de bază al
fluorurilor în remediile cariopreventive
- soluţiile fluorate sunt efective în reducerea ratei cariei dentare, după unii autori cu pînă la 30%,
iar efectul anticarios se menţine încă 2-3 ani după finalizare

Apele de gură fluorate utilizate pentru clătituri orale sunt:

- 0,05% fluorură de sodiu pentru clătirea zilnică
- 0,2% fluorură de sodiu pentru clătirea săptămânală
- 0,1% fluorură de staniu pentru clătirea zilnică
- 0,4% aminofluorură pentru clătirea zilnică
- 0,2% aminofluorură pentru clătirea săptămânală
- nu se recomandă copiilor sub cinci ani, care pot înghiţi o cantitate de soluţie cu posibilitatea de
supradozare a fluorului ingerat

Fluorizare locală prin periaj cu paste de dinţi fluorate

- fluorizarea locală se poate efectua şi personal la domiciliu
- în acest scop s-au fabricat o serie de produse, care se comercializează sub formă de paste de
dinţi şi pot fi aplicate prin periere
- studiile arată că, prin utilizarea pastelor de dinţi cu fluor de două ori pe zi, timp nelimitat, se
obţine o scădere a incidenţei cariei dentare cu cca 15-30% şi în plus se realizează refacerea
structurilor dentare cu conţinut crescut de fluor de la suprafaţa coroanelor dentare, care se pierd,
firesc, prin uzura şi abraziunea produse prin periere şi nu doar
- pastele de dinţi cu fluor nu sunt indicate copiilor sub 2 ani
- în cazul pacienţilor cu carioreceptivitate sporită ele se indică prin perierea dinţilor de câteva ori
pe zi
- pe lângă paste de dinţi, fluorizarea locală prin periere dentară se poate obţine şi prin folosirea
anumitor geluri fluorate, fabricate special, ce conţin:
- fluorură de sodiu 1,1% la pH neutru şi 5.000 ppm F
- fluorura de staniu 0,4%, într-o bază de glicerină cu 1.000 ppm F
- asemenea preparate se administrează o dată pe zi, seara la culcare, după ce pacientul a realizat
periajul dentar şi curăţirea mecanică interdentară cu dental flossul
- la o periere se folosesc cca 2 ml gel şi se periază dinţii timp de 1 min

Dezavantajele metodelor de aplicare topică de fluor

- tuturor metodelor de aplicare topică de fluor este acela că spațiile proximale nu pot beneficia de
contactul cu fluorul
- de asemenea toate metodele presupun un personal calificat şi necesită repetari periodice, cu alte
cuvinte sunt costisitoare
- cu toate acestea acţiunea de fluorizare reușește îndeosebi să prevină complicaţiile cariei dentare
şi să asigure la vârstele tinere o dezvoltare armonioasă a aparatului dento-maxilar
- din punct de vedere profilactic se obţine o diminuare relativă a ritmului de apariţie a cariilor în
raport cu mijloacele întrebuinţate
- după cum reiese din cele expuse nici o metodă de profilaxie actuală nu este în stare să stopeze
complet apariţia cariei dentare
- plecând de la această constatare este necesar să apelăm la mai multe metode de profilaxie,
combi narea lor sporind şansele ca indivizii unei colectivităţi să aibă dinţi îndemni la carie.

Bilet 22

1. Formele de educaţie sanitară în prevenirea afecţiunilor orale.

Formele de educație
- pentru realizarea programului de prevenire şi combatere a principalelor afecţiuni
stomatologice, un rol esenţial revine acţiunilor de educaţie stomatologică, de dispensarizare,
precum şi controlului stomatologic profilactic de două ori pe an
- educaţia sanitară privind sănătatea oro-dentară urmăreşte creşterea nivelului de cultură
sanitară a populaţiei, conştientizarea privind necesitatea ţinerii stării de sănătate buco-dentară
prin însuşirea unor deprinderi de igienă nutriţională, de igienă buco-dentară cu tehnică
eficientă de periaj

Formele de educaţie sanitară

- activă: convorbiri, discursuri, cursuri
- pasivă: literatura ştiinţifică de popularizare, articole în presa periodică, standuri şi buclete,
demonstrarea filmelor, buletine sanitare, expoziţii, emisiuni tele- şi radiofonice cu mesaj
educativ-sanitar

- lectura de sinestătător a informaţiei cu mesaj educativ-sanitar are scopul de a trezi interesul

pentru igienizarea corectă a cavităţii orale, însă, copiii memorizează numai circa 8-10% din
informaţia citită
- informaţia expusă oral contribuie la motivarea copiilor în vederea respectării igienei orale,
memorizându-se numai circa 19-20% din tot materialul expus
- vizionarea standurilor, desenelor, schemelor, tabelelor, diagramelor cu mesaj educati sanitar
contribuie la memorizarea circa 30-33% din informaţia expusă
- vizionarea (vizionare + audiţie) de sinestătător a filmelor, emisiunilor televizate, poveştilor
animate realizate la calculator asigură o memorizare a 50-53% din toată informaţia expusă
- educaţia sanitară efectuată de medicul stomatolog în clase, microgrupuri şi individuală cu
demonstrarea schemelor, tabelelor, diapozitivelor, filmelor cu desene animate (vizionare +
audiţie + explicaţie) contribuie la memorizarea de către copii a 78-80% din toată informaţia
expusă
- efectuarea educaţiei sanitare, bazate pe principiul problematizării, adică chestionare şi teste,
realizate în mod atractiv la calculator au majorat gradul de memorizare a informaţiei redate
până la 80-83%
- demonstraţia tehnicii de periaj dentar pe mulaje, jucării, concursurile de periaj şi efectuarea
de către copii a periajului pe mulaje, apoi în faţa oglinzii (vizionare + audiţie + explicaţie +
acţiune) a contribuit la memorarea a 90-92% din toată informaţia adresată copiilor
- jocurile didactice, concursurile de periaj, concursurile de desene şi seratele cu mesaj
educativ-sanitar, organizate periodic asigură memorarea a 94-96% din informaţia expusă şi
contribuie la perfectarea cunoştinţelor copiilor, motivarea şi conştientizarea lor în vederea
necesităţii igienizării sistematice a cavităţii orale

2. Pastele de dinţi igienice.

Pastele dentare igienice
- au scopul de curăţare şi împrospătare a cavității bucale, nu conţin suplimente curative sau
profilactice
- pastele dentare igienice sunt indicate persoanelor cu dinţi şi parodonţiu intacţi
- componentele de bază a oricărei paste igienice sunt oxidul de siliciu în proporţie de 23-43
%, glicerina 10-33%, carboximetilceluloza 1-1,8%, laurilsulfatul de sodiu, apă şi conservanţi
- pastele igienice posedă proprietăţi gustative bune din contul aromatozanţilor
- în componenţa pastelor curativ-profilactice în afară de componentele sus-numite mai intră
suplimente active cu efecte curative şi profilactice pronunţate.

3. Factorii care influenţează incorporarea fluorului în smalţul dentar.

I. Starea ţesuturilor dentare dure

- “vârsta” dintelui: suprafaţa smalţului unui dinte care a erupt recent prezintă o serie de
neregularităţi, care constituie în mod potenţial căile de pătrundere şi acumulare a elementelor
exogene
- în plus smalţul tânăr este poros, ceea ce favorizează pătrunderea şi difuzarea elementelor
exogene
- încorporarea F în smalţul dinţilor tineri este favorizată de procentajul mare de carbonat
(CO3), care este uşor substituit de ionii de F
- defectele de dezvoltare
- cariile
- concentraţia fluorului în smalţ
- concentraţiile fluorului în ţesuturile mineralizate sunt foarte variabile, fiind în funcţie de
numeroşi factori:
- fluoremia în cursul formării lor
- perioada de timp în care subiectul ingerează fluor
- etapa de dezvoltare în momentul ingerării fluorului
- rata de creştere
- vascularizare
- suprafaţa ţesuturilor mineralizate în formare
- suprafaţa cristalelor, porozitatea ţesuturilor pe cale de formare, gradul de mineralizare

II. Proprietăţile preparatelor fluorului aplicate topic

- natura chimică a Fluorului
- multitudinea de compuşi fluoraţi aplicaţi local pot fi repartizaţi în două grupuri
- fluorurile minerale: fluorura de sodiu, monofluorfosfatul de sodiu, fluorura de staniu
- fluorurile organice: aminofluorurile
- aceste grupuri se disting prin: capacitatea de a elibera F din molecula sa şi proprietatea
moleculei de a lega F
- capacitatea de a elibera F din moleculă: cu excepţia monofluorfosfatul de sodiu ionii de F
sunt legaţi de restul moleculei printr-o legătură ionică, care realizează uşor eliberarea F
- în cazul monofluorfosfatul de sodiu F este legat covalent cu restul moleculei şi este
necesară o hidroliză pentru a elibera F şi a-l face activ
- această hidroliză, realizată de enzimele salivare sau bacteriene, încetineşte eliberarea
fluorurii legate în aşa mod
- pH-ul
- s-a constatat ca concomitent cu scaderea PH-ului remediului utilizat s-a majorat cantitatea
ionilor de F, încorporați în smalț
- concentraţia F în preparatele aplicate topic
- tratarea cariilor experimentale cu soluţii fluorate demonstrează că modul de remineralizare
este valabil în funcţie de doza de F şi de durata tratamentului:
 dacă F este în concentraţie mare şi tratamentul este de scurtă durată, se obţine o
remineralizare a zonei superficiale în timp ce leziunea sub-suprafeţei este puţin
influenţată
 dacă F este în concentraţie joasă şi tratamentul este îndelungat, se observă
remineralizarea progresivă a ansamblului leziunilor
- temperatura fluorurii
- încălzirea soluție până la 35 C a majorat de 2 ori cantitatea F încorporat în smalţ în
comparaţie cu aplicarea aceleiași fluoruri de temperatura camerei
- încălzirea soluţiei fluorate numai cu 1 C a majorat gradul de incorporare a ionului de F în
smalţ cu 1%.

III. Influenţa metodei de aplicare topică a fluorurilor asupra eficienţei lor

cariopreventive
- metodele de pretratare a smalţului
 utilizarea pietrei de ponce
 tratarea smalţului cu soluţii diluate de acizi
 pretratarea smalţului timp de 1 minut cu soluţia de 0,01-0,1N acid fosforic a avut ca
rezultat majorarea de 5 ori a cantităţii de F încorporat în smalţ, comparativ cu
cantitatea de F captată de smalţul netratat cu acizi
 acidul majorează căile de difuzie, ceea ce provoacă creşterea numărului de ioni de F,
care pătrund şi apoi reacţionează cu structurile demineralizate ale smalţului pentru ca,
ulterior, să se producă precipitarea acestora
 acest precipitat este dicalciu fosfat dehidratat, care este transformat după aplicarea
topică a fluorurii în fluorura de calciu sau fluorapatită
 tratarea smalţului cu ionii polivalenţi ai metalelor
 clorură sau nitrat de aluminiu, clorură de zirconiu
  în general, orice metal polivalent este capabil de a forma compuşi stabili cu
fluorurile, care ulterior se cuplează cu cristalele de apatită și contribuie la majorarea
cantităţii de F depusă în smalţ
- efectul aplicării topice simultane a diferitor compuşi fluoraţi
 utilizarea simultană a fluorurilor din pastă de dinţi şi aplicațiile topice amplifică
efectul cariopreventiv
 combinarea diferitor fluoruri asigură o reducere mai importantă a incidenţei cariei,
comparativ cu aplicarea separată a aceloraşi compuşi
Bilet 23
1. Clasificarea depozitelor dentare
Există clasificarea depozitelor dentare dupa G. Pahomov (1982) si S. Ulitovskii (1999).
G.
Pahomov (1982)a propus urmatoarea clasificare a depozitelor dentare:
Nemineralizate:
 Placa dentara sau bacteriana
 Pelicula dobândita
 Materia alba
 Resturi
alimentare
Mineralizate:
 Tartru dentar: supra si subgingival.

Din momentul in care dintele incepe sa erupa in cavitatea orala,el se poate acoperi cu depozite
dentare ,reprezentate de :
I. Depozite dentare moi :
- pelicula dobandita = reprezinta un deposit moale,subtire,constituit din glicoproteine
de origine salivara,care se absoarbe selectiv,si din cristalele de hidroxiapatita ,de la
suprafata dintilor. Este un deposit acelular,amorf,insolubil,translucid si omogen fiind
adherent la suprafetele dentare.
- placa bacteriana = constituie un sistem ecologic microbian viguros,cu o activitate
metabolica intense,bine adaptat mediului sau. Ea apare sub forma unui agregat de
microorganism unite intre ele si de suprafata dintelui sau a altor structure din cav.orala
prin intermediul unei matrici organice.
- materia alba = reprezinta depozitul dentar moale care acopera placa dentara
neandepartata mult timp.Din punct de vedere structural materia alba reprezinta o
acumulare de bacterii vii si moarte,de cellule epiteliale descuamate,de leucocite
dezintegrate,de protein salivare si de resturi alimentare. Clinic materia alba se observa
ca un deposit dentar moale,gros,de culoare alba sau alb-gri,ce se identifica usor prin
inspectie si nu necesita colorare.
- resturile alimentare = sunt particule materiale,in principal alimentare,observate
mai frecvent in treimea cervicala a dintilor si in spatiile interdentare. Stagnarea
resturilor alimentare in spatiile interdentare,pe langa mirosurile neplacute pe care le
genereaza,favorizeaza producerea cariilor dentare si a complicatiilor parodontale.
Resturile alimentare se pot indeparta prin autocuratire naturala,dar si artificiala,prin
curatire mecanica,inclusive prin clatirea energica a gurii.

II. Depozite dentare dure :

- tartrul dentar= se defineste ca depozitul dentar dur,calcificat,adherent la structurile
dure dentare si la structurile artificiale,prezente in cavitatea orala a pacientului. Tartrul
dentar reprezinta ultima faza de maturizare a placii micobiene dentare,un factor
etiologic important in generarea si evolutia inflamatiei gingivale.
Compozitia tartrului :
- substante anorganice-75-85 %
- substante organice – 15 %
- apa -8%
Ulitcovschii (1999) propune urmatoarea clasificare:
Depozitele dentare se divizeaza dupa urmatoarele criterii:
I.dupa gradul de consistenta:
1) moi
2) mixte
3) semidure
4) dure
II. dupa gradul de mineralizare:
1) placa - faza 0
2) depozite nemineralizate – faza 1 (faza de acumulare si raspandire )
3) depozite mineralizate – faza2 (faza de tranzitie )
4) depozite mineralizate – faza3 – (faza finala de formare a tartrului dentar )
III. dupa localizare:
1) supragingivale
2) mixte
3)hibride
4)subgingivale

IV. dupa gradul de manifestare:

1)placa bacteriana
2) depozite moi
3) depozite moi cu o cantitate neinsemnata de tartru dentar
4) tartru dentrar supragingival fara distructia santului dento-gingival
5) tartru gingival supragingival neinsemnat cu distrugerea santului dento-gingival
6) tartru gingival supragingival pronuntat cu distrugerea santului dento-gingival
7) tartru gingival subgingival pronuntat
V. dupa locul de depunere:
1) pe dinti 2
) pe obturatii
3) pe coroane
4) pe lucrari ortopedice fixe
5) pe lucrari mobilizabile
6) pe tratru dentar
VI. dupa etapele de crestere:
1)cresterea depozitelor dentare din exterior
2) din interior
3) cresterea mixta
4) cresterea stabila

2. Pastele de dinti curative-profilactice

Pastele de dinti igienice au proprietati de curatare si improspatare a cavitatii bucale,nu contin
suplimente curative sau profilactice. Componentele de baza ale orcarei paste igienice sunt
oxidul de silicu in proportie de 23-43 % , glicerina-10-33 %,carboximetilceluloza 1-1,8
%,laurilsulfatul de sodiu,apa si conservanti.
In dependenta de componentele active ce intra in componenta pastelor curative-
profilactice acestea se clasifica:
1. Paste ce contin substante biologic active si preparate naturale; (poseda proprietati
deodorante si de improspatare a cavitatii bucale, activeaza procesele de regenerare a
tesuturilor cavitatii bucale, micsoreaza gingivoragiile). Unele paste contin
 hidroxiapatite,care asigura prelucrarea tesuturilor dentare cu ioni de calciu si
fosfat,inchid microfisurile,micsoreaza hipersensibilitatea tesuturilor dentare,au efect
antiinflamator local pronuntat,actiune locala analgezica,diminueaza cresterea si
dezvoltarea bacteriilor,au actiune antistatica asupra stafilococului alb si auriu si asupra
streptococilor.

2. Paste cu continut de saruri minerale; (amelioreaza circulatia sanguina, stimuleaza

procesele metabolice in parodontiu si mucoasa cavitatii bucale, previn formarea
depunerilor dentare si contribuie la inlaturarea microorganismelor de pe suprafetele
dentare. In plus mai au si efect analgesic slab. Efectul este datorat continutului sporit
de potasiu la o concentratie optima de component magneziu-sulfati. Exemple:
«Balizam», «Iubileinaia».)

3. Paste ce contin fermenti; (dizolva depunerile dentare, resturile alimentare, depunerile

de nicotina, asigurand o stare de igiena perfecta a cavitatii bucale.) Mecanismul
pronuntat de curatare este asigurat de proprietatea enzimelor de a dizolva depunerile
dentare moi,smaltul dentar Ramanand neafectat.

4. Paste ce contin suplimente biologice – vitamina B,,borglicerina;

( Pastele ce contin 10% borglicerina poseda actiune antiseptica, bacteriosatica, fungiostatica si
fungiocida. Indicatiile utilizarii sunt : candidoze acute si cornice,stomatite,glosite si
heilite,afectiuni idiopatice ale parodontiuluin,gingivite,parodontite. Pastele ce contin
vitamina B5 au actiune antiinflamatorie si de regenerare a tesuturilor moi a cavitatii bucale)
5. Paste cu efect anticarios: ce contin saruri de calciu si fosfat amelioreaza structura si
componenta smaltului dentar,asigurand cariorezistenta inalta,micsoreaza permeabilitatea
tesuturilor dentare,sunt eficiente pentru tratamentul si profilaxia cariei dentare in stadiul de
macula alba,in caz de hipersensibilitate dentara.
a) paste ce contin calciu si fosfat
b) paste cu continut de fluor.

3. Fluidele fluorate : indicatii,dozare,metodele de aplicare si eficacitate.

Fluidele au fost primele lichide utilizate in calitatea de vehicol de baza a fluorurilor in
remediile cariopreventive. Solutiile fluorate sunt effective in reducerea ratei cariei dentare
(dupa unii autori pana la 30 % ),iar efectul anticarios se mentine inca 2-3 ani dupa finalizare .
Apele de gura fluorate,utilizate pentru clatituri ale cavitatii bucale sunt :
- NaF 0,05 %- pu clatirea zilnica
- NaF 0,2 %-pu clatirea saptamanala
- SnF 2 …0,1 % - pu clatirea zilnica
- AmF 0,4 % - pu clatirea zilnica
- AmF 0,2 % - pu clatirea saptamanala
Nu se recomanda copiilor sub 5 ani,care pot inghiti o cantitate de solutie cu posibilitatea de
supradozare a fluorului ingerat.

Fluorizarea locala prin demineralizarea superficiala

Pentru a favoriza penetrarea solutiei de fluorura de sodiu in smalt s a preconizat utilizarea
unui acid,care ar produce o demineralizare superficiala si ar permite o patrundere mai
profunda a fluorurii de sodiu in tesuturile dure dentare si fixarea ei prin legaturi chimice. Un
preparate de acest fel este EPOXIT 90,in care fluorul se gaseste sub forma de monofluorura
disodium fosfat incorporate in poliuretan. Aplicarea este relative simpla si nu necesita
repetare decat o data la 6 luni

Fluorizarea locala prin periaj cu paste de dinti fluorurate

Fluorizarea locala se poate efectua si personal la domiciliu. In acest scop s-au fabricat o serie
de produse ,care se comercializeaza sub forma de paste de dinti si pot fi applicate prin periere.
Studiile arata ca,prin utilizarea pastelor de dinti cu fluor de 2 ori pe zi,pe un timp nelimitat,se
obtine o diminuare a incidentei cariei dentare cu cca 15-30 % si,in plus,se reface structurile
dentare cu continut crescut de fluor de la suprafata coroanelor dentare,care se pierd,firesc,prin
uzura si abraziunea produselor prin periere si nu numai.
Pastele de dinti cu fluor nu sunt indicate copiilor sub 2 ani
In cazul pacientilor cu carioreceptivitatea sporita ele se indica prin perierea dintilor de cateva
ori pe zi.

Pe langa pastele de dinti , fluorizarea locala prin periere dentara se poate obtine si prin
folosirea anumitor geluri fluorurate,fabricate special,ce contin :
- Florura de sodiu de 1,1 % la pH neutru si 5,000 ppm F
- Florura de staniu de 0,4 % , intr o baza de glicerina cu 1,000 ppm F

Asemenea preparate se administreaza o data pe zi,seara inainte de culcare,dup ace

pacientul a realizat periajul dentar si curatarea mecanica interdentara cu dental floss-
ul. La o perie se folosesc cca 2 ml de gel si dintii se periaza timp de 1 min.

Dezavantajul tuturor metodelor de aplicare topica de fluor este aceala ca spatiile

proximale beneficiaza mai putin de contact cu fluorul. De asemenea,toate metodele
presupun un personal calificat si necesita repetari periodice.

Cu toate acestea ,actiunea de fluorizare reuseste indeosebi sa previna complicatiile

cariei dentare si sa asigure la varstele tinere o dezvoltare armonioasa a aparatului
dento-maxilar:din punct de vedere profilactic se obtine o diminuare relativa a ritmului
de aparitie a cariilor in raport cu mijloacele intrebuintate.

Bilet 24
1. Pelicula dentara. Definitia.Structura.Metodele de vizualizare si eliminare
Pelicula dobandita-reprezinta un deposit moale,subtire,constituit din glicoproteine de origine
salivara,care se absoarbe selectiv,si din cristalele de hidroxiapatita ,de la suprafata dintilor.
Este un deposit acelular,amorf,insolubil,translucid si omogen fiind adherent la suprafetele
dentare.

Are o grosime de 1,5 -50 microni. Este greu de depistat cu ochiul liber, pe suprafata ei se
depun bacterii si pelicula rapid se transforma in placa bacteriana.
Pelicula dobândita nu se poate elimina prin clatire viguroasa cu apa sau prin periajul dintilor
cu dentifrice (dentifrice=paste, pudre de dinti). Poate fi eliminata prin intermediul unei
profilaxii profesionale.
Se formeaza in câteva ore. Pelicula este un loc de adeziune preferential pentru bacteriile
bucale, constituind elementul primordial al placii. (Placa dentara sau placa bacteriana este o
masa densa si coerenta de microorganisme intr-o matrice intermicrobiana, care adera la dinti
sau la suprafetele restaurarilor si care ramâne aderenta in ciuda activitatii musculare, a clatirii
viguroase cu apa sau a irigatiilor. Placa constituie o masa organizata de bacterii.
Originea placii bacteriene este in microorganismele bucale si in componentele salivare)

Efectul protector al peliculei se manifesta prin 2 mecanisme :

- Pelicula constituie o barieră în calea acizilor produşi la nivelul plăciidentare şi care au
tendinţa să difuzeze către suprafaţa smalţului. Datorităacestei frânări, demineralitarea
smalţului sub acţiunea acizilor (principaliiagenţi demineralizanţi) este întârziată.
-
Pelicula constituie, totodată, o barieră în calea ionilor de calciu şi de fosfateliberaţi
prin demineralizarea smalţului şi care au tendinţa să difuzeze spremediul bucal. Ca
urmare a acestei întârzieri a difuziei, concentraţia ioniloreste menţinută, eventual
crescuta ,la nivelul suprafeteo smaltului cee ace favorizeaza remineralizarea

Rolul distructiv al peliculei se exercită prin faptul că ea funcţionează cao matrice

organica initiala pe care se fixeaza bacteriile orale generatoare de placa dentara.

Pentru vizualizarea peliculei se utilizeaza:

- sol. fucsina bazica 0,2-0,3% se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde urmata
de clatire energica cu apa curenta 30 secunde;
- eritrozina 5%
- albastru briliant
- sol. albastru de metil 2% tamponament usor;
- sol. violet de gentiana 1%;
- sol. albastru de toluidina 1%;
- sol. hematoxilina urmata de sol, eozina;
- sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor;
- sol. Chayes Beta-Rose;
- sol. Butler in doua nuante;
- sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite;

2. Dentrifricele fluorate
Dentifricele sunt substante sub forma de pasta sau pudra aplicate pe dinti cu ajutorul periei in
scopul curatirii suprafetelor gingivodentare si a lustruirii suprafetelor dentare accesibile.
Pasta de dinti indeplineste trei conditii:
• ajuta la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafetelor accesibile a dintilor de
resturi alimentare, coloratii, placa bacteriana;
• actioneaza ca agent de profilaxie a cariei dentare si parodontopatiilor;
• asigura o stare de prospetime bucala prin efectul său deodorant.
Pastele de dinti cu fluor previn aparitia cariilor. Fluorul are un rol vital in pastrarea sanatatii
dintilor. Smaltul devine astfel mai tare, mai rezistent la actiunea acizilor

Flourul ajuta la reminalizarea smaltului dintelui deja afectatde acizi. «Sensodyne Fluoride»,
«Parodontax Fluoride»
(Fluorul este absorbit in smaltul dintilor, mai ales in perioada de formare si crestere a
acestora. In smalt, fluorul se combina cu cristalele de hidroxiapatita (care sunt compusi de
baza ai smaltului), rezultand cristale mai mari si mai rezistente (numite cristale de
fluoroapatita).In acest fel, duritatea smaltului creste, iar acesta devine mult mai rezistent la
procesele de demineralizare acida. Mai mult, daca sunt sub efectul fluorului in perioada de
formare, molarii si premolarii vor erupe cu santuri ocluzale mai putin adanci, permitand
indepartarea mai usoara a placii dentare de la acest nivel
Necesarul zilnic de fluor:
La copii:
0-6 luni: 0,01 mg/zi
7-12 luni: 0,5 mg/zi;
4-8 ani: 1 mg/zi;
9-13 ani: 2 mg/zi;
La adolescenti de peste 14 ani si adulti: 3 mg/zi.

3. Indicele de frecventa a cariei dentare. Nivelurile de frecventa a cariei dentare dupa

OMS.
Pentru aprecierea gradului de afectare a dinţilor prin carie Organizaţia mondială a sănătăţii
(OMS) recomandă următorii indici: indicele de frecvenţă; indicele de intensitate şi indicele de
sporire a intensităţii (rata cariei). Aceşti indici necesită apreciere pentru fiecare grupă de
vârstă separat, iar în unele cazuri în funcţie de sex, naţionalitate, condiţiile geografice şi de
viaţă, starea generală a sănătăţii, caracterul alimentaţiei etc. OMS recomandă aprecierea în
funcţie de vârstă a acestor indici să fie realizată la copiii de 6, 12 şi 15 ani. Mai informative
sunt datele examinărilor epidemiologice a copiilor la vârsta de 12 şi 15 ani. Afectarea dinţilor
prin carie la copiii de 12 ani şi starea ţesuturilor parodonţiului marginal la vârsta 15 ani
permite de a aprecia eficacitatea realizării programelor de profilaxie
Indicele de frecvenţă (I.F.) reprezintă procentul persoanelor afectate prin carie din
cadrul unei grupe de populaţie.
numărul de copii afectaţi de carie din colectivitate
IF = _______________________________________________________________
x 100%
numărul de copii din colectivitate

OMS recomandă următoarele niveluri ale frecvenţei cariei dentare la copiii de 12 ani:
1. joasă (0-30%)
2. medie (31-80%)
3. înaltă (81-100%).

OMS (1980)1999 a propus următoarele niveluri de intensitate a cariei dentare

la copiii de 12 ani:
1. foarte joasă (0 - 1,1); 0-0,50
 2. joasă (1,2 - 2,6); 0,51-1,50
3. moderată (2,7 - 4,4); 1,51-3,00
4. înaltă (4,5 - 6,5); 3,01-6,50
5. foarte înaltă (6,6 şi mai mult) 6,51-10,00.
Bilet 25

1. Placa bacteriană. Definiția. Metodele de vizualizare și eliminare.

Placa dentara sau placa bacteriana este o masa densa si coerenta de

microorganisme intr-o matrice intermicrobiana, care adera la dinti sau la suprafetele
restaurarilor si care ramâ ne aderenta in ciuda activitatii musculare, a clatirii
viguroase cu apa sau a irigatiilor. Placa constituie o masa organizata de bacterii.
Originea placii bacteriene este in microorganismele bucale si in componentele
salivare
ROZENCWEIG o defineste ca "un strat coloidal, moale, dens, galbui, constâ nd dintr-
o masa coerenta de microorganisme vitale, situate intr-o matrice bogata in
polizaharide si glicoproteine. Ea adera la suprafata dentara, la tartru si lucrarile
protetice prin intermediul peliculei dobâ ndite. E un produs al cresterii microbiene si a
activitatii metabolice. Daca se minerealizeaza, ea devine tartru.
Solutii colorante, de evidentiere a placii bacteriene:
- sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30
secunde urmata de clatire energica cu apa curenta 30 s;
- eritrozina 5%
- albastru briliant
- sol. albastru de metil 2%; tamponament usor;
- sol. violet de gentiana 1%;
- sol. albastru de toluidina 1%;
- sol. hematoxilina urmata de sol, eozina;
- sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor;
- sol. Chayes Beta-Rose;
- sol. Butler in doua nuante;
- sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite;
- sol. Dis-Plaque coloreaza placa recenta (2-3 zile) in rosu si placa mai veche
(9-18 zile) in albastru;
-sol. 2-Tone – eritrozina din componenta ei coloreaza placa recent in rosu,
iar albastru brilliant coloreaza placa veche in albastru.
Poate fi eliminata prin intermediul unei profilaxii profesionale sau periaj.

Metodica utilizării
Pentru a avea imaginea exactă a să nă tă ţii şi a integrită ţii lizereului gin gival, vecin
suprafețelor dentare periate, aplicarea revelatorilor de placă se efectuează doar după ce
pacientul şi-a efectuat periajul dentar, iar profesi onistul a realizat anamneza şi
examenul clinic.

A. Aplicare directă , prin badijonare. Colorantul, de obicei hidrosolu bil, prin care se
previne colorarea țesuturilor moi, se aplică la nivelul din telui cu ajutorul unui
 bulete de vată sterilă umectat în soluția revelatoare după izolarea şi uscarea
prealabilă a dinților de colorat. Sunt suficiente 30-60 sec. de contact, după care
cerem pacientului să -şi clă tească gura pâ nă câ nd apa apare limpede, necolorată ;
suprafețele dentare acoperite cu placă ră mâ n colorate un timp mai îndelungat.

B. Clă tirea gurii cu revelatorul de placă . Este indicată clă tirea gurii cu o soluție
preparată de pacient, din 2-3 pică turi de revelator concentrat, care sunt adă ugate
la un pahar cu apă .

C. Tablete cu revelator de placă . Se recomandă mestecarea unei tablete de revelator

de placă timp de 30-60 sec., după care pacientul îşi clă teşte energic gura cu apă
pentru a îndepă rta excesul de colorant. Oricare ar fi metoda agreată , în final
pacientul constată în oglindă su prafeţele dentare acoperite cu placă , procedură
prin care se observă zonele unde trebuie să se insiste.

1. Metode de depistare a placii bacteriene

Indici de igienă orală
In diagnosticul depunerilor dentare se folosesc indici igienici propusi de diferiti
autori
La realizarea lor se folosesc diferiti coloranti: fucsina, albastru de metilen, solutia
Schiller-Pisarev. La colorare se obtine o evoluare calitativa si cantitativa a igienei
orale.
La realizarea indicelui Feodorova-Volodkina cu sol Schiller-Pisarev ( iod cristal – 1g,
iodid de K – 2g, apa distilata 40 ml) se coloreaza suprafetele vestibulare a 6 dinti
frontali inferiori. Apreciere se face conform sistemei de 5 baluri.
5 puncte - colorare pe întreaga suprafață ; 4 puncte - pictura 3/5 de suprafață , 3
puncte - colorarea de jumă tate din suprafața; 2 puncte - colorare 1/5 suprafață , 1
punct - nu e colorare.
IG =K/n
IG- indicele de igiena
K-suma evaluarii fiecarui dinte
n-numarul de dinti evaluati
Calitate de igienă :
• bună - 1.1 - 1.5 puncte,
• satisfă că toare - 1,6 -2.0 puncte,
• nesatisfă că toare - 2.1 -2.5 puncte,
• Slaba - 2.6 - 3.4 puncte,
• foarte slab - 3,5 - 5,0 puncte.

Indicele CPITN(indicele stării parodonţiului şi necesităţii tratamentului).

Aprecierea indicelui CPITN se face după urmă toarele coduri:
0 - lipsa semnelor patologice;
1 - gingivoragie după sondare;
2 - prezenţa tartrului supra- şi subgingival;
 3 - pungă parodontală pâ nă la 4-5 mm adâ ncime;
4 - pungă parodontală cu profunzimea 6 mm şi mai mult.
Interpretarea:
I. Frecvenţa afecţiunilor parodontale - procentul pacienţilor (din cei examinaţi) la
care s-a depistat:
1) parodonţiu intact;
2) gingivoragie;
3) tartru dentar;
4) pungă parodontală cu profunzimea pâ nă la 4-5 mm;
5) pungă parodontală cu profunzimea 6 mm şi mai mult.

II. Intensitatea afecţiunilor parodontale, media sextantelor la o persoană examinată

cu:
a) parodonţiu să nă tos;
b) gingivoragie, tartru, pungi parodontale (1+2+3+4);
c) tartru dentar şi pungi parodontale (2+3+4);
d) pungi parodontale cu profunzimea pâ nă la 4-5 mm (3) sau pungi parodontale de
profunzimea 6 mm şi mai mult (4).

III. Necesitatea tratamentului:

0 - tratamentul nu este necesar;
1 - este necesară instruirea igienică ;
2 - detartraj, instruire igienică ;
3 - detartraj, tratament complex (chirurgical ş.a.);
4 - detartraj, tratament complex (operaţii cu lambou, tratament ortodontic etc.).

Indicele papilar-marginal-alveolar (PMA) Parma (1960)

Se foloseşte pentru determinarea localiză rii şi intensită ţii procesului inflamator al
gingiei.
Metoda: Se badijonează papilele gingivale, gingia marginală şi alveolară cu soluţie
care conţine iod (Lugol). Inflamaţia papilei (P) în regiunea unui dinte se apreciază cu 1
bal, inflamaţia gingiei marginale (M) - cu 2 baluri şi a gingiei alveolare (A) - 3 baluri.

suma balurilor
PMA = _______________________________________ x 100
3 x numă rul dinţilor

Interpretarea:
În cazul gingivitei generalizate valoarea indicelui:
- pâ nă la 30% - corespunde gingivitei uşoare;
- de la 30% -60% - gingivită de grad mediu;
- mai mult de 60% - gingivită gravă .

Indicele igienic oral simplificat (OHI-S)

Aprecierea stă rii igienice a cavită ţii bucale se face pe baza indicelui igienii orale
simplificat (OHI-S: Oral Hygiene indices-Simplified) G.Green, I.Vermillion (1964). Se
determină prezenţa depunerilor dentare pe suprafaţa jugală a 16; 26; pe suprafaţa
linguală a 36; 46 şi pe suprafaţa vestibulară a 11 si 31. Pe toate suprafeţele se determină
în primul râ nd depunerile dentare, apoi tartrul dentar. În acest scop se folosesc
urmă toarele note:
0 - lipsa depunerilor dentare;
1 - depunerile dentare (placa dentară ) acoperă sub 1/3 din suprafaţa coroanei
dintelui;
2 - depunerile dentare depă şesc 1/3, ajungâ nd pâ nă la 2/3 din suprafaţa coroanei
dintelui;
3 - depunerile dentare depă şesc 2/3 din suprafaţa coroanei dintelui.

Pentru tartrul dentar se folosesc notele:

0 - lipsa tartrului dentar;
1 - tartrul dentar supragingival acoperă 1/3 din suprafaţa coroanei dintelui;
2 - tartrul dentar supragingival acoperă 2/3 din suprafaţa coronară a dintelui sau
tartrul dentar subgingival se determină sub formă de conglomerate separate;
3 - tartrul dentar supragingival acoperă peste 2/3 din suprafaţa coronară a dintelui,
tartrul dentar subgingival circumvalează coletul dintelui.
Valoarea OHI-S se calculează după urmatoarea formulă :

OHI-S = IDD + ITD

suma balurilor depunerilor dentare de la 6 dinţi

IDD = _______________________________________________________________________
6

suma balurilor tartrului dentar de la 6 dinţi

ITD = ___________________________________________________________________

Interpretarea:
Valoarea indicelui OHI-S Aprecierea OHI-S Aprecierea nivelului
igienii
0 - 0,6 jos bună
0,7 - 1,6 mediu satisfă că toare
1,7 - 2,5 înalt nesatisfă că toare
mai mult de 2,6 foarte înalt rea

2. Metoda Charters de periaj dentar.

Reprezintă o metodă de periere interproximală , avâ nd ca obiective cură ţarea

suprafețelor dentare aproximale şi masajul gingiei, prin care se obţine şi stimularea
mecanică a circulaţiei sanguine locale. Charters recomandă fie plasarea suprafeței active
a periuţei perpendi cular pe suprafeţele dentare de cură țat, mai ales câ nd există multiple
papile interdentare decapitate şi spaţii interdentare libere, fie sub un unghi de 45° spre
ocluzală . Indiferent de poziția de pornire, pacientul forţează pă trunderea filamentelor în
spațiile interproximale. Cu filamentele pă trunse inter dentar se realizează o mişcare
uşoară de rotire-vibrare.

Metoda se indică pacienţilor:

- cu spații interdentare libere şi care oferă suprafețe radiculare expuse;
- la îndepă rtarea plă cii bacteriene de sub intermediarii lucră rilor protetice fixe;
- pentru cură ţarea la nivelul componentelor aparatelor ortodontice fixe.
Deoarece metoda Charters este dificil de efectuat pe suprafețele orale ale dinţilor, se
recomandă ca acestea să fie periate prin tehnica Stillman modificată .

3. Tehnica invazivă de sigilare a fisurilor dentare.

Sigilarea fisurilor dentare reprezintă o metodă specifică de profilaxie primară a

cariei dentare la copii. Indicaţia acestei metode a pornit de la constatarea clinică că
tratamentul cu fluor dă rezultate bune în profilaxia cariilor de pe suprafeţele netede,
dar că este mai puţin eficient în prevenirea cariilor de la nivelul fisurilor şi gropiţelor.

Sigilarea invazivă a fisurilor prevede initial prepararea fisurilor dentare , apoi urmînd
aplicarea materialului de fisurare.
Etapele:
1. Curatarea suprafetei ocluzale si a fisurilor cu periute si paste sau prafuri ce
nu contin fluor.
2. Deschiderea fisurii cu freze cilindrice diamantate pentru o vizualizare mai
buna. Daca procesul carios este in limitele smaltului, se va aplica acidul
ortofosforic pe toti peretii si fundul fisurii pentru 15 secunde.
3. Spalarea cu un get de apa si aer 15-30 secunde si uscarea. In caz de rezultate
nesatisfacatoare gravajul se va repeta.
4. La fundul cavitatii se va aplica un compozit corespunzator,
fotoapolimerizarea 60 secunde.
5. Obturatia din compozit si toata fisura se acopera cu un silant.
6. Inlaturarea supracontactelor, slefuirea, poleirea.
7. Aplicarea lacurilor sau gelurilor fluorate.

1.Materiale autopilimerizabile: „Concise White Sealant”(3M, USA), „Delton” (Johnson

and Johnson), „Дельтон”, „Фис Сил” (Россия).
2.Materiale fotopolimerizabile: „Esteseal LC” (Kulzer), „Sealant” (Bisco), „Fissurit”,
„Fissurit F” (Voco), „Дельтон-C”, „Фис Сил” (Россия).

Suplimentar:

Indicatiile catre sigilarea fisurilor

• Indicatii de virsta:
• 6-7 ani – pentru molarii de sase ani;
• 10-11 ani – pentru premolari;
• 12-13 ani – pentru molarii secunzi.
• Particularitati anatomice ale suprafetei ocluzale ale dintelui: prezenta gropitelor
si fisurilor adinci si cu un relief pronuntat, ce nu pot fi curatite cu metode si mijloace
obisnuite de igiena orala;
• Pozitia dintelui aflat in ocluzie incompleta;
Fisuri intacte, lipsa cariei fisurale.

Bilet 26

1. Placa bacteriană: formarea şi compoziţia.

Placa bacteriana dentara se constituie intr-un biofilm natural. Biofilmele reprezinta

comunitati microbiene aderente la un substrat. Bacteriile aderente ale biofilmului au
caracteristici deosebite de bacteriile libere ale aceleiasi specii, in sensul ca pot prezenta
o rezistenta deosebita fata de actiunea antibioticelor, dezinfectantelor, precum si de
factorii de aparare ai macroorganismului.
Bacteriile atasate si aderente realizeaza aggregate bacteriene inglobate intr-o matrice
polizaharidica provenind din metabolismul propriu, dar si din mediul salivar.
Mecanismul de formare a placii:

Formarea peliculei
La aproximativ o oră după spă lare, pe suprafeţele dinţilor începe depunerea unul
depozit organic din saliva, alcă tuind pelicula.
Pelicula are o compoziţie în principal formată din carbohidraţi şi glicoproteine.
Grosimea peliculei este de 100 nµ la .2 ore şi 500-4.000 nµ la 24-48 de ore.
Mecanismul de depunere a peliculei este explicat prin absorbţia proteinelor salivare pe
suprafaţa hidroxiapatitei, ca urmare a interacţiunii electrostatice dintre ionii de calciu şi
grupă rile fosfat cu macromoleculele salivare încă rcate de sens contrar.
Aderenţa şi ataşarea bacteriană
La scurt timp de la formarea peliculei, un numă r de coci, celule epiteliale şi polinucleare
aderă pe suprafaţa ei. Ulterior, depozitul bacterian creşte prin ataşare şi colonizare
bacteriană .
Aderenţa bacteriilor la peliculă este explicată prin diverse mecanisme:
Aderenţa prin mecanism electrostatic
Bacteriile prezintă la suprafaţă o încă rcă tură electrostatică negativă , ca şi suprafaţa
peliculei. Prin orientarea unor anioni de suprafaţă din membrana celulară bacteriană
că tre cationii de calciu cu dublă legă tură pozitivă , se intermediază , posibil, o legă tură cu
suprafaţa peliculei.
Aderenţa prin mecanisme hidrofobe
Unele bacterii orale au suprafaţa hidrofobică , din cauza acidului lipoteichoic din
structura peretelui bacterian.
Aderenţa prin structuri bacteriene specializate
Bacteriile prezintă structuri ce le facilitează aderenta de substrat: pili, fimbrii, structuri
descrise ia cocii gram-pozitivi ce aderă pe suprafaţa dinţilor. Primele bacterii ce aderă ,
denumite bacterii „pioniere" din grupul streptococilor orali. O modalitate de ataşare se
realizează între streptococi şi bacterii filamentoase.
Aderenţe prin receptori de suprafaţă specifici şi enzime
Studii recente descriu prezenţa, pe suprafaţa bacteriei, a unor „situsuri biochimice" ce
reacţionează specific cu suprafaţa peliculei dentare. Aceste situsuri sunt denumite
„adezine"; prezenţa lor a fost demonstrată la Streptoccocus mutans. Acesta elaborează
enzima GIF (glycoziltransferaza), care este adezivă şi se absoarbe pe suprafaţa dinţilor
unde se produce glucan, câ nd este expusă la sucroză , determinâ nd o colonizare
bacteriană dependentă de sucroză . Adezinele sunt prezente şi la bacteriile
parodontopatogene fiind implicate în constituirea biofilmului plă cii bacteriene dentare.
Multiplicarea bacteriană, formarea matricei (maturarea plăcii)
Aderarea bacteriană activă la peliculă , prin mecanismele descrise, sau ataşarea unor
bacterii în mod pasiv, prin intermediul altora, determină o acumulare bacteriană urmată
de creşterea şi multiplicarea bacteriană , ce duce Ia eliberarea a numeroşi metaboliţi de
natură organică şi anorganică cu numeroase legă turi, o coagregare ce determină
realizarea unei „matrice interbacteriene", fapt ce corespunde matură rii plă cii
supragingivale şi structură rii în biofilm.
Conţinutul biochimic al matricei este complex.
Componenţa matricei este alcă tuită din complexe polizaharide - proteine produse de
microorganismele din placă .
Glucidele provin din metabolizarea zaharurilor de că tre streptococi şi sunt folosite fie ca
sursă de energie, fie ca elemente de aderenţă şi coagregare bacteriană (levanul ca sursă
de energie, glucanul şi metylpentozele ca factori de aderenţă ).
Proteinele matricei provin din glicoproteinele salivare, ce intervin în aderenţele
bacteriene, ca şi din bacteriile lizate.
Lipidele sunt prezente în cantitate mică şi provin din endotoxinele bacteriene, prin liza
bacteriană .
în matrice, sunt conţinute substanţe cu acţiune toxică locală şi inflamatorie, cum sunt :
enzime litice, endotoxine, metaboliţi toxici cu greutate moleculară mică .
Substanţele anorganice sunt prezente în cantitate redusă : să ruri de Ca, P, K , Na.
Creşterea lor în placă poate gră bi transformarea acesteia în tartru dentar.
Compozitia placii bacteriene
Placa bacteriană conţine în jur de 80% apă , din care 50% este dată de fracţiunea
celulară , iar restul de 30% de fracţiunea acelulară .
Greutatea uscată reprezintă 20% din greutatea plă cii bacteriene, şi conţine în prioporţie
de 1\3 o fracţiune hidrosolubilă în, care intră proteine, peptide, aminoacizi liberi,
polizaharide şi glicoproteine, şi în pfloponţie de 2/3 o fracţiune insolubilă, alcă tuită în
cea mai mare parte din
proteine ală turi de care se întâ lnesc lipide, hidrocarbonate şi substanţe minerale în
proporţie aproximativ egală .
S-a constatat că fracţiunea hidrosolubilă a plă cii bacteriene are o presiune osmotică mai
mare decâ t a plasmei sau a salivei. Gradul înalt de saturare în care întâ lnim ionii de Ca şi
fosfat în fracţiunea insolubilă se explică prin intervenţia chelatorilor chiar din placă .
Compoziţia (uscata) plă cii cuprinde 70-80% bacterii, de la 200 la 500 de specii diferite,
care formează un conţinut de circa 10 8 microorganisme, printre care se află , de
asemenea, mycopiasme, protozoare si lungi, dar îritr-un procent mai mic.
Microorganismele predominante în placa betcteriană siunt: streptococii facultativ
anaerobi şi strict anaerobi (40%) şi bacili gramspozitivi facsultativ anaerobi şi strict
anaerobi (bacili difteroizi 4l%) urmaţi de bacili gramnegativi (Bocteroides 4% şi
Fusiformis 4%) cocii gramnegaitivi anaerobi (Veillonella 4%) şi anaerobi (Neisseria 3%),
vibrionii anaerobi 2% şi lactobacilii sub l%.
Compozitia chimica:
-agregate bacteriene(streptococ sanguis ,actinomicitele, fusobacterii, porfiromonas
gingivalis, treponema denticola)
-celule fagocitare
-celule epiteliale deshuamate
-proteine salivare si serice
glicani,heteroglicani,metilpentoze -compusi minerali:Ca,PO4,F.

2. Pastele de dinţi pentru copii.

Ce trebuie sa stii atunci cand alegi o pasta de dinti pentru copii:
- Prea mult fluor in pasta de dinti poate provoca fluroza
- Inghitirea repetata a pastei de dinti cu fluor poate provoca afectiuni ale
stomacului;
- Lipsa fluorului poate duce la carii dentare;
- Pasta de dinti pentru copii ar trebui sa aiba un continut de fluor mai mic de
600 ppm;

Igiena dentară la copiii până la 18 luni:

Copii cu vâ rsta între 0 și 17 luni nu au nevoie de pastă de dinți.
Aceștia primesc cantitatea necesară de fluor din mâ ncare și apă .
De la naștere pâ nă la vâ rsta de 18 luni, dinții frontali permanenți sunt în curs
de dezvoltare și, dacă copiii înghit pasta de dinți cu fluor, pot avea pete albe
(fluoroză ) pe dinții adulți. Pentru a evita acest lucru, pasta de dinți cu fluorură
nu trebuie utilizată la periatul dinților și trebuie ținută departe de copii.
Dacă locuiești într-o zonă care nu are apă fluorurată , trebuie să te adresezi la
medicul dentist pentru recomandă ri.
Igiena dentară la copiii cu vârsta cuprinsă între 18 luni și 5 anișori:
Copii cu vâ rsta cuprinsă între 18 luni și 5 ani trebuie să utilizeze o pastă de
dinți cu nivel scă zut de fluor.
Folosiți o pică tură de pastă de dinți două ori pe zi, dimineața și înainte de
culcare.

Igiena dentară la copiii cu vârsta între 6 și 18 ani:

 Pentru copii cu vâ rsta de 6 ani și mai mult, se va utiliza o cantitate de pastă ca
pentru adulți.

3. Tehnica neinvazivă de sigilare a fisurilor dentare.

Sigilarea fisurilor dentare reprezintă o metodă specifică de profilaxie primară a

cariei dentare la copii. Indicaţia acestei metode a pornit de la constatarea clinică că
tratamentul cu fluor dă rezultate bune în profilaxia cariilor de pe suprafeţele netede,
dar că este mai puţin eficient în prevenirea cariilor de la nivelul fisurilor şi gropiţelor.
Sigilarea neinvazivă prevede aplicarea materialului de fisurare in fisurile nepreparate
anterior ci doar bine curatite.
Etapele de realizare:
1. Curatarea perfecta a suprafetei ocluzale de placa bacteriana si resturi
alimentare cu periute si paste ce nu contin fluor;
2. Spalarea, izolarea cu rulouri de vata;
3.Uscarea perfecta a suprafetei ocluzale;
4.Gravajul acid cu acid fosforic 35-37% in decurs de 15-20 secunde pentru
majorarea permiabilitatii smaltului;
5. Spalarea acidului de pe suprafata dentara cu un get de aer cu apa; timpul de
spalare nu trebuie sa fie mai mic ca timpul de gravaj;
6.Izolarea repetata si uscarea suprafetei ocluzale;
7.Aplicarea silantului in fisuri sau gropite, cu ajutorul unei canule speciale,
asteptam 15 secunde pentru ca silantul sa patrunda in toti porii;
8.Fotopolimerizarea timp de 15 secunde
9.Inlaturarea supercontactelor la necesitate, slefuirea si poleirea.
10Etapa finala – aplicarea lacului sau gelului fluorat pe toti dintii, inclusiv si pe
cei supusi sigilarii.

1.Materiale autopilimerizabile: „Concise White Sealant”(3M, USA), „Delton” (Johnson

and Johnson), „Дельтон”, „Фис Сил” (Россия).
2.Materiale fotopolimerizabile: „Esteseal LC” (Kulzer), „Sealant” (Bisco), „Fissurit”,
„Fissurit F” (Voco), „Дельтон-C”, „Фис Сил” (Россия).

Indicaţiile către sigilarea fisurilor

• Indicaţii de vîrstă:
 • 6-7 ani – pentru molarii de şase ani;
• 10-11 ani – pentru premolari;
• 12-13 ani – pentru molarii secunzi.
• Particularităţi anatomice ale suprafeţei ocluzale ale dintelui: prezenţa
gropiţelor şi fisurilor adînci şi cu un relief pronunţat, ce nu pot fi cură ţite cu
metode şi mijloace obişnuite de igienă orală ;
• Poziţia dintelui aflat în ocluzie incompletă;
• Fisuri intacte, lipsa cariei fisurale.
Contraindicaţiile sigilării fisurilor
• -Prezenţa cavită ţilor carioase pe suprafaţa ocluzală sau proximală , prepararea
că reia necesită scoaterea ei pe suprafaţa ocluzală ;
• -Lipsa fisurilor sau gropiţelor pronunţate pe suprafaţa ocluzală ;
• -Suprafaţa ocluzală incomplet eruptă ;
• -Prezenţa leziunilor carioase ocluzale profunde;
• -Dintele care prezintă deja obturaţii ocluzale;
• -Pacientul care prezintă o igienă orală şi una alimentară precare;
• -Pacientul necooperant.

Bilet 27

1. Placa bacteriana: structura si metabolismul

Placa bacteriana are o structura complexa in care se pot observa câteva straturi.
*Primul strat format in special de glicoproteine salivare, se prezinita sub un aspect amorf
acelular,
trimitând niste prelungiri sub forma unei retele dendritice la adâncimi variabile intre
lamelele smaltului.
La inceputul formarii sale, acest strat este lipsit de bacterii; mai târziu apar si colonii
baeteriene (in
primele 24 de ore).
* Al doilea, asa-numita placa bacteriana matura, alcatuita dintr-o substanta amorfa, dar care
contine de la
inceput microorganisme siub forma de colonii. Compozitia placii nu este stabila. Dupa o zi se
remarca
prezenta filmului salivar si câtiva coci inclusi intr-o matrice celulara. Dupa 2-3 zile exista pâna
la 4 straturi
suprapuse de bacterii inghesuite ca intr-o palisada, fiind cuprinse intr-o matrice bogata in, in
a 4-a zi se pot
numara pâna la 30 de straturi microbiene suprapuse, cu aparitia si profileferarea interna a
noi specii.
Compozitia placii evolueaza in felul urmator:
- in primele 2 zile coci si bacili Gram pozitivi, apoi bacili Gram negativi;
- zilele 3-4: se adauga fuzobacteriile si bacteriile filamentoase;
- intre zilele 4-9 se asociaza spirili, vibrioni si spirochete.
Metabolismul placii bacteriene:
Procesele metabolice din placa sunt indreptate in 2 directii:
*Procesele anabolice duc la construirea terenului pe care apar si se dezvolta mi/o.Acestea
sintetizeaza din
monozaharide-polizaharidelemembranare.
*Procesele cataboliceale zaharidelor si substantelor azotate.Catabolismul glucidelor e insotit
de
producerea a.lactic.
2. Metoda stillman de periaj dentar
Recomanda asezarea periutei orizontal, cu capetele periutei pe mucoasa gingivala si pe zona
cervicala a
dintilor. Se folosesc periutele cu perii dispusi in smocuri cu oarecare presiune pe mucoasa
gingivala, pâna Ia o
inalbire vizibila a acesteia. Se asociaza Ia aceasta presiune o miscare vibratorie, fara a
deplasa perii de la locul
initial. Se decomprima apoi zona pentru a permite reumplerea vaselor de sânge, miscarea ce
se repeta de câteva
ori. Fetele ocluzale se curata prin miscari obisnuite antero-posterioare, cautând ca perii
tinuti perpendicular
pe suprafata dintilor sa patrunda cât mai bine in toate detaliile reliefului ocluzal. Poate
determina aparitia
de leziuni gingivale in caz'ul aplicarii unei presiuni mari si utilizarea unei periute cu perj duri.

INDICAȚII
 se recomandă tuturor pacienților cu parodonțiu marginal sănătos
 se efectuează cu periuța de duritate medie și e indicată copiilor și tinerilor
 se alternează cu tehnici vibratorii sau ca etapa pregătitoare în implementarea unor
tehnici mai dificile (Stillman), la care poziția de plecare a periuței e identică.

3. Tipul fisurilor dentare. Indicatiile pentru sigilarea fisurilor

dentare.
Fisurile dentare pot fi:
-in forma de pilnie; -in
forma de “I”;
-in forma de picatura;
-in forma de “git de sticla”;
-in forma de amfora.
Santurile ocluzale care ofera cel mai bun mediu pentru dezvoltarea proceselor carioase sunt
cele in forma
de “I”, in forma de picatura; in forma de “git de sticla” si de amfora.
Indicatiile catre sigilarea fisurilor
• Indicatii de virsta:
• 6-7 ani – pentru molarii de sase ani;
• 10-11 ani – pentru premolari;
• 12-13 ani – pentru molarii secunzi.
• Particularitati anatomice ale suprafetei ocluzale ale dintelui: prezenta gropitelor si
fisurilor adinci si cu
un relief pronuntat, ce nu pot fi curatite cu metode si mijloace obisnuite de igiena orala;
• Pozitia dintelui aflat in ocluzie incompleta;
• Fisuri intacte, lipsa cariei fisurale.

Bilet 28

1. Rolul cariogen al hidrocarbonatelor.

Carbohidrati, hranesc de asemenea bacteriile din cavitatea bucala, care produc la randul
lor acei acizi ce ataca smaltul dintilor si ii deterioreaza.
In explicatia proportiei mai reduse de carii, la indivizii care se alimenteaza preferential
cu produse naturale, trebuie subliniat faptul ca hidrocarbonatele din produsele
prelucrate (zahar, jeleuri, caramele, prajituri etc.) se afla intr-o proportie de 60—100%,
pe câ nd in alimentele naturale de, abia daca ating 20%.
Potentialul cariogen al zaharozei.
Zaharoza este hidrocarbonatul cu cel mai insemnat potential cariogen deoarece pentru
inmultire si dezvoltare:
— este utilizata de microorganisme mai mult decâ t oricare principiu nutritiv;
— este substratul esential al polizaharidelor extracelulare care intra in constitutia placii
bacteriene;
— este usor fermentabila de microorganisme, ducâ nd la o productie masiva si rapida de
acizi organici.
Trebuie subliniat ca in conditiile prezentei unei microflore acidogene deosebit de active
nu numai zaharoza, ci si polizaharidele si celelalte dizaharide pot fi desfacute rapid in
molecule de monozaharide, din care pe cai metabolice diferite, se obtin acizii organici
incriminati in producerea cariei.
Dupa potentialul cariogen al hidrocarbonatelor se considera ca zaharoza si fructoza sunt
cele mai nocive, urmate de glucoza, lactoza si maltoza.

Suplimentar:

Obligativitatea contactului direct al hidrocarbonaţilor cu dintele

Prezenţa hidrocarbonaţilor în cavitatea bucală , ca substrat pentru acţi unea
fermentativă a microorganismelor cariogene, este obligatorie pentru producerea cariei
dentare. Efectul cariogen al hidrocarbonaţilor nu depinde numai de contactul lor cu
dintele, ci şi de durata acestui contact. Un rol important în acest sens îl are consistenţa
fizică a alimentației. Alimentele moi sunt mai cariogene decâ t cele tari, la fel ca şi cele
sub for mă de pulberi fine comparativ cu cele lichide. De asemenea, vâ scozitatea şi
adezivitatea unor produse zaharoase (ca ramelele, jeleurile, alvita etc.) favorizează în
mod deosebit apariția cariei prin staţionarea lor îndelungată în cavitatea bucală ,
îndeosebi în locurile retentive, unde autocură țirea este insuficientă . Asocierea lipidelor
în preparatele zaharoase le reduce timpul de reten ţie pe dinte şi deci nocivitatea.
Hidrocarbonaţii cu potenţiale cariogene maxime Pentru a exercita o acțiune cariogenă
notabilă , în afara ingeră rii în can tită ți apreciabile sau la intervale frecvente şi a
staționă rii câ t mai îndelun gate în cavitatea bucală , hidrocarbonații trebuie să fie
degradaţi rapid de microroflora acidogenă pâ nă la acizi organici. Cel mai important
hidrocarbonat alimentar este amidonul, principalul polizaharid de depozit din plante.
Astfel, pâ inea poate să coboare la fel de mult pH-ul ca şi zahă rul, iar combinația de
amidon zahă r are un efect cariogen mult mai puternic decît al zahă rului şi din cauza
timpului de cle arance prelungit.
Totuşi, zaharoza este hidrocarbonatul cu cel mai însemnat potenţial cariogen deoarece:
• este utilizată de microorganisme mai mult decâ t oricare element nu tritiv pentru
înmulţire şi dezvoltare;
• este substratul esențial pentru sinteza polizaharidelor extracelulare solubile şi
insolubile care intră în componenta plă cii
• creşte aderența plă cii bacteriene la tesuturile dure dentare şi grosi mea sa;
• este uşor fermentabilă de microorganisme, ducâ nd la o producţie masivă şi rapidă de
acizi organici.
Alte două dizaharide frecvente în alimente sunt lactoza, care apare în lapte şi maltoza,
frecvent întîlnită în pâ ine şi fă ină . Monozaharidele tipice, glucoza şi fructoza se gă sesc în
miere şi fructe, dar se pot forma şi prin fermentarea zaharozei din alimentele care conțin
zahă r. După potenţialul cariogen, zaharoza şi fructoza sunt cele mai nocive, urmate de
glucoză , lactoză şi maltoză . Pe ultimele locuri sunt situate dextrinele şi amidonul. Sursele
de sinteză a hidrocarbonaţilor plă cii bacteriene Zaharoza deține potenţialul cariogen
maxim, după cum s-a menţionat şi prin faptul că serveşte ca substrat esențial sintezei
polizaharidelor bacte riene extracelulare insolubile, dextran şi mutan, care joacă un rol
esențial în ataşarea plă cii bacteriene pe smalt, grație aderenței deosebite la crista lele de
hidroxiapatită . Printr-un mecanism analog şi plecâ nd de la acelaşi substrat esențial,
zaharoza, Streptococul Mutans sintetizează levanul - un polizaharid bacte rian
extracelular solubil ce poate fi degradat de numeroase microorganisme din placa
bacteriană . Un microorganism a că rui sinteză de hidrocarbonați pentru placa bac teriană
nu depinde exclusuv de zaharoză este Actinomyces viscozus. El produce levan şi un
heteroglucid.
Degradarea enzimatică a hidrocarbonaților dă naştere acizilor piruvic şi lactic,
produşilor glicolizei anaerobe şi la o serie de alți acizi organici, cum sunt acidul acetic,
formic, propionic, precum şi la alți produşi, ca al coolul etilic, CO₂ etc., ceea ce dovedeşte
că microorganismele cariogene pot utiliza multiple că i de metabolizare a
monozaharidelor şi de producere a acizilor organici. Prin ingestie de hidrocarbonați, pH-
ul bucal scade brusc la valori de aproximativ 5,2 şi chiar mai mici la interfaţa placă
bacteriană - smalt. Peri oada în care pH-ul bucal ră mâ ne sub 6 este considerată drept
perioadă de agresiune, ca urmare a condițiilor propice demineraliză rii ţesuturilor dure
dentare. De aici, este uşor de înţeles de ce ingestia frecventă de hidrocarbonați
precum şi stagnarea lor în cavitatea bucală (în special a celor aderente) fac ca perioada
de agresiune să fie de ordinul orelor ceea ce înseamnă foarte mult. În acelaşi timp,
reamintim, că valorile pH-ului se pot pă stra în limite scă zute şi în afara perioadelor de
ingestie a hidrocarbonaților, microflora cariogenă elaborâ nd acizi organici din
degradarea hidrocarbonaţilor de re zervă din placa bacteriană (levan, dextrani solubili,
glicoproteine), câ t şi a hidrocarbonaţilor bacterieni intracelulari (glicogen,
amilopectină ). Din această perspectivă , placa bacteriană dentară apare ca sursă de scă
dere a pH-ului cu un potenţial inepuizabil.

2. .Metoda BASS de periaj dentar

Tehnica Bass este numită şi cură țarea sulculară datorită scopului prin cipal al acestei
metode de a realiza cură țarea perfectă a şanţurilor cervicu lare, cu reactivarea circulației
gingivale. Autorul recomandă folosirea pe riuţelor dentare moi, iar la sfâ rşitul perierii,
cură țarea spațiilor interdentare cu ajutorul dental floss-ului. Peria se plasează cu
smocurile oblic, sub un unghi de 45°, în aşa fel încâ t vâ rful perilor să se sprijine pe
marginea gingiei şi pe feţele dentare. Se fac aproximativ 20 de mişcă ri orizontale de
dute-vino pe fețele ocluza le, mişcă ri de presiune vibratorii la nivelul fețelor vestibulare
şi orale, pe fiecare segment de arcadă , pentru ca perii să pă trundă în şanţurile gingivale
şi în spațiile interdentare. Pe faţa orală a frontalilor, peria va fi aplicată cu mâ nerul
vertical. Pe fețele ocluzale, perii vor fi plasați perpendicular, pen tru a pă trunde în
fosetele şi nişele masticatoare. Metoda se indică pacenților cu probleme parodontale ce
prezintă spaţii interdentare libere, suprafeţe interdentare expuse, postchirurgie
parodonta lă , dar şi celor cu terapie protetică fixă , care prezintă coroane de acoperire
realizate cu limita subgingivală sau purtă torilor de anumite aparate orto dontice. În
cazul utiliză rii metodei sus-numite pot apă rea un șir de probleme:
- sunt pacienți care nu au o bună manualitate şi au dificultă ți cu aşeza rea periuţei sub un
unghi de 45° cerut şi în şanţul gingival;
- în cazul celor exagerat de zeloşi, vibrațiile aplicate pot duce la trau matiză ri cronice ale
marginii gingivale.

Tehnica Bass modificată: La mişcă rile vibratoare se adaogă mişcă rile de mă turare
asupra dinspre gingival spre ocluzal. Apar o serie de dezavantaje:
dintelui -prin aşezarea repetată a periuței la nivelul marginei gingivale fixe, după
efectuarea mişcă rii de rulare, se poate traumatiza gingia liberă ;
- reasezarea periuţei în șanțul gingival, după mişcă rile de rulare efec tuate, ia mult timp;
pacientul este tentat să efectueze prematur mişcarea de rulare, astfel că igienizarea
zonei sulculare este deficitară .

3. Gelurile fluorate: indicatiile, dozarea, metodica aplicarii, eficacitatea.

Gelurile fluorate sunt preparate prin adă ugarea substanțelor care mă resc viscozitatea
compoziţiei preparatele fluorate. Avantajul utiliză rii gelurilor este posibilitatea aplicá rii
lor in gutiere, care permit o economie considerabilă de timp. Se utilizează gelurile de
1,23-2% fluorură de sodiu, 1-2% fluorură de staniu, 0.4-1% aminofluorurá -ELMEX (ph
5.9) sau 1,23% fosfofluorură acidulată .
Actiunea curativa si profilactica este bazata pe difuzia ionilor de fluor din gel in saliva si
din saliva in smaltul dentar.
Gelurile cu aminofluoruri se aplica cu ajutorul unor gutiere din acrilat moale, care se pot
adapta individual si se poarta noaptea mediind un contact mai indelungat al
aminofluorurilor cu smaltul dentar.
Bilet 29

1)Capacitatea patogenică a plăcii bacteriene dentare.

Patogenitatea placii bacteriene, factor cauzal al cariei dentare, consta in urmatoarele aspecte:

a) Concentrarea unui numar imens de microorganisme pe o suprafata mica. Dintre acestea

cele mai numeroase sunt acidogene. S-a constatat ca la indivizii carioactivi exista in placile
bacteriene semnificativ mai multi lactobacili acidofili si streptococi, comparativ cu indivizii
carioimuni.
b) Capacitatea unora dintre microorgnismele acidogene, cum este Str. mutans, de a fermenta
o mare varietate de hidrocarbonate, inclusiv manitolul si sorbitolul, dând rapid si masiv o
productie de acid.
c) Posibilitatea de sinteza a polizaharizilor bacterieni intracelulari si extracelulari. Se asigura
astfel satisfacerea necesitatilor metabolice in momentele de lipsa a hidrocarbonatelor din
alimentatie, ducând la o producere neintrerupta de acizi organici.
d) Scaderea constanta si indelungata a pH-ului placii bacteriene sub nivelul pH-ului critic.
Fermentatia acida a hidrocarbonatelor incepe cu cele provenite din alimentatie, continuând cu
levanul sl polizaharidele intracelulare si intr-o masura mult mai mica cu dextraiul.

Principalii acizi organici care se formeaza sunt, in primul rând, acidul lactic care predomina,
fara a depasi insa 50%, acidul acetic si acidul propionic. Rolul esential in scaderea pH-ului il
are acidul lactic, datorita puternicei ionizari. In placa bacteriana, procesele de demineralizare
apar la un pH mai mic de 5,2.

2)Metodele de igienă a cavităţii bucale și mijloacele de igienă utilizate

Igiena cavitatii bucale se face cu ajutorul următoarelor metode:

-Chimica-medicamentoasa(se aplica timp de 30-60 subst.medicamentoasa-exemplu:Polident

nr1 ,in cazuri rebele –vagotil.Sunt indepartate apoi cu ajutorul meșelor de bumbac sau prin
irigatie.
-Mecanica –manuala sau electromecanica (peria, detartroare si chiurete ,subgingival-surfasaj
cu ajutorul chiuretelor universale.
-Fizica –folosind apparat sonic si ultrasonic precum si utilizarea sistemelor aer-abrazive (de
sablare)
(«Air-Flow», EMS; «Profyex», Kavo; «Air-Max», Satelec).
-Combinat

• Combinat.
• Chimică (medicamentoasă).
• Mecanică (manuală sau electromecanică (asistată de mașină)).
• Fizică – folosind aparataj sonic și ultrasonic, precum și utilizarea
*Periajul gingivodentar efectuat dupa fiecare masa, deci de 3 - 4 ori pe zi,
*In timpul zilei clatirea energica a gurii urmata de indepartarea resturilor alimentare
interdentare cu fir de matase sau scobitori din lemn moale.
*Consumul de fructe (mar), legume (morcov) dupa masa dizloca resturile organice depuse
gingivodentar. *Periajul obligatoriu este cel de seara, dupa masa, inainte de culcare.
*Periajul gingivodentar de dimineata, inainte de masa, actioneaza ca un masaj asupra gingiei,
stimuleaza tonusul, keratinizarea normala, circulatia si vascularizatia gingivala.
*Completarea periajului de dimineata si seara prin clatirea gurii cu solutii antiseptice de tipul:
clorhexidina si sanguinarina (tipizate pentru uz stomatologic) favorizeaza o buna igienizare.
-Timpul de periaj difera de la o persoana la alta. Un periaj corespunzator se face in 3-5
minute, când tehnica de periaj este insusita corect si efectuata complet

3) Lacurile fluorate: indicaţiile, dozarea, aplicarea și eficacitatea.

Indicatii:
 A se utiliza ca agent de fluorură locală la pacienții cu risc moderat și crescut, în
special la copiii cu vârsta de 5 ani și mai mici
 Agent desensibilizant pentru suprafețele radiculare expuse
 Lac de cavitate fluorurat
 Când este necesară o concentrație mai mare de fluor pentru pacienții cu risc crescut
de carie
 La vârstnici pentru a preveni leziunile din ce în ce mai răspândite ale dentinei
radiculare, care pot necesita o concentrație mai mare de fluor
 Pe leziunile carioase avansate ale smalțului, care pot necesita, de asemenea, o
concentrație mai mare de fluor pentru remineralizare
 Tratamentul cu fluor pentru pacienții instituționalizați sau în alte situații în care
setarea, echipamentul și gestionarea pacientului ar putea împiedica utilizarea altor
metode de administrare a fluorului
 Prevenirea cariilor pe suprafețele radiculare expuse
 Remineralizarea leziunilor din dentina radiculară
 Fluorul aplicarea în jurul ortodontice benzi și paranteze (vezi imaginea din dreapta)
 Tratamentul cu fluor pe pacienți atunci când există îngrijorarea că o clătire cu fluor,
gel sau spumă ar putea fi înghițită

Este una din cele mai raspindite metode de aplicare topica a fluorurilor, care asigura o actiune
indelungata a fluorului asupra tesuturilor dentare. Lacurile fluorate la aplicare pe suprafetele
dentare, formeaza o pelicula, ce se pastreaza pe suprafetele dentare plate pina la citeva ore, iar
in fisuri si gropite pina la cateva zile sau chiar saptamini.
Tehnica de utilizare:
1. Curatarea suprafetelor dentare de depunerile dentare cu periute si paste sau prafuri
abrazive;
2. Spalarea, uscarea si izolarea perfecta cu rulouri de vata;
3. Aplicarea lacului cu ajotorul unei spatule sau a unui aplicator;
4. Uscarea cu un get slab de aer. Lacul se usca timp de 3-5 minute.
La terminarea aplicarii se vor suspenda masticatia si igienizarea bucala timp de 3 ore, in ziua
aplicarii – abtinerea de la consumarea alimentelor si lichidelor fierbinti si dure. Frecventa
aplicarii lacurilor fluorate depinde de gradul de activitate a cariei dentare.

In caz de activitate de gradul I a cariei dentare lacurile fluorate se aplica de 2 ori in an, la
activitate de
gradul II de 4 ori si la activitate de gradul III – de 6-12 ori in an.
Se utilizeaza: Duraphat (continutul de fluor este 2,26%), Fluor Protector (0.1%), Composeal,
Belac, Fluorlac, Vivadent, Multifluorid, Bifluorid

Bilet 30
1)Substanţele revelatoare de placă bacteriană.
Solutii colorante, de evidentiere a placii bacteriene:
- sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde urmata
de clatire energica cu apa curenta 30 secunde;
- eritrozina 5% - albastru briliant
- sol. albastru de metil 2%; tamponament usor; sol. violet de gentiana 1%;
- sol. albastru de toluidina 1%;
- sol. hematoxilina urmata de sol, eozina; sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor;
- sol. Chayes Beta-Rose;
- sol. Butler in doua nuante; sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de
lumina Plack-Lite;
- sol. Dis-Plaque coloreaza placa recenta (2-3 zile) in rosu si placa mai veche (9-18 zile) in
albastru;
-sol. 2-Tone – eritrozina din componenta ei coloreaza placa recent in rosu, iar albastru
brilliant coloreaza placa veche in albastru

Eritrozina este un colorant vegetal hidrosolubil in solutie, incorporat in pasta de dinti sau sub
forma de comprimate sau drageuri Placolor. Ceplac, Revelan, Mentadent, Red-Cote sunt
produse sub forma de drageuri care se dizolva in saliva si in placa dentara. Evidentierea placii
bacteriene reprezinta un mijloc convingator pentru imbunatatirea igienei bucale de pacientii
cu probleme in acest sens. Pentru aceasta este invitat sa efectueze periajul dentar cu o pasta
ca Placolor cu eritrozina sau prin dizolvarea unui colorant.
Dupa clatirea abundenta cu apa se examineaza atât de catre medic cât si de pacient in
oglinda suprafetele colorate unde periajul a fost insuficient, de regula cele aproximale
dinspre vestibular si oral, coletul unor dinti si se recomanda un periaj mai insistent al
acestora.
Controlul se realizeaza de pacient la 2-3 zile la inceput, apoi o data pe saptamâna pâna la
corectarea periajului dentar. Pentru diferentierea placii bacteriene recent formate de placa
veche se utilizeaza solutiile Butler, 2-Tone, Dis-Plaque.

Metodica utilizării
Pentru a avea imaginea exactă a sănătăţii şi integrităţii lizereului gingival vecin
suprafeţelor dentare periate, aplicarea revelatorilor de placă se efectuează doar după ce
pacientul şi-a efectuat periajul dentar, iar profesionistul a realizat anamneza şi examenul
clinic.
A. Aplicare directă- prin badijonare- colorantul, de obicei hidrosolubil, prin care se
previne colorarea ţesuturilor moi, se aplică la nivelul dintelui, cu ajutorul unui bulete de vată
sterilă, umectată în soluţia revelatoare, după izolarea şi uscarea prealabilă a dinţilor de
colorat. Sunt suficiente 30-60 sec de contact, după care cerem pacientului să-şi clătească gura
până când apa apare limpede, necolorată; suprafeţele dentare acoperite cu placă rămân
colorate un timp mai îndelungat.
B. Clătirea gurii cu revelatorul de placă. Este indicată clătirea gurii cu o soluţie
preparată de pacient, din 2-3 picături de revelator concentrat, care sunt picurate într-un pahar
cu apă.
C. Tablete cu revelator de placă. Se recomandă mestecarea unei tablete de revelator de
placă timp de 30-60 sec, după care pacientul îşi clăteşte energic gura cu apă pentru a îndepărta
excesul de colorant.
Oricare ar fi metoda agreată, în final pacientul constată în oglindă suprafeţele dentare
acoperite cu placă, procedură prin care se observă zonele unde trebuie să se insiste.

2)Obiectivele periajului dentar. Cerinţele către tehnica de periaj.

Obiective:

 de îndepărtare şi de întrerupere a ciclului de formare şi de maturizare a

plăcii dentare microbiene;
 de curăţire a suprafeţelor dentare de resturi alimentare şi de coloraţii
extrinseci;
 de stimulare a troficităţii şi de keratinizare a ţesuturilor gingivale;
 iar, prin folosirea pastelor de dinţi profilactice (terapeutice), se obţine
stoparea sau chiar vindecarea unor afecţiuni reversibile, apărute la nivelul
structurilor dento-parodontale.

Cerinte:
 • sa curete mecanic toate suprafetele denfare;
• sa nu lezeze tesuturile dento-parodontale;
• sa fie cât mai simpla, pentru a fi insusita cu usurinta
• sa fie executata sistematic, pe grupe de dinti, atit vestibular cât si oral si
ocluzal

Orice tehnica de periaj trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte:

• sa curete mecanic toate suprafetele denfare;
• sa nu lezeze tesuturile dento-parodontale;
• sa fie cât mai simpla, pentru a fi insusita cu usurinta
• sa fie executata sistematic, pe grupe de dinti, atit vestibular cât si oral si
ocluzal

3)Rolul şanţurilor şi fosetelor în producerea cariei ocluzale. Mecanismul de

producere a cariilor ocluzale din şanţuri şi fosete.

 Rolul şanţurilor şi fosetelor în producerea cariei ocluzale

Relieful denivelat al suprafetelor ocluzale ale dintilor laterali ca posibil element

favorizant al aparitiei cariei ocluzale a atras atentia practicienilor inca de la
inceputul secolului trecut. Aparitia cariilor este legata direct de forma si
adâncimea santurilor ocluzale. Pe parcurs s-a studiat morfologia santurilor
ocluzale, descriindu-se doua tipuri:
- santuri largi, in forma de V, putin adânci
- santuri in forma de l, adânci si inguste.
Se considera ca santurile adânci si inguste ofera cel mai bun mediu pentru
dezvoltarea proceselor carioase, ca urmare a descompunerii resturilor
alimentare si a inmultirii germenilor.

Cum din studiile privind modul de producere a cariilor ocluzale rezulta ca din
punct de vedere genetic fetele ocluzale nu sunt mai predispuse la carie ca
celelalte, prevalenta si incidenta crescuta a acesteia se datoreaza interactiunii
mai multor factori:
- capacitatea de retinere a resturilor alimentare si a microorganismelor in
fosetele si santurile adânci ca intr-o nisa retentiva;
- imposibilitatea realizarii unei curatiri foarte bune indiferent de mijlocul
utilizat, ceea ce face ca procesul carios sa apara in santurile si fosetele
susceptibile curând dupa eruptia dintelui;
- grosimea smaltului, mai redusa intre suprafata dintelui si jonctiunea smalt-
dentina in cazul santurilor comparativ cu cea din celelalte fete (0,8 mm fata de
2 mm pentru vârful cuspidului sau 1,5 mm pentru fetele netede);
- concentratia mai mica a fluorului in smaltul ocluzal comparativ cu cel
proximal.

 Mecanismul de producere a cariilor ocluzale din şanţuri şi fosete.

Initial s-a crezut ca debutul leziunilor din santurile ocluzale are loc in
profunzimea lor, de unde procesul carios se extinde, afectând peretii santului si
pantele cuspidiene. In prezent se stie ca debutul se produce la nivelul
marginilor santului prin doua leziuni bilaterale independente, afectând smaltul
pantelor cuspidiene opuse. Procesul carios urmareste structura prismatica,
extinzându-se, ca in final cele doua leziuni sa se uneasca la baza santului.
Se crede ca marginile si peretii santului se demineralizeaza inaintea bazei,
deoarece prezenta detritusurilor organice duce la tamponarea metabolitilor
acizi ai placii bacteriene, actionând ca o bariera care are ca rezultat reducerea
atacului acid la baza santului, in plus, evolutia leziunii este influentata de
prezenta unei cantitati crescute de proteine ale smocurilor de smalt la baza
santului, care favorizeaza remineralizarea si limiteaza accesul acizilor produsi
de placa bacteriana.