Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definitie
Restaurari protetice care imbina rezistenta mecanica si fizionomia formate dintr-o sub-
structura metalica (coping), care sustine o structura ceramica prin legaturi chimice si
mecanice
• incrustatii
• coroane solo
• elemente de agregare, conectori, corpuri de punte in cadrul puntilor meta-
lo-ceramice
• elemente de agregare in cadrul protezarilor combinate
Indicatii
CONTRAINDICATII
AVANTAJE
DEZAVANTAJE
Spatiul necesar unei restaurari cu calitati de rezistenta si fizionomie optime este dat de
urmatoarele valori ale celor doua componente:
• SUBSTRUCTURA METALICA:
• Min 0,3 mm pentru aliaje nobile
• Min 0,2 mm pentru aliaje nenobile
• STRUCTURA CERAMICA (0,7-1,5 mm)
• 1,2 mm pe fata vestibulara
• 1,5 mm pe marginea incizala
Respectand aceste repere, reducerea totala de substanta dentara in preparatia pentru
coroana metalo-ceramica se va realiza dupa cum urmeaza:
• Muchia incizala/fata ocluzala
1,5-2 mm
• Fata vestibulara
1,2-1,5 mm
• Fata palatinala
0,6-1 mm metalica
1,5mm metalo-ceramica
• Limita cervicala
1,2 mm metalo-ceramica
0,6 mm metalica
La interfata metal-portelan , grosimea ceramicii trebuie sa fie de cel putin 0,5 mm.De
asemenea interfata trebuie sa fie neta, astfel incat sa se preintampine posibilitatea su-
praextinderii portelanului.
Punctele de contact ocluzal/pantele de ghidaj
Jonctiunea metalo-ceramica se stabileste la 1,5 mm de contactul ocluzal si se
pozitioneaza inafara pantelor de ghidaj oridecate ori este posibil. Se prefera con-
tactul pe metal celui pe ceramic, deoarece este mai usor de adaptat.
Axul de preparare
Se analizeaza si se stabileste axul viitoarei restaurari, care devine o problema
stringenta in urmatoarele situatii:
• Dinti malpozitionati
• Punti metalo-ceramice intinse pe doua cadrane
• Punti mobilizabile
• Elemente de agregare in protezarea combinata
Pasul 10
Protezare provizorie
Pasul 1:
crearea unor chei de silicon care inregistreaza situatia finala a restaurarii
(amprenta dintelui indemn nepreparat sau amprenta wax-upului care prefig-
ureaza viitoarea lucrare)
o amprenta in dublu amestec in vederea protezarii provizorii ulterioare
prin tehnica Scutan
VARIAȚIILE DE GEOMETRIE
-Consideraţiiăprivindăpreparareaăfeţelorăaxiale
O atenţie deosebită este îndreptată în sensul evitării scăderii retenţiei bonturilor
preparate prin modificarea formei lor. Acest deziderat devine important deoarece
în timpul îndepărtării protezei mobile elementele de agregare vor fi supuse unor
forţe paralele cu axul lor de inserţie iar retenţia bonturilor devine astfel extrem de
importantă. Frecvent se utilizează mijloace suplimentare de retenţie- şanţuri, ca-
sete, pinuri.
In timp ce coroanele convenţionale au în general axa de inserţie-dezinserţie par-
alelă cu axul lung al dinţilor ce le găzduiesc, cele ce susţin o proteză parţială pot
să nu îl respecte[2]. Acesta este motivul pentru care:
- Din cauza înclinării linguale a molarilor mandibulari este deseori necesar să se re-
ducă uşor mai mult din două treimi ocluzale ale feţei linguale
- Reducerea axială a suprafeţelor adiacente spaţiului edentat necesită deseori
îndepărtarea unui plus de substanţă dentară.
- Suprafeţele pe care sunt proiectate atât planuri de ghidaj cât şi planuri reciproce,
ca şi ariile în care linia trasată de paralelograf este în treimea gingivală, necesită în
mod frecvent o suprapreparare faţă de tehnica ideală conservativă utilizată pe dinţi
individuali
-Consideratii legate de sistemulă deă menţinereă ală protezeiă mobilizabileă ceă vaă fiă
g zduitădeăelementulădeăagregare
În cazul folosirii elementelor de menţinere extracoronare apare de multe ori o supracon-
turare care duce la alterarea profilului de emergenţă a elementului de agregare, având
drept consecinţă retenţia de placă bacteriană şi de cele mai multe ori afectarea
sănătăţii parodontale a dintelui stâlp. De aceea este necesară crearea unui spaţiu
proximal suficient. In consecinta :
• La nivelul tuturor dinţilor stâlpi distali în cadrul protezării combinate, este indicat
să se realizeze o preparaţie sub formă de casetă la nivelul feţei distale , în aria
în care este prevăzută plasarea unui sistem special intra sau extracoronar
deoarece se urmăreşte[10]:
• Realizarea spaţiului pentru sistemul special şi pentru plasarea forţelor în
lungul axului dintelui
• Reducerea posibilităţii de supraconturare a restaurării finale
• Crearea condiţiilor de reconstituire a profilului de emergenţă şi realizare a
spaţiului ambrazurii, pentru menţinerea sănătăţii parodonţiului marginal în
zona de contact cu sistemul special.
• Crearea premizelor unei bune rezistenţe structurale a sistemului extraco-
ronar printr-o grosime suficientă a acestuia la acest nivel.
CORPUL DE PUNTE
obiective biologice
obiective mecanice
Zonaăcervical ăvestibular
Design-ul conectorilor
Tipuri de conectori
CONECTORII RIGIZI
CONECTORII NON-RIGIZI
Designul conectorilor non-rigizi, care sunt incorporati in macheta de ceara, consta intr-o
matrice preparata in conturul elementului de agregare si o patrice atasata corpului de
punte. Forma precisa de coada de porumbel sau cilindrica a matricei este foarte im-
portanta. Paralelizarea se realizeaza de obicei cu ajutorul unui paralelograf.
Matricea poate fi realizata manual din ceara sau printr-o frezare precisa. Se mai pot
folosi componente din plastic prefabricate pentru matricea si patricea conectorului non-
rigid.
Marimea camerei pulpare si dimensiunea oclzo-gingivala a dintelui sunt factori care pot
ingradi folosirea conectorilor non rigizi. Este necesar un spatiu vertical de 3-4 mm.
Instrumentar si materiale:
Arzator Bunsen
Ceara de inlay
Instrumente de ceara
Material textil de curatat
Creion colorat in contrast cu ceara
Lichid de izolare(Die spacer)
Indicator ocluzal(stearat de zinc sau ceara pudra)
Pensula moale
Perii duble
Bulete de vata
Banda de marcat
Instrumentele de ceara:
Pentru aditie
Pentru sculptare
Pentru brunisare
Ceara e adaugata prin incalzirea instrumentului in flacara Bunsen prin atingerea partii cu
ceara si pe urma reincalzirea tijei. Astfel ceara va curge in picaturi catre varful instrumen-
tului. Sunt de preferat instrumentele electrice de aditie de ceara datorita preciziei pe care o
ofera.Instrumentele pentru sculptare trebuie sa fie ascutite si niciodata incalzite. Brunisarea
este folosita ca alternativa la sculptare pentru obtinerea unor suprafete lucioase, cu ajutorul
instrumentelor speciale incalzite usor
1. Suprafata interna
2. Dezinserarea si evaluarea
3. Suprafetele proximale
4. Suprafetele axiale
5. Suprafata ocluzala
6. Finisarea marginala
Suprafata interna:
Suprafetele axiale
Suprafata ocluzala
Finisarea marginala
In cazul machetarii mai multor dinti anteriori avem nevoie de un ghid al conturu-
rilor labiale si linguale
Conturul suprafetelor palatinale si incizale influenteaza foarte mult functionali-
tatea miscarii de propulsie
Forma dintilor anteriori afecteaza vorbirea pacientului, suportul buzei
Pozitia marginii incizale este determinata de forma dintilor anteriori si necesitatile
ocluzale
Se pot folosi si aici conuri de ceara
Forma suprafetelor labiale determina aspectul dintilor anteriori
Intre dintii antagonisti si machete folia de salvare trebuie sa treaca usor
Instrumentar
-arzator Bunsen
-intrumente pentru modelat ceara
-intrumente pentru cut-back
-lama subtire de bisturiu sau ata de cusut
-sonda
In cazul in care prin design s-a stabilit o margine integral ceramica, se realizeaza o in-
grosare si se decupeaza apoi spatiul destinat metalului, pentru ca macheta fragila sa nu
se deformeze.
