Ministerul Sanatatii , Muncii, Protectiei al Republicii Moldova

Colegiu de Medicina Balti

Facultatea Stomatologie
Calificarea: Tehnician –Dentar

Lucrarea de curs
Punte Metalo-Ceramica

Student: Taucci Laurentiu, anul III

Grupa TD-301
Profesor metodist: Ciobanu Raisa

Anul:2020
Restaurari metalo-ceramice
DEFINITIE

Restaurari protetice care imbina rezistenta mecanica si fizionomia

formate dintