PREVALENŢA ȘI CLASIFICAREA

LEZIUNILOR NECARIOASE ALE DINŢILOR

Dr.Corneliu Năstase
Generalităţi
• Afecţiunile necarioase ale ţesuturilor dure dentare duc
adesea la pierderea progresivă a smalţului şi dentinei
dintelui, afectarea funcţiei masticatorii şi formarea unui
defect cosmetic, agravând calitatea vieţii pacientului.
• În plus, ele reprezintă o parte importantă a patologiei
ţesuturilor dure dentare şi se caracterizează printr-o
varietate de forme clinice şi, în acelaşi timp, o
similitudine a anumitor manifestări.
• Cercetarea insuficientă a leziunilor necarioase ale
dinţilor creează dificultăţi importante în diagnosticarea
şi tratamentul acestora.
• Dentiştii se confruntă cu dificultăţi majore deja la etapa
stabilirii diagnosticului relativ la leziunile necarioase.
• În plus, manifestările clinice ale majorităţii leziunilor
necarioase în stadiile incipiente au multe în comun cu
simptomatica cariilor. Toate acestea complică
diagnosticul lor diferenţial.
• Cu toate acestea, diagnosticul incorect şi, prin urmare,
alegerea greşită a metodei de tratament conduc în final
la o ruinare totală a dinţilor.
• Cu dificultăţi şi mai mari se confruntă stomatologii la
alegerea unei metode raţionale de tratament, deoarece
până în prezent abordarea terapeutică a stărilor
patologice ale ţesuturilor dure dentare practic nu este
una diferenţială în funcţie de boală.
• Există tehnici standard pentru compensarea defectelor
dinţilor şi arcadelor dentare, elaborate pentru cea mai
studiată afecţiune – caria. Ele se bazează pe necesitatea
de a rezeca ţesuturile dure afectate de carie şi de a le
reface cu materiale de obturare sau cu construcţii
protetice.
• Cercetătorii au revenit de nenumărate ori la studierea
acestei patologii a dinţilor. Cu toate acestea, putem
constata că sunt relativ puţine lucrări dedicate
prevalenţei, patogeniei şi etiologiei leziunilor
necarioase, – în comparaţie cu nivelul cercetărilor
relativ la subiectele enunţate referitor la caria dentară şi
boala parodontală.
• În literatura odontostomatologică, afecţiunile şi stările
morbide necarioase sunt descrise insuficient şi, adesea,
contradictoriu; nu există, de asemenea, rapoarte despre
posibilele complicaţii după eruperea dinţilor cu
asemenea defecte de dezvoltare.
• În legătură cu aceasta, actualitatea problemei patologiei
ţesuturilor dinţilor de origine necarioasă este destul de
argumentată.
• Apare necesitatea abordării individuale în cazul
reabilitării pacienţilor stomatologici cu leziuni
necarioase ale ţesuturilor dure dentare, care reprezintă
un grup de afecţiuni cu o bogată variaţie de manifestări
clinice şi de geneză.
• Selectarea măsurilor terapeutice, vizate să compenseze
tulburările instalate, trebuie să se bazeze pe luarea în
considerare a caracteristicilor specifice ale stării
ţesuturilor dure dentare în cazul bolilor de origine
carioasă şi necarioasă. Aplicarea abordărilor standard nu
poate asigura realizarea unor rezultate eficiente în
tratamentul leziunilor necarioase ale ţesuturilor dure.
• Planificarea şi aplicarea unui complex de măsuri de
reabilitare adecvate şi eficiente este imposibilă fără a
ţine seama de mecanismul de evoluare şi de natura
modificărilor patologice.
• Prin urmare, scopul principal al acestei lucrări este de a
generaliza datele actuale despre leziunile necarioase ale
ţesuturilor dure dentare.
PREVALENŢA AFECŢIUNILOR NECARIOASE
• Conform studiilor epidemiologice, prevalenţa bolilor
necarioase ale ţesuturilor dure dentare în ultimii 10-15
ani a început să crească rapid. Deci, dacă la mijlocul
anilor 1980, prevalenţa leziunilor necarioase ale dinţilor
a fost de 8-10%, apoi în 2000 a ajuns la 72,9%.
• Aceasta s-a întâmplat nu doar în urma creşterii
frecvenţei diferitor uzuri, cum ar fi: atriţie (attrition),
abraziune (abrasion) a dinţilor, hipoplazie, eroziune a
ţesuturilor dure dentare, fluoroză, defecte cuneiforme,
sensibilitatea dinţilor, dar, de asemenea, datorită unor
noi perturbări necunoscute anterior: necroza de
display, leziuni medicamentoase şi toxice ale ţesuturilor
dure dentare etc.
• Rezultatele unor studii epidemiologice stomatologice,
realizate în perioade diferite de timp (Рыбаков А. И.,
Базиян Г. В., 1973; Боровский Е. В. et al., 1988;
Кузьмина Э. М., 1999 şi al.), sugerează că această
patologia a început să apară tot mai des la o vârstă
tânără. Э. М. Кузьмина (1999) remarcă faptul că
prevalenţa medie a leziunilor necarioase ale smalţului
dinţilor permanenţi la pacienţii cu vârsta de 12 ani a fost
de 43,5%, la cei de 15 ani – 41,7%. Un număr de autori
a remarcat o creştere a incidenţei leziunilor necarioase
ale ţesuturilor dure dentare ca rezultat al expunerii la
factorii de mediu nefavorabili. Deseori acest lucru se
datorează noxelor specifice producţiei industriale; în
special, este deosebit de periculos impactul acizilor.
• Numărul de persoane care suferă de forme asociate de
leziuni dentare a crescut, de asemenea, atunci când
pacientul prezintă concomitent eroziuni, defecte
cuneiforme şi diverse forme de uzuri.
• Rezultatele publicate ale studiilor la tema dată atrag
atenţia şi prin faptul că mulţi autori notează o asociere a
leziunilor necarioase cu bolile parodontale cu caracter
predominant distrofic în 57-69% din cazurile clinice.
Ю. А. Федоров şi al. (1997) a constatat forme asociate
de afecţiuni dentare în 6,68% din cazuri.
• A. Wiktorsson, M. Zimmerman (1997) recunosc de
asemenea că, odată cu dezvoltarea leziunilor necarioase,
intensitatea cariei este considerabil redusă.
• Asocierea scăzută a leziunilor necarioase şi a cariilor
dentare sugerează că, în cazul acestor leziuni, există un
mecanism de contracarare a factorului microbian.
• Astfel, în ciuda faptului că în cariile şi leziunile
necarioase există un defect al ţesuturilor dure dentare,
mecanismul dezvoltării lor este fundamental diferit,
ceea ce necesită o abordare diferenţială a metodelor de
tratare a bolilor examinate.
CLASIFICAREA LEZIUNILOR NECARIOASE ALE DINŢILOR

• Varietatea factorilor etiologici şi manifestărilor clinice au

împiedicat o lungă perioadă de timp crearea unei clasificări
atotcuprinzătoare a leziunilor carioase.
• În acest sens, au existat încercări de clasificare a diferitor
forme nosologice ale leziunilor necarioase ale dinţilor. De
exemplu, A.Medvidova, B.Madarova, T.Haverla (1980) au
abordat bolile necarioase prin prisma posibililor factori
etiologici. Astfel, hipoplazia smalţului a fost atribuită bolilor
dentare cu factori polietiologici care s-au dezvoltat în timpul
sarcinii şi în primul an al vieţii copilului. Defectele
cuneiforme, în opinia cercetătorilor sus-menţionaţi, ar trebui
să fie considerate o patologie a dinţilor care au apărut pe
fondulul bolilor somatice generale.
• В. К. Патрикеев (1968) a identificat drept criteriu
fundamental de clasificare timpul apariţiei a leziunilor dentare
şi a împărţit numeroasele boli necarioase în două grupe
principale: 1) leziuni dentare care apar în timpul dezvoltării
foliculare a ţesuturilor lor, înainte de erupţie; 2) Leziunile
dentare care apar după erupţie.
• În anul 1995 a fost creată de către ICD-DA, OMS, Geneva, o
clasificare internaţională, în care lipseşte însuşi termenul
„leziuni necarioase ale dinţilor”.
• Stările patologice ale ţesuturilor dure dentare, care corespund
termenului habitual „non-carioase“, se împart în două grupe:
„Perturbarea dezvoltării şi erupţiei dinţilor“ şi „Boli ale
ţesuturilor dure dentare“, care, la rândul lor, sunt incluse în
categoria „Boli ale sistemului digestiv“, şi subcategoria K00-
K14 „Bolile cavităţii bucale, ale glandelor salivare şi ale
maxilarelor”.
Fragmentul clasificării internaţionale a bolilor
stomatologice conform ICD-DA, OMS, Geneva, 1995
• К00 Perturbarea dezvoltării şi erupţiei dinţilor
• Exclude: dinţii retinaţi şi impactaţi,
• К00. Anodonţia
• K00.00 Anodonţie parţială (hipodonţie, oligodonţie)
• К00.01 Anodonţie totală
• К00.09 Anodonţia, nespecificată
• К 00.1 Dinţi supranumerari
• K00.10 Zona incisivilor şi caninilor (mesiodent)
• К00.11 Zona premolară
• K00.12 Zona molarilor
• K00.19 Nedefinită
• K00.2 Anomalii ale mărimii şi formei dinţilor
• K00.20 Macrodonţie
• K00.21 Microdonţie
• K00.22 Concrescenţă (Coalescenţă)
• K00.23 Fuziune şi geminaţie
• К00.24 Evaginaţie pe dinte.
• K00.25 Invaginaţia dintelui (dinte în dinte) şi anomaliile incisivilor.
• К00.27 Perle de smalţ.
• K00.28 Taurodontism.
• K00.29 Alte anomalii ale mărimii şi formei dinţilor.
• K00. 3 Dinţi pătaţi
• K00.30 Maculozitate endemică (fluorozică) a smalţului (Fluoroza dentară)
• K00.31 Maculozitate non-endemică a smalţului (opacifierea nefluorozică a smalţului)
• К00.39 Dinţi pătaţi, nespecificaţi
• К00.4 Tulburări de formare a dintelui (Formarea dentară defectuoasă) Exclude:
dintele Hutchinson (A50.51)
• K00.40 Hipoplazia smalţului
• К00.41 Hipoplazia prenatală a smalţului
• К00.42 Hipoplazia neonatală a smalţului
• K00.43 Aplazia şi hipoplazia cementului
• K00.44 Dilacerare
• K00.45 Odontodisplazie (odontodisplazie locală)
• K00.46 Dinte Turner
• K00.48 Alte tulburări de formare a dinţilor, specificate
• K00.49 Tulburări de formare a dinţilor, nespecificate
• K00. 5 Anomalii (Tulburări ereditare) ale structurii dentare, neclasificate altundeva
(în alte rubrici)
• K00.40 Hipoplazia smalţului
• К00.41 Hipoplazia prenatală a smalţului
• К00.42 Hipoplazia neonatală a smalţului
• K00.43 Aplazia şi hipoplazia cementului
• K00.44 Dilacerare
• K00.45 Odontodisplazie (odontodisplazie locală)
• K00.46 Dinte Turner
• K00.48 Alte tulburări de formare a dinţilor, specificate
• K00.49 Tulburări de formare a dinţilor, nespecificate
• K00. 5 Anomalii (Tulburări ereditare) ale structurii dentare, neclasificate
altundeva (în alte rubrici)
• K00.50 Amelogeneza imperfectă
• K00.51 Dentinogeneza imperfectă
• K00.52 Odontogeneza imperfectă
• К00.58 Alte tulburări ereditare ale structurii dintelui
• K00.59 Tulburări ereditare ale structurii dentare, nespecificate
• К00.6 Tulburări de erupţie dentară
• K00.81 Modificarea culorii dinţilor în timpul formării datorită malformaţiei
(viciului congenital) a sistemului biliar
• K00.60 Erupere a dinţilor înainte de naştere
• K00.61 Erupere a dinţilor la nou-născut
• K00.62 Erupţia prematură
• K00.63 Erupţia întârziată a dinţilor temporari (erupţie târzie)
• K00.64 Erupţie târzie
• K00.65 Căderea prematură a dinţilor temporari
• K00.68 Alte tulburări de erupere a dinţilor temporari
• К00.69 Tulburări de erupere a dinţilor temporari, nespecificată