Conectorii viitoarei restaurari sunt modelati din ceara inainte de finalizarea mar-
ginilor
Se modeleaza cat de voluminosi posibil, cu conditia sa respecte nisa masticatorie si
triunghiul papilar.
Conectorii in zona frontala sunt modelati cat mai posterior
Evaluarea machetei inainte de ambalare:
TEHNICA INZOMA
SISTEMUL PROBOND
Sistemul PROBOND a fost pus la punct de firma RENFERT (1989), componenta metal-
ica a restaurarilor metalo-ceramice, constând dintr-o plasă care acopera bontul in totali-
tate şi care înlocuieşte capa clasică.
Faţă de componenta metalica tradiţională, sistemul asigura o economie de aliaje nobile
între 40 şi 60% .
MACHETE PRINTATE:
MACHETE FREZATE:
Programul CAD pozitioneaza discul virtual de ceara astfel incat sa gazduiasca un
numar optim de machete si sa fie folosit la eficienta maxima.
Avantajul acestei metode este ca machete obtinuta va avea suprafata de placaj
ceramic cu caracteristicile deja setate in programul de design.
AMBALAREA
Pentru ambalarea machetelor sunt necesare material de ambalare pe baza de fosfati, specific
aliajelor utilizate in tehnologia metalo-ceramica, fiind recomandata metoada de ambalare in timp
unic si dintr-un singur material. Machete pregatita se va pensula in strat subtire de 1-3mm cu
masa de ambalat in stare plastica, preparat la vacuum malaxor, se va aplica in conformator
respectand centrarea la nivelul tijei intermediare (in cazul coroanelor solidarizate si a puntilor),
turnand apoi restul de masa de ambalat sub vibrare mecanica.
In cazul utilizarii unor conformatoare metalice se recomanda captusirea peretilor acestora in
pealabil cu hartie absorbanta.
OBTINEREA TIPARULUI
Dupa priza, macheta ambalata este supusa unui regim termic de preincalzire, in care
incepe eliminarea materialului de machete, si a unuia de incalzire, in care se ard fara
reziduri ultimele component ale materialului de machetta. Tiparul ajunge la un grad de
dilatare corespunzator coeficientului de contractie termica a aliajului utilizat.
Condițiiăfizice:
Condițiiăchimice:
Legătura puternică între ceramică și suprafața aliajului este o condiție pentru care
proteza metalo-ceramică să își păstreze integritatea în orice situații. În condițiille unei
adeziuni puterice între metal și ceramică, se va reuși de fapt să se transfere stresul ce
acționează asupra ceramicii, spre structurii metalice. Legătura metalo-ceramica se ba-
zează pe interacțiunea mai multor factori, dintre care de importanță deosebită sunt cei
chimici. Astfel legatura chimica dintre metal si ceramică se bazează pe formarea
legăturilor ionice între Al2O2 si SiO2 din faza sticloasă a felspatului și oxizii de la supra-
fața metalului.
Rezistența la coroziune a aliajului este extrem de importantă în evitarea apariției corozi-
unii cervicale care va submina ceramica de placare. Din acest motiv sunt indicate ali-
ajele pe baza de aur sau cele la care apar fenomene de pasivare.
Rezistența la coroziune electrochimică.
Capacitatea aliajului de a nu schimba culoarea ceramicii depinde de compoziția ali-
ajului. Aliajele care conțin argint determină frecvent modificări ale culorii ceramicii de
placare, ducând la compromiterea esteticii restaurării.
Condițiiămecanice:
Modul de elasticitate crescut pentru aliajul metalic este o cerință importantă mai ales în
cazul lucrărilor protetice cu corp de punte extins. Aliajele care posedă modul de elastici-
tate și deci rezistența elastică crescută sunt rigide, împiedicând transmiterea stresului
ocluzal excesiv asupra masei ceramice. Pe de alta parte, aliajele cu rigiditate redusă se
pot deforma în cursul contracției diferite a aliajului și a cermicii din timpul procesului de
răcire dupa sinterizare.
Duritatea necesară pentru ca metalul să poata fi prelucrat mecanic, sablat și lustruit în
zonele în care ceramica nu-l acoperă.
Condițiiăbiologice:
Să nu fie citotoxic.Să nu fie iritant pentru țesuturi.
Alegerea celui mai bun aliaj pentru o reconstituire protetică se face în funcție de:
Cost – Criteriu important în alegerea aliajului dentar având în vedere prețul tot
mai mare al aliajelor pe bază de aur.
Biocompatibilitate – Se referă la rezistența la coroziune și/sau matizare a aliajului
dentar în condițiile din cavitatea orală. Acești factori limitează oarecum varietatea
de aliaje ce pot avea aplicații în stomatologie.
Proprietăți mecanice ( Rigiditate, ductilitate și duritate)
Ușurința turnării
Adeziunea [5]
Aliaje nobile
Au o rezistență foarte mare la coroziune chiar și atunci când sunt supuse unor
condiții “extreme”. Ele rezistă oxidării, matizării și coroziunii în cursul prelucrării
lor la cald prin turnare sau lipire. Metalele nobile fac parte din subgrupa platinei la
care se adaugă aurul. Cele cu importanță deosebită în stomatologie sunt Pt, Pd,
Au. Unii metalurgiști consideră și argintul ca fiind un metal nobil, dar datorită fap-
tului ca acesta se corodează în condițiile cavității orale, stomatologii nu includ
acest metal în grupa celor nobile.
Pentru aliajele nobile, elementele cu rol major in aderenta ceramicii sunt Fe,
staniu sau indiu , galiu
Aliaje nenobile
Metalele nenobile sunt cele care în anumite condiții de mediu suferă procese
de oxidare sa coroziune. Cele mai frecvent utilizate în stomatologie sunt: titan,
nichel, cupru, zinc, crom și argint. Aceste metale în stare pura au tendința de a
se coroda mai ușor, dar acest lucru nu este întodeuna validat daca ele se găsesc
în amestecuri cu alte metale în diverse tipuri de aliaje. (Tab. I [3] )
sablarea suprafetei metalice sau utilizarea unor benzi de blastic in timpul ma-
chetarii sunt metode eficiente de favorizare a aderentei mecanice
degazarea metalului este importanta pentru formarea oxizilor, indepartand sub-
stantele contaminante si uleioase.Startul subtire de oxizi (in cazul metalelor nobile) pro-
duce o adeziune mult mai puternica decat stratul gros (in cazul metalelor nenobile)
ca rezultat al contractiei mai puternice suferite de metal la racire, portelanul sin-
terizat va fi absorbit (atras) mai puternic in neregularitatile de suprafata. Fortele com-
presive reziduale dezvoltate vor creste rezistenta portelanului.
agenţiă deă cuplareă - CERAMIC BONDING AGENTS - reprezintă un important
pas înainte. De cele mai multe ori aceştia sunt constituiţi din pulberi pe bază de aur şi
particule ceramice cu aspect spongios.Aplicarea acestor agenţi de legătură elimină eta-
pa de oxidare a aliajului prin aducerea lui la incandescenţă. Ei se aplică direct pe supra-
faţa scheletului metalic (sablata şi curată), care urmează să fîe placată.
Tehnica se utilizează cu precădere la aliajele nobile unde s-au înregistrat, comparativ
cu tehnica „clasicâ", creşteri ale puterii legâturii aliaj-ceramică.
In cazui aliajelor nenobile puterea legâturii depinde mult de tipul aliajelor şi de agentul
de legare utilizat.Pe suprafeţele aliajelor nenobile (de exemplu Ni-Cr) care urmează a fi
placate se poate galvaniza un strat de aur (0,02-0,03mm) peste care se aplicâ un agent
de legâturâ cum ar fL IVOCLAR INZOMA P990, după care se ard straturile de masă
ceramică.
Agenţiiădeăleg tur ăauăurm toareleăpropriet ţi:
• asigură o legătură putemică între aliaj şi ceramică, la interfaţa dintre aceşţea;
• realizează legături covalente cu masa ceramică;
• constituie un strat tampon între cele douâ materiale heterogene reducând,
foarte mult forţele tangenţiale sau de forfecare care apar la interfaţă m cursul unor var-
iaţii termice sau sub acţiunea forţelor ocluzale
• turnare: aliaje nobile, aliaje nenobile, titan pur sau aliaje de titan
• electroeroziune
• ambutisare + sinterizare(tehnica foliilor) :Sunrise (TANAKA DENTAL),
Ultralite (SandWDental-med),Ceplatec (CEPLATEC)
• sinterizare Heratec Smtertechnik (HERAEUS), Degusint (DEGUSSA),
Sinterloy (DENPAC)
• frezare computerizata CAD/CAM: Sopha - CAD/CAM-System (SOPHA
BIOCOCEPT),DentiCad (BEGO), Alldent (GIRRBACH DENTAL),DCS-
System (GIRRBACH DENTAL)
• electroformare (galvanizare): AGC (WIELAND)-capa are o grosime de
0,2 mm
CAPE TURNATE
tehnologia arderii porţelanului pe metal a fost descrisă în 1956 şi potenţată în 1962
(Brecker, 1956; Weinstein, 1962)
primele aliaje pe bază de aur, cu punct de topire suficient de înalt si capacitatea de
a forma un strat superficial de oxizi
pentru a preveni apariţia stress-ului dintre porţelan şi capă în timpul răcirii după
ardere, ceramica trebuie să aibă un coeficient înalt de contracţie termică
este necesara rigiditate la grosimi mici – aliajele pe bază de paladiu (78,5%) fiind
mai indicate (au un modul de elasticitate înalt)in cazul puntilor unde flexiunea sub
incarcare ocluzala poate determina fisurarea portelanului
alte aliaje – Ni-Cr, Ni-Cr-Be, Ag-Pd, Titan
unele aliaje pe baza de argint determina o culoare verzuie la nivelul restaurarii da-
torita difuziunii unor component la nivelul startului ceramic
titanul oxideaza usor si formeaza un strat gros neaderent de oxizi sub ceramica
feldspatica. Este foarte important controlul grosimii acestui strat. Cu toate ca s-a
incercat asocierea cu ceramica care fuzioneaza la temperatura scazuta (eg
Procera or Duceratin), se descriu foarte frecvent accidente datorate lipsei de
adeziune intre cele doua component.
capa turnată, datorita posibilitatii modelarii machetei, permite obţinerea şi a unei
suprafeţe ocluzale metalice (când se urmăreşte acest lucru), facilitate absentă sau
mult mai greu de materializat în cazul altor sisteme (folie de Pt, cape metalice
compozite)
desi este cel mai des utilizata, capa metalica trebuie acoperita cu un strat de opac
care afecteaza efectul estetic final al restaurarii.Totusi reducerea suficienta de
substanta dentara si o tehnica corecta de executie ofera rezultate foarte bune
folia a devenit aderenta pentru potelan prin electrodepunerea unui strat de staniu
si oxidarea ulterioara(stratul de oxizi).
se folosesc două folii telescopate – prima folie, cea care vine în contact cu mod-
elul, se îndepărtează după arderea porţelanului
s-au mai încercat folii de paladiu, de aur, de platină acoperită cu aur
au o rezistenţă la compresiune neconvenabilă pentru dinţii laterali
CAPE ELECTROFORMATE
GES Gold Electroforming System foloseste o solutie ionica pentru a acoperi cu
un strat de argint metalic bonturile modelului prin electrodepunere. Se obtine o
capa cu grosimea 0,3 mm aur pur
nu există studii clinice suficiente care să susţină această variantă (până în
prezent)
Prin sinterizarea unor metale (aliaje) are loc un proces de topire superficială a unor par-
ticule din compoziţia acestora, la o temperaturâ mult inferioară intervalului lor de topire.
Materia primă supusă sinterizarii este o pastă care rezultă prin amestecul unei pulberi
(metalice, de obicei, Au sau aliaje ale acestuia) cu un lichid. De cele mai multe ori în
pulbere se evidenţiazâ Au, Pt, Pd, Ag.
Capa metalica obţinuta în acest mod este constituita din trei straturi suprapuse, sinteri-
zate succesiv, care realizează în final o structura compactă şi rezistentă.
Cele trei straturi sunt următoarele :
•ă primulă strată dină Au 99%, se sinterizeazâ direct pe bontul mobilizabil confecţionat
dintr-un material termorezistent;
•ăalădoileaăstrat,ădinăAu-Pd, asigura rezistenţa structurii;
• stratul al treilea conţine Au şi o serie de lianţi ceramici care asigura legarea de cerami-
ca.
Grosimea totala a capei este de aproximativ 0,25-0,30 mm. Aceasta grosime poate
creşte prin sinterizarea unor straturi succesive suplimentare de Au şi Pd. In ciuda
conţinutului mare de Au, s-au demonstrat rezistenţa la forţe de forfecare a capelor reali-
zate prin sinterizare.
Etape de obtinere:
• fabricarea modelului, articularea
• scanarea modelului
• cad design
• cam (frezarea scheletului de cr-co)
• separarea si prelucrare
• sinterizare
• finisare, preparare pentru aplicarea ceramicii
In rezumat:
• aliajele cu continut mare de pd si scazut de au, au calitati net superioare aliajelor
cu procent mare de aur, acestea avand dezavantajul unei rigiditati scazute
• oxizii de galu, indiu si staniu sunt utilizati pentru realizarea adeziunii aliajului la
ceramica
• stratul prea gros de oxizi produce desprinderea ceramicii si alterarea culorii
• realizarea unei fete ocluzale metalice este posibila prin tehnologia capelor ter-
nate dar nu si in cea a capelor obtinute din folii meetalice
• capele din folii metalice nu sunt suficient de rezistente pentru restaurarile din zo-
na posterioara
• capele composite din metal (captek) sunt o alteranativa promitatoare a capelor
turnate, atunci cand fata ocluzala este acoperita de ceramica
• capele electroformate sunt o tehnologie care nu este inca sustinuta de studii de
specialitate
-se face prin imersie în baie de ultrasunete pentru 5 minute, pulverizare cu jet de abur
sub presiune SAU SABLARE (in cazul din urmă marginile capei trebuie protejate cu
ceara pentru a nu fi alterate).Suprafața care se va placa cu ceramică nu trebuie sa mai
fie atinsă.
-pentru metalele inalt nobile curățarea se face mai dificil-se foloseste acidul hidrofluoric
care poate dizolva resturile de masa refractară rămase
-o parte din oxizii formați pe metal trebuie îndepărtați cu particule abrazive sau cu acid-
legătura metal-ceramică depinde in mare măsură de grosimea stratului de oxizi metalici
-o serie de impuritaţi pot fî îndepărtate cu ajutorul jetului de aburi. Urmează o decapare
cu acid fluorhidric timp de 15 minute, după care scheletul imerseaza in baie de apă
distilata minim 5 minute. Din acest moment este interzis orice contact al piesei cu mâ-
inile, manipularea ei făcându-se cu o piesă Pean.
-Sablarea se efectuează cu particule de corindon (o-AlzOs - 250µm) in cazul aliajelor
nenobile sau PMA (polimetacrialt de metil) in cazul aliajelor nobile. 0 serie de particule
rămân inclavate in suprafaţa metalică şi realizează astfel legaturi chimice cu oxizii de
siliciu din componenţa maselor ceramice. Este interzisa folosirea oxidului de siliciu.
Oxidarea:
-pentru realizarea legăturii chimice între metal și ceramică trebuie să se obțină un strat
controlat de oxizi pe suprafața metalului
-pentru aliajele cu conținut ridicat de aur acest strat se obține prin introducerea în cuptor
-aliajele cu conținut scăzut de aur au deja pe suprafața oxizi de aceea ele se pot placa
dupa curățarea cu particule abrazive sau imersia în acid hidrofloric
Rolul oxidarii consta in:
-realizarea unui strat superficial de oxizi metalici (In, Fe, Sn, Zn) ce vor interactiona si vor lega
fizico-chimic masa de ceramica supraiacenta
-eliminarea gazelor din structura aliajelor prin omogenizarea acestora
-anularea tensiunilor interne
-evidentierea impuritatilor din aliaj ce migreaza la suprafataa putatnd fi usor indepartate in
aceasta faza
Aliajele nobile nu dezvolta nici prin oxidare strat de oxizi de aceea au nevoie de aplicare
unor agenti de legatura.(bonding agents)
Concentraţia optima de oxizi la suprafaţa aliajului este evidenţiată prin culoarea mai
închisă a acesteia. O nuanţă prea închisă indică prezenţa unui strat prea gros de oxizi
metalici. Grosimea acestui strat poate fi diminuatâ prin introducerea componentei met-
alice în HC^, 20% timp ,de 10 minute.
Pentru a nu pierde din umectabilitatea şi reactivitatea stratului de oxizi metalici, după
realizarea acestuia se trece imediat la faza urmâtoare, de ardere a primului strat de ce-
ramică. în timpul arderii primului strat (grundul sau opaquer-ul) au loc la interfaţă multi-
ple reacţii chimice care au drept rezultat difuzarea unor componente ceramice spre aliaj
şi invers, concomitent cu formarea unor legături între oxizii metalici şi oxizii de siliciu
Anumiţi oxizi metalici (de exemplu AgzO) produc o colorare neplăcută a maselor ceram-
ice. Problema este pe larg dezbătută în literatura de specialitate. Cea mai simplă soluţie
este utilizarea unor aliaje fară argint sau a unor mase ceramice care nu reacţionează cu
oxizii de argint.
-trebuie să se facă într-o singură direcție cu presiune scăzută, pentru a evita prinderea
detritusurilor la suprafața metalului- în special în cazul aliajelor cu conținut ridicat de aur
și modul mare de elasticitate
-finisarea se face cu pietre speciale pentru ceramică- deoarece lianții organici din
componența instrumentarului rotativ uzual pot contamina suprafața. Se mai pot folosi
freze de carbid.
-se supune din nou microabraziunii cu oxid de aluminiu- ii conferă un luciu satin care
este ușor umectabil pentru porțelan
CERAMICA DE PLACARE
Ceramicile de placare sunt alcatuite din amestecul a doua tipuri de materiale sticloase-
unul cu temperatura joasa de sinterizare si unul cu un modul de expasiune ridicat din
leucita cristalina cu o simetrie tetragonala.
Dupa arderea in laborator, ceramicile dentare contin 20 % din volum sub forma de
leucita tetragonala dispersata in matrice vitroasa. Structura matricii vitroase este o retea
aleatorie de silicon si oxigen. In aceste conditii punctul de topire este extrem de ridicat.
Tipuri de ceramica
1. Metoda vibrarii
2. Metoda aplicarii spatulei
3. Metoda gravitatiei
4. Metoda presarii/sugativarii
5. Metoda aplicarii periei
Aplicarea opacului:
-se agita sticla de pulbere de opac pentru particulele de diferite marimi sa se disperseze
-se disperseaza o cantitate mica de pulbere pe o placuta de sticla, se adauga o canti-
tate mica de lichid si se amesteca. Nu se folosesc onstrumente metalice datorita riscului
de contaminare. Consistenta obtinuta trebuie sa permita mentinerea picaturii cateva
secunde pe varful spatulei.
-substructura metalica oxidata, se umecteaza cu o picatura de lichid, apoi se aplica can-
titati mici de opac cu o pensula. Capa se tine cu pensa hemostatica.
-se utilizeaza vibratii de intensitate mica pentru a facilita dispersia materailului in strat
subtire. Excesul de lichid se indeparteaza cu servetel
- se aplica un al doilea strat, se evita umectarea in exces deoarece acesta produce
alunecarea masei de opac in zonele concave- jonctiunea smalt-cement
- se verifica interiorul capei si colereta metalica si se indeparteaza opacul sau pulberea
care a alunecat la acest nivel.
- se aseaza capa in fata cuptorului pentru cateva minute pentru ca lichidul sa se
evapore.
-dupa prima ardere capa se scoate din cupot si se lasa la racit la temperature camerei.
Culoarea intial galbena se transforma in alb opac la racire. Se inspecteaza capa si se
cauta fisuri, care se corecteaza cu un al doilea stratde opac.
-dupa a doua ardere aspectul capa trebuie sa fie uniform acoperita, cu aspect de “coaja
de ou”, fara extinderi pe suprafetele integral metalice
Caracterizarea interna
Caracterizarea interna poate fi realizata prin incorporarea de pigmenti colorati in
pulberea de opac, corp sau incizal. Acesti pigmenti sunt de natura ceramica si
proprietatile lor fizice sunt similare pulberilor ceramice. Cele mai multe ceramici
disponibile pe piata pun la dispozitie elemente pentru personalizarea aspectului care
pot fi amestecate, in mod selectiv, cu stratul de opac, pentru a mari saturatia
pigmentului dorit. O varianta a acestei abordari este folosirea pulberilor de dentina
opaca pentru a produce o restaurare de o saturatie mai mare decat una in care s-au
folosit predominat pulberi dentinare translucente. In mod similar, o pulbere translucida
poate fi folosita pentru a spori translucenta incizala. Glazuri colorate, frecvent folosite ca
pete de suprafata, pot fi stratificate cu depunerile de pulberi pentru a crea efecte
speciale. Utilizarea colorantilor interni nu prezinta dificultate pentru tehnicienii familiari
cu procedurile de metalo-ceramica. Totusi, din cauza ca pigmentul este adaugat in
material, daca efectul dorit nu este obtinut prin colorizare interna, ceramica va trebui
indepartata de pe infrastructura. O alta tehnica pentru caracterizare interna este ca
initial sa se arda pulberea ceramicii pentru corp, sculptarea lor in forma dorita cu
mameloanele dentinare, pentru ca mai apoi sa se adauge pulberile de smalt. Un
dezavantaj al acestei abordari este ca este nevoie de o ardere in plus.
Conturarea
Aspectul restaurarii finale depinde de culoare, morfologie si textura suprafetei, care
poate fi modificata prin modelarea si caracterizarea ceramicii dentare pentru a mima
aspectul dintilor naturali.
Aspectul restaurarilor poate fi influentat considerabil prin utilizarea selectiva de
iluzii optice Ochiul uman este capabil sa observe diferentele in inaltime si latime, dar
perceptia sa de adancime este mai putin dezvoltata. Chiar si observatorii instruiti
intampina dificultati atunci cand incearca sa recunoasca diferente subtile in a treia
dimensiune.
Prin conturare selectiva, forma aparenta a restaurarii poate fi facuta sa arate
diferit de configuratia sa actuala. Dimensiunea perceputa a unui dinte depinde de
reflexia unghiurilor si de pozitia si spatierea relativa a acestor reflexii. Desi o zona
edentata poate fi mai mare ca dintele omolog, restauraea poate fi facuta sa arate similar
(sau chiar identic) cu ajutorul mimarii atente a distributiei unghiurilor si a contururilor
imediat adiacente unghiurilor. Clinicianul poate crea iluzia ca restaurarea este mai
ingusta decat este in realitate. In plus, prin simularea distantei normale dintre unghiurile
suprapuse ale corpului puntii intr-o zona edentata ingusta, este posibila crearea iluziei
ca dintii sunt de marime normala, dar in incongruenta. Aplicarea atenta a acestor
principii poate insela observatorul, facandu-l se creada ca dintii se suprapun si ca o
parte a dintelui (sau a restaurarii) este in spatele unui dinte adiacent, desi, in realitate,
suprapunerea nu exista.
Textura suprafetei restaurarii metalo-ceramice ar trebuie sa semene dintilor
adiacenti, inclusiv prin caracterizarea unor nereguli selectate ale acestor dinti. Trebuie
amintite cateva reguli de reflexie a luminii, atunci cand medicul incearca sa realizeze
acest lucru:
O suprafata plana reflecta in primul rand fascicule de lumina paralele.
O suprafata convexa da divergenta luminii reflectate, in timp ce o suprafata
concava creaza un fascicul convergent
Tranzitiile bruste (de exemplu, unghiurile geometrice) dau reflexii in linie, dar
suprafete netede, curbate usor creaza un model de reflexie pe o suprafata mai
mare.
Astfel, o restaurare neteda poate parea mai mare decat una de dimensiune
identica dar care a fost texturata si caracterizata. Studiul atent al dintilor adiacenti si
intelegerea felului in care modelele lor de reflexie trebuie sa fie simulate inaintea
caracterizarii, sunt esentiale. De asemenea, este nevoie de grija pentru a nu
„supracaracteriza” restaurarea, care ar atrage atentia si ar releva artificialul.
Glazurarea si caracterizarea de suprafata
Restaurarile metalo-ceramice sunt glazurate pentru a crea o suprafata lucioasa
similara cu cea a dintilor naturali.Ciclul de grazurare poate fi efectuat simultat cu orice
caracterizare de suprafata necesara
In ceea ce priveste autoglazurarea, ceramica la biscuit este coapta la
temperatura de fuziune, care este mentinuta un tuimp inainte de racire. Apare un flux
piroplastic de suprafata si se formeaza un strat vitros sau glazura suprafetei. Unghiurile
ascutite si marginile sunt usor rotunjite in acest proces. Ca urnare, contactele ocluzale
sunt usor modificate dupa glazurare.
In schimb, in supraglazurare, un amestec separat de pulbere si lichid este aplicat
pe suprafata restaurarii si ulterior ars. Procedura de ardere este similara celei din
autoglazurare, desi exista variatii intre firme. Din cauza ca majoritatea restaurarilor
metalo-ceramice include ceramica de fuziune joasa, supraglazurarea nu este in prezent
in utilizarea la scara larga.
Caracterizare externa
Petele de suprafata sunt glazuri foarte pigmentate, care pot fi amestecate cu
glicerina si apa (furnizate cu majoritatea kit-urilor de colorizare disponibile pe piata).
Prin umezirea ceramicii la biscuit inaintea arderii, medicul poate face ca
restaurarea sa apap ca si cum ar fi glazurata. Dupa ce s-a obtinut efectul dorit prin
plasarea unor pete pe suprafata,restaurarea este tinuta in afara invelisului deschis al
cuptorului ceramicii, iar pata este lasata sa se usuce.
Odata ce devine alba si cretoasa, orice exces care ar fi putut ajunge din greseala
pe suprafata metalica este indepartat si restaurarea este arsa. In timpul acestei etape
patare si de coacere a glazurii, apare un flux piroplastic de suprafata si se formeaza un
strat vitros (sau autoglazurare) pe suprafata pe care s-au depus petele.
Avantaje si dezavantaje
Avantajul cel mai evident al coroanei fara colereta este estetica superioara fata de res-
taurarea conventionala metalo-ceramica. Indepartarea placii bacteriene este, de ase-
menea, mai usoara atunci cand tesuturile gingivale vin in contact cu ceramica glazurata
arsa in vid decat cu aurul foarte bine lustruit. Prin urmare, ceramica pare sa fie materi-
alul preferat pentru restaurai care vor veni in contact cu tesuturile gingivale.
Totusi, dificultatile intampinate in timpul fabricarii ii limiteaza aplicabilitatea. Desi,
un rezultat comparabil din punct de vedere tehnic este realizabil 88, 89 adaptarea margi-
nala a acestor restaurari (cum sunt produse in prezent de majoritatea laboratoarelor)
este usor inferioara celei metalului turnat. Din cauza manipularii neglijente, fractura
marginii nesustinute este uneori o problema in timpul evaluarii si cimentarii. Fractura in
timpul functiei este rareori o problema deoarece marginea gingivala nu este supusa la
stresuri de tractiune.90 In plus, restaurarea metalo-ceramica fara colereta necesita mai
mult timp, si, deci, mai costisitoare.
Indicatii si contraindicatii
O margine gingivala din ceramica este indicata atunci cand o restaurare conventionala
metalo-ceramica nu va avea rezultatul estetic dorit. Este contraindicata atunci cand
pragul drept neted, lat de 1 mm nu poate fi preparat in zona fatetei ceramice. (In acest
sens, reastaurarea conventionala metalo-ceramica este ceva mai maleabila.) Desi pot fi
folosite multiple margini din ceramica intr-o singura proteza fixa fara a sacrifica
adaptarea marginala, limitele operatorului si ale personalului tehnic auxiliar trebuie
evaluate cu atentie si cu obiectivitate inainte ca medicul si pacientul sa se consemneze
la o protezare fixa cu multiple elemente de agregare fara colereta.
a) “Tehnica foliei de aur” utilizeaza o folie de aur de 0,05 mm care se aplica şi brunisează pe
modelul unitar, in spaţiul rămas liber între capa metalică şi pragul vestibular. Ea se solidar-
izează la scheletul metalic cu un cianoacrilat. In loc de folie de aur se mai poate utiliza şi o folie
de platină care se lipeşte punctat pe scheletul metalic.
Peste acest ansamblu metalic se depun câteva straturi pentru efecte cromatice, apoi se ard
straturile de ceramică. In fînal, folia de Au se îndepărtează în mediu umed cu un bisturiu nou.
Tehnicienii experimentaţi pot renunţa la folia de aur sau platină, aplicând tehnica directă cu cia-
noacrilaţi. Astfel se sigilieaza suprafaţa bontului cu un strat cianoacrilic care împiedică uscarea
pastei ceramice. Dezavantajul major al tehnicii constă în lipsa de adaptare cervicală a ceramicii,
care, nesusţinutâ de folie, se va rotunji în faza de glazurare.
b) “Tehnica lui Kuwata” este o tehnică directa care se bazează pe arderea ceramicii la nivelul
pragului vestibular liber, fară suport metalic (au fost elaborate mase ceramice speciale pentru
realizarea acestei joncţiuni dento-ceramice). Coroana mixta a lui Kuwata nu se utilizeaza ca
element de agregare şi nici în zona de sprijin din cauza rezigtenţei mecanice precare la nivel
cervico-vestibular.Principiul metodei consta in realizarea componentei metalice cu o grosime
mica (prin tumare), care nu atinge pragul vestibular. în această zona ceramica se arde direct pe
modelul confecţionat dintr-o masa termorezistenta. Metoda este rezervata tehnicienilor cu expe-
rienţa şi necesita o atenţie şi o acurateţe deosebite. Efectul fizionomic este excelent, iar bio-
compatibilitatea cu ţesuturile parodonţiului marginal este optimâ.
c)ă „Tehnica cerii" utilizează pentru realizarea zonei cervico-vestibulare un amestec de mase
ceramice cu ceară ,care se depune cu spatula electrica după ce modelul a fost tratat cu un strat
izolator. Procedeul se poate efectua in două variante;
1.ăVariantaă„înainte"
In aceasta varianta zona cervicalâ vestibulară se realizeazâ înaintea arderii straturilor de ceram-
ica, dintr-un amestec de ceară specială (de exemplu „Belady") cu pulberi de masă ceramică
(raport 1:6 în procente de greutate). Acest amestec se arde direct pe bont într-o etapa sau
două, dupâ care se ard straturile de dentina şi smalţ. Acestea realizeaza joncţiunea cu masa
depusa şi arsa anterior.
2.ăVariantaă„dup "
Se procedeaza in aceeaşi maniera (amestecându-se mase ceramice cu temperatura de sinter-
izare joasa cu ceara), cu menţiunea ca legatura între zona cervico-vestibulara şi restul compo-
nentei ceramice se face când aceasta din urmă este in faza de biscuit, dupa care se efectueazâ
glazurarea.
Timpul de preîncâlzire este bine sâ fie prelungit pentru a permite tuturor componentelor calcina-
bile sa arda, el nefiind acelaşi pentru toate tehnicileădeă„joncţiuneădento-ceramic ".ăExistă la
ora actualâ o serie de produse care se comercializeazâ pentru aceste tehnici. Dintre acestea
menţionâm „Ceramly" (STE DURAND - GIRARD LYON).
d) “Tehnicaăleg turiiăfotopolimerizabile”
In cadrul acestei tehnici zona „fierbinte" se realizeaza dintr-un amestec de pulbere ceramica
(V.L.C. - BIODENT, în patru nuanţe) cu un lac fotopolimerizabil calcinabil. Amestecul se aplica
pe bontul izolat pânâ la nivelul scheletului metalic şi se solidifica prin iradiere cu un flux luminos,
Ulterior se ard restul straturilor de masă ceramică.
e) “Tehnica Levy”
In 1989 Levy a propus o modificare a tehnicilor directe, cu scopul limitarii unor inconveniente ale
acestora. In tehnica directă este practic imposibil sa se realizeze o condensare corectă a pastei
ceramice care sa previna contracţia, dar mai ales retracţia acesteia, deoarece pelicula subţire
de ulei de parafină folosită la izolare se altereaza la manevrele de condensare -vibrare. Soluţia
lui Levy este simpla: dupa izolarea bontului cu un lac oarecare se aplica pe bont un strat de
vaselină care rezista operaţiunilor de vibrare - condensare, ulterior fiind uşor eliminată printr-o
simplă încălzire cu aer cald.
Umplerea hiatusului cervical care apare după prima ardere, realizata printr-o noua ardere duce
la eşecuri. Levy largeşte hiatusul, dupa care prin tehnica vaselinei se face captuşirea cu masa
ceramica; a doua ardere a acestei zone se face concomitent cu restul maselor ceramice dupâ
ce în prealabil s-a asigurat stabilitatea joncţiunii prin aplicarea unui nou strat de lac diluat cu
acetat de etil. Rezulta şi reducerea numarului de arderi.
Procedura pas-cu-pas
Analiza Tehnicii
1. Se macheteaza infrastructura in conturul anatomic
2. Se determina prin tehnica cut-back spatiu pentru ceramica, verificat cu cheia de silicon.
3. Macheta este turnata si reasezata pe model
4. Dupa terminarea acestor procedrui (plus verificare clinica, daca este necesar), infrastructura
este acoperita cu ceramica opaca pentru a masca culoarea metalului.
5. Pulberi pentru ceramica pentru corp sunt adaugate pentru a construi conturul si se va indeparta
din material prin cut-back pentru a standardiza cantitatea de pulbere de smalt necesara.
6. Sunt adaugate pulberi de smalt si structura este usor supraconturara pentru a compensa
contratia de ardere.
7. Dupa conturare preliminara, ceramica la biscuit poate fi evaluata clinic. Marginea incizala este
ajustata in cadrul functiilor, pentru estetica, fonetica.
8. Dupa conturare, restaurarile sunt glazurate si metalul este lustruit inainte de cimentare.
Stiinta materialelor
Aliajele de lipit din aur aveau o mare cantitate de aur pur. De exemplu un aliaj de lipit de
650 pur continea 65% aur. Acum, cei mai multi producatori recomanda formule speciale
pentru aliajele de lipit. Unii producatori (Heraeus Kulzer) clasifica aliajele de lipit realiza-
te din aur in grupul I si altele - denumite aliaje speciale de lipit – grupul II. Multe din
aceste denumiri contin sufixul “pre” sau “post” pentru a indica daca aliajul de lipit este
folosit pentru a uni componentele inainte sau dupa aplicarea portelanului.
Compozitia aliajelor de lipit le determina punctul de topire.
Principala cerinta a aliajelor de lipit este sa fuzioneze in conditii de siguranta sub
temperatura de fluaj sau incovoiere a aliajului care urmeaza a fi solidarizat.
Depinde de continutul in metal nobil si de proportia Ag/Cu
Noile aliaje turnate din paladiu, datorita punctelor inalte de topire, au crescut siguranta
solidarizarii preceramice. Totusi aceasta este inca o tehnica care duce la rezultate putin
predictibile. Constituentii volatili din aliajul de lipit se evapora la temperaturi mari si de-
termina suprafete poroase. De asemenea nu toate masele ceramice dezvolta adeziune
chimica pe aceste aliaje.
Alte cerinte a aliajelor de lipit sunt:
sa reziste coroziunii si pierderii luciului : Acesti factori depind si de compozitia
chimica a aliajului. Daca exista diferente de compozitie intre aliajul de lipit si cel
al componentelor solidarizate se poate produce coroziune galvanica
sa curga liber Aliajul de lipit trebuie sa curga continuu peste suprrafete netede (
discuri abrasive, nu polipanturi sau paste) si curatate in prealabil. Fenomenul de
curgere libera este cunoscut sub denumirea de “wetting”- capacitate de umec-
tare, in timpul careia nu trebuie sa se produca schimbarea compozitiei aliajelor
care sunt lipite. Imbunatatirea capacitatii de umecatre se face prin adaos de ar-
gint , iar inhibarea ei prin adaos de cupru.
Aliajele cu continut scazut de aur au fluiditate mai mare si sunt indicate in general in
solidarizarea pieselor turnate.
sa se potriveasca culorilor elementelor ce vor fi solidarizate
sa fie rezistente- multe din aliajele de lipit devin mai rezistente la racire, datorita trans-
formarilor induse de temperature de topire si stabilirea unor noi faze intermetalice. Dupa
racire unele aliaje prezinta discontinuitati- nevoia unei finisari foarte atente la acest
nivel.De asemenea in lipire postceramica, prezenta ceramicii contraindica “stingerea “
aliajului de lipit, care ar determina fracturarea acesteia.
.
Soldering flux and antiflux
Soldering Flux
Aceasta substanta este aplicata pe suprafata metalului pentru a indeparta oxizii
si a preveni formarea lor (Substante pe baza de borax utilizate in cazul aliajelor
de aur pentru afinitatea lor fata de oxizii de cupru)
Substantele Flux sunt disponibile sub forma de pudra, lichid sau pasta. Pasta es-
te mai populara deoarece poate fi usor aplicata si controlata.
Nici o formula nu reuseste indepartarea totala a oxizilor in cazul metalelor ne-
nobile
Aceste substante nu trebuie sa intre in contact cu suprafetele ceramice deoarece
determina rugozitate si decolarare.
Soldering antiflux
Antiflux este folosit pentru a limita imprastierea aliajului de lipit. Este plasat in
tipar inaintea aplicarii fluxului pentru a limita curgerea aliajului topit.
Cand suprafata metalului este curata, orice exces de aliaj de lipit introdus in spa-
tiul de lucru tinde sa curga in locuri nedorite. Antifluxul ajuta la prevenirea acestui
lucru.
Grafitul (de la un creion) este adesea folosit ca un antiflux. Carbonul se evapora
cu usurinta la temperaturi inalte, lasand piesa de lucru neacoperita.
Cand protezele fixe dentare partiale sunt unite, pozitia relativa a componentelor
este inregistrata cu ajutorul unui indice de solidarizare pe modelul definitiv, sau
intraoral. Daca puntile sunt realizate individual, pot fi dificill de pozitionat in relatia
potrivita cu dintii corespunzatori.
Desi indicele de pozitionare realizat anterior pe modelul cu modelajul in ceara
poate fi de ajutor, corpul de punte ar trebui sa fie unit de un element de agregare
cu ajutorul unui conector deoarece acesta il stabilizeaza si face pozitionarea cu
un alt corp de punte mai usoara.
solidarizarea unei coaroane integral metalice de aur de elemente metalo ceram-
ice se face prin asa numita solidarizare conventionala, cu ajutorul unor aliaje de
lipit cu temperatura joasa de topire.
-solidarizarea elementelor metalo-ceramice poate fi realizata :
Preceramic- aliaje de lipit la temperatura inalta- 1100ºC
Postceramic –aliaje de lipit la temperatura joasa- 750
1.Solidarizarea cu flacara
-cand se foloseste flacara cu gaz ca sursa de caldura restaurarile metalo-ceramice
sunt preincalzite intr un cuptor pentru a minimiza riscul craparii stratului superior al por-
telanului
-pentru a stopa oxidarea suprafetelor de solidarizare se utilizarea portiunea de baza a
flacarii si se foloseste o substanta de flux corespunzatoare
-pentru a preveni distribuirea inegala a caldurii care ar produce fracturi flacara nu se
mentine concentrata intr un punct fix
2.Solidarizarea in cuptor
-Lipirea in cuptor se realizeaza in vacuum sau in aer
Se aplica o cantitate de aliaj de lipit in locul prestabilit si se introduce odata cu elemen-
tele desolidarizat in cuptor unde sunt incalzite simultan.
Instrumentar
-se realizeaza o amprenta din gips sau pasta Zoe a suprafetelor ocluzale ale protezei
dentare pentru a inregistra relatiile relative ale componentelor protezei. Aceasta etapa
poate fi realizata si in laborator in cazul in care tehnicianul este sigur de pozitia compo-
nentelor individuale
-un avantaj al inregistrarilor ocluzale este acela ca dupa procedura de solidarizare
protezele pot fi verificate
1.Se slefuiesc suprafetele pieselor turnate acolo unde se vor pozitiona viitorii conectori
cu o piatra sau un disc pentru a inlatura oxizii de suprafata. Apoi se adapteaza piesele
turnate pe modelul definitiv sau in cavitatea bucala.Conectorii realizati dupa aplicarea
ceramicii sunt amprentati intraoral, cel mai bine dupa ce acestia sunt adaptati din punct
de vedere al formei si infatisarii..Piesa turnata poate fi asezata intraoral folosind un
material fluid de amprentare pentru a ne asigura ca aceasta sta fixa pe timpul
inregistrarii.
2.Se pune gipsul pentru inregistrare ocluzala pe o placuta mica sau pe o foaie din
ceara.Ca o alternativa inregistrarea se poate face si cu pasta ZOE prin aceasta tehnica
obtinandu-se o amprenta precisa.
3.Se prelucreaza inregistrarea pentru a se expune in totalitate marginile inaintea
ambalarii.(investing)
Ambalarea
1.Daca s a folosit o inregistrare cu gips sau pasta ZOE ea trebuie indepartata inainte ca
materialul de ambalat sa faca priza complet.Aceasta separatie este realizata corect
dupa ce ceara este indepartata complet cu apa fierbinte.Spatiul dintre piese trebuie nu
trebuie sa contina material de ambalat.Trebuie atentie deoarece multe din ambalarile
speciale pentru solidarizari au rezistenta scazuta,ansamblul fiind usor de alterat la acest
nivel.
2. Se preincalzeste materialul de ambalat intr un cuptor pana la 650 de grade pentru o
solidarizare la temperatura scazuta sau pana la 850 de grade pentru o solidarizare
preceramica.Inregistrarile cu rasina sunt inlaturate prin incalzire usoara pana la 300 de
grade(temperatura la care majoritatea rasinilor se elimina).
3. Se incalzeste ansamblul la 650 de grade pana ce toate urmele de ceara si rasina se
evapora apoi acesta se transfera la locul de solidarizare sau in cuptorul pentru portelan.
3.SOLIDARIZAREA IN CUPTOR
1.Se prepara o bucatica de material pentru solidarizare,se topeste cu ajutorul flacarii
Bunsen si se formeaza o biluta .Marimea bilei este determinata de marimea
conectorului si de spatiul existent.
2.Se lasa o codita atasata bilei pentru a ajuta la pozitionarea ei deasupra spatiului.
3.Ansamblul se pune in cuptor si se creste temperatura pentru a topi materialul de
solidarizare.Nu se foloseste vacuum pentru solidarizarea in cuptor a aliajelor
nobile.Arderea in aer este preferata de unii tehnicieni, deoarece in vacuum exista riscul
ca gazele sa produca deformari pe suprafetele portelanului .
Evaluarea solidarizarii
Cauze:
Izolarea bontului cu un strat prea gros de lac
Machetarea cu ceri cu punct de topire ridicat și care la răcire suferă o contracție
mare.
Deformarea machetelor la îndepărtarea de pe bont
Remedii:
Utilizarea unor lacuri izolatoare corespunzătoare
Machetarea cu ceri cu interval de topire scăzută
Evitarea modelării unor margini subțiti la macheta viitoarei componente metalice.
7.Suprafețeăceramiceărugoaseă
Cauze
Nerespectarea temperaturilor de ardere prescrise de fabricant
Remedii
Respectarea temperaturilor de ardere
Poziționarea CM în cuptor astfel încât să primească din toate părțile o căldură
uniform.
8.Fisuri,ăfracturiășiădehiscențeăînămasaăceramica
Cauze
Lipsa de compatibilitate dintre aliaje și masele ceramic
Incluziunile de aer nesesizabile din opaque iau amploare în decursul arderilor de
corecție și duc la formarea fisurilor și fracturilor.
Masă dentinară prea uscată
Grosimi neuniforme ale straturilor de ceramic
Răcirea bruscă după arderi
Inserarea cu presiune a CMMC pe model sau pe bont în cazurile când nu există
o adaptare perfectă a acesteia
Prelucrarea cu instrumentar rotativ puțin active care generează o căldură ex-
cesivă.
Remedii
Utilizarea de aliaje și mase ceramic compatibile.
Condensarea corectă a maselor ceramic evită formarea incluziunilor de aer.
Conținutul corespunzător de lichid al pastelor.
Machetarea corectă a scheletului metallic asigură o grosime uniform a placajului
ceramic care în zonele incizală și cervical nu este bines ă depășească 1,5-2.00
mm.
După arderi răcirea trebuie făcută lent, așezarea sub clopot de sticlă făcându-se
doar atunci cand aliajul este incandescent.
Inserarea pe model sau pe bont se face fără manevre brutale.
10.Desprindereaăplacajuluiăceramicăsauăaăunorăp rțiădinăacestaă
Cauze
Legarea slabă la interfața aliaj/ ceramică prin utilizarea unor aliaje și mase ceramice
incompatibile
Prelucrarea scheletului metalic cu instrumentar inadecvat
Regimuri termice incorecte în cursul arderilor
Margini metalice ubțiri sau care se termină pierdut
Placaj ceramic subțire în zona marginală
Stopuri ocluzale pe zona de joncțiune aliaj-ceramică.
Deformare elastică la scheletele metalice subdimensionate
Strat prea gros de oxizi.
Remedii
Utilizarea aliajelor și maselor ceramice compatibile
Prelucrarea exclusiv cu freze carbid-tungstensau cu pietre cu granulație mică și putere
medie de abrazie.
Înainte de aplicarea opaquer-ului scheletului metalic se sablează ( presiunea jetului de
aer fiind de 0,4-0,5 Mpa) și se curăță cu acetat de etil.
Masele ceramice nu se supraîncălzesc și nu se ard la temperaturi mai mici decât cele
indicate.
Machetarea corectă a scheletului metalic.
Stratul de oxizi să nu fie mai gros decat 1-2 µm. [12]
11.Eşecuriăcromaticeăînătehnologiaămetalo-ceramic
Cauze:
ceramica nu reproduce culoarea dintelui din cheia de culori
strat prea gros de opac şi lipsa spaţiului pentru dentină şi smalţ
preparaţia dintelui incorectă, opac în strat prea gros şi straturile de dentină şi smalţ prea
subţiri
alegerea unei nuanţe greşite a opacului
în zona cervicală straturi ceramice prea subţiri
nerespectarea nuanţelor mai închise din zonele proximale
aplicarea ceramicii în straturi neuniforme
numeroase arderi de corectură
vid incomplet
transparenţa insuficinetă în zona incizală este cauzată de morfologia greşită a
componentei metalice (joncţiunea metalo-ceramică se află în zona incizală şi opacul
împiedică trasparenţa)
Remedii:
în situţiile în care nu există suficient spatiu şi se aplică masa ceramică în straturi subţiri,
se recomandă alegerea unei nuanţe mai închise
grosimea stratului de opac să nu se supradimensioneze
o regulă valabilă în special pentru zonele cervicale şi proximale este de a se aplica în
straturi mai groase dentina şi smalţul faţă de opac, pentru a putea reda nuanţa aleasă
pentru a putea satisface exigenţele cromatice, în cazul unor preparaţii vestibulare
insuficiente, se va sugera medicului realizarea unor noi preparaţii vestibulare
pentru a imita diferitele defecte cromatice ale dintelui natural, se pot introduce în opac
culori (maro închis, roşu, galben-maroniu, albastru-violet)
la arderu repetate ceramica îşi pierde din luciu, iar pentru a se evita acest lucru se
recomandă arderi la temperaturi succesiv inferioare cu 10˚C.
ceramica se deschide la culoare în condiţii de vaccum insuficient, în acest caz se vor
verifica indicatoarele de vaccum şi pompa de vid
joncţiunea metalo-ceramică trebuie situată în afara zonei de contact cu antagoniştii la o
distanţă de 1,5-2 mm
la arderu repetate ceramica îşi pierde din luciu, iar pentru a se evita acest lucru se
recomandă arderi la temperaturi succesiv inferioare cu 10˚C.
ceramica se deschide la culoare în condiţii de vaccum insuficient, în acest caz se vor
verifica indicatoarele de vaccum şi pompa de vid
joncţiunea metalo-ceramică trebuie situată în afara zonei de contact cu antagoniştii la o
distanţă de 1,5-2 mm
Esecuri tehnice pot aparea in sistemul metalo-ceramic complex si sunt dificil de
detectat. Erori diferite pot duce la probleme care par similare. Tabelul insumeaza unele
dintre acestea.
Fracturi
Crapaturile de suprafata si fracturile ceramicii opace sunt, de obicei, de mic interes. Ele
pot fi rezolvate inainte de arderea ceramicii de corp. Pe de alta parte, fracturie din
timpul etapei de biscuit sunt deseori rezultatul condensarii necorespunzatoare, uscarii
prea rapide sau deficitlui de control a umiditatii. Design-ul gresit al infrastructurii, care
da arii de ceramica nesustinuta, poate duce, de asemenea, la esecul ceramicii . Dupa
cimentare, identificarea exacta a cauzei esecului este dificila. Daca infrastructura este
proiectata corespunzator si interfata metal-ceramica este tinuta la distanta de contactele
ocluzale, nu ar trebui sa apara ciobiri si fracturi in timpul functiilor normale.
Bule de aer
Chiar ceramistul cu cea mai mare experienta capteaza aer uneori intre metal si
ceramica opaca. De obicei, acest lucru nu este ingrijorator. In schimb, daca o restaurare
este arsa de prea multe ori, aerul prins poate aparea ca bule care se ridica la suprafata.
In acest caz, ceramica trebuie indepartata si procedura trebuie reluata. Daca bulele
apar dupa numai cateva arderi putem izola cauza printre: tehnica de turnare
necorespunzatoare, prepararea insuficienta a metalului, sau control necorespunzator al
umiditatii
Aspect nesatisfacator
Rezultate estetice slabe rezulta frecvent din comunicare slaba cu tehnicianul. Un strat
prea gros de opac duce la opacifierea fatetei. Reducere inadecvata a bontului, in
special, in treimea cervicala si in ariile interproximale, este una dintre cele mai comune
cauze ale aspectului estetic deficitar. Comunicare atenta, bazata pe intelegerea si
cunoasterea procedurilor relevante de laborator si a stiintei culorilor, este estentiala.
REZUMAT
Design-ul infrastructurii pentru restaurari metalo-ceramice trebuie sa se bazeze pe o
intelegere a proprietatilor fundamentate a materialelor. Restaurarile trebuie sa fie
machetate in conturul anatomic, apoi eliminata(cut-back) zona care va fi fatetata. Acest
lucru permite ca grosimea ceramicii sa fie uniforma, care nu este numai un mod de a
obtine proprietati mecanice superioare pentru restaurarea finala dar ajuta si la
standardizarea nuantelor.
Restaurarile metalo-ceramice cu aspect excelent si cu proprietati mecanice bune
pot fi obtinute daca regulile tehnicilor prepararii metalului, a design-ul infrastructurii,
manipularii ceramicii, uscarii si arderii sunt respectate. Efecte estetice care mimeaza
realul pot fi realizate prin stratificarea ceramicii cervicale, a corpului si incizale, si prin
folosirea judicioasa a caracterizarii interne si a pulberilor dentinare speciale cu continut
mai mare de opacifianti. Desi poate crea probleme estetice pentru mai multi pacienti,
metoda cea mai usoara de a obtine o buna inchidere marginala este folosirea unei
colerete metalice inguste de 0,2 pana la 0,3 mm grosime.
Oricand este nevoie de o estetica optima, trebuie luate in considerare tehnicile
descrise in acest capitol pentru asigurarea unei margini cervicale de ceramica. Cu toate
acestea, nivelul de pregatire necesar obtinerii unei adaptari marginale excelente
folosind aceste tehnici este mai mare decat in cazul unei margini metalice turnate; de
acest lucru trebuie sa se tina cont de la inceput in planul de tratament. Atunci cand
apare esecul, trebuie reevaluate toate etapele tehnice si materialele.