Dogaru Alexandru-Cãtãlin

Rezident, anul 1, Proteticã dentarã

Metode de igienizare a protezelor dentare parţiale

mobilizabile

Reabilitarea orală cu ajutorul protezelor parțiale mobilizabile contribuie la

îmbunătățirea calității vieții pacienților, dar pentru a beneficia de rezultatele finale ale
tratamentului pe o perioadă cât mai lungă de timp este foarte important ca igiena
cavității orale și a lucrărilor protetice să fie respectate și efectuate cu rigurozitate.
Depunerea plăcii microbiene are loc atât la nivelul dinților restanți, cât și la
nivelul protezei dentare. Pe lângă halena orală și problemele estetice, igiena
deficitară și absența dezinfecției protezei joacă un rol esențial în apariția unor
afecțiuni locale. Pentru a preveni aceste patologii este important ca pacienții să își
creeze o rutină în care să acorde timp îngrijirii protezei dentare. Tehnica de
igienizare a protezei trebuie individualizată și adaptată condițiilor și nevoilor fiecărui
pacient.

I.Tehnicile mecanice de igienizare a protezelor parțiale mobilizabile

1. Periajul protezei dentare

Periajul clasic al protezei dentare este metoda cea mai accesibilă de igienizare.
Pentru realizarea unei curățări corecte și complete se recomandă utilizarea unor
periuțe speciale, concepute special pentru protezele dentare, care prezintă perii moi,
dar suficient de rezistenți pentru a îndepărta resturile alimentareși placa bacteriană
depusă. Periuța prezintă peri pe ambele fețe, dar distribuția acestora este diferită.
Una dintre fețe prezintă un număr mai mic de peri pentru suprafețele greu accesibile,
iar cealaltă față destinată supafețelor netede prezintă perii pe o suprafață mai întinsă
[1]
(vezi Fig 1).
 Fig 1. Periuţe pentru igienizarea protezelor dentare [2]

Periajul ar trebui să se efectueze deasupra chiuvetei sau a unui recipient cu

apă, astfel încat dacă proteza cade, accidentele de tipul fracturilor să fie evitate.
Pentru a crește eficiența periajului este recomandată utilizarea unei paste cu un grad
de abrazivitate scăzut. Cerecetătorii au descoperit că o pastă ce are în compoziția
sa zirconiu are un potențial de abraziune foarte scăzut asupra rășinii acrilice din care
este confecționată proteza, comparativ cu pastele comercializate în momentul actual
[3]
.
2. Baia de ultrasunete

O metodă mecanică mult mai eficientă de îndepărtare a depunerilor recente de

tartru, resturilor alimentare și colorațiilor de pe suprafața protezelor dentare este baia
cu ultrasunete. Dispozitivele cu ultrasunete transformă energia electrică în energie
mecanică în prezența sunetelor cu o frecvență de oscilație cuprinsă între 20-50 kHz,
folosind vibrațiile rezultate pentru curățarea protezei. Studiile au arătat că eficiența
dezinfectării în baia cu ultrasunete este sporită dacă apa este înlocuită cu diverși
agenți antiseptici sau detergenți [3].

