Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

“Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Stomatologie
Catedra
Stomatologie terapeutică

Corneliu NĂSTASE Alexei TEREHOV

TERAPIA
REMINERALIZANTÃ
A CARIEI DENTARE INCIPIENTE
Ediția a II-a, adăugită și corectată
 Aprobat la şedinţa Comisiei metodice centrale a USMF “Nicolae Testemiţanu” din
17 noiembrie 2011
Procesul verbal Nr.2

Recenzenţi (Ediția I):

Gheorghe Nicolau,
Dr. hb. șt. med., profesor universitar,
Pavel Gnatiuc
Dr. șt. med., doctor conferenţiar,
Recenzenţi (Ediția a II-a, adăugită și corectată):
Gheorghe Nicolau,
Dr. hb. șt. med., profesor universitar,
Valeriu Burlacu,
Dr. șt. med., profesor universitar.
Autor:

Corneliu Năstase
asistent universitar.
Alexei Terehov
Conferenţiar universitar,,
doctor în ştiinţe medicale

“TERAPIA REMINERALIZANTĂ A CARIEI DENTARE INCIPIENTE”

Ghid metodic
pentru studenţi, rezidenţi şi medici stomatologi

În această lucrare sunt tratate unele elemente fundamentale ale terapiei remineralizante a cariei
dentare incipiente, ipoteze şi date generale, şi sunt examinate amănunţit cele mai complexe şi dificile
de înţeles subiecte studiate în procesul didactic. Figurile inserate în context simplifică înţelegerea infor-
maţiilor. Este utilă atât studenţilor şi rezidenţilor, cât şi medicilor stomatologi.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

TERAPIA REMINERALIZANTĂ A CARIEI DENTARE INCIP-

IENTE /Recomandări metodice/ C. Năstase, A. Terehov; – Ch.: USMF
“N.Testemiţanu”, 2016. – 56 p.
ISBN
CZU
50 ex.

2
   

GENERALITĂŢI

Modificările patologice în țesuturile dure dentare frecvent debutea-

ză printr-o demineralizare focală, care conduce la formarea cariilor den-
tare și a complicațiilor sale.
Deşi în ştiinţa cariologică s-a produs o evoluţie informaţională explo-
zivă, caria dentară rămâne a fi încă un fenomen neînţeles pentru clinici-
eni. Tradițional, tratamentul acesteia se reduce la prepararea țesuturilor
dure dentare afectate, cu ulteriioara refacere a formei anatomice [81-
85]. Pentru a folosi eficient posibilităţile bogate ale stomatologiei pre-
ventive moderne, este important de a atrage atenţia asupra schimbărilor
minerale timpurii ale smalţului şi modului cum ele pot fi controlate fără
a recurge la opţiuni invazive de tratament. Un motiv aparte fiind faptul
că aproximativ 90% din pacienții chestionați au o atitudine negativă față
de tratamentul operativ tradițional, care include, de regulă, prepararea și
anestezia [21].
Obiectivul final al abordării atât de meticuloase şi metodice facili-
tează elaborarea unui plan de tratament individual, folosind cu precizie
măsurile preventive.
Acest studiu s-a concentrat asupra variantei revăzute a strategiei pre-
ventive în tratamentul cariei in condiţiile actuale.
Odată cu creşterea prevalenţei şi intensităţii cariei dentare devine
din ce în ce mai actuală şi mai relevantă aplicarea terapiei reminerali-
zante în practica stomatologică adultă şi infantilă.
Smalţul dinţilor temporari pierde calciul şi fluorul mult mai rapid
decât cel al dinţilor permanenţi. Cu toate acestea, procesul carios, care
numai-numai a început să distrugă atât dinţii deciduali, cât şi cei perma-
nenţi, poate fi tratat eficient prin terapia remineralizantă fără a expune
pacientul unor proceduri dentare complicate.
3
 Alegerea metodei de tratament depinde de vârsta pacientului, speci-
ficul și volumul distrucției țesuturilor dure dentare [83-85].
Există câteva abordări în tratamentul manifestărilor timpurii ale ca-
riei dentare. În cazul formelor incipiente de demineralizare tratamentul
se realizează folosind soluții de remedii remineralizante [11,28,41,66].
Aplicarea soluțiilor remineralizante are drept scop compensarea
deficienței smalțului cariat. Acest rol poate fi îndeplinit în principal de
către sărurile de calciu și fosfați - componentele de bază ale fazei mine-
rale a smalțului. Cu toate acestea, efectul realizat prin terapia respectivă
poate fi unul temporar, tranzitor, în caz de persistare a situație cariogene
în cavitatea orală.
Pozițiile de frunte în prevenția și tratamentul cariei incipiente a
smalțului sunt masiv ocupate până în prezent de formele medicinale
aplicative (topice) ale remediilor ce conțin fluor, și prezentate sub formă
de lacuri, geluri și creme dentare [11,95,97].
Deaceea, după realizarea unei serii (curs) de remineralizare este
necesar de a trata țesuturile dure dentare cu fluoruri, întru reducerea
permeabilității și solubilității smalțului proaspăt remineralizat.
Cea mai modernă și mai eficientă metodă de remineralizare se con-
sideră fluorizarea profundă a țesuturilor dintelui [58,59,65].
O abordare tehnologic novatorie în tratamentul cariei smalțului este
enunțată metoda infiltrației. La momentul actual, singurul preparat re-
prezentativ pentru această metodă este sistemul «Icon» (DMG, Germa-
nia) [19,20,25,26,54,86].
Un nou imbold pentru soluționarea acestei probleme poate fi legat
de utilizarea tehnologiei metodelor de fuziune la rece a compușilor cris-
talini de calciu-fosfor, care permit sintetizarea unor cristale, similare
prin compoziția chimică cu hidroxiapatita [4,10,16,23,24,32,33,89,99].
Aceste elaborări pledează în favoarea aplicării tehnologiilor moder-
ne întru rezolvarea problemei remineralizării țesuturilor dure dentare
compromise.

4
 PREMIZELE TRATAMENTULUI CONSERVATIV
AL CARIEI INCIPIENTE

Principala verigă în patogeneza cariei dentare este perturbarea

echilibrului dinamic între procesele de demineralizare şi de reminera-
lizare în cavitatea bucală. Deși țesuturile dure dentare nu conțin vase
sangvine, la mijlocul aa. 50 ai sec. trecut unii cercetători (Д. Хевеши,
1950, Н. А. Федоров și coaut., 1953; А. А. Прохончуков, 1955; Н. А.
Федоров și Л. Н. Дагаева, 1957, și al.) au descoperit prin investigații
cu atomi marcați prezenţa ele a unor procese metabolice controlate de
sistemul nervos. (citat după Руснак Б.С., Бергер И.И., 1968 [91]).
Studiile savantului notoriu moldovean, Ocușco V.R. (aa.1980, 1984,
1989, 1991, 1994) au adus probe convingătoare în susținerea acestui
postulat, oferind și niște argumente de precizare. El susține că pulpa
dentară reprezintă nucleul viu, ba chiar inima dintelui (afirmație departe
de a fi o metaforă artistică, ci ceva mult mai substanțial). Totul se axea-
ză pe potențialul relativ al fluxurilor energetice, care asigură activitatea
vitală.
Consumul de energie și pus în aplicare mușchii inimii, oferă, după
cum se știe, posibilitatea funcționării întregului organism, în care aceas-
ta afectează totul. Reieșind din cele expuse, același autor afirmă în a.
2005: energia consumată și realizată de pulpa dintelui printr-o funcție
unicată de pompă dentară, asigură viabilitatea unui singur organ mine-
ralizat mic. Energia consumată de pulpă, este cheltuită pentru asigura-
rea funcției plastice și a suportului hidraulic a țesuturilor dure dentare.
Deaceea, direcţia principală a elaborării aspectelor terapiei patoge-
netice şi a profilaxiei cariei dentare este impactul asupra proceselor care
asigură homeostazia dinţilor (В.Г.Сунцов, 1987, В.К.Леонтьев, 2003,
etc).
5
 În smalț au fost descoperite niște "tuneluri", care străbat întreaga
grosime a acestuia, cu diametrul de 1-3 mkm, orientate paralel cu fasci-
culele de prisme, și care comunică cu suprafața adamantină.
O altă componentă importantă a smalțului, recent identificată, sunt
"punțile de smalț", care sunt în esență niște inserții arhitectonice a
smalțului în dentină cu păstrarea structurii primului.
"Punțile" și "tunelurile" de smalț asigură derularea proceselor meta-
bolice ale smalțului dinților, atât cu fluidul bucal, cât și cu dentina [90].
Smalțul este permeabil în două direcții: de la suprafața smalțului
spre dentină și pulpă, și dinspre pulpă către dentină și spre suprafața
smalțului. Din acest motiv, smalțul este considerat drept o membrană
semipermeabilă [60,87].
Caracterul constant al architectonicii microcristaline și ultrastructu-
rale ale smalțului este asigurat de către procesele de remineralizare în
cavitatea bucală.
În paralel cu saturarea smalțului cu componente minerale din fluidul
oral și pulpă, se produce o pierdere a ionilor de fosfat și a celor de calciu
(demineralizare) de către structura dintelui.
Aceste procese derulează continuu și se află într-o stare de echilibru
dinamic relativ.
La scăderea nivelului de pH în cavitatea bucală procesul de remine-
ralizare începe a se încetini și aproape că încetează. În astfel de cazuri,
se instalează o situație cariogenă.
Procesul de lezare carioasă la început condiționează instalarea unor
modificări reversibile - leziuni necavitare, în care echilibrul deviază
treptat spre predominarea demineralizării.
Smalţul dinţilor destul de repede pierde componentele minerale ne-
cesare ei, ceea ce duce la o schimbare a formei, dimensiunilor şi orien-
tării cristalelor de hidroxiapatită.
În stadiile iniţiale ale cariei, procesul patologic este în principal con-
centrat în straturile superficiale ale smalţului, ceea ce duce la modifi-
carea proprietăţilor sale fizice şi chimice, rezultând, în final, în apariţia
maculei carioase albe.
6
 Apoi, procesul morbid trece într-un stadiu de schimbări ireversi-
bile, - leziuni cavitare, cu pierderea țesuturilor dintelui și reducerea
funcțiilor masticatorie, fonetică și estetică.
Evoluția afecțiunii derulează treptat și trece printr-o serie de etape și
dimensiuni [21].
Gradul de demineralizare adamantină în urma afectării carioase de-
pinde de gradienţii concentraţiei complexelor neutre de calciu, fosfor,
fluor şi acizi organici, de structura şi compoziţia chimică a smalţului.
Mai puţin rezistenţi la demineralizare se manifestă acei compuşi ai
smalţului, ce diferă, prin compoziţia chimică şi structură, de hidroxia-
patită.
Stratul adamantin superficial în această zonă este relativ păstrat, ceea
ce se datorează, probabil, diferenţelor în compoziţia chimică a straturi-
lor superficial şi subsuperficial ale smalţului, cu primirea componentelor
minerale atât din fluidul bucal, cât şi din leziunea subsuperficială.
Pe suprafaţa maculei carioase se formează un film protector amorf.
În zona subsuperficială afectată se produce o pierdere de calciu, fosfor,
magneziu, carbonaţi, scade densitatea smalţului, creşte solubilitatea lui.
Aceasta conduce la incapacitatea smalţului de a îndeplini funcţiile
sale de protecţie, de a împiedica dezvoltarea afecţiunilor dentare.

7
 SCOPUL CERCETĂRII

O problemă importantă şi de perspectivă a efectului remineralizant

asupra ţesuturilor dure dentare este căutarea unor remedii anti-carie,
care ar combina proprietatile pozitive ale compoziţiilor minerale, ce re-
stabilesc parametrii normali ai reţelei cristaline a smalţului, şi proprietă-
ţile pozitive ale fluorului.

Tratamentul conservator al cariei dentare

Tratamentul conservator al cariei dentare este justificat doar în sta-
dii incipiente de demineralizare a smalţului cu conservarea obligatorie
a matricei proteice, făcând posibilă restabilirea şi fortificarea structurii
smalţului afectat, umplând defectele reţelei cristaline, şi astfel - prote-
jând dintele prin creşterea rezistenţei smalţului faţă de acţiunea acizilor
şi prin reducerea permeabilităţii lui.
Gradul de permeabilitate a smalțului variază în diferite perioade de
dezvoltare a dintelui.
Smalțul unor dinți recent erupți este imatur și se evidențiază printr-o
permeabilitate și solubilitate înaltă (până la 200 microni).
Prin urmare, în această perioadă, tratamentul conservator este pur și
simplu necesar.
La finalizarea procesului de maturație a smalțului (peste 3 ani după
erupția dintelui) profunzimea permeabilității lui se reduce până la 20 de
microni.
Ulterior, acesta rămâne permeabil pentru ionii H+, Ca2+, și molecule
organice mici, în special acizi.
Pentru moleculele de dimensiuni medii și bacterii smalțul devine
absolut impenetrabil. Cu vârsta, permeabilitatea smalțului continuă să
scadă [1-3,15].
8
 Tratamentul stadiilor incipiente ale cariilor dentare se bazează pe
convingerea cariologilor, că procesul fiziologic de mineralizare şi de re-
mineralizare a smalţului dinţilor se datorează primirii de substanţe mi-
nerale din salivă.
Cu toate acestea, la majoritatea persoanelor remineralizarea fiziolo-
gică a smalţului cu elementele minerale ale lichidului bucal nu este în
stare să suspende procesul patologic la etapa de demineralizare.
Se consideră că condiția de bază pentru adiția la smalțul dentar a
diferitelor substanțe este diferența dintre presiunea osmotică a fluidului
oral pe suprafața dintelui și a lichidului interstițial al pulpei, din moment
ce saliva este mult mai bogată cu ioni și substanțe minerale decât fluidul
adamantin.
Astfel, sunt posibile două căi de transformare a maculei carioase:
1) trecerea într-o carie cavitară, și 2) stabilizarea procesului [27,53,79].
În cazul unui tratament timpuriu al cariei dentare este necesar de a
rezolva trei sarcini principale: refacerea rețelei cristaline a smalțului,
protecția lui și eliminarea situației cariogene în cavitatea orală [30,41,94].
Un interes considerabil trezesc studiile, în care a fost stabilită legătu-
ra între perturbările homeostaziei calciu-fosfor la nivelul organismului
și dezvoltarea cariei incipiente.
Deaceea, tratamentul trebuie să fie complex, deoarece este nece-
sar nu doar indurarea prin remineralizare a smalțului și dentinei, dar și
pentru a elimina perturbările metabolismului mineral fosfor-calciu [34-
37,43,57,102,103].
Numai combinarea remediilor cu acțiune locală și sistemică va asi-
gura saturarea cu minerale a structurilor dentare dure. În plus, datorita
influenței esențiale asupra proceselor metabolismului mineral în orga-
nism, un astfel de tratament va permite asigurarea unui efect de durată
[103].

9
 Terapia remineralizantă
Metoda tradițională în tratamentul cariei smalțului este terapia de
remineralizare a ultimului, care este folosită de mai multe decenii [6-
9,68,86,93,100].
Argumentarea teoretică a utilizării terapiei respective în tratamentul
cariei adamantine este păstrarea în smalțul dentar a matricei proteice,
precum și posibilitatea remineralizării acesteia.
Astfel, terapia remineralizantă (sin. rem-terapia, terapia Remi) este
o metodă de tratare a dinţilor, utilizată pentru restaurarea compoziţiei
minerale normale a smalţului dentar.
Posibilitatea remineralizării artificiale a țesuturilor dure dentare
este argumentată teoretic în diverse studii autohtone și din străinătate
[12,13,17,29,38,39,44-52,55,56,70,71,73-76,104-108], cu frecventa re-
marcă că ar comporta un caracter de urgență și ar asigura un rezultat
tranzitor, dacă nu se recurge în paralel la un tratament general.
Această asistenţă de urgenţă, care returnează dinţilor substanţele mi-
nerale pierdute, permiţând în acelaşi timp înlăturarea defectelor minore
ale smalţului dentar, cauzate de procesul de demineralizare, şi, deaseme-
nea, păstrează starea sănătoasă a dinţilor şi este un instrument profilactic
puternic, sporind rezistenţa lor faţă de efectele negative, şi permiţând
prevenirea afectării smalţului, condiţionată de spălarea elementelor mi-
nerale (în principal - calciu şi fosfor), din ţesuturile dure dentare.
Remineralizarea smalțului este posibilă doar în absența plăcii den-
tare. Prin urmare, o condiție prealabilă, obligatorie, pentru asigurarea
eficacității terapiei respective este igienă orală menținută perseverent la
un nivel adecvat [3].
S-a stabilit că terapia remineralizantă este maxim eficientă la supra-
feţele netede ale dinţilor, într-o măsură mai mică - la suprafeţele apro-
ximale.
Eficienţa minimă este înregistrată în geode şi fisuri. Terapia remine-
ralizantă eficientă pe suprafeţele dentare netede se explică prin accesibi-
litatea bună pentru intervenţii curative şi pentru examenele diagnostice.

10
 Tabelul 1. Factorii care afectează calitatea tratamentului cariei în
stadiu de maculă pe suprafeţele vestibulare ale dinţilor)
Date de Vârsta pacientului Cu cât este mai tânăr pacientul, cu atât mai
paşaport favorabilă este prognoza în ceea ce priveşte
efectul vizual
Anamne- Timpul apariţiei Cu cât este mai “veche” macula, cu atât mai
ză maculelor puţin pronunţat este rezultatul estetic.
Inspecţie Sediul maculelor Cu cât este mai aproape de coletul dintelui,
/examen/ cu atât mai rău este prognosticul estetic. Re-
zultatele cele mai relevante se observă în trata-
mentul maculelor în zona ecuatorială.
Culoarea maculei Garanţia maximală a efectului vizual este
remarcată în tratamentul maculelor carioase
albe. Cu cât mai intens sunt pigmentate ma-
cule, cu atât mai puţin promiţătoare sunt per-
spectivele estetice.
Trata- Demonstrarea pa- • Terapia Remi pe etape, pentru ca pacien-
ment cientului a rezulta- tul să aibă posibilitatea de a face o evaluare
tului estetic obţinut vizuală comparativă a rezultatelor obţinute în
cavitatea bucală;
• Fotografierea la diferite etape de tratament.
(citat după Е.А.Скатова, И.А.Хощевская, Эстетические аспекты
лечения начальных форм кариеса методом инфильтрации. ИНСТИТУТ
СТОМАТОЛОГИИ , nr.3, 2010. Pp.15-17)

11
   

Indicaţii pentru terapia remineralizantă

Acestea sunt:
• stadiul iniţial al cariei dentare;
• afecţiunile necarioase ale dinţilor, care includ eroziunea smalţului
dentar, abraziunea patologică a smalţului dentar, hipoplazia smalţului,
fluoroza şi alte boli;
• hipersensibilitatea dentară;
• după efectuarea unei proceduri de albire a dinţilor;
• în cadrul măsurilor de tratament ortodontic.
Terapia remineralizantă este până la momentul actual o metodă po-
pulară, deoarece în mâinile iscusite ale unui specialist poate într-o oare-
care măsură fortifica dinţii din fragedă copilarie până la adânci bătrâneţi.
Astfel, la copii de vârstă timpurie terapia Remi permite stoparea ca-
riei dentare într-o perioadă de timp relativ scurtă.
În perioada dentaţiei mixte terapia remineralizantă permite accele-
rarea procesului de maturaţie a smalţului la dinţii permanenţi proaspăt
erupţi şi protejarea lor de carii.
În funcție de termenii erupției dinților permanenți, aportul minerale-
lor trebuie să fie cel mai activ până la atingerea vârstei de 15 ani.
Deaceea, anume în această perioadă este foarte importantă adminis-
trarea preparatelor remineralizante, topic și prin tratament general.
Una din complicaţiile majore întâlnite în practica ortodontică este
demineralizarea smalţului, care se depistează în cadrul tratamentului şi, -
mai cu seamă, - după scoaterea construcţiilor ortodontice non-amovibile.
Această problemă este în special acută la adolescenţi în urma fap-
tului că în grupul respectiv de vârstă se remarcă cel mai scăzut nivel de
îngrijire igienică a cavităţii orale, şi o rezistenţă inferioară a smalţului,
datorată mineralizării incomplete a dinţilor recent erupţi.
12
 La adulţi, efectuarea seriilor de terapie remineralizantă oferă reali-
zarea unui efect clinic pozitiv la tratarea leziunilor non-carioase (hipo-
plazie a smalţului, fluoroză dentară, hipersensibilitate dentară, defecte
cuneiforme).
La adolescenţi terapia remineralizantă este efectuată nu numai
atunci când sunt prezente macule cretoase, dar şi în cazul maculelor
pigmentate după microabrazia lor preliminară (de exemplu, şlefuirea pe
suprafeţele vestibulare şi linguale).
Din mijloace de terapie remineralizantă fac parte preparatele de flu-
or, calciu şi complexe de componente minerale, etc. Cele mai utilizate
preparate pentru remineralizare sunt cele de calciu şi de fluor, deoarece
ele predomină faţă de alte oligoelemente în structura ţesuturilor dure
dentare sub formă de apatite (hidroxiapatită).

13
   

REMEDII PENTRU tratamentul remineralizant

Majoritatea metodelor axate pe remineralizarea focarelor de demi-

neralizare locală, se bazează pe utilizarea fluorurilor.
Mecanismele acţiunii anti-carie a fluorului este asociată cu capaci-
tatea sa de a spori rezistenţa smalţului dentar faţă de carie, formând în
ţesuturile dure dentare fluorapatita, care este mai dură şi mai acidorezis-
tentă decât alte apatite. În urma acestui fapt, pe suprafaţa smalţului se
formează un film fluorapatitic, care împiedică pătrunderea în profunzi-
me a microorganismelor şi a acizilor produşi de aceştia.
În același timp, fluorurile facilitează procesele de remineralizare a
țesuturilor dure dentare prin retenția calciului și fosfatului în imediata
vecinătate a suprafeței smalțului [18,22,28,64,98].
Reieșind din compozițiile apatitelor fundamentale, coraportul com-
ponentelor necesare pentru remineralizare este următorul: 10 ioni de
calciu, 6 ioni de fosfat, precum și doi ioni de fluor sau un ion hidroxil
sau ion carbonat - adică 5: 3: 1. Disponibilitatea calciului reprezintă
principalul factor restrictiv în procesul de remineralizare a smalțului,
deoarece majoritatea compușilor de calciu sunt greu solubili [14].
În plus, fluorul suprimă dezvoltarea microorganismelor în cavitatea
bucală prin inhibarea activităţii enzimelor bacteriene, blochează reacţia
de sinteza de către microbi a polizaharidelor extracelulare Dextran şi
Levan, care asigură fixarea plăcii dentare bacteriene de suprafaţa din-
telui. În urma acţiunii fluorului variază potenţialul electric al suprafeţii
smalţului, care împiedică sedimentarea particulelor microbiene pe ea.
Ionii de fluor pătrund rapid la o adâncime mică (câteva zeci de mi-
crometri) și se includ în rețeaua cristalină a smalțului [92,96].
Pătrunderea substanțelor în cristalele HAP se realizează în trei etape.
Pe parcursul primei etape rapid-progresive se constată un schimb ionic
14
de difuzie între fluidul biologic, care scaldă cristalul, și membrana sa de
hidratare.
Ca urmare a acestui fapt, în membrana de hidratare se acumulează
ioni de calciu, fosfor, carbonat, citrat și stronțiu. Ionii de sodiu și fluor
pătrund în cristal, fără a se reține în membrana de hidratare. pas
A doua etapă decurge lent și se caracterizează printr-un schimb între
ionii membranei de hidratare și suprafața cristalului de HAP. Ionii de
fluor, calciu, fosfor, sodiu, stronțiu și carbonat sunt capabili să se încor-
poreze în suprafața cristalului.
La a treia etapă, se produce pătrunderea ionilor de la suprafață în
profunzimea cristalului. Acest proces durează luni de zile și se numește
schimb intracristalic. În partea interioară a cristalului de hidroxiapatită
pot pătrunde doar unii ioni — F-, Са2+, Sr2+, (РО4)3- (G. Neuman, 1958).
Există, de asemenea, o opinie privitor la faptul că cristalele de smalț
cresc epitaxial pe cristalele smalțului și dentinei deja existente, dar acest
lucru nu este dovedit sută la sută.
Se consideră că smalțul se restabilește ca urmare a faptului că saliva
este o soluție suprasaturată în raport cu HA calciu-deficitar.
Acest proces nu este asociat cu activitatea celulară și, deaceea, este
considerat a fi o "mineralizare pasivă". Substituirea parțială a grupărilor
hidroxi a ionilor de fluor reduce solubilitatea și, în consecință, sporește
rezistența țesuturilor dentare față de acțiunea mediilor acide sau stress-
ului mecanic [5].
Cel mai probabil, ionii de fluor, calciu și fosfați se adsorb activ în
straturile superficiale ale smalțului grație afinității ionilor penetranți față
de substanțele din care este alcătuit stratul adamantin.
Cea mai populară metodă de terapie remineralizantă este prelucrarea
suprafețelor dentare afectate cu remedii de fluor (fluorură de sodiu, mo-
nofluorofosfat de sodiu, fluorură de staniu, fluorură fosfată, aminofluo-
rură), calciu (gluconat) și fosfor (fosfopeptidă de caseină glicerofosfat,
fosfat de calciu amorf) [62,69].
Dezavantajul utilizării fluorurilor simple este formarea pe suprafaţa
smalţului a unei formaţiuni relativ macrocristaline, care pătrunde greu
15
în interiorul focarului de demineralizare, ceea ce reduce efectul pozitiv
şi creşte numărul de proceduri efectuate.
Profesorul german Adolf Knappwost a elaborat o tehnică de fluoriza-
re profundă, care diferă de acţiunea fluorurilor simple asupra smalţului
prin faptul că pune în aplicare un sistem complex format din două sub-
stanţe silicat de fluorură de magneziu, urmând apoi utilizarea hidroxidu-
lui de cupru / calciu.
Este formată o moleculă de fluorura de calciu, capabilă să pătrundă
în smalţul poros şi care asigură menţinerea unor niveluri optime de fluor
pe o perioadă lungă de timp.
Ionii de cupru prezenţi în compoziţia preparatului, sunt capabili să
exercite o acţiune bacteriostatică manifestă.
Cu toate acestea, acidorezistenţa ţesuturilor dure dentare depinde nu
numai de conţinutul de fluor, dar şi de nivelului general de mineralizare.
Prin urmare, efectuarea terapiei remineralizante cu utilizarea compu-
şilor biodisponibili de calciu şi fosfor se poate adeveri drept o metodă
alternativă de sporire a rezistenţei smalţului.
Rem-terapia cu compoziţii calciu-fosfate este o indispensabilă me-
todă eficientă de prevenire a cariei în zonele de fluoroză endemică şi
pentru persoanele cărora folosirea remediilor fluorurate le poate dăuna
(de exemplu, în caz de afecţiuni tiroidiene, osteoporoză, insuficienţă re-
nala şi litiază renală, tulburări ale metabolismului mineral, etc ).
Mecanismul terapiei remineralizante se desfăşoară în felul următor:
ionii de calciu, fosfor, fluor, introduşi aplicativ sau electroforetic (ceea
ce se prezintă a fi cel mai eficient), datorită permeabilităţii crescute a
smalţului în focarul de demineralizarea difuzează în smalţ şi se acu-
mulează într-o matrice organică pentru a forma o substanţă cristalină
amorfă, sau ocupă spaţiile libere în cristalele nedistruse de apatite ale
smalţului.
Pătrunderea din exterior în diferite straturi ale smalţului a ionilor mi-
nerali de calciu, fosfor, fluor şi incorporarea acestora conduce treptat la
o normalizare a permeabilităţii în rezultatul formării pe nou a cristalelor
de hidroxiapatită.
16
 Astfel, principalele componente ale compoziţiilor remineralizante
sunt calciul, fosfaţii şi fluorurile, ce intră în formă ionizată în componen-
ţa hidroxifluorapatitei smalţului şi facilitează restabilirea şi consolidarea
lui.
Concentraţia ionilor în compoziţiile remineralizante nu trebuie să
depăşească 3-5%.
Pentru remineralizare este necesar un timp considerabil, cu mai mul-
te şedinţe de tratament.
Preparatele pentru tratamentul remineralizant cu acţiune topică sunt
produse sub formă de soluţii, lacuri, geluri, paste curative.
O largă răspândire au căpătat soluţiile de 10% de gluconat de calciu,
de glicerofosfat de calciu, soluţia de 2% de fluorură de sodiu, soluţia
„Remodent”.
Pe lângă preparatele medicamentoase topice, pacienţilor pot fi pre-
scrise preparate de calciu, care urmează să fie luate per os.
Terapia remineralizantă este o metodă complexă de tratament den-
tar, astfel încât cea mai eficientă cale este combinarea aplicării locale a
preparatelor medicamentoase sub formă de aplicaţii, prin fricţiuni sau
electroforeză cu administrarea per os a preparatelor de calciu.
Cu toate acestea, aplicarea locală a fluorului, calciului şi fosfatului
într-un singur produs este problematică, deoarececa metaloidul activ in-
tră în reacţie cu componentele minerale ale remediilor cariostatice cu
formarea unor compuşi insolubili ce deloc nu pătrund în smalţ.
Având în vedere faptul că ionii de fluor reduc permeabilitatea smal-
ţului, se recomandă administrarea succesivă a acestor remedii - iniţial
sunt indicate compoziţiile minerale, şi apoi - fluorul.

17
   

Tehnicile tratamentului remineralizant topic

A. Tratamentul remineralizant după Borovsky-Leus

A căpătat o largă răspândire tratamentul remineralizant topic (prin
aplicaţie) cu utilizarea unei soluţii de 10% de gluconat de calciu în com-
binaţie cu o soluţie de 2% de fluorură de sodiu.
Metoda de tratament respectivă, propusă de către Borovsky E.V. şi
Leus P.A., a demonstrat o eficienţă destul de înaltă.
Tratamentul se efectuează în felul următor:
Înainte de efectuarea procedurii suprafaţa dintelui este minuţios cu-
răţată mecanic de depuneri dentare cu ajutorul excavatorului (este inac-
ceptabil, chiar – contraindicat, de a lucra nemijlocit în aria lezională
cu excavatorul !!! ), sau cu periuţe şi paste, apoi suprafaţa smalţului este
tratată cu peroxid de hidrogen de 1-3% şi apă.
La aplicarea soluţiei Remi pe suprafaţa necurăţită ionii de calciu,
fosfor şi fluor nu contactează cu formaţiunile smalţiare, fapt care împie-
dică realizarea unui efect pozitiv manifest.
Dintele este izolat de salivă, este uscat cu un jet de aer sau cu un tam-
pon de vată, şi apoi pe aria lezională sunt aplicate tampoane de vată sau
mici şerveţele de tifon înmuiate în soluţie de 10% de gluconat de calciu.
Durata aplicaţiei - 15-20 de minute (înlocuind cu tampoane / şerve-
ţele proaspete - la fiecare 4-5 minute).
După fiecare a treia aplicaţie cu soluţia mineralizantă pe suprafa-
ţa dintelui este aplicat un tampon de vată umezit în fluorura de sodiu
de0,5-2% pe un timp de 3-5 minute.
După finalizarea întregii proceduri pacientului i se recomandă să nu
mănânce şi să nu clătească gura pe parcursul a 2 ore. Seria de terapie
remineralizantă constă în 15-20 aplicaţii, care sunt efectuate în fiecare
zi sau o dată la două zile.
18
 La finalizarea seriei de tratament este util de a acoperi suprafaţa din-
ţilor cu fluor-lac. A doua serie de tratament este indicată peste 5-6 luni.

B. Tratamentul remineralizant cu Remodent și Profokar.

Din grupul soluțiilor complexe remineralizante fac parte Remodent
și Profokar.
Remodent (Remodentum) a
fost elaborat în Institutul Medical
din Riga în 1975 de către Пахомов
Г.Н., Боровский Е.В., Лусте А.Я.
și la momentul actual înregistrat în
11 țări ale lumii.
Este un medicament, obţinut
din oase de animale, şi care conţine
un complex de macro- şi microele-
mente, necesare pentru reminerali-
zarea smalţului.
Preparatul este disponibil sub formă de pulbere, pastile și granule,
sau este inclus în compoziția unor paste, prafuri, geluri, soluții dentare.
"Remodent" pentru aplicații reprezintă o pudră cristalină fină de cu-
loare albă, solubilă în apă, care se aplică în formă de soluţie.
Compoziţia aproximativă: calciu - 4,35%, fosfor - 1,35%, magneziu
- 0,15%, potasiu - 0,2%, sodiu - 16%, clor - 30%, substanţe organice -
44%, microelemente - 4%.
În funcţie de scopul utilizării «Remodent»-ului, este selectat şi mo-
dul în care va fi folosit.
Pentru prevenirea cariilor dentare, după o curăţirea minuţioasă a
dinţilor, Remodent-ul este folosit în formă de soluţie apoasă de 3%, pre-
parată prin dizolvarea a 3 g de pulbere în 100 ml. apă fiartă.
Medicamentul este utilizat prin clătirea cavităţii bucale timp de 3-5
minute sau prin aplicaţii cu linguri individuale sau cu aplicatoare speci-
ale. Se fac 10 gargare, iar numărul de serii profilactice este de 2-4, - în
funcţie de starea dinţilor.
19
 Pentru tratamentul formelor incipiente ale cariei, precum şi a hiper-
sensibilităţii smalţului, este folosită soluţia «Remodent»-ului de 3% în
formă de aplicaţii, aplicând pe suprafaţa dinţilor afectaţi tampoane dez-
lânate de vată îmbibate cu soluţia remineralizantă. Seria de tratament
este constituită din 15-30 aplicaţii (în funcţie de intensitatea demine-
ralizării), efectuate de 2 ori pe săptămână, fiecare durând cel puţin 20
de minute, tampoanele fiind schimbate cu altele proaspete la fiecare 5
minute. După aplicaţii timp de 2 ore pacientului nu se recomandă să
clătească gura şi să mănânce.
Seria de tratament al cariei dentare în stadiu de maculă constă din
2-28 aplicaţii.
Profokar reprezintă un remediu remineralizant multicomponent cu
o compoziție reușită și raport optim dintre elementele chimice de bază,
necesare pentru construirea rețelei cristaline de apatite ale smalțului.
Conține calciu, fosfor, fluor, magneziu, fier, zinc, potasiu, sodiu,
clor, cupru și plumb. Materia primă pentru producerea acestui preparat
îl constituie demineralizatul oaselor lungi de vite cornute mari.
Spre deosebire de Remodent conține fluor.
Prezintă un aspect de fluid limpede, cu precipitat albicios abia per-
ceptibil, și un gust ușor sărat.
Poate fi utilizat pentru clătituri orale și aplicații.
Eficiența terapiei remineralizante topice nu are argumente științifice
solide. Mai mult decât atât, există dificultăți tehnologice asociate cu
incompatibilitatea chimică a ionilor menționați în soluția ionică – ei
reacționează rapid unul cu celălalt și se precipită. Un alt dezavantaj al
acestei metode de tratament al cariei dentare incipiente este durata și
repetiția efectuării ei [31].

C. Terapia remineralizantă a dinților cu utilizarea fluorurării

superficiale
În practica odontostomatologică fluorurile sunt utilizate în decurs de
ultimii 100 de ani, și actualmente rolul anticarios al fluorului este recu-
noscut la nivel mondial.
20
 Pentru persoanele cu un risc ridicat de apariție a cariilor dentare un
efect bun îl asigură aplicarea topică a fluorurilor foarte concentrate sub
formă de soluții, lacuri, geluri, cu repetarea multiplă a utilizării lor (cel
puțin de 4 ori pe an).
Efectul anticarios al fluorului se datorează următoarelor trei meca-
nisme de acțiune.
- Fluorurile interacționează cu unul dintre principalele componen-
te minerale ale țesuturilor dentare - hidroxiapatita - pentru a forma un
compus foarte stabil - hidroxifluorapatita. Ca rezultat, scade permeabi-
litatea smalțului și crește rezistența lui.
- Fluorul acționează negativ asupra creșterii microflorei orale da-
torită efectului inhibitor asupra enzimelor metabolismului glucidic. Ca
rezultat, se reduce intensitatea disocierii carbohidraților și producția aci-
zilor.
- Fluorurile influențează metabolismul fazei proteice a smalțului,
participând la formarea dinților, și, prin urmare, a rezistenței lor față de
carii.

Cele mai frecvente metode de aplicare a fluorurilor:

Preparatele de fluor sunt administrate atât la utilizarea sistemică prin
apă potabilă, lapte, suc, sub formă de picături, comprimate, cât şi la apli-
carea topică sub formă de geluri fluorurate, lacuri, gargarisme.
Clătirea cu soluții fluorurate a cavității bucale este utilizată în
practica pediatrică, începând de la vârsta când la copii erup primii dinti
permanenti (nu este de dorit aplicarea acestei metode copiilor de 2 - 4
ani).
Înainte de a începe cura de clătire (ba chiar și înaintea fiecărei pro-
ceduri) copiilor li se arată regulile de clătire a cavității bucale cu apă
obișnuită.
Pentru o ședință se utilizează 150 ml soluție de fluoruri (0,05, 0,1%,
0,2%, respectiv, cu repetiția clătiturilor corespunzătoare: în fiecare zi, 1
dată pe săptămână, 1 dată în 2 săptămâni). Clătirea cu fluoruri se efectu-
ează timp de 1 - 3 minute, nepermițând ingerarea fluidului.
21
 La finalizarea procedurii de clătire gura se clătește obligatoriu cu
apă curată.
Soluțiile sunt preparate nemijlocit înainte de procedură, într-un vas
din polietilenă sau din alt plastic alimentar.
În caz de ingestie accidentală a soluției de fluorură copilul trebuie să
bea 10 ml de soluție de clorură de calciu de 3 - 5%, care va lega fluorul
și nu-i va permite să se absoarbă.
Efectul maximal al clătiturilor cu fluoruri este exercitat asupra
suprafețelor netede și proximale ale dinților.
După completarea seriei de clătituri efectul durează încă 2 - 3 ani.

Tratamentul remineralizant prin aplicarea soluţiei de fluorură de

sodiu de 1-2% se efectuiază în felul următor:
Tamponul umezit cu soluţia respectivă este aplicat pe suprafaţa den-
tară curăţită pe 10-12 minute. De obicei sunt făcute 2-4 aplicaţii la fieca-
re 3-5 zile. Pe an se recomandă 3-4 serii de tratament.

Aplicații de geluri și lacuri fluorurate.

Următorul pas în dezvoltarea unor metode de utilizare a remediilor
remineralizante pentru tratarea cariilor incipiente a fost aplicarea diferi-
telor geluri si lacuri. Această metodă se bazează pe difuzia substanțelor
dintr-un gel sau lac în salivă și în dinți [31].
Pentru o acţiune prelungită a fluorului asupra ţesuturilor dure den-
tare au fost elaborate forme de remedii curative, care asigură adeziunea
medicamentului la smalţ și capabile să se fixeze pe suprafața dintelui
pentru un timp relativ lung - lacurile şi gelurile fluorurate.

Aplicații de geluri fluorurate.

Pentru aplicarea unei terapii remineralizante topice pot fi folosite ge-
luri remineralizante «GC Tooth mouss», «R.O.C.S. Medical Minerale»,
«Belagel Ca/P», etc.
În compoziţia gelurilor remineralizante moderne sunt incluşi adi-
tivi speciali, care se reţin bine pe suprafaţa dinţilor şi formeaza un film
22
stabil, cu o capacitatea de retenție pe o durată relativ lungă, asigurând
adeziunea compoziţiei la dinţi şi un timp prelungit de expunere a com-
ponentelor active ale complexului mineral.
Xilitolul, inclus în compoziţia gelurilor (≈ 10%), sporeşte potenţialul
remineralizant şi, concomitent, reduce activitatea microflorei cariogene,
inhibând, în special, adeziunea bacteriană, ceea ce prezintă un interes
anume din punct de vedere al tratamentului complex al cariei dentare.
Gelul fluorurat este aplicat pe suprafaţa dintelui (prealabil izolat de
salivă) pe 5-6 minute. Gelul este deasemenea folosit pentru periajul din-
ţilor în locul pastei de dinţi (a treia oara - inainte de culcare), pe parcur-
sul a 20-30 de zile (fluodent, elmex, fluokal).

Aplicații de lacuri fluorurate.

Aceste lacuri sunt comode în utilizare. După izolarea dinţilor de sa-
livă şi uscarea suprafeţii cu jetul de aer lacul este aplicat pe smalţul
dinţilor cu ajutorul unei pensule sau a unei bulete de vată. În decurs de
3-5 minute lacul se întăreşte.
După aplicarea lacului în timpul zilei nu se recomandă consumul
alimentelor solide și spălatul pe dinți.
În conformitate cu datele clinice relevante disponibile, prelucrarea
dinţilor (o dată - la 6 luni) cu fluor-lac oferă o reducere importantă a
incidenţei cariilor.
În prezent, s-au conturat două tendințe în elaborarea lacurilor denta-
re carioprofilactice:
- crearea, grație progreselor moderne în chimia polimerilor, a
unui acoperământ mecanic rezistent, impermeabil, durabil în timp pe
suprafața smalțului dinților cu ajutorul unor adezivi elastici, însă su-
ficient de rigizi pe bază de acrilați, poliuretan, rășini epoxidice și alte
materiale;
- utilizarea așa-numitelor lacuri moi (inclusiv celor create din mate-
rie primă vegetală), care sunt reținute pe dinți pentru o perioadă scurtă
de timp, reușind în acest termen să transmită fluorul smalțului dinților.
Acesta este rolul compozițiilor de lac pe bază de rășini naturale.
23
 Avantajele lacurilor
fluorurate:
1. Retenție îndelunga-
tă pe suprafața smalțului
dinților, care asigură un ni-
vel mai ridicat de transfer
a fluorului din lac în smalț.
2. Nu este nevoie de Lacul fluorurat BELAK-F (a) și modul de aplicare (b)
proceduri suplimentare (de exemplu, electro- sau fonoforeză).
3. Permeabilitate optimă a filmului de lac, oferind primirea fluorului
de către smalțul dinților în cantități suficiente.
4. Filmul de lac aplicat pe dinte este în contact permanent cu saliva,
ceea ce contribuie la eliberarea constantă a ionilor în salivă și pătrunde-
rea lor în smalțul dentar.
Lacul fluorurat este o compoziţie de răşini naturale, de o consistenţă
vâscoasă, de culoare galben-închis, şi care conţine 1-5% de fluor.
Filmul de lac fluorurat rămâne fixat de suprafaţa dintelui câteva ore,
transmiţând activ ionii de fluor stratului superficial al smalţului.
Lacurile sunt oarecum eficiente la remineralizarea zonele cario-sus-
ceptibile, și, de asemenea, în hipersensibilitatea dentară.
La dispoziţia stomatologului stă o gama numeroasă şi variată
de lacuri fluorurate, de exemplu, «Fluor Protector», «Bifluorid-12»
(«VOCO») etc. Din categoria acestor preparate cele mai accesibile ca
preț sunt Фторлак ("Омега-Дент", Rusia), Профилак ("СтомаДент",
Rusia), Беллагель F ("ВладМиВа", Rusia) și altele, dezavantajele fiind
incomoditatea în aplicare pentru medic, și dizagreabililitatea - pentru
pacient [31].
Multifluorid («DMG») este un lac fluorurat cu conținut de 12% de
compuși de fluor pentru tratamentul hipersensibilității cervicale dentare
și saturarea cu fluor a zonelor cario-susceptibile. Este fabricat din ceară
sintetică pentru acoperirea de bază [31].
Multifluorid este un lac cu uscare rapidă, care aderă bine la țesuturile
dure dentare uscate. Această proprietate face posibilă realizarea unei
24
îmbogățiri intense cu fluor cu penetrarea profundă în suprafețele acope-
rite de film și cu retenția pe un timp îndelungat. În special, acest efect se
manifestă bine în zonele cario-susceptibile [31].
Multifluorid formează un strat protector impermeabil, care este re-
zistent la acțiune termică și chimică. Scopul fiecărei aplicări de Multiflu-
orid este reținerea lacului fluorurat cât mai îndelungat pe suprafața supu-
să tratamentului, pentru ca fluorul să poată manifesta acțiunea sa [31].
Eficacitatea clinică a preparatelor sus-menționate față de dinții
permanenți este neînsemnată, fiind similară cu cea a clătiturilor cu
soluții de fluor la o concentrație redusă.
În plus, complexitatea utilizării, durata și repetabilitatea proceduri-
lor fac aplicarea acestei metode dizagreabilă pentru pacient [31]. Mai
ales, în contextul că pentru realizarea efectului carioprofilactic, în speci-
al la persoanele cu risc crescut de carii, se recomandă aplicarea lacului
la fiecare 3 - 6 luni.
Dar, acoperirea cu lac împiedică esențial remineralizarea, închizând
accesul componentelor de hidroxiapatită (ionilor de Ca, PO4, OH/F) că-
tre porțiunea afectată a smalțului [31].
Având în vedere regretabila ineficacitate în prevenția cariilor a lacu-
rilor fluorurate, ultimul timp ca alternativă au fost oferite lacurile cloru-
rate [31].
Lacul protector carioprofilactic Cervitec ("Vivadent") nu conține
componente mineralizante, dar prezintă în compoziția sa clorhexidină
(1%) și timol (1%), ceea ce reduce activitatea bacteriană în placa denta-
ră. Aplicarea lacului reduce colonizarea bacteriilor pe suprafața dintelui,
perturbând metabolismul lor, reduce producția de acid lactic, sensibili-
tatea coletului dentar prin obturarea tubulilor dentinali.
Fluocal ("Septodont"), prezintă proprietățile specifice ale compușilor
de fluor, și acționează în două moduri:
• Efectul său bacteriostatic reduce flora (care acoperă coroana dinte-
lui), pelicula. Această acțiune a preparatului este deosebit de importan-
tă atunci când vine vorba de bacteriile din grupul lacto-acid, deoarece
acestea sunt producătoare de acizi, și prezintă un pericol aparte [31].
25
 • Acest efect este dublu îmbunătățit prin acțiunea fluorului asupra
smalțului, provocând modificarea structurii cristaline ale ultimului și spo-
rind enorm rezistența lui față de atacul chimic. Această acțiune secundară
este la fel de eficientă și în cazul denudării dentinei și cementului [31].
Lacurile respective (în special, cu 40% clorhexidină) conduc la o
reducere oarecare a numărului de microorganisme din placa dentară,
care, cu toate acestea, după aproximativ 6 săptămâni, se restabilește la
loc. Prin urmare, este nevoie de repetarea constantă a unui lac cu agenți
clorurați nefiziologici. Și în acest caz, trebuie de ținut cont că lacurile
împiedică remineralizarea [31].
Un grup special de vectori ai fluorului sunt discurile de hârtie și
de parafină cu conținut de fluor. Discul este fixat în piesa de mână pe
port-disc, fluorul fiind aplicat prin frecare pe suprafața dintelui, la viteze
mici cu ajutorul unor mișcări de dute-vino (în sus și în jos) și circulare.
Aplicarea prin frecare se recomandă de efectuat de 2-3 ori, la intervale
de 1-2 zile (2-4 serii pe an).
Au fost elaborate pilule cu conținut de fluor, care se pot fixa pe
suprafețele vestibulare ale primilor molari și pot asigura o eliberare len-
tă și continuă a fluorului în cavitatea orală.
Aplicații de membrane medicinale biopolimerice. O altă metodă
larg utilizată este terapia de remineralizare cu utilizarea unor membrane
medicinale pe bază de polimeri. Sărurile de calciu, în combinație cu gru-
pările fosfate posedă o capacitate pronunțată de a preveni demineraliza-
rea smalțului. Este cunoscut faptul că atunci când preparatele de fosfor și
de calciu intră în componența soluțiilor remineralizante, prezența simul-
tană a ionilor respectivi conduce inevitabil la interacțiunea lor chimică.
Una din soluțiile pentru această problemă este elaborarea membranelor
medicinale. Membrana împiedică interacțiunea ionilor de calciu și fo-
sfor, ei fiind ușor eliberați pentru a interacționa cu smalțul dentar, iar
concentrațiile lor mari sporesc multiplu potențialul de remineralizare a
membranelor comparativ cu saliva.
Membranele sunt niște plachete omogene elastice fine de o formă
dreptunghiulară, 1-2 cm în dimensiune. Aceste caracteristici se datorează
26
menirii funcționale și dozajului medicamentelor. Culoarea membranei
depinde de culoarea polimerului și de condițiile de producție a acesteia.
Variațiile privind dimensiunile geometrice ale membranelor depind și de
caracteristicile echipamentului utilizat. Unul din avantajele membrane-
lor medicamentoase este oportunitatea de a putea fi utilizate la domiciliu
pentru o aplicare nocturnă îndelungată. În acest scop, pentru a asigura
prezența maxim îndelungată a membranei pe suprafața dinților aplicațiile
se recomandă de realizat după periajul de seară a dinților. Banda de di-
mensiunea necesară este lipită cu partea hidrofilă (adezivă) pe suprafața
umedă a smalțului dentar, care prezintă macule alb-cretoase. Pe parcur-
sul somnului baza organică a membranei medicinale se dizolvă complet,
iar ionii de fluor sunt încorporați în rețeaua cristalină a smalțului.
Actualmente, pentru tratamentul cariei smalțului există membrane
medicinale, care includ următoarele ingrediente active: clorură de calciu
(ФС 42-2567-94), fosfat dibazic de potasiu (ФС 42-4297-79), fluorură
de sodiu (ГОСТ 4463-76) – de calitate farmaceutică; agent de gelifiere -
carboximetilceluloză de sodiu (ТУ 2231-034-07507908-01), plastifiant
- glicerol (ФС 42-2202-99); xilitol (ГОСТ 20710-75); apă distilată (ФС
42-0324-09).
În anul 2002, la catedra de stomatologie generală și de pregătire
a tehnicienilor dentari FPCS a USMS din Moscova împreună cu SA
"Nord-Ost" (Rusia) a fost elaborată membrana medicinală biopolimeri-
că "Diplen-Fluor", brevet de invenție nr. 2245710 "Metodă de profilaxie
a cariei dentare". Membrana medicinală biopolimerică "Diplen-Fluor"
este formată din două straturi suprapuse - hidrofil și hidrofob. Stratul in-
tern hidrofil (indicat pe ambalaj ca suprafață adezivă) conține fluorură de
sodiu și digluconat de clorhexidină în cantitate egală de 0,01-0,03 mg /
cm2. Fluorura de sodiu sporește rezistența smalțului dentar față de carii,
iar digluconatul de clorhexidină suprimă activitatea vitală a bacteriilor
patogene. Concentrația redusă de fluor nu este toxică, iar stratul extern
hidrofob al membranei medicinale biopolimerice împiedică eliminarea
componentelor active din filmul intern în cavitatea orală și pătrunderea
lor în tractul gastro-intestinal.
27
 Tratamentul remineralizant cu cape
Cunoscând compoziţia remediilor profilactice, medicul stomatolog
poate elabora scheme individuale de măsuri profilactice pentru situaţii
clinice concrete. Pentru unii pacienţi poate fi propusă utilizarea remedii-
lor numai în cabinetul stomatologic, pentru alţii - la domiciliu, iar pentru
terţi - combinarea metodelor respective.
În scopul de a facilita aplicarea gelurilor în condiții de domiciliu, se
folosește capa individuală [67].
Esenţa metodei de remineralizare la domiciliu constă în faptul, că
pacientul aplică pe dinţi geluri şi paste speciale, care posedă un efect
mineralizant. Este evident că aplicarea în condiţi casnice a gelului pe
suprafaţa dinţilor va duce inevitabil la faptul că preparatul medicamen-
tos se va amesteca rapid cu saliva şi va dispărea de pe suprafaţa dintelui.
Pentru a evita acest lucru, se aplică cape, care sunt umplute cu prepara-
tele medicamentoase necesare.
Astfel, eficacitatea acțiunii terapeutice a medicamentului se datorea-
ză izolării sigure de salivă.
În plus, pacientul nu remarcă în cavitatea bucală vr-un oarecare gust
neplăcut și se economisește timpul, deoarece aplicarea preparatului este
posibil de realizat la domiciliu și nu necesită o vizită la stomatolog [67,
72; 80].
Cu toate că această procedură terapeutică se numeşte «tratament
remineralizant la domiciliu», reamintim că măsurile curative sus-menţi-
onate, deşi sunt efectuate de către pacient în condiţi casnice, dar nu şi -
după propriul plac, ci, exclusiv, în strictă conformitate cu recomandările
medicului stomatolog, şi sub controlul periodic, strict al acestuia.
Confecţionarea conformatoarelor (capelor) pentru terapia remine-
ralizantă nu diferă de pregătirea unor similare pentru albire, folosind,
28
de asemenea, un material plastic moale. Acest tip de conformator este
caracterizat, în principal, prin ermetism, iar pentru a asigura această ca-
racteristică conformatoarele sunt făcute într-o clinică stomatologică in-
dividual pentru fiecare pacient.
Procesul de confecţionare a capei pentru terapia remineralizantă
presupune mai multe etape:
• luarea amprentelor maxilare ale pacientului;
• executarea unui model de capă (gutieră, conformator) din ipsos;
• folosind un compozit special, realizarea design-ului unor „depozit”-
e pentru preparatele medicamentoase;
• ştanţare şi decuparea capei.
După ce capa a fost făcută, pacientul o aplică şi o scoate de sine
stătător, dar termenul de purtare a capei este prescris de către medicul
stomatolog.

Etapele de confecţionare a capei pentru terapia remineralizantă

29
 Tratamentul remineralizant prin electroforeză
Pentru electroforeză poate fi introdusă o soluţie de 10% de gluconat
de calciu şi o soluţie de fluorura de sodiu de 0,2%. În pedodonţie se re-
comandă o soluţie de 5% de gluconat de calciu, deoarece este plăcută la
gust şi nu produce reacţii adverse la copii.
Înainte de efectuarea electroforezei suprafaţa dintelui este curăţată
de depuneri dentare. Dinţii sunt izolaţi de salivă, suprafaţa lor este usca-
tă cu un tampon de vată sau cu un jet de aer.
Electrodul pasiv este luat în mâna dreaptă.
Electrodul activ cu meşă este
umezit cu o soluţie de lichid remi-
neralizant, apoi este plasat pe porţiu-
nea patologic modificată a smalţului
dentar.
Intensitatea curentului – până la
Aparat de electroforeză 30 mkA de la aparatul ELOZ-1 sau
OD-2M, timpul de expunere fiind de
20 min.
Soluţia de gluconat de calciu (5-
10%) sau soluţia acidulată de fosfat
de calciu (5-10%), este introdusă de
la anod, iar soluţia de fluorură de so-
diu de 0,2% - de la catod.
Electroade active prezentând meşe umezi-
Aceasta permite în decursul în-
te cu soluţie de gluconat de calciu de 10%
tregii serii de tratament să fie men-
ţinută o concentraţie înaltă de ma-
cro- şi microelemente introduse în
macula carioasă.
Electroforeza este efectuată zil-
nic pe parcursul a 10-20 de zile.

Electroadele active cu meşe umezite în so-

luţie remineralizantă, aplicate pe dinți
30
 Tratamentul cariei dentare incipiente
prin iradierea cu laserul heliu-neonic

În prezent, pentru profilaxia şi tratamentul formelor incipiente ale

cariei dentare este aplicat cu succes laserul de heliu-neon (LHN). Lumi-
na acestuia este capabilă:
* să activeze sistemul enzimatic
al pulpei dentare, crescând eficienţa
remediilor anti-carie,
* să influenţeze activ asupra
permeabilităţii smalţului, reducând
solubilitatea stratului adamantin
superficial, Selectarea modului de operare prin afișaj
* să activeze toate mecanismele multiopțional al unui aparat laser medical
de protecţie. modern
LHN-ul este utilizat după efec-
tuarea igienei profesionale a cavită-
ţii bucale. Raza laser este îndreptată
între ecuator şi coletul dintelui în
mod separat timp de 2-3 sec, succe-
siv dinspre suprafeţele vestibulară
şi cea orală. Durata unei proceduri
este de 60-90 sec. În cazul unei for- Verificarea traductorului laser înainte de
me compensate a cariei dentare se- aplicare
ria de tratament este constituită din 5 proceduri (zilnic), în cazul unei
forme subcompensate - 2 serii pe an a câte 10 şedinţe, iar în cazul celei
decompensate - 3 serii pe an a câte 10 şedinţe fiecare.

31
   

Caracterul fazic al acţiunii fluorurilor asu-

pra smalţului dentar

Recentele date ştiinţifice referitoare la fiziologia smalţului şi elabo-

rarea unor remedii remineralizante oferă oportunităţi noi în această di-
recţie de perspectivă. La fundamentarea lor au servit studiile făcute de
Distel V.A. (1975), fiind demonstrat caracterul fazic manifest al acţiunii
preparatelor de fluor asupra proprietăţilor de bază ale smalţului dinţilor.
Imediat după aplicarea fluorurilor, se remarcă o scădere bruscă a solu-
bilităţii smalţului. Această primă fază are o durată scurtă, deoarece deja
după 3 ore solubilitatea începe să crească şi către sfârşitul a 24 de ore /
perioadei nictemerale/ depăşeşte valoarea iniţială cu 20% (a doua fază),
autorul argumentând acest aspect prin activarea considerabilă a procese-
lor de schimb de ioni în sistemul «salivă-smalţ».
Faza a treia, care se încheie către sfârşitul unei luni de la momentuil
expuneriii la acţiunea fluorurilor, se manifestă printr-o scădere treptată
şi firească a nivelului caracteristicii studiate.
Astfel, la administrarea combinată a preparatelor de fluor şi de cal-
ciu-fosfat se conturează utilitatea unei asemenea succesiuni:
* administrarea iniţială a preparatelor de fluor, iar
* începând cu a doua zi, când creşte brusc intensitatea proceselor de
schimb de ioni, - administrarea preparate remineralizante de calciu-fo-
sfat, care în aceste condiţii, vor fi incluse mai intens în reţeaua cristalină
a smalţului dentar.

32
   

Modalităţi de sporire a eficienţei remediilor

remineralizante

Sunt propuse următoarele modalităţi de sporire a eficienţei remedi-

ilor remineralizante:
1. Înainte de terapia remineralizantă trebuie efectuată igiena profe-
sională a cavităţii orale. Minuţios se usucă suprafeţile dentare aplicate.
Toate acestea contribuie la acţiunea optimă a soluţiei remineralizante.
2. Electroforeza sporeşte pătrunderea elementelor minerale în ţesu-
turile dentare din fluidul bucal şi soluţiile remineralizante.
3. Creşterea temperaturii soluţiei remineralizante cu 1°C sporeşte
precipitarea mineralelor pe suprafaţa smalţului dinţilor cu 1%.
4. Efectul soluţiei aplicate va fi mai mare în cazul în care înainte de
aplicare suprafaţa smalţului dentar se tratează cu o soluţie slabă de acizi
sau de enzime.
5. Efectul cariostatic este manifest la medicamentele, ce combină
fluorul cu staniu. Folosirea fluorurii de staniu de 2, 4 şi 10%, oferă un
efect mult mai pronunţat în comparaţie cu fluorura de sodiu.
6. Schimbarea pH-ului soluţiei remineralizante spre unul acid spo-
reşte capacitatea de pătrundere a preparatelor.
7. Un rol important joacă, de asemenea, concentraţia soluţiei: cu cât
este mai mică concentraţia soluţiei remineralizante, cu atât mai activ
decurg schimbările în cristalul hidroxiapatitei.
În plus, pentru a accelera efectul mineralizant este recomandabil să
fie folosite pastele de dinţi fluorurate.
Una din formele de introducere a fluorului în stratul superficial al smal-
ţului întru creşterea rezistenţei acestuia este utilizarea pastelor de dinţi flu-
orurate în cadrul periajului dinţilor. Aplicarea lor sistematică permite rea-
lizarea unei reduceri considerabile (20-40%) a ratei incidenţei cariei.
33
 Compuşii de fluor principali, utilizaţi în pastele de dinţi moderne,
sunt:
• fluorura de sodiu (NaF);
• fluorfosfatul de sodiu (Na2PO3F);
• monofluorfosfatul de sodiu (NaMFP);
• aminofluorură (AmF).
Fluorura de sodiu este un compus hidrofilic, care uşor cedează ionii
de fluor, posedă o difuzie bună. Aceasta permite ionilor de fluor să pă-
trundă rapid în ţesuturile dure dentare, oferind instantaneu, dar pe ter-
men scurt (2,5 zile), acţiunea preparatului.
Fluorura de calciu, dimpotrivă, începe «să lucreze» în mod eficient
doar a doua zi. Cu toate acestea, datorită proprietăţilor fluorurii de cal-
ciu, preparatul medicamentos exercită o acţiune mai îndelungată. El se
cuplează durabil cu smalţul, în special în zonele de risc sporit de apariţie
a cariilor dentare - pe suprafeţele de contact şi în fisuri.
Acţiunea asociată a ambilor compuşi de fluor formează un depozit
de fluorură de calciu, care contribuie la transformarea hidroxiapatitei în
fluorapatită. Trebuie de ţinut cont de faptul, că fluorura de calciu este
eficientă doar în formă de lac.
Aminofluorura este o formă nouă, mult mai stabilă de existenţă a
compuşilor de fluor. Ea are o capacitate de pătrundere mai bună, şi o
acţiune terapeutică îndelungată.
Durata seriei de remineralizare depinde de evoluţia demineralizării
focale. În cazul demineralizării cu evoluţie lentă se recomandă, cel pu-
ţin, 10 proceduri, în timp ce la cea cu evoluţie rapidă - mai mult de 10
proceduri.
Cu toate acestea, eficacitatea terapiei remineralizante nu este întot-
deauna aceeaşi. După cum se ştie, procesul de remineralizare a smalţu-
lui dentar depinde de starea rezistenţei nespecifice a organismului.
Redinov T.L. (1986) a constatat că la copiii cu o rezistenţă nefavora-
bilă a organismului după aplicaţiile succesive ale soluţiilor de gluconat
de calciu şi de fluorură de sodiu nu se acumulează calciu în stratul su-
perficial al smalţului dentar afectat.
34
 La copiii cu rezistenţă favorabilă după remineralizarea în stratul su-
perficial al smalţului dentar afectat conţinutul de calciu creşte conside-
rabil. După terapia remineralizantă sub formă de aplicaţiile repetate de
gluconat de calciu şi de fluorură de sodiu în stratul superficial al smalţu-
lui dentar afectat la copii conţinutul de fluor creşte de două ori. Cu 6 luni
mai târziu, conţinutul de fluor în stratul superficial al smalţului rămâne
la nivel ridicat, iar peste 12 luni – revine la nivelul iniţial. Deaceea,
copiii cu starea nefavorabilă a rezistenţei non-specifice a organismului
trebuie să beneficieze de măsuri suplimentare pentru ameliorarea stării
imunologice a organismului.
Datorită terapiei remineralizante porţiunile demineralizate ale smal-
ţului scad în mărime sau dispar cu totul. Este posibilă trecerea cariei
dentare într-o formă staţionară (carie stopată). Efectul remineralizant
nu se manifestă imediat, ci după un timp oarecare, atunci când dispare
senzaţia de străpezire de la stimulii chimici.
Analiza primară a rezultatelor terapiei remineralizante se realizează
prin intermediul controlului vizual, - prin metoda de uscare a suprafeţii
lezionale cu jet de aer, colorarea, de exemplu, cu soluţie apoasă de 2%
de metilen albastru, începând cu momentul în care macula carioasă în-
cetează să mai crească.
Se poate judeca despre eficacitatea tratamentului, durata seriei de te-
rapie remineralizantă şi necesitatea seriei repetate de tratament reieşind
din schimbarea dimensiunilor, suprafeţii, densităţii, luciului şi culorii
focarelor de demineralizare, precum şi din schimbarea intensităţii de
colorare a zonelor adamantine afectate.
Dacă mineralizarea structurilor smalţiare s-a produs, atunci această
porţiune nu se colorează, iar la uscare se restabileşte în totalitate luciul
smalţului. Se recomandă efectuarea periodică a examenului pacientului.
În majoritatea cazurilor, după efectuarea unui curs de terapie remi-
neralizantă se remarcă albirea dinților. Acesta este un factor important
în motivarea pacientului de a efectua tratamentul.
Cu toate acestea, un dezavantaj serios al tehnicii este durata seriei
de terapie remineralizantă (de la 7 până la 20 de ședințe, zilnic sau la
35
fiecare a doua zi), eficacitatea clinică insuficientă și probabilitatea înaltă
a recurenței afecțiunii [86].
Trebuie să ţinem minte, ca este imposibil de a lupta cu succes contra
cariei dentare, dacă nu se înlătură principalii factori ce stau la baza apa-
riţiei acesteia (prezenţa microorganismelor, depunerilor dentare, con-
sumul frecvent al carbohidraţilor uşor-fermentabili, cantitatea mică de
fluor în apa potabilă, caracterul salivaţiei).

36
Tabelul 2. Scheme de terapie remineralizantă pentru diverse situaţii clinice
(după Федоров Ю.А., http://www.rocs.ru/Medical_minerals.pdf)
Afecţiune Formă Regim de tratament recomandat
Profilaxie Caria dentară şi afecţiuni 2 serii pe an a câte 12-15 şedinţe
necarioase ale dinţilor
grupului secund
Caria den- formă compensată a cariei 4 serii pe an a câte 10-12 şedinţe
tară dentare (1 cavitate - pe an)
Formă decompensată a În prima lună - zilnic, iar apoi - o serie
cariei dentare (mai mult de repetată peste 2 luni. Ulterior, în caz de
2-3 carii pe an) stabilizare se poate trece de la rezul-
tatele obţinute către un regim curativ
propriu formei compensate.
Leziunile Primul grup - leziuni pro- • în cazul formelor maculare - până la
necarioase duse până la erupţia dinţi- dispariţia maculelor (6-12 luni)
ale dinţilor lor: hipoplazie, fluoroză,
leziuni medicamentoase
• în cazul formelor erozive – pe parcur-
sul unei luni urmează a fi finalizată ob-
turarea eroziunilor cu materiale, care
nu necesită gravaj acid.
Al doilea grup - leziuni • dacă este planificată o obturare, apli-
produse după erupţia din- caţiile de gel se fac timp de 3-6 săp-
ţilor tămâni înainte de obturare (în caz de
necroză - zilnic, până la 12 luni înainte
de obturare)
• la prezenţa unor defecte puţin adân-
ci, - superficiale, - în limitele smalţului
– aplicaţiile zilnice pe parcursul a 2-4
luni pot asigura un rezultat estetic sa-
tisfăcător fără a se recurge la obturare.
Seria se repetă conform indicaţiilor de
2-3 ori pe an.
Hipereste- Sistemic Până la dispariţia simptomelor – zilnic
zie dentară
Albirea din- Pe parcursul seriei Imediat după fiecare procedură de al-
ţilor bire
La finalizarea seriei Zilnic pe parcursul a 2 săptămâni
Tratament Pe parcursul întregii peri- Zilnic, - după curăţirea minuţioasă a
ortodontic oade de tratament dinţilor şi a construcţiilor ortodontice
de depunerile dentare moi
La finalizarea tratamentu- Zilnic, - pe parcursul a 1 lună, - de
lui combinat cu o terapie remineralizantă
endogenă pentru a consolida rezultate-
le tratamentului ortodontic şi a preveni
formarea cariilor dentare
37
   

Fluorizarea profundă a țesuturilor dure

dentare

Fluorizarea profundă a țesuturilor dure dentare este o metodă cu

adevărat eficientă de remineralizare a smalțului.
Rezultatele măsurării Roentgen-interferenței a relevat faptul că pris-
mele de smalț reprezintă în esență niște fascicule de fibre de keratină, pe
care apar cristale de apatită.
Elaborarea unei metode care permite obținerea unor cristale de dis-
persie foarte mare, care ar fi corespunzătoare cu porii formați în smalț,
este o problemă fizică și chimică importantă.
Pentru soluționarea acestei probleme și profilaxia cariilor dentare, în
perioada aa.70 ai secolului trecut A.Knappwost (profesor la Universita-
tea din Hamburg) a propus o metodă novatorie de fluorizare profundă
a țesuturilor dure dentare. A. Knappwost a elaborat preparatele „Lichid
de sigilare a smalțului” (sau lichid enamel-ermetizant, „Tifenfluorid”)
și „Lichid de sigilare a dentinei” (sau lichid dentin-ermetizant), ultimul
având proprietăți antibacteriene mai pronunțate datorită conținutului
crescut de ioni de cupru. Ambele preparate sunt produse de către „Hu-
manchemie” (Germania).
Cu toate acestea, larga utilizare clinică a acestei metode de fluor-pre-
venire locală a cariilor a fost constatată doar câteva decenii mai târziu.
[109]
Mecanismul fluorizării profunde
La baza fluorizării profunde stau reacțiile chimice care se produc la
umectarea succesivă a smalțului cu soluție slab acidă de silicat de flu-
orură de magneziu și ulterioara neutralizare a acesteea cu o suspensie
alcalină de hidroxid cupru-calcic. [109,115]
Soluțiile pătrund adânc în infundibulele adamantine, astfel încât
reacția dintre ele are loc nu numai la suprafață smalțului, dar, de ase-
38
menea, și în interiorul infundibulelor (sau chiar în lumenele tuburilor
dentinare). [111]
Este cunoscut faptul că solubilitatea cristalelor este invers
proporțională cu mărimea lor. Cristalele de fluor formate la fluorurarea
profundă, sunt de zece ori mai mici ca dimensiune decât cristalele de
fluorură de calciu, care rezultă din interacțiunea fluorurii de sodiu cu
cu apatita. În caz de fluorurare profundă datorită solubilității ridicate a
microcristalelor pe suprafața dintelui sunt generate concentrații locale
mari de ioni de fluor ~ 100 mg / l.
Deoarece viteza de remineralizare este proporțională cu pătratul
concentrației de ioni de fluor, fluorizarea profundă conduce la accele-
rarea proceselor de remineralizare de 100 de ori mai mare decât alte
aplicații de săruri de fluor.
Cu toate acestea, efectul deficitar al fluorurilor simple se datorează,
așa cum s-a menționat mai sus, și prin scurta durată a prezenței cris-
talelor de fluorură de calciu formate pe suprafața smalțului. Deoarece
mărimea cristalelor (10 000 Å) este de 100 de ori mai mari decât dia-
metrul intrării în infundibulele zonei ramolite (100 angstromi), ele sunt
îndepărtate rapid prin acțiuni mecanice.
Ca urmare, la suprafața și în adâncul infundibulelor smalțiare, pre-
cum și în tubulii dentinei expuse se formează o substanță, numită com-
plex fluorosilicat. [114]
Mărimea microcristalelor constituie aproximativ 50 angstroemi, de-
aceea ele pătrund facil în porii smalțului cu diametrul de 100 Â (5,1).
Acest complex se descompune spontan cu formarea unor microcris-
tale de fluorură de calciu, de magneziu, de cupru și acid silicic polimeri-
zat [5, 14]. Reacțiile, ce decurg la fluorurarea profundă, pot fi prezenta-
te, după cum urmează, într-o variantă simplificată:
MgSiF6+ 2Ca(OH)2→ 2CaF 2+ MgF2+ H2SiO3+ H2O
3СuSiF6+ 7Ca(OH)2→ 7CaF2+ 2Cu(OH)F + CuF 2+3H2SiO3 + 3H2
O (1)
Acidul silicic rezultat este un compus extrem de instabil și se conden-
sează imediat, transformându-se într-un gel:
n H4SiO4 = n SiO2 + n (2H2O)
39
 În cele din urmă, apare o substanță alcalină geliformă cu incluziuni
de nanocristale de fluorură de calciu, fluorură de magneziu, fluorură de
cupru. Acidul silicic gelic tixotrop protejează cristalele de leșiere. [111]
Se formează fluorapatita, ceea ce oferă o refacere completă a structu-
rii smalțului în focarul de demineralizare. [109]
Procesul de remineralizare a defectului smalțului nu întotdeauna poa-
te fi însoțit de dispariția completă a maculei. Acest lucru se întâmplă
doar în cazul când fibrele cheratinice s-au păstrat intacte. [111]
Studiile a mai mulți autori au demonstrat în mod convingător că
anume ionii de cupru sunt acea punte prin care se realizează atașarea
epitactică a cristalelor de hidroxiapatită către fibrele cheratinice și cele
de colagen, adică se produce „auto-asamblarea” unor structuri mine-
ral-organice ale țesuturilor dure dentare (conform acestui principiu se
formează orice țesut osos) (Becker, Haley, 2004).
Dacă sunt prezente fibrele de keratină, cristalizarea apatitei nu se pro-
duce haotic, la întâmplare, ci ordonat, de-a lungul fibrelor (epitaxie),
ceea ce duce în final la restabilirea refracției de lumină în zona respecti-
vă, și dispariția maculei alb-cretoase. [111]
Prezența în substanță a unui compus conținând cupru [Cu(OH)F],
care posedă proprietăți dezinfectante, facilitează protecția contra micro-
organismelor patogene, împiedicând astfel dezvoltarea cariilor radicu-
lare.
În plus, fluorurarea profundă sporește rezistența smalțului și dentinei
la abraziune. [114]
În prezent, pe piață sunt prezente următoarele produse pentru fluori-
zarea profundă:
1. „Gluftored” («Глуфторэд», «ВладМиВа», Rusia).
2. “Lichid de sigilare a smalțului” (sau lichid enamel-ermetizant,
“Tifenfluorid”) («Humanchemie», Germania).
3. “Lichid de sigilare a dentinei” (sau lichid dentin-ermetizant) («Hu-
manchemie», Germania).
4. „Hidroxid cupru-calcic» („Humanchemie», Germania). [109]

40
 Compoziția chimică a lichidului de sigilare a smalțului și a celui
de sigilare a dentinei
Este produs sub forma de seturi, fiecare dintre care include două
soluții. [111] Lichidul de sigilare a smalțului este utilizat pentru prevenția
cariei incipiente și augmentarea remineralizării smalțului cariat, dar și
blocarea proceselor de demineralizare care se produc pe suprafața din-
telui. [111,113]
Lichidul de sigilare a dentinei este destinat luptei contra deminera-
lizarea țesuturilor dintelui într-o cavitate carioasă sau sub coroană pro-
tetică. [111] Este rațional să fie utilizat la prelucrarea fisurilor adânci,
precum și la tratarea cavităților și bontului dentar în cazul unor refaceri
cu scop de prevenție a cariei secundare. [113]
Compoziția fluidului nr. 1 conține silicatexahidrură de magneziu, sul-
fatpentahidrură de cupru II, fluorura de sodiu în calitate de stabilizator
și apă distilată. [112] Soluțiile enamel-ermetizant și dentin-ermetizant
sunt, în principiu, similare, dar cu oarecare diferențe în concentrația
componentelor lor constitutive. [111] Lichidul de sigilare a dentinei po-
sedă proprietăți antibacteriene mai pronunțate datorită conținutului ridi-
cat în el a ionilor de cupru. [113]
Fluidul nr. 2 conține hidroxid de calciu cu dispersie fină. [112] În
ambele seturi se utilizează un fluid similar interschimbabil. [111]
Indicații pentru metoda de fluorizare profundă:
1. Prevenția cariilor dentare, inclusiv a celor „de biberon” și de fisură;
2. Tratamentul cariei în stadiu de maculă;
3. Tratamentul cariei de dentină înainte de aplicarea unor obturații
din materiale compozite.
4. Mineralizarea țesuturilor dentare și profilaxia demineralizării în
caz de tratament ortodontic.
5. Prevenția și tratamentul hipersensibilității la coletul dintelui (in-
clusiv a celei funcționale, după prepararea cavității carioase și a bontului
dentar).
6. Profilaxia și remineralizarea leziunilor carioase ale smalțului.
7. Scoaterea hipersensibilității și remineralizarea smalțului după al-
birea chimică a dinților.
41
 8. Tratamentul parodontitelor marginale. [111,109]

Contraindicațiile includ toate formele de fluoroză.

Avantajele metodei de fluorizare profundă:
1. Caracterul economicos al fluorizării profunde este asociat cu cos-
tul relativ scăzut al preparatelor folosite pentru aplicarea metodei, con-
sumul modest al acestora reieșind din calculul pe un dinte și reducerea
cheltuielilor de timp. [109]
2. Nu necesită oarecare echipament special suplimentar.
3. Procedura este ușor de tolerat de pacienții de toate vârstele, inclu-
siv de copii foarte mici.(Арсенина О.И. și al., 2002, 2003;. Хамадеева
А.М. și al., 2003;. Knappwost C. și al, 1999) (3)

Proprietățile lichidelor de sigilare a smalțului și a dentinei:

1. Penetrarea (difuzia) profundă în microrugozitățile porilor smalțului,
în interiorul dentinei (canalelor dentinei). Medicamentul pătrunde pe
suprafața smalțului, umplând infundibulele smalțului, precum și canale-
le dentinei. Prin microscopie electronică s-a stabilit că la aplicarea „li-
chidului dentin-ermetizant” pe pereții cavității carioase acesta pătrunde
în tubulii dentinari la o adâncime de 8-10 microni. [109]
2. Efectul de etanșare a lichidului dentin-ermetizant este legat de mo-
dificarea permeabilității dentinei, ceea ce se datorează interacțiunii chi-
mice a componentelor fluidului cu mineralele componente ale dentinei
cu formarea unor precipitate insolubile care provoacă ocluzia totală sau
parțială a tuburilor dentinari. [116] La fluorizarea profundă are loc sigi-
larea microfisurilor de smalț și cement, fapt confirmat de cercetările prin
microscopie electronică, în cadrul cărora au fost identificate schimbările
survenite în starea smalțului și porii decelați în el, constatând ultimii a
fi complet etanșați cu lichidul respectiv. Preparatele pentru fluorurarea
profundă deasemenea previn cu siguranță hipersensibilitatea/hipereste-
zia dinților după preparare pentru instalarea unor lucrări protetice (John-
ston D.W., 1995; Weintraub J.A., 2001). Hidroxidul de calciu generează
formarea unui precipitat amorf, care obturează aproximativ 50% din ori-
ficiile tubulilor dentinari (Knappwost A., 2000). [116]
42
 3. Efectul remineralizant durabil al lichidului enamel-ermetizant și al
celui dentin-ermetizant este determinat în primul rând de concentrațiile
mari de cristale de fluoruri, care rămân în pori pe parcursul a câteva luni
(de la șase luni până la doi ani) și eliberează în mod constant ioni de flu-
or, care asigură o remineralizare puternică. Ionii de cupru, de asemenea,
contribuie la remineralizarea smalțului. Cercetările Т.Г. Завьялова [3]
arată că utilizarea lichidului enamel-ermetizant pentru tratamentul cariei
incipiente este mai eficientă decât utilizarea lacului fluorurat „Bifluo-
ride 12”. Astfel, remineralizarea totală a leziunilor carioase incipiente
după 1,5 ani de la efectuarea unei fluorizări profunde printr-o serie de
tratament de 3 proceduri la intervale de 7-10 zile se constată la 27,3%
din cazuri, în timp ce utilizarea lacului fluorurat în 2 serii de tratament
(la fiecare șase luni) a câte 3 proceduri peste o zi - în 14,5% din cazuri.
Trecerea în carii superficiale la urmărirea schemelor de tratament
sus-menționate s-au raportat la 10,0% și la 25,0% de focare de demine-
ralizare, corespunzător. [109]
Efectul remineralizant excelent al fluorizării profunde a fost demon-
strat printr-un șir de studii clinice, în special, în lucrările dedicate pro-
blemei dinților hipersensibili, prevenirii cariilor dentare, inclusiv celor
fisurale. Intensificarea proceselor de remineralizare facilitează, de ase-
menea, sporirea considerabilă a rezistenței smalțului la acțiunea factori-
lor abrazivi (Gans, 2,001). [113]
4. Efectul cariostatic cu acțiune prelungită. Numeroase studii au
arătat că ionii de cupru au un efect bactericid polivalent, ducând direct
la distrugerea bacteriilor, inclusiv celor anaerobe, sporilor bacterieni
(Effinger, 1957; Fritz, 1958; Fuß, 2002). Din mecanismele de acțiune
antimicrobiană a compușilor de cupru fac parte proteoliza alcalină a
microorganismelor, dizolvarea pereților bacteriilor și sporilor acestora,
extracția sulfului din aminoacizii bacterieni. La extracția sulfului din
aminoacizii bacteriilor se formează o sulfurură de cupru greu solubilă
CuS, care, totuși, are capacitatea de a se oxida, devenind CuSO4 - un
compus care ușor disociază, și care din nou intră în reacție cu sulful
moleculelor proteice ale microbilor. Astfel, capacitatea de dezinfectare
a ionilor de cupru este permanent reînnoită.
43
 Datorită prezenței ionilor de cupru, lichidul enamel-ermetizant nu
doar augmentează remineralizarea smalțului, dar și contribuie conside-
rabil la distrugerea microbilor plăcii dentare, prevenind astfel coloni-
zarea suprafeței dintelui cu microbi cariogeni și formarea biofilmului
(Effinger, 1957). [111]
5. Lipsa acțiunii toxice grație aplicării ulterioare a hidroxidului de
calciu, conținut în fluidul nr.2. [109]
6. Lipsa acțiunii asupra adeziunii materialelor compozite restau-
rative moderne și sistemelor sale adezive, adică, nu afectează eficiența
obturării și, în consecință, - nici durata funcționării refacerilor. La apli-
carea „lichidului dentin-ermetizant” pe pereții cavității înainte de obtu-
rare el pătrunde în tubulii dentinari, asigurând etanșarea lor. Adezivul
aplicat ulterior ocupă partea centrală a lumenului tubului dentinar, iar
dentin-ermetizantul căptușește restul spațiului. [109]
7. Insolubilitatea acestor produse în soluții slabe de acizi este un
factor care asigură acțiunea protectoare față de pătrunderea componen-
telor chimice ale materialelor de obturare și a metaboliților microor-
ganismelor în pulpa dintelui (Schiff T., 2009; Hamlin D., 2009). [109]
Deaceea, «lichidul dentin-ermetizant” poate fi folosit în calitate de
obturație izolatoare (de bază).
Concomitent, lipsește permeabilitatea marginală a obturațiilor, ceea
ce reduce incidența cariei secundare.

Proprietățile negative ale fluorizării profunde

Potrivit unor surse din literatura de specialitate, metoda poate condu-
ce la colorarea smalțului în albastru.
Acest lucru se întâmplă la omiterea etapei de îndepărtare a excesului
de fluid.
Conform unui studiu din anul 2008, respectarea minuțioasă a algorit-
mului recomandat pentru realizarea fluorizării profunde permite evita-
rea predictibilă a modificării în culoare a țesuturilor dure dentare. [109]
Astfel, fluorizarea profundă a țesuturilor dure dentare este o metodă
eficientă de prevenire și tratare a cariilor dentare, fiind una de perspecti-
vă pentru utilizarea la scară largă în practica clinică stomatologică. [109]
44
 Tehnica fluorizării profunde a fisurilor cu lichidul enamel-ermetizant:
1. Curățirea suprafeții dintelui de depozite dentare. Înainte de
tratament se efectuează curățirea profesională a dinților. Cu o periuță
de dinți rotativă sunt minuțios îndepărtate depunerile dentare de pe
suprafețele masticatorii și netede ale dintilor, iar spațiile interdentare
sunt curățate cu ajutorul floss-ei. Pentru curățirea fisurilor profunde se
recurge la sonda dentară.
2. Izolarea zonei de tratare. Dintele este izolat de contactul cu sali-
va, fiind folosită diga tradițională sau rulourile de vată.
3. Uscarea. Suprafața dintelui, mai ales fisura este uscată cu jetul de
aer din puster-ul unitului dentar. Dacă pacienții suferă de hipersensibi-
litatea dinților, este suficient de uscat suprafața tratabilă prin tamponare
gentilă cu o buletă de vată uscată.
4. Aplicarea fluidului nr.1 (Fluorură silicat de magneziu). Soluția
se aplică cu ajutorul unei pensule sau bulete de vată, umectând minuțios
și abundent suprafața tratabilă timp de 20 secunde. Apoi, în cazul în care
lichidul nu s-a absorbit complet, suprafața dinților poate fi puțin desicată
cu o buletă de vată uscată sau cu jet de aer.
5. Aplicarea fluidului nr.2 (Hidroxid de calciu de dispersie fină).
Soluția se aplică cu ajutorul unei pensule sau bulete de vată, umectând
minuțios și abundent suprafața tratabilă timp de 0,5-1 minute, după care
pacientul este rugat să clătească gura. În acest moment procedura se
consideră finalizată.
La adresarea primară a pacientului prelucrarea dinților se recomandă
de a fi repetată de două ori cu un interval săptămânal. Ulterior, fluoriza-
rea profundă trebuie făcută de 1-2 ori pe an.
Tehnica aplicării lichidului dentin-ermetizant în tratamentul ca-
riilor dentare
1. Prepararea cavității carioase. La prelucrarea cavității carioase o
importanță aparte se acordă preparării acesteia corespunzător claselor
Black.
Luând în considerație rolul microflorei în dezvoltarea procesului ca-
rios, se realizează îndepărtarea completă a dentinei afectate sub contro-
lul revelatorului de carie (de ex., CariesMarker, Voco, Germany)
45
 2. Izolarea cavității carioase. Dintele este izolat de contactul cu sa-
liva, fiind folosită diga tradițională sau rulourile de vată.
3. Uscarea. După prepararea, cavitatea se irigă cu apă distilată și se
usucă cu jetul de aer din puster-ul unitului dentar.
4. Aplicarea fluidului nr.1 (Fluorură silicat de magneziu). Pe
suprafața astfel pregătită a cavității carioase (atât pe smalț, cât și pe den-
tină) se aplică cu ajutorul unei bulete de vată, pensule sau aplicator,
umectând minuțios și abundent fluidul nr.1. După aplicarea fluidului
nr.1 după 0,5-1 minute excesul de lichid se îndepărtează cu un tamponaș
de vată uscată sau se usucă puțin cu jetul de aer. Dentina urmează să
rămână ușor umedă. Dacă fluidul s-a îmbibat în totalitate, se poate trece
imediat la pasul următor, și anume, la prelucrarea cu fluidul nr.2.
5. Aplicarea fluidului nr.2 (Hidroxid de calciu de dispersie fină)
Fluidul nr. 2 este prealabil bine agitat. Mai apoi, urmează umectarea
pereților cavității în același mod ca și în cazul fluidului nr.1. Peste 0,5-
1 minut fluidul restant este îndepărtat cu ajutorul unui tamponaș uscat.
La aplicarea lichidului dentin-ermetizant în cavitățile carioase pro-
funde, situate în imediata apropiere de pulpă, este justificată începerea
prelucrării cavității în succesiune inversă, pentru a preveni pătrunderea
în pulpă a complexului intermediar (SiF6)2 , ultimul având niște mole-
cule destul de mari.
La aplicarea secvențială a fluidului nr.1, iar apoi a fluidului nr.2, com-
plexul fluoros se macină înainte de a pătrunde în tubulii dentinari din
cauza precipitării acidului silicic superpolimeric și a fluorurilor slab so-
lubile. [112]
Algoritmul efectuării tehnicii respective: După prepararea și us-
carea cavității carioase fluidul nr.2 este inițial aplicat cu dispenserul pe
pereții laterali și planșeul cavitar.
Peste 0,5-1 minut la prezența unui exces de fluid cavitatea este puțin
uscată cu o buletă de vată. Apoi cavitatea este umectată cu fluidul nr.1.
După 0,5-1 minut excesul de fluid este îndepărtat. Încă o dată aplicăm
fluidul nr.2. Lichidul în exces este îndepărtat prin tapotament ușor cu o
buletă de vată.

46
 Caz clinic:

Pacienta R.,19 ani, s-a adresat la clinica stomatologică cu acuze de

prezenţa unor macule cretoase în regiunea cervicală a dinţilor frontali
inferiori. A remarcat, de asemenea, o sensibilitate periodică a dinţilor, o
senzaţie de străpezire de la acru, sărat, dulce.
Din anamneză: maculele albe le-a observat cu 2 săptămâni în urmă,
- imediat după tratamentul ortodontic cu utilizarea tehnicii neamovibile.
În urma unei examinări au fost decelate o igienă orală deficitară, hi-
peremie şi edem al gingiei marginale, prezenţa unor depuneri dentare
moi, prezenţa unor macule cretoase ai dinţilor 33, 32, 31, 41, 42, 43 în
treimea cervicală.
Diagnostic: caria smalțului în stadiu de maculă a dinţilor 33, 32, 31,
41, 42, 43. Gingivită catarală cronică generalizată moderată.
Tratament:
În prima vizită pacientei i-a fost efectuată igiena orală profesională.
Pacientei i-au fost date instrucţii privitor la igiena orală, şi s-a făcut
o selecţie individuală a unor produse de igienă. S-a efectuat aplicarea
soluţiei de fluorură de sodiu de 1% timp de 10 minute cu schimbarea
tampoanelor de vată la fiecare 3 minute.
Pe parcursul vizitei a doua:
Spre a motiva pacientul să îngrijească adecvat cavitatea orală, a fost
efectuat un periaj de dinţi controlat, au fost din nou date sfaturi privind
alimentarea şi igiena individuală a cavităţii orale.
Ulterior, începând cu a doua serie de tratament, s-a efectuat aplicarea
soluţiei de gluconat de calciu de 10% - în număr de 20 proceduri a câte
15 minute. Fiecare a patra procedură era încheiată cu aplicarea unei so-
luţii de fluorură de sodiu de 1% timp de 10 minute.
47
 Pe parcursul terapiei reminerali-
zante, pacientul a remarcat dispari-
ţia sensibilităţii periodice şi a senza-
ţiei de străpezire a dinţilor. Vizual,
maculele albe localizate pe dinţii
33, 32, 31, 41, 42, 43 s-au redus în
dimensiuni, iar culoarea albă a de-
venit mai puţin intensă. Mod de aplicare a soluţiei de gluconat de
După finalizarea cursului de tra- calciu de 10%
tament remineralizant a fost remar-
cată restabilirea luciului natural al smalţului dinţilor frontali inferiori.

48
   

Concluzii

• Remineralizarea protejeaza dinţii contra cariilor, fiind o măsură

preventivă eficace.
• Rem-terapia trebuie să fie orientată nu doar către introducerea flu-
orului, ci, de asemenea, a unor aşa elemente cum sunt calciul, fosforul.
• Rem-terapia este eficientă la etapa iniţială a cariei, permiţând păs-
trarea dintelui şi lichidarea cariei dentare fără o prelucrare mecanică.
• Terapia remineralizantă este utilă în lupta contra hipersensibilităţii,
deoarece ultima este o consecinţă a demineralizării dinţilor.
• Remineralizarea compensează lipsa sau pierderea mineralelor din
smalţul dinţilor după albire, pe parcursul tratamentului ortodontic în
adolescenţă în perioada de creştere activă, în timpul sarcinii caracteri-
zată prin necesităţile sporite ale fătului în ceea ce priveşte substanţele
minerale.

49
   

Bibliografia:

1. Allais G. Биопленка полости рта // Новое в стоматологии. - 2006. - № 4 (136). - С. 4-14.

2. Allais G. Кариес - биологические факторы. Часть 1.1 // Новое в стоматологии. - 2008.
- № 2 (150). - С. 14-27.
3. Allais G. Кариес - биологические факторы. Часть 1.2 // Новое в стоматологии. - 2008.
- № 3 (151). - С. 46-55.
4. Bohner M. Physical and chemical aspects of calcium phosphates used in spinal surgery //
Europ. Spine. J.. - 2001. - Vol. 10. - P. 114-121
5. Dorozhkin S.V. și al. Biological and medical significance of calcium phosphates // Angew.
Chem. Int. Ed. - 2002. - V.41.P.3130-3146.
6. Du M. Randomized controlled trial on fluoride varnish application for treatment of white
spot lesion after fixed orthodontic treatment // Clin Oral Investig. - 2012. - Vol. 16 (2). - P.
463-468.
7. Featherstone J.D. și al. Minimal intervention dentistry: part 1. From ‘compulsive’ restor-
ative dentistry to rational therapeutic strategies // Br Dent J. - 2012. - Vol. 213 (9). - P.
441-445.
8. Featherstone J.D. și al. The role of remineralizing and anticaries agents in caries manage-
ment // Adv Dent Res. - 2012. - Vol. 24 (2). - P. 28-31.
9. Ferreira J.M. Therapeutic effect of two fluoride varnishes on white spot lesions: a random-
ized clinical trial // Braz Oral Res. - 2009. - Vol. 23 (4). - P. 446-451.
10. Helebrant A. și al. The influence simulated body fluid composition on carbonated hy-
droxyapatite formation. // Ceramics-Silikaty. - 2002. - V. 46(1).-P.9-14.
11. Juric H. Предотвращение или лечение? // Дентал Юг. - - № 3 (32). - С. 32-34.
12. Kielbassa AM. și al. Effects of irradiation on in situ remineralization of human and bovine
enamel demineralized in vitro // Quintessenz. - 2006. - Vol. 40. - P. 130-135.
13. Lagerweij M.D. și al. Prevention of erosion and abrasion by a high fluoride concentracion
gel applied at high frequencies. // Caries Res. - 2006. - Vol. 40. — P. 148-153.
14. Laurence J.W. Современное состояние средств реминерализации эмали // Проблемы
стоматологии. - 2010. - Vol. 4. - P. 17-20.
15. Laurisch L.W. Определение риска возникновения кариеса // Новое в стоматологии. -
2013. - № 4 (192). - P. 2-13.
16. Lin C-M. și al. Biomimetic growth of apatite on electrolytic Ti02 coatings in simulated
body fluid. // Materials Science and Engineering. - 2006. - V.26. - P. 54-64.
17. Lynch R.J.M. și al. Effect of calcium glycerophosphate on demineralization in an in vitro
biofilm model. // Caries Res. - 2006. - Vol. 40. - P. 142-147.
18. Manton DJ. și al. Remineralization of enamel subsurface lesions in situ by the use of three
commercially available sugar-free gums // Int J PaediatrDent. - 2008. - Vol. 18 (4). - P.
284-290.
19. Meyer-Lueckel H. și al. Improved resin infiltration of natural caries lesions // J. Dent. Res.
- 2008. - Vol. 87 (12). - Р. 1112— 1116.
50
20. Meyer-Lueckel H. și al. Progression of artificial enamel caries lesions after infiltration with
experimental light curing resins // Caries Res. - 2008. - Vol. 42. - P. 117-124.
21. Mickenautsch S. Введение в минимально инвазивную стоматологию // Дентал Юг. -
2007. - № 2. - С. 10-14.
22. Moberg Skold U. și al. Effect of school-based fluoride varnish programmes on approximal
caries in adolescents from different caries risk areas // Caries Res. - 2005. - Vol. 39. - P.
273-279.
23. Muller L. și al. Preparation of SBF with different НСОЗ -content and its influence on the
composition of biomimetic apatites. // Acta Biomater. — 2006. - V. 2. - P. 181-189.
24. Orlovskii V.P. și al. Hydroxyapatite and hydroxyapatite-matrix materials: a survey // Rus-
sian J. Inorg. Chem. - 2001. - V.46, Suppl. 2. - P. 129-149.
25. Paris S. și al. Influence of application time on caries infiltration in primary teeth // Inter-
national Journal ofPediatric Dentistry. - 2009. - Vol. 19. - P. 1-9.
26. Paris S. și al. Masking of labial enamel white spot lesions by resin infiltration a clinical
report // Quintesence Int. - 2009. - Vol. 9. - P. 1-6.
27. Reich E. Профилактика кариеса сегодня // Новое в стоматологии. - 2011. - № 6 (178).
- С. 6-15.
28. Robinson С. Эффективность фторидов в лечении патологий зубов // Caries Research.
- 2004. - № 38. - С. 268-276.
29. Tagliaferro E.P.S. și al. Combined effects of carbon dioxide laser and fluoride on deminer-
alized primary enamel: an in vitro study // Caries Res - 2007. - V.41. - P. 74-76.
30. Алейников А.С. Инновационная технология лечения кариеса эмали зубов // Dental-
Forum. - 2011. - №2 3. - С. 12.
31. Алеханова И.Ф. și al. Сравнительная характеристика современных методов лечения
гиперестезии зубов. // http: www.volgostom.ru /stati-nauchnie-terapiya sravnitelnaya-
charakteristika-sovremennich-metodov-lecheniya-giperestezii-zubov.
32. Баринов С.М. Динамическая усталость пористой гидроксиапатитовой керамики //
Огнеупоры и техническая керамика. 1997. №2. С.36.
33. Баринов С.М. și al. Биокерамика на основе фосфатов кальция. // М. - Наука, 2005. -
204с.
34. Белоклицкая Г.Ф. Новые аспекты лечебно-профилактического механизма действия
зубной пасты «Sensodyne-F» у больных генерализованным пародонтитом с син-
дромом цервикальной гиперестезии // Современная стоматология. - 2003. - №1. - С.
61-64.
35. Белоклицкая Г.Ф. Клинико-лабораторное обоснование алгоритма диагностических
и лечебных действий при цервикальной гиперестезии, сопутствующей заболева-
ниям тканей пародонта // Современная стоматология. – 2006. - №3. – С.49-53.
36. Белоклицкая Г.Ф. Влияние зубной пасты Sensodyne F на содержание макро- и ми-
кроелементов в ротовой жидкости больных генерализованным пародонтитом с
синдромом цервикальной гиперестезии // Современная стоматология. – 2003. - №2.
– С.53-57.
37. Белоклицкая Г.Ф. Диагностико-терапевтический алгоритм действий при гипересте-
зии дентина, что усугубляет течение заболеваний тканей пародонта // Имплантоло-
гия, Пародонтология, Остеология. - 2008. - № 2 (10). - С. 98-102.
38. Боровский Е.В și al. Биология полости рта. // М.: Медицина, - 1991.-с. 301.
39. Боровский Е.В și al. Реминерализация твердых тканей зуба // Стоматология. - Москва.
- 1977. - №2. - с. 77-84.
51
40. Боровский Е.В. Терапевтическая стоматология // Москва ♦ МЕДИЦИНСКАЯ КНИГА
♦ 2004
41. Боровский Е.В. Профилактическая направленность при лечении пациентов с кари-
есом зубов // Стоматология. - - № 3. - С. 23-25.
42. Боровский Е.В. și al. Кариес зубов. // М.: Медицина, 1979. 256 с.
43. Боровский Е.В. și al. Нарушение процесса минерализации твердых тканей зуба и
принципы его регуляции // Стоматология. – 1984. – Т.63, №5. – С.19-22.
44. Боровский Е.В. și al. Последовательность применения реминерализующих раство-
ров и фторида натрия, рекомендуемая для профилактики и лечения кариеса зу-
бов, и лечение на стадии белого пятна // Стоматология. - 1994.-№1 .- С.5-6.
45. Боровский Е.В. și al. Лечение кариеса в стадии белого пятна у детей методом глубо-
кого фторирования. // Клин. Стомат. - 2002. - №2. — С.10-14.
46. Боровский Е.В. și al. Лечение кариеса в стадии белого пятна. // В кн.: Профилактика
и раннее лечение стоматологических заболеваний. - Матер. VII Республ. конф. стомат.
Латв. ССР, 17-18 февраля, Рига. - 1972 - с. 68-71.
47. Боровский Е.В. și al. Взаимодействие общих и местных факторов в патогенезе кари-
еса зубов. // В кн.: Съезд стоматологов РСФСР, 3-й, Труды - Волгоград. - 1976 - с.22-29.
48. Боровский Е.В. și al. Содержание кальция, фосфора и фтора в поверхностном слое
эмали при кариесе и сходным с ним поражениях зубов // Стоматология. - 1982. - №3.
- с.32-35.
49. Боровский Е.В. și al. Процессы де- и реминерализации поверхностного слоя эмали
интактных и депульпированных зубов // Стоматология. - 1989. - №3. - с.4-7.
50. Воложин А.И. și al. Остеопластическая эффективность различных форм гидрокси-
апатита по данным экспериментальноморфологического исследования // Стомато-
логия. - 2000.- т. 79, №3. - с.4-6.
51. Воложин А.И. și al. Патофизиологическое обоснование профилактики осложнений
при одонтопрепарировании // Сб. науч. трудов. - М. - 2003. - с.22-25.
52. Воложин А.И. și al. Создание нового поколения биосовместимых материалов на
основе фосфатов кальция для широкого применения в медицинской практике //
Технологии живых систем. - 2004. - Т. 1, №1. - с.41-56.
53. Гилёва О.С. Вычислительное моделирование начальной стадии кариеса зубов: гео-
метрическое моделирование зуба // Вестник Пермского университета. Серия: Мате-
матика. Механика. Информатика. - 2012. - № 2. - С. 20-25.
54. Гилёва О.С. Комплексный подход к оценке эстетико-функциональных результатов
кариес-инфильтрации при лечении кариеса эмали // Современные проблемы науки
и образования. - 2013. - № 2. - С. 61-61.
55. Gnatiuc P.; Terehov A.; Năstase C. Profilaxia cariei şi a fluorozei. În: Analele ştiinţifice ale
USMF N. Testemiţanu, Ediţia XII-a, volumul 4, Ch. 2011 473-475.
56. Терехов А., Нэстасе К. Консервативное лечение кариеса или реминерализация (ре-
минерализующая терапия) зубной эмали. În: Medicina stomatologică. 2011, 2(19), 36-
44.
57. Горбуленко В.Б. Изменение неорганического кальция и фосфора, рН среды слюны
при гиперестезии твердых тканей зубов // Новое в стоматологии. - 2003. - № 2 (110).
- С. 70-72.
58. Диков Д. Применение купрала и эмаль-герметизирующего ликвида в терапевтиче-
ской стоматологии // Стоматология для всех. - 2009. - № 1. - С. 14-22.

52
59. Еремина Н.В. Использование эмаль-герметизирующего ликвида для профилактики
и лечения кариеса и гиперестезии зубов // Саратовский научно-медицинский журнал.
- 2011. - № 1. - С. 290-291.
60. Загорский В.А. Свойства тканей зуба // Маэстро стоматологии. - 2011. - № 42. - С. 74-78.
61. Кириллова Е.В. Эффективность реминерализующей терапии гелем «R.O.C.S.
Medical Minerals» у взрослых и детей. // СТОМАТОЛОГИЧЕСКИЙ КОЛЛЕДЖ №
01 /Вестник Ассоциации гигиенистов стоматологических России/ СЕНТЯБРЬ ♦ 2010
62. Кисельникова Л.П. Перспективы местного применения фторидов в клинической
стоматологии // Маэстро стоматологии. - 2007. - № 2. - С. 18-22.
63. Кисельникова Л.П. și al. Микробиологическое состояние биоплёнки зуба при при-
менении хлоргексидина и ксилита при лечении кариеса у детей. // МГМСУ. http://
www.grandex.ru/medicine/text/12186.html 26.08.2009
64. Климек И. Роль защитного слоя фторида кальция в предупреждении развития ка-
риозных поражений твёрдых тканей зуба // Маэстро стоматологии. - 2008. - № 1
(29). - С. 44-46.
65. Кнаппвост А. О роли системного и локального фторирования в профилактике ка-
риеса. Метод глубокого фторирования // Новое в стоматологии. - 2004. - № 1 (117).
- С. 39-42.
66. Кобиясова И.В. Опыт применения аппликационного геля «R.O.C.S. Medical
Minerals» в профилактике и лечении кариеса эмали // Клиническая стоматология.
- 2008. - № 2. - С. 72-74.
67. Козьменко А.Н. și al. Пути повышения эффективности лечения гиперестезии зубов
у лиц с заболеваниями пародонта. // Мир науки, культуры, образования. № 4 (47)
2014. Стр.338-341
68. Крихели Н.И. Особенности лечения пациентов с очаговой деминерализацией эмали
зубов // Российский стоматологический журнал. - 2007. - № 1. - С. 17-18.
69. Кузнецова Е.А. Применение реминерализующего препарата, содержащего кальций
и фосфат, в сочетании с озонотерапией при лечении кариеса эмали эмали // Dental
Forum. - 2013. - № 3. - С. 57-58.
70. Кузьмина Э.М. și al. Влияние профилактических средств на состояние твердых тка-
ней зубов при отбеливании // Новое в стоматологии 2001, N 2. С. 84-87.
71. Кузьмина Э.М. și al. Фториды в клинической стоматологии. // М. - 2001.
72. Кулагина Е.В. Индивидуальные назубные каппы-шины для пролонгированного ис-
пользования местных медикаментов и фиксации подвижных зубов при лечении
генерализованного пародонтита // Современная стоматология. – 2003. – № 2.
73. Леонтьев В.К. Кариес зубов - сложные и нерешенные проблемы // Новое в стомато-
логии. - 2003. - №6. - С. 6-8.
74. Леонтьев В.К. și al. Механизмы кислотного растворения эмали // Стоматология. -
1982. - №1.- с.4-7.
75. Леонтьев В.К. Особенности декальцинации эмали с различным уровнем минерали-
зации // Стоматология. - 1984. - № 4. - с. 44.
76. Леонтьев В.К. și al. Оценка основных направлений развития стоматологии. // М.:
Медицинская книга, - 2003. - 280 с.
77. Леонтьев В.К. și al. Состав для лечения кариеса зубов // №3275192/28-13; за-
явл.11.02.81 /А .С. 1114421 ССР , МКИЗ А61 К6/02/; опубл. 23.09.84. Бюл. №55.
78. Леонтьев В.К. și al. Способ лечения начального кариеса зубов // №3859042/28 14; за-
явл. 27.02.85/ А .С. 1431758 ССР (51) 4 А61 К 6/02./; опубл. 23.10.88. Бюл. №39.
53
79. Лукомский И.Г. Патология и клиника кариеса // Клиническая стоматология. - 2013. -
№ 1. - С. 13-17.
80. Майер Г. Современные принципы лечения с использованием капп // Квинтэссен-
ция. – 2009. – № 3.
81. Макеева И.М. Клинико-лабораторное обоснование способа лечения кариеса мето-
дом инфильтрации в комбинации с профессиональным отбеливанием. Часть 1 //
Клиническая стоматология. - 2011. - № 1 (57). - С. 24-26.
82. Макеева И.М. Сочетание лечения кариеса методом инфильтрации с профессиональ-
ным отбеливанием. Описание клинического случая // Клиническая стоматология.
- 2011. - № 2 (58). - С. 4-8.
83. Максимовская Л.Н. Инфильтрационный метод лечения кариеса эмали // Dental
Forum. - 2012. - № 5. - С. 90.
84. Максимовская Л.Н. Инновационные технологии в стоматологии. Лечение кариеса
эмали методом инфильтрации // Клиническая стоматология. - 2012. - № 1. - С. 4-6.
85. Максимовская Л.Н. Эффективность использования метода инфильтрации при лече-
нии кариеса эмали // Российская стоматология. - 2012. - № 2. - С. 22-24.
86. Николаев А.И. Методика инфильтрации - новая технология лечения начальных ка-
риозных поражений зубов // Клиническая стоматология. - 2010. - № 2 (54). - С. 14-18.
87. Окушко В.Р. Основы физиологии зуба // М.: Newdent, 2008. - 344 с.
88. Окушко В.Р. Физиология эмали и проблема кариеса зубов. // Кишинев - 1989. - с.80.
89. Орловский В.П. și al. Синтез и физико- химическое исследование глицинсодержаще-
го гидроксиапатита кальция // Ж. неорг. материалы. 2000. Т. 45, №4. С.648.
90. Садовский В.В. Применение высокотехнологичных методов в диагностике заболе-
ваний зубов // Институт Стоматологии. - 2008. - № 1 (38). - С. 74-75.
91. Руснак Б.С. și al. Флюороз зубов// Кишинев: Картя молдовеняскэ, 1968.-107с.
92. Соловьёва А.М. Основы противокариозного эффекта фторидов // Клиническая стома-
тология. - 2009. - № 4. - С. 32-34.
93. Сунцов В.Г. Применение лечебно-профилактических гелей в стоматологической
практике // Омск: ОмГМА, 2007. - 164 с.
94. Сунцов В.Г. Сравнительная оценка эффективности лечения очаговой деминерали-
зации эмали методом глубокого фторирования и аппликациями трехкомпонент-
ного реминерализующего геля // Институт Стоматологии. - 2006. -№ 3 (32). С. 80-82.
95. Сущенко А.В. și al. Эффективность профилактики и лечения кариеса эмали у детей
младшего возраста отечественным фторлаком // Вестник новых медицинских тех-
нологий. - 2012. - № 2. - С. 282.
96. Терехова Т.Н. și al. Кариес-протективное действие фтор-содержащих лаков на пер-
вые постоянные моляры у младших школьников // Клиническая стоматология. -
2011. - № 1. - С. 4-6.
97. Тилструп А. Особенности ведения пациентов с начальным и вторичным кариесом
// QI. - 2007. - № 3. - С. 243-247.
98. Улитовский С.Б. și al. Местные методы профилактики кариеса зубов - герметизация
и фторирование // Дентал Юг. - 2008. - № 5. - С. 22-23.
99. Фадеева И.В. și al. Синтез и структура магнийсодержащих гидроксиапатитов. // Не-
органические материалы. - 2003. - Т. 39, №9. - С. 1102-1105.
100. Фёдоров Ю.А. și al. Клинические возможности применения современных ремине-
рализующих составов у взрослых // Клиническая стоматология. - 2008. - № 3 (47). - С.
32-34.
54
101. Хидирбегишвили О.Э. Современная кариесология // Москва ♦ МЕДИЦИНСКАЯ
КНИГА ♦ 2006
102. Щварцнау В.И. Нормализация минерального обмена в ротовой полости при лече-
нии гиперестезии зубов // Вестник стоматологии. - 2005. - № 2. - С. 71-74.
103. Ярова С.П. și al. Отдаленные результаты лечения гиперестезии твердых тканей
зуба реминерализующей терапией. // Український стоматологічний альманах, № 5,
2013. Pp.43-46.
104. Гнатюк П.Я. și al. Способ лечения флюороза зубов (Рационализаторское предложе-
ние)/ // П.Я. Гнатюк, М.Л.Елашко; заявл. 11.05.83; опубл. 13.05.83.
105. Gnatiuc P.; Terehov A.; Năstase C. Tratamentul conservativ combinat în discromii
dentare superficiale. În: Analele ştiinţifice ale USMF N. Testemiţanu, Ed.XII-a, vol. 4, Ch.
2011 476-482.
106. Гнатюк П.Я. și al. Применение реминерализующей терапии 10% раствором глюко-
ната кальция при лечении флюороза (Рационализаторское предложение)/ // П.Я.
Гнатюк, В.З.Бурлаку; заявл. 28.01.83; опубл. 31.01.83.
107. Năstase C., Terehov A. Terapia remineralizantă a cariei dentare incipiente. Chişinău,
USMF «N.Testemiţanu», 2011; - 28 p.
108. Terehov А., Năstase C. Unele aspecte ale hipersensibilităţii dentare, Anale ştiinţifice a
USMF. Probleme clinico-chirurgicale, Chişinău 2009, Ed. a X-a, vol. IV, p. 457 – 460.
109. Бутвиловский А.В., Бурак Ж.М., Наумович Д.Н., Винникова Н.Н., Кухмар Н.Г. Глубо-
кое фторирование твердых тканей зубов: механизм действия, показания к при-
менению // Современная стоматология. - 2010, No1. - С. 30-33.
110. «Дентал ринг: профилактика стоматологических заболеваний»
111. Садовский В. В. Клинические технологии блокирования кариеса – М.: Медицинская
книга, 2005. – 26 с.
112. Келденова Д.К. Лечение начального кариеса методом глубокого фторирования.
Вестник КАЗНМУ, №2-2012. Pp.141-142
113. Кнаппвост А. Глубокое фторирование - реминерализация эмали, основанная на
физиологических и химических свойствах фтора.
114. Кнаппвост А. Лечение гиперестезии шейки зуба с помощью эмаль -герметизирую-
щего ликвида // Вестник стоматологии. — 1999. № 8 (75). - С. 11.
115. Кнаппвост А. Эмаль-герметизирующий ликвид. Механизмы кариесопрофилакти-
ческого действия. 4 p. http://hch.e-aptieka.eu/doc/Tiefenfluorid_application.pdf
116. Ковалева М.С. Морфологическая картина состояния тканей зуба при лечении ка-
риеса дентина с применением дентин-герметизирующей жидкости и низкоинтен-
сивного лазерного излучения (экспериментальное исследование). Вестник новго-
родского государственного университета, №71 Т.1, 2013. pp.116-118.
117. Маслак Е. Е., Фурсик Д. И., Куюмджиди Н. В., Хмызова Т. Г., Каменнова Т. Н., Афонина
И. В. Лекарственные средства, применяемые в комплексном лечении дошколь-
ников с высокой активностью кариеса зубов. Научно-информационный журнал ас-
социации клинических фармакологов, № 5 (37), 2010; pp.3-9. http://www.volgmed.ru/
uploads/journals/articles/1348484589-drugs-bulletin-2010-5-1577.pdf
118. Аммаев М. Г., Фатталь Р. К., Таиров В. В., Мелехов С. В. Усовершенствованный
способ оценки эффективности лечения начального кариеса. Кубанский научный
медицинский вестник № 6 (141. 2013. Pp.32-34.

55
   

Cuprins
Generalităţi 3
Premizele tratamentului conservativ al cariei incipiente 5
Scopul cercetării 8
Indicaţii pentru terapia remineralizantă 12
Remedii pentru tratamentul remineralizant 14
Tehnicile tratamentului remineralizant topic 18
A. Tratamentul remineralizant după Borovsky-Leus 18
B. Tratamentul remineralizant cu Remodent și Profokar 19
C. Terapia remineralizantă a dinților cu utilizarea fluorurării
superficiale 20
Cele mai frecvente metode de aplicare a fluorurilor 21
D. Tratamentul remineralizant cu cape 28
E. Tratamentul remineralizant prin electroforeză 30
F. Tratamentul cariei dentare incipiente prin iradierea cu
laserul heliu-neonic 31
Caracterul fazic al acţiunii fluorurilor asupra smalţului dentar 32
Modalităţi de sporire a eficienţei remediilor remineralizante 33
Fluorizarea profundă a țesuturilor dure dentare 38
Caz clinic 47
Concluzii 49
Bibliografia 50
56