• K00.7 Sindromul de erupţie dentară
• К00.8 Alte tulburări de odontogeneză (de dezvoltare a dinţilor)
• K00.80 Modificarea culorii dinţilor în timpul odontogenezei datorită incompatibilităţii
grupelor de sânge
• K00.81 Modificarea culorii dinţilor în timpul formării datorită malformaţiei (viciului
congenital) a sistemului biliar
• K00.82 Schimbarea culorii dinţilor în timpul formării datorită porfiriei
• K00.83 Modificarea culorii dinţilor în timpul formării datorită utilizării tetraciclinei
• K00.88 Alte tulburări de odontogeneză, specificate
• K00.9 Tulburări de odontogeneză (dezvoltare a dinţilor), nespecificate
• K01 Dinţi retinaţi şi impactaţi
• K01.0 Dinţi retinaţi
• K01.1 Dinţi impactaţi (Dinti inclavati)
• K01.10 Incisiv al maxilarului maxilarul superior
• K01.11 Incisiv al maxilarului inferior
• K01.12 Canin al maxilarului superior
• K01.13 Canin al maxilarului inferior
• K01.14 Premolar al maxilarului superior
• K01.15 Premolar al maxilarului inferior
• K01.16 Molar al maxilarului superior
• K01.17 Molar al maxilarului inferior
• K01.18 Dinte impactat supranumerar
• K01.19 Dinte impactat, nespecificat
• K02 Carie dentară
• К03 Alte afecţiuni ale ţesuturilor dure dentare
• Exclude: bruxismul (F45.8)
• K03.0 Atriţie, uzură (erodare) excesivă a dinţilor
• K03.00 Ocluzală
• K03.01 Aproximală
• K03.08 Altă atriţie dentară, specificată
• K03.09 Atriţie dentară, nespecificată
• К03.1 Abraziune
• K03.10 Abraziune cu pastă / praf de dinţi (defect cuneiform)
• K03.11 Din cauza obiceiurilor
• K03.12 Profesională
• K03.13 Rituală tradiţională
• K03.18 Altă abraziune a dinţilor, specificată
• K03.19 Abraziune a dinţilor, nespecificată
• K03.2 Eroziunea dinţilor
• K03.20 Datorită noxelor profesionale
• K03.21 Datorită regurgitării sau vărsăturilor persistente
• K03.Din cauza dietei (alimentelor)
• K03.23 Datorită remediilor medicinale şi medicamentelor
• K03.24 Idiopatică
• K03.28 Altă eroziune a dinţilor, specificată
• K03.29 Eroziune a dinţilor, nespecificată
• K03.3 Resorbţia patologică a dinţilor
• K03.30 Externă (exterioară)
• K03.31 Internă (granulom intern, maculă roz pală)
• K03.39 Resorbţia patologică a dinţilor, nespecificată
• K03.4 Hipercementoză
• K03.5 Anchiloza dentară (a dinţilor)
• K03.6 Depozite pe dinţi
• K03.60 Pigmentaţie (neagră, verde, portocalie)
• K03.61 Depozit de fumător
• K03.62 Din cauza mestecării betelului
• K03.64 Tartru supragingival
• K03.65 Tartru subgingival
• K03.66 Placă bacteriană
• K03.68 Alte depozite pe dinţi
• K03.7 Modificări ale culorii ţesuturilor dure dentare după erupţie
• K03.70 Datorită acţiunii metalelor
• K03.71 Datorită sângerării pulpei
• K03.72 Datorită mestecării tutunului şi a ierburilor
• K03.78 Alte discromii ale dinţilor
• K03.8 Alte afecţiuni specificate ale ţesuturilor dure dentare
• K03.80 Sensibilitate a dentinei
• K03.81 Modificări ale smalţului datorită iradierii
• K03.88 Alte boli

• K03.9 Afecţiuni ale ţesuturilor dure dentare, nespecificate

Bibliografie :
• LEZIUNI NECARIOASE ALE ŢESUTURILOR DURE
DENTARE /anatomie, histologie, embriologie, diagnostic,
tratament/; Corneliu Năstase, Alexei Terehov, Gheorghe Nicolau,
Pavel Gnatiuc; . – Chişinău : (Î.S. „Tipografia Centrală”), 2018. –
Pp. 119-123