3. Iradierea cu microunde

Undele electromagnetice care au o lungime de undă de la un metru până la un

milimetru sau cu o frecvență cuprinsă între 300 GHz și 0,3 GHz se numesc
microunde și sunt folosite în diferite domenii [4].
În stomatologie microundele se folosesc printre altele și pentru igienizarea
protezelor datorită prețului de cost redus al aparaturii, timpul redus al efecturării
procesului, fiind o alternativă eficientă pentru curățarea protezelor dentare.
Mecanismul de acțiune nu este cunoscut în totalitate, însă studiile au
demonstrat că există două teorii prin care microundele acționează. Una dintre
metode este bazată pe efectul termic al microundelor care duce la moartea celulelor
de pe suprafața protezelor, alterându-le structura și modificând gradul de
permeabilitate al acestora. Studiile au arătat că prin acțiunea principiului termic de
iradiere cu microunde al protezelor speciile de Candida au fost eradicate de pe
suprafața acestora. A doua teorie numită non-termică se referă la capabilitatea
microundelor de a distruge microorganismele la temperaturi mai mici, prin iradierea
acidului nucleic și compușilor membranari ai bacteriilor. Utilizarea cuptoarelor cu
microunde pentru igienizarea protezelor nu produce modificări de culoare sau gust,
însă nu se pot utiliza pe produsele ce conțin metal, cum sunt protezele parțiale
scheletatesau protezele parțiale acrilice cu croșete din sârmă. De asemenea s-a
ajuns la concluzia că această metodă de igienizare nu ar trebui să înlocuiască
periajul clasic deoarece utilizarea pe termen lung a acestei tehnici poate provoca
[5, 6]
modificări și daune structurii protezei .

II.Tehnicile chimice de igienizare a protezelor parțiale mobilizabile

Eficiența metodelor mecanice de igienizare a protezelor este sporită dacă
aceasta este combinată cu metoda chimică, care include utilizarea agenților
antiseptici, dezinfectanți sau detergenți.

1. Peroxizii alcalini

În aceasta categorie se încadrează pulberile și tabletele care se dizolvă în apă

rezultând o soluție alcalină și eliberând ioni de oxigen. Prin acțiunea efervescentă a
acestor substanțe se îndepărtează pelicula microbiană depusă pe suprafața protezei
(vezi Fig. 2). Pentru a obține rezultate satisfăcătoare proteza se ține în soluție timp
de 12 ore, studiile demonstrând că suprafața protezelor nu este afectată, însă în
timp, rășina acrilică poate suferi modificări de culoare [3].

Fig 2. Tablete dezinfectante efervescente, utilizate pentru igienizare protezelor

dentare [7].
 2. Hipocloritul de sodiu

Hipocloritul de sodiu este un agent de curățare al protezei bactericid și fungicid,

acționând asupra părții organice a plăcii bacteriene. Acesta îndepărteză resturile
alimentare, îndepărtează colorațiile prin puterea sa de albire, previne depunerea
tartrului, însă nu are nici o acțiune asupra îndepărtării acestuia [3].
Cercetările din domeniu au demonstrat că hipocloritul de sodiu este cea mai
eficientă substanță chimică de igienizare a protezelor, recomandându-se utilizarea
sa o dată pe săptămână. Singurul dezavantaj al acestei substanțe este acțiunea sa
corozivă, care afectează structura metalică a anumitor tipuri de proteze parțiale
mobilizabile, dar acesta a fost diminuat prin adăugarea în produsele comerciale a
aditivilor anticorozivi [8].

3. Acizii anorganici

În comerț se găsesc produse pe bază de acid acetic sau o combinație între

acidul fosforic și clorhidric, aceste substanțe având acțiune împotriva plăcii
bacteriene aflate în diferite grade de mineralizare de pe suprafața protezelor, efectul
fiind influențat de cantitatea și concentrația soluțiilor utilizate.
Acidul acetic reprezintă o variantă ieftină pentru dezinfecția protezelor, studiile
dovedind că acesta are și o acțiune antifungică, reducând astfel riscul de apariție al
patologiilor care au ca factor etiologic Candida Albicans.
Se recomandă utilizarea produselor pe bază de acizi anorganici o dată pe
săptămână sau mai rar din cauza efectului coroziv puternic al acestor substanțe,
care poate provoca deteriorarea protezelor parțiale scheletate sau croșetelor
metalice [3].

4. Clorhexidina

Clorhexidina este un antiseptic utilizat în mai multe ramuri ale medicinei. În

stomatologie se folosește sub formă lichidă sau gel, în concentrații diferite în mai
multe specializări. Datorită rolului antibacterian și antifungic s-a folosit ca substanță
de imersie pentru igienizarea protezelor dentare, reducând microfilmul bacterian de
pe suprafața acestora. Acțiunea substanței se bazează pe penetrarea membranei și
extravazarea citoplasmatică sau coagularea citoplasmatică, în funcție de
concentrația folosită, rezultând moartea celulei bacteriene [9].
Forma cea mai utilizată a acestei substanțe este de soluție de gluconat de
clorhexidină, având o eficacitate mai mare decât forma de gel, deși există riscul
decolorării rășinii acrilice prin utilizări frecvente și pe perioade lungi de timp.
Studiile au arătat că atât soluțiile de concentrație de 0.12%, cât și cele de
concentrație 2% pot fi folosite pentru igienizarea protezelor, ambele concentrații
distrugând biofilmul bacterian. Deoarece sunt ușor de folosit, nu au un preț de cost
ridicat și au un miros plăcut, soluțiile pe bază de clorhexidină sunt ușor acceptate de
[10]
pacienții purtători de proteze dentare .

5. Enzimele

O altă modalitate de igienizare chimică a protezelor este reprezentată de

utilizarea enzimelor. Acestea au capacitatea de a descompune polizaharidele,
glicoporteinele și mucoglicoproteinele prezente pe suprafața protezelor.
Dintre enzime, cel mai utilizat în scopul igienizării este EDTA-ul, acidul
etilendiaminotetraacetic, care are un spectru larg de acțiune. Eficacitatea sa a fost
studiată, demonstrându-se că este crescută comparativ cu cea a peroxizilor.
Marele avantaj al utilizării acestei substanțe este că nu au fost raportate sau
descrise în literatura de specialitate efecte dăunătoare sau nedorite asupra
protezelor prin utilizarea pe termen lung [3].
 Bibliografie
1. Shay K. (2000) Denture hygiene: a review and update. Journal of
contemporary dental practice. 1(2): 28-41;
2. https://www.albirea-dintilor.com/wp-content/uploads/2017/06/perii-curatare-
proteza-dentara.jpg;
3. Oussama M. Ahmad H. (2014) Materials and methods for cleaning dentures.
A Review. International Journal of Dental Clinic. 6(2): 19-22;
4. Microundă, disponibil la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Micround%C4%83;
5. Klironomos, T., Katsimpali, A., & Polyzois, G. (2015). The Effect of Microwave
Disinfection on Denture Base Polymers, Liners and Teeth: A Basic Overview.
Acta stomatologica Croatica, 49(3), 242–253;
6. Augusto Brondani, M., Samim, F., & Feng, H. (2010). A conventional
microwave oven for denture cleaning: a critical review. Gerodontology, 29(2),
e6–e15;
7. https://comenzi.farmaciatei.ro/images/products-photos/protefix-tablete-de-
curatare-cu-oxigen-activ.jpg;
8. Peracini, Amanda, Regis, Rômulo Rocha, Souza, Raphael Freitas de,
Pagnano, Valéria Oliveira, Silva, Cláudia Helena Lovato da, & Paranhos,
Helena de Freitas Oliveira. (2016). Alkaline Peroxides Versus Sodium
Hypochlorite for Removing Denture Biofilm: a Crossover Randomized Trial.
Brazilian Dental Journal, 27(6), 700-704;
9. Pires, Carine & Fraga, Sara & Otani, A.C. & Braun, Katia & Peres, Paulo.
(2017). Chemical Methods for Cleaning Conventional Dentures: What is the
Best Antimicrobial Option? An In Vitro Study. Oral health & preventive
dentistry. 15. 73-77;
10. Machado de Andrade, I., Cruz, P. C., Silva-Lovato, C. H., de Souza, R. F.,
Cristina Monteiro Souza-Gugelmin, M., & de Freitas Oliveira Paranhos, H.
(2011). Effect of Chlorhexidine on Denture Biofilm Accumulation. Journal of
Prosthodontics, 21(1), 2–6;