Sunteți pe pagina 1din 43

MATERIALE DENTARE

DE OBTURAȚIE
 Dr. Corneliu NĂSTASE,

Catedra Stomatologie terapeutică

USMF „N.Testemiţanu”,

R.Moldova
2018
Obturarea cavității carioase
 reprezintă etapa finală, esențială și
importantă de tratament al cariei dentare și
al complicațiilor ei, care prevede refacerea
obligatorie a conturului coroanei dentare cu
scopul restabilirii morfologiei anatomice și
a funcției fiziologice a dintelui prin
substituirea (cu material obturator special a)
țesuturilor dure dentare pierdute.
 Procesul de perfecționare a materialelor de
obturație moderne decurge continuu: se
îmbunătățesc caracteristicile lor mecanice și
estetice, sporește compatibilitatea biologică, se
extinde aplicarea în practica clinică a principiilor
de unire micromecanică și chimică a obturației
cu țesuturile dure dentare, sunt elaborate
metodici de obturare, ce permit restabilirea nu
doar a formei și aspectului exterior al dintelui,
dar și a caracteristicilor lui biomecanice și
optice.
Înlocuirea vechiul termen
„MATERIALE DE PLOMBARE”
 Vechiul termen de „materiale de plombare”
la momentul actual este treptat înlocuit de
termenul „materiale de restaurare” sau
„materiale restaurative”.
Restaurare
 se numește procesul de restabilire a integrității
(dinților distruși) și corecția parametrilor
estetici și funcționali ai dinților cu materiale de
obturare estetice moderne nemijlocit în
cavitatea bucală.
 Dacă la plombare se restabilesc în principal
caracteristicile funcționale ale dintelui, atunci la
restaurare țesuturile dure dentare pierdute sunt
substituite cu un material, ce imită dentina și
smalțul, transparența și gama de culori.
Succesul tratării cariei dentare și
durata obturațiilor
 depind de multe condiții, inclusiv de
alegerea rațională și aplicarea corectă a
materialului restaurativ.
 Alegerea materialului de obturare trebuie
efectuată reieșind din particularitățile de
vârstă, structura țesuturilor dentare,
apartenența de grup a dintelui, starea pulpei,
precum și de gradul de activitate a
procesului carios.
Cerințe către a.n.
material stomatologic ideal
 W.D. Miller la sfârșitul sec. XIX –
începutul sec. XX să formuleze principalele
cerințe către a.n. material stomatologic
ideal.
 Aceste cerințe nu și-au pierdut importanța și
în prezent. Ele sunt:
Cerințe către a.n. material
stomatologic ideal (continuare)
 1. Să fie nedăunător față de organism în
general, și indiferent către țesuturile dentare
dure și țesuturile moi ale cavității bucale
(adică trebuie să fie biologic compatibil cu
țesuturile dentare, membrana mucoasă a
cavității bucale și organismul uman în
general).
Cerințe către a.n. material
stomatologic ideal (continuare)
 2. Să fie chimic stabil la acțiunea fluidului
dentinar și fluidului bucal (salivei), și
rezistent la acțiunea alimentelor lichide.
 3. Să posede o duritate mecanică
aproximativ cu cea a smalțului, deoarece în
procesul de mestecare apar solicitări
importante (30 — 70 kg), și să fie
deasemenea rezistent la abraziere și nici el
să nu prezinte proprietăți abrazive.
Cerințe către a.n. material
stomatologic ideal (continuare)
 4. Să adere strâns la pereții cavitari,
asigurând proprietăți de etanșare obturației;
să posede o retenție micromecanică
satisfăcătoare și să prezinte o adeziune bună
către țesuturile dentare dure sau alte
materiale în condiții de umiditate.
Cerințe către a.n. material
stomatologic ideal (continuare)
 5. Să posede caracteristici de manipulare
bune:
 a) Să fie plastice la introducerea în cavitatea
carioasăși la modelarea plombei;
 b) să prezinte o „viabilitate” suficientă în
stare plastică;
 c) să fie inserat ușor în cavitatea carioasă;
 d) să nu se lipească de instrumente.
Cerințe către a.n. material
stomatologic ideal (continuare)
 6. Să păstreze pe timp îndelungat o
stabilitate spațială (a formei și volumului),
iar în timpul și după priză să nu se taseze,
pentru a avea o adaptare marginală perfectă.
 7. Să fie minim dependent de umiditate în
procesul obturării și prizei; să facă priză în
prezența apei și salivei în cavitatea bucală
timp de 5-10 min.
Cerințe către a.n. material
stomatologic ideal (continuare)
 8. Să posede conductibilitate termică joasă
(ea nu trebuie să difere esențial de
conductibilitate termică a smalțului și
dentinei) pentru a evita lezarea termică a
pulpei.
 9. Coeficientul de dilatare termică să fie
aproximativ egal cu cel al țesuturilor dure
dentare.
Cerințe către a.n. material
stomatologic ideal (continuare)
 10. Să aibă pH-ul aproape de 7,0 în timpul
și după priza materialului.
 11. Să prezinte o stabilitate a culorii, și să
nu coloreze.
 12. Să prezinte un coeficient minim de
absorbție a apei.
 13. Să fie radioopac (să posede opacitate
radiologică).
Cerințe către a.n. material
stomatologic ideal (continuare)
 14. Să posede proprietăți anti-carie,
antiseptice și anti-inflamatorii.
 15. După întărire să aibă un efect cosmetic
superior, imitând maxim smalțul dintelui
prin culoare, transparență și luciu.
 16. Să posede un termen îndelungat de
folosire, să nu necesite condiții speciale de
păstrare și de transportare.
Cerințe către a.n. material
stomatologic ideal (continuare)
 Din păcate, până în prezent nu a fost creat
un material de obturație ideal, care să
combine perfect toate cerințele înaintate.
 Deși, în principiu, materialele de obturație
de durată moderne corespund majorității din
exigențele enumerate mai sus.
Caracteristicile materialelor de
obturație de durată moderne
 • dispun de suficientă soliditate, rezistență către
abraziere, termoconductibilitate redusă față de
țesuturile corespunzătoare ale dintelui,
coeficientul de dilatare termică, caracteristici
plastice bune, aderă strâns la pereții cavității, și
asigură etanșarea ermetică a cavităților în dinți,
păstrează timp îndelungat forma și volumul.
Caracteristicile materialelor de
obturație de durată moderne
 • rezistă acțiunii solubilizante a fluidului
bucal, se modifică minim sub acțiunea
umidității în procesul obturării și prizei,
posedă o acțiune anticarioasă, și sunt
stabile, având un termen destul de lung de
păstrare.
Caracteristicile materialelor de
obturație de durată moderne
 • Aspectul estetic al materialelor de
obturație moderne asigură stomatologului
posibilitatea unei diversități în alegerea
transparenței, culorii și nuanțeii
corespunzător dinților naturali ai
pacientului.
Particularități tehnologice, de
exploatare și biologice.
 tehnologice - fluiditatea materialului,
solidifierea și finalul prizei, comoditatea
malaxării și modificările, apărute în material în
procesul de obturare;
 de exploatare — rezistența, durabilitatea,
valoarea estetică;
 biologice — gradul de indiferență față de
țesuturile dentare și cele ale cavității bucale,
reacția țesuturilor dentare și parodontale la
materialele de obturație.
Caracteristicile principale ale
materialelor de obturație:
 • Adezi(un)e (aderare) a obturației la țesuturile
dure dentare —este o legătură chimică între
două suprafețe diferite, în particular, — a
materialului de obturație cu țesuturile dure
dentare.
 • Retracția obturației — (micșorare în volum)
— în timpul prizei materialului de obturație. La
o retracție importantă a materialului de obturație
între pereții cavității și plombă se formează un
spațiu, ceea ce poate duce la recidiva cariei.
 • Dezintegrarea obturației — reprezintă un
proces de distrucție la acțiunea salivei.
Rezistența la dizolvarea în fluidul bucal permite
păstrarea volumului și masei obturației.
 • Adaptare marginală etanșă a obturației —
(apropierea materialului de obturație către
pereții cavității carioase). Această situație
depinde de coeficientul de retracție a
materialului de obturație, coeficientul de dilatare
termică și de adeziune la țesuturile dure dentare.
 Abraziune — (micșorare în volum prin
pierderea masei plombei la uzura prin
frecare) — este un indice de durabilitate a
obturației; se exprimă prin pierderea masei
specimenului în raport cu suprafața lui ce
contactează cu abrazivul (determinat în
condiții de laborator), și se exprimă prin
grame pe 1 cm2.
• Limita de soliditate (de rupere) a obturației —
este rezistența (de rupere) la lovitură, la
încovoiere, la compresiune.
• Coeficientul de dilatare termică a
materialului de obturație — este un proces, care
se observă în cadrul testului de obturație în
timpul polimerizării și în plombă ca răspuns la
acțiunea excitanților termici. El trebuie să fie
aproximativ egal cu dilatarea termică a
țesuturilor dentare, deoarece anume de la această
dilatare depinde soliditatea și durabilitatea
obturației, și integritatea smalțului dentar.
 • Viabilitatea (durata stării plastice,
perioada adezivă plastică, timpul de lucru)
a masei de formare (a aluatului de
obturație) — reprezintă timpul, suficient
pentru ca medicul stomatolog să introducă
masa de obturație în cavitatea carioasă a
dintelui, să o condenseze, adaptându-l intim
la pereți și planșeu, și să formeze partea
absentă a dintelui până la momentul
solidifierii ei.
 • Consistența optimă de amestecare a
masei de formare (a aluatului de obturație)
— este cea recomandată de instrucțiunea
firmei producătoare. Indicele respectiv
influențează asupra rezistenței obturației,
stabilitatea ei chimică, duratei de priză și, în
final, asupra termenului de servire a
obturației.
 O importanță aparte îi revine și
transparenței materialelor de obturație, care
asigură asemănarea exterioară a obturației
cu smalțul dentar, iar o asemenea asemănare
este proprie doar cimenturilor silicate și
materialelor compozite.
CLASIFICAREA MATERIALELOR
DE OBTURAȚIE MODERNE
 I. Materiale pentru obturații definitive [de
durată] — pentru restabilirea formei anatomice
și a funcțiilor.
 1. Materiale pentru obturarea directă a
dinților.
 — Cimenturi (minerale, polimerice);
 — Materiale de obturație metalice (amalgame,
coezive);
 — Materiale de obturație polimerice (mase
plastice, compozite, compomere, ormocere).
 2. Materiale pentru obturarea indirectă a
dinților.
 — metalice;
 — ceramice;
 — polimerice.
 II. Materiale pentru obturații coronare
provizorii — pentru plombarea temporară a
cavității dentare.

 III. Materiale pentru obturații [căptușeli]
:
 — curative;
 — izolatorii.
 IV. Materiale pentru umplerea canalelor
radiculare.
 1. Materiale pentru obturații provizorii;
 2. Paste (sealer);
 3. Filler.
 V. Adezive.
 1. Autopolimerizabile (cu polimerizare
chimică);
 2. fotopolimerizabile;
 3. dual cure.
 VI. Sigilanți superficiali.
 1. Fisurale;
 2. radiculare;
 3. pentru obturații.
MATERIALELE PENTRU OBTURAȚII
PROVIZORII ȘI PANSAMENTE

 Materiale pentru obturații provizorii sunt


folosite pentru închiderea etanșă provizorie
a cavității (cu scop diagnostic sau curativ)
în cazurile când, conform indicațiilor
clinice, este imposibil de a finaliza
tratamentul cariei și complicațiilor ei într-o
singură vizită, cu scopul de a izola cavitatea
carioasă și cea dentară (ori canalele
radiculare) de mediul extern, sau pentru
fixarea preparatelor medicamentoase.
Indicațiile către aplicarea
obturațiilor provizorii sunt:
 — tratamentul cariei profunde (prima
vizită);
 — tratamentul pulpitei prin metodă
biologică;
 — obturarea provizorie după umplerea
canalului radicular.
Obturațiile provizorii
 sunt calculate pentru un termen restrâns: de la o
zi până la câteva luni (frecvent 6 -12 luni, — în
dependență de scopul aplicării). Cel mai des
sunt folosite cimenturile de zinc-eugenol, zinc-
fosfat, policarboxilic sau glasionomer.
 Obturațiile provizorii sunt aplicate nemijlocit pe
fundul și pereții cavității, prealabil curățite și
uscate.
 Restabilirea formelor anatomice ale dintelui și,
în mod special, a punctului de contact este
obligatorie.
Materialele pentru obturații
provizorii sunt aplicate pentru:
 — pansamente (la tratarea cariei și a
complicațiilor ei),
 — obturații de control (la diagnosticarea cariei și
pulpitei),
 — obturarea dinților deciduali (când au mai rămas
cel mult 6 luni până la înlocuirea lor cu dinți
permanenți),
 — obturații izolatorii,
 — fixarea provizorie a construcțiilor protetice,
 — obturarea curativă provizorie a canalelor
radiculare.
Pansamentul
 este o variantă a obturației provizorii, aplicată
pe un termen de 1-14 zile în cazul necesității de
a izola un medicament toxic subiacent (pastă
arsenicoasă, pastă de paraformalină etc.),
aplicat temporar, de contactul cu mediul
cavității bucale.
 Pacientul este prevenit despre necesitatea de a
se prezenta la o dată oarecare la medic pentru a
fi înlăturat sau de a-l îndepărta cu forțe proprii
(detașare prin scobire).
Obturația provizorie
(propriu-zisă)
 presupune prezența subiacentă a unui
medicament curativ netoxic (obturație
curativă), neagresiv prin nimic față de
țesuturile dentare, și având drept scop, de
exemplu, activarea dentinogenezei (funcției
odontoblaștilor și depunerii dentinei
secundare).
Pentru a fi folosite în clinică,
materialele pentru obturații
coronare provizorii trebuie să
îndeplinească următoarele
condiții medicale și tehnice:
 — să adere relativ bine la pereții dentari și să
asigure o etanșare bună a cavităților de orice
localizare prin impermeabilitate și adaptare
marginală adecvată;
 — să fie suficient de trainice pe un termen util
[necesar] (în mediu – până la două
săptămâni);
 — să fie introduse, aplicate și modelate ușor și
simplu în cavitatea carioasă;
 — să fie îndepărtate cu ușurință din cavitatea
carioasă cu ajutorul instrumentelor de mână
sau celor rotative;
 — să nu coloreze dintele.
 — să fie ieftine, întrucât prin folosirea lor
curentă se consumă, în general, cantități mari;
 — să poată fi conservate îndelungat în
condițiile obișnuite ale uhui cabinet
stomatologic;
 — să aibă un timp de priză convenabil (5—20
de minute);
 — să aibă în mediul bucal o rezistență
mecanică suficientă la acțiunea forțelor de
masticație, uzură;
 — să nu inactiveze substanțele medicamentoase
ale obturațiilor curative;
 — să fie indiferente pentru pulpa și țesuturile
dure dentare, și parodonțiul marginal;
 — să acționeze stimulator asupra pulpei
dentare;
 — să aibă în mediul bucal o rezistență chimică
(să nu fie influențate de acțiunea solubilizantă
a salivei), pentru a putea fi menținute cel puțin
15-30 zile;
 — să posede proprietăți antiseptice;
 — să nu intre în combinație chimică cu medicamentele pe
care le protejează;
 — să nu conțină componente ce perturbează procesele de
adeziune și priză a materialelor pentru obturații de durată;
 — să fie plastice;
 — să fie indiferente [neiritante, nedăunătoare] față de
țesuturile moi ale cavității bucale;
 — prin compoziția lor să nu fie nocive întregul organism;
 — să posede funcții stimulatorii asupra pulpei;
 — să fie bune izolatoare termice și electrice;
 — să prezinte un gust și miros agreabil, sau acestea să
lipsească defel;
Materiale obturatorii provizorii
 În calitate de materiale obturatorii provizorii sunt
folosite dеntina artificială (pe apă distilată), dеntin
pasta (pe ulei vegetal), vinoxolul, cimenturile zinc-
oxid-eugenol și policarboxilic, materiale polimerice
(paste monocomponente fotopolimerizabile de
consistență gumilastică — „Clip”, „Voco”, „Cimpact
LC”, „Septodont”, „Fermit”, „Vivadent”).