BIOFILMUL DENTAR

Introducere
In contrast cu acumularea individuala a unei bacterii , un biofilm este un aranjament comun , complex , tridimensional al unei bacterii. Bacteriile biofilmului sunt omniprezente si se gasesc in diferite locuri pe langa corpul uman. De exemplu pot fi prezente pe instrumentar medical , implanturi , suprafetele externe ale ochiului , valve artificiale etc. Un biofilm bacterial este cel mai des cauza unor inflamatii persistente. In zonele cavitatii orale , biofilmul se gaseste la nivelul unitatilor dentare , suprafetele dintilor , santul gingival , partile moi. Biofilmul dentar sub forma tartrului supra si subgingival este agentul etiologic in aparitia cariilor si bolilor parodontale. Patogenitatea biofilmului dentar este consolidata de faptul ca in forma de pelicula , bacteria componenta are rezistenta crescuta la antibiotice si alti agenti chimioterapeutici. Asadar , controlul biofilmului dentar este un obiectiv major in mentinerea unei sanatati orale optime.

Structura
Placa dentara este un biofilm de obicei de un galben pal, care se dezvolta in mod natural pe dinti. Ca orice biofilm, placa bacteriana se formeaza prin colonizarea bacteriilor prin ncercarea lor de a se ataa de suprafaa neted a unui dinte. S-a speculat de asemenea c placa bacteriana ia parte la sistemul de aprare al gazdei ajutand la prevenirea colonizarii microorganismelor, care pot fi fi patogene. Cavitatea oral conine singurul aspect anatomic al corpului uman , acela c nu are un sistem regulat de suprafete de dispersie: dintii. Acesta permite ca o cantitate de numeroase microorganisme sa adere la suprafata dinilor pentru perioade lungi de timp. Aceste specii multiple de bacterii se transforma in biofilm dentar. Biofilmul dentar, mai frecvent cunoscut ca placa bacteriana , este compus din aproximativ o mie de bacterii care iau parte n ecosistemele complexe ale gurii. In mod natural , suprafetele netede ale dintilor au un rol important in constituirea biofilmului dentar ca unul dintre cele mai diversificate biofilme dentare din corpul uman , in ciuda dimensiunilor relativ mici ale dintilor. Cavitatea orala poate contine numeroase medii la un moment dat ,care variaza de la dinte la dinte. In plus , s-a estimat ca numarul de bacterii care traiesc in cavitatea orala se rezuma la aproximativ 25.000 de tipuri de bacterii. Aceasta , in contrast cu cele peste 700 de specii de bacterii cunoscute anterior. Studiile au descoperit ca printre cele 25.000 de specii bacteriene existente in cavitatea orala , in jur de 1000 1

de specii pot face parte din ecosistemul biofilmului dentar. Aceste 1000 de specii au abilitatea de a schimba mediul printr-o serie de relatii biotice. Factorii ecologici oferiti de mediul cavitatii orale sunt direct proportionali cu multiplele specii si biodiversificarea speciilor ale microorganismelor care sunt prezente pe dinti. Principalii factori ecologici sunt pH-ul , saliva , temperatura si reactia de oxidare. Majoritatea organismelor microbiene prefera pH neutral ( pH 7 ). Saliva are rol atenuant , de a pastra pH-ul salivar intre 6.75 si 7.25. Pe langa faptul ca are rol atenuant , saliva este si principala sursa de nutrienti pentru vastitatea de bacterii. S-a dovedit ca o schimbare de 2C a modificat drastic dominanta speciilor din biofilmul dentar. Temperatura normala din cavitatea orala se incadreaza intre 35C si 36C. Reactiile de oxidare sunt indeplinite de bacteriile aerobe. Aceasta pastreaza nivelul de oxigen in cavitatea orala intr-o conditie homeostatica semi-stabila permitand altor bacterii sa supravietuiasca.

Formarea
Formarea biofilmului dentar include o serie de pasi care incep prin colonizarea peliculei si se termina prin formarea complexa a biofilmului dentar matur. Biofilmul dentar exista pe diverse suprafete dentare inclusiv fisuri , suprafete netede cat si in crevasele gingivale. Cand ajunge la maturitate este foarte probabil sa fie gasit in locuri stagnante ( fisuri sau crevase gingivale ) , deoarece ele ofera protectie ale miscarilor de inlaturare cum ar fi periajul dentar. In plus , in timpul procesului cresterii biofilmului dentar , compozitia microbiana se schimba de la una care este la inceput gram pozitiva si bogata in streptococi intr-o structura plina de anaerobe gram negative cand ajunge la maturitate. Primul pas in developarea biofilmului dentar este absorbtia gazdei si a moleculelor bacteriene pe suprafata dentara. La cateva minute de la eruptia sau curatarea dintilor , incepe formarea unei pelicule care poate fi definita ca un strat subtire de proteine salivare. Pelicula se comporta ca un adeziv prin lipirea sa pe suprafetele dentare si apoi incurajand biofilmul dentar sa adere de ea. Suprafetele dentare sanatoase si gingia sanatoasa sunt asociate cu prima faza a biofilmului dentar avand doar cateva straturi de bacterii gram pozitive ( coci ). Aceasta compozitie a primei faze este capabila sa reziste la multe din frecventele mecanisme ale cavitatii orale care contribuie la indepartarea bacteriilor cum ar fi deglutitia , suflarea nasului , masticatia etc. Urmatoarea faza este transportarea pasiva a bacteriilor spre suprafata dintelui ce implica un proces reversibil de adeziune care duce la un atasement mult mai puternic , ireversibil , ce are interactiuni de distanta scurta intre molecule specifice ale celulelor bacteriene si receptorii proteinelor prezente pe suprafata peliculei. La inceput , biofilmul dentar este asa de moale ca poate fi indepartat cu unghia. Dupa aceea , incepe sa se intareasca in urmatoarele 48 de ore , iar cam in 10 zile biofilmul se transforma in tartru care devine greu de indepartat. Biofilmul poate duce la aparitia cariilor ( tesuturi dentare distruse de acidul produs prin degradarea bacteriala al zaharurilor fermentabile ) sau poate da probleme parodontale cum ar fi gingivita sau parodontita cronica.

Indepartarea
Bolile parodontale afecteaza o buna parte a persoanelor adulte , mai ales la noi in tara. Parodontita , daca nu este tratata in timp util , poate duce la pierderea dintilor. Santul gingival este greu de curatat cand folosim periuta sau ata dentara ceea ce duce destul de des la gingivita sau parodontita cu vaste nivele de severitate. Acesta este usor colonizata de microbi datorita canaliculelor dentinare si fisurilor de smalt ce duc direct la gingie. Majoritatea microflorei existenta in santul gingival este formata din bacterii anaerobe gram negative cu o vasta populatie de spirochete. Indepartarea meticuloasa si in mod regulat a biofilmului dentar este importanta pentru sanatatea noastra orala si sistemica , existand o relatie puternica intre boala parodontala si bolile cardiovasculare , diabet , bolile respiratorii. Indepartarea meticuloasa a biofilmului este impiedicata de lipsa vizibilitatii , dificultati fizice sau mecanice si de rezistenta sa mecanica. Folosirea unor agenti antimicrobieni are efect doar la suprafata unde se formeaza o pelicula subtire de placa bacteriana ce nu a apucat sa se infiltreze, ceea ce arata importanta indepartarii frecvente si adecvate a biofilmului dentar. Indepartand placa bacteriana supragingivala in faza incipienta , colonia bacteriana poate fi mentinuta la un nivel relativ scazut. De asemenea indepartarea zilnica este estentiala in prevenirea bolilor orale la fel si in continuarea reabilitarii si mentinerii sanatatii orale a pacientilor ce au avut boli parodontale. In tarile dezvoltate , pacientii se periaza pe dinti , in medie , mai putin de un minut. Educatia si motivarea pacientilor de a-si indeparta placa bacteriana este o prioritate. Folosirea periutelor de dinti cu perii moi , periutele interdentare , ata dentara , scobitorile au fost toate recomandate pentru indepartarea placii bacteriene de pe diferite suprafete dentare. In timp , periutele de dinti si tehnicile de periaj au evolut. Folosind o periuta cu perii moi se ating cele mai bune rezultate de indepartare a placii bacteriene , iar pentru a preveni abraziunea se indica folosirea unei periute cu perii dure. In timp ce un periaj orizontal va duce la indepartarea placii bacteriene si tehnica BASS este acceptata ca optima. Facand periajul la 45 de grade , perii ajung la marginea santului gingival pentru a putea curata zona aceasta. Nerealizand acest lucru , va aparea inflamatia in santul gingival favorizand mediul sa atraga colonii anaerobe. Scopul tratamentului parodontal este de a opri avansarea bolii si de a obtine atasament clinic. Detartrajul supra si subgingival este tratamentul standard nonchirurgical pentru boala parodontala si poate fi suplimentat cu terapie locala sau sistemica antimicrobiana sau terapie adjuvanta. Obiectivele detartrajului sunt de a rupe biofilmul dentar si de a indeparta pe cat mai mult posibil placa bacteriana , calculi dentinari , bacterii periodontale , ramasitele de la nivelul radacinii. Detartrajul supra si subgingival poate fi facut cu instrumentar manual sau cu scalere. O procedura alternanta este folosirea combinata a celor doua. Consideratiile in alegerea metodei include eficiente , eficacitatea , siguranta , confortul pacientului si ergonomia. 3

Folosirea instrumentarului manual necesita o atentie deosebita pentru a obtine un rezultat satisfacator si dureaza o perioada considerabila de timp. Se spune in prezent ca folosirea instrumentarului manual si a scalerului ultrasonic este similara ca eficacitate in indepartarea biofilmului dentar. Scalerul ultrasonic este considerat superior detartrajului manual in tratamentul furcatiilor medii si avansate. Precizia capatului subtire ultrasonic este cu siguranta mult mai subtire decat partea activa a chiuretelor permitandu-i sa intre in zonele inguste ale furcatiilor. Detartrajul ultrasonic are anumite avantaje fata de detartrajul manual. Este mai putin obositor , dureaza mai putin timp , necesita mai putina forta , mai putina pierdere de substanta dentara si are mai mult efect in zonele inguste ale radacinilor.

In concluzie:
1. Boala parodontala se bazeaza pe prezenta unui biofilm dentar matur , bogat in agenti patogeni periodontali. 2. Progresul bolii parodontale variaza mult si este dependent de raspunsul gazdei la variatiile bacteriene. 3. Fara indoiala , indepartarea biofilmului dentar este esential in prevenirea si oprirea bolii parodontale. 4. Ingrijirea orala facuta acasa are efect in inlaturarea tartrului supragingival daca este facuta cum trebuie. 5. Daca s-a dezvoltat o placa bacteriana matura , ingrijirea orala facuta acasa nu are efect si tratamentul trebuie facut la un medic specialist.

Referinte
1. Chen C. Periodontitis as a biofilm infection. J Calif Dent Assoc. 2001;29(5):362-9. 2. Costerton JW, Lewandowski Z, Caldwell DE, et al. Microbial biofilms. Annu Rev Microbiol. 1995;49:711-5. 3. Bassler BL. Small talk, cell-to-cell communication in bacteria. Cell 2002;109(4):421-4. 4. Davey ME, OToole GA. Microbial biofilms: from ecology to molecular genetics. Microbiol Mol Biol Rev 2000;64(4):847-67. 5. Bloomquist CG, Reilly BE, Liljemark WF. Adherence, accumulation, and cell division of a natural adherent bacterial population. J Bacteriol 1996;178:1172-7. 6. Auschill TM, Arweiler NB, Brecx M, et al. The effect of dental restorative materials on dental biofilm. Eur J Oral Sci 2002;110(1):48-53. 7. Olsson J, van der Heijde Y, Holmberg K. Plaque formation in vivo and bacterial attachment in vitro on permanently hydrophobic and hydrophilic surfaces. Caries Res 1992;26(6):428-33. 8. Lovegrove JM. Dental plaque revisited: bacteria associated with periodontal disease. J NZ Soc Periodontol 2004;87:7-21. 9. Listgarten MA. The structure of dental plaque. Periodontol 2000;5:52-62. 10. Wood SR, Kirkham J, Marsh PD, et al. Architecture of intact natural human plaque biofilms studied by confocal laser scanning microscopy. J Dent Res 2000;79(1):21-7. 11. Li J, Helmerhorst EJ, Leone CW, et al. Identification of early microbial colonizers in human dental biofilm. J Appl Microbiol 2004;97(6):1311-8. 12. Kuramitsu HK, Chen W, Ikegami A. Biofilm formation by the periodontopathic bacteria Treponema denticola and Porphyromonas gingivalis. J Periodontol 2005;76(11 Suppl):2047-51. 13. Socransky SS, Haffajee AD. The bacterial etiology of destructive periodontal disease: current concepts. J Periodontol 1992;63:322-31. 14. Costerton JW, Stewart PS, Greenberg EP. Bacterial biofilms: a common cause of persistent infections. Science 1999;284:1318-22. 15. Auschill TM, Arweiler NB, Netuschil L, et al. Spatial distribution of vital and dead microorganisms in dental biofilms. Arch Oral Biol 2001;46(5):471-6. 16. Page RC, Offenbacher S, et al. Advances in the pathogenesis of periodon- titis: Summary of developments, clinical implications and future directions. Periodontol 2000 1997;14:216-248.. 17. Marsh PD. Dental plaque as a biofilm and a microbial community, implications for health and disease. BMC Oral Health 2006;6(Suppl 1):86-93. 18. Schafer F, Nicholson JA, Gerritsen N, et al. The effect of oral care feed-back devices on plaque removal and attitudes towards oral care. Int Dent J 2003 ;53(6 Suppl 1):404-8. 19. Westfelt E, Rylander H, Dahlen G, et al. The effect of supragingival plaque control on the progression of advanced periodontal disease. J Clin Periodontol 1998;25(7):536-41. 20. Westfelt E. Rationale of mechanical plaque control. J Clin Periodontol 1996;23(3 Pt 2):263-7. 21. Drisko CH. Non-surgical pocket therapy: pharmacotherapeutics. Ann Periodontol. 1996;1:491-566. 22. Costerton JW, Stewart PS. Battling biofilms. Sci Am 2001;285(1):74-81. 23. Cobb CM. Non-surgical pocket therapy: mechanical. Ann Periodontol 1996;1:443-490. 24. Palcanis KG. Surgical pocket therapy. Ann Periodontol 1996;1:589-617. 25. Pattison AM. The use of hand instruments in supportive periodontal treatment. Periodontol 2000, 1996;12:71-89. 26. Leon LE, Vogel RI. A comparison of the effectiveness of hand scaling and ultrasonic debridement in furcations as evaluated by differential dark-field microscopy. J Periodontol 1987;58:86. 27. Drisko CL. Scaling and root planing without overinstrumentation: hand versus power-driven scalers. Curr Opin Periodontol 1993;3:78. 28. Stambaugh RV, Myers G, Ebling W, et al. Endoscope visualization of the subgingival dental sulcus and tooth root surface. J Periodontol 2002;73:374-82. 29. Drisko CL, Cochran DL.. Position paper: sonic and ultrasonic scalers in periodontics. Research, Science and Therapy Committee of the American Academy of Periodontology. J Periodontol 2000;71(11):1792-1801. 30. Ritz L, Hefti AF, Rateitschak KH. An in vitro investigation on the loss of root substance in scaling with various instruments. J Clin Periodontol 1991;18(9):64347. 31. Busslinger A, Lampe K, Beuchat M, et al. A comparative in vitro study of a magnetostrictive and a piezoelectric ultrasonic scaling instrument. J ClinPeriodontol 2001;28(7):642-9. 32. Kawashima H, Sato S, Kishida M, et al. A comparison of root surface instrumentation using two piezoelectric ultrasonic scalers and a hand scaler in vivo. J Periodontal Res 2007;42(1):905. 33. Sato S, Kishida M, Ito K. The comparative effect of ultrasonic scalers on titanium surfaces: an in vitro study. J Periodontol 2004;75(9):1269-73. 34. Quirynen M, Teughels WK, De Soete M, et al. Topical antiseptics and antibiotics in the initial therapy of chronic adult periodontitis: microbiological aspects. Periodontol 2000, 2002;28;72-90. 35. Furuichi Y,Rosling B, Volpe AR, et al. The effect of a triclosan/copolymer dentifrice on healing after nonsurgical treatment of recurrent periodontitis. J Clin Periodontol 1999;26:63-6. 36. Noiri Y, et al. Effects of chlorhexidine, minocycline, and metronidazole on Porphyromonas gingivalis strains in biofilms. J Periodontol 2003;74:1647-51. 37. Soskolne W. Probing depth changes following 2 years of periodontal maintenance therapy including adjunctive release of chlorhexidine. J Periodontol 2003;74:420-7. 38. Sokransky SS, Haffajee AD. Dental biofilms: difficult therapeutic targets. Periodontol 2000, 2002;28:12-55. 39. The Biofilm: Formation and Removal Doina Onisei1, Dan Onisei1, Ioana Feier1, Darian Rusu1, Stefan-Ioan Stratul 40. Wikipedia, the free encyclopedia 41. MicrobeWiki, the student-edited microbiology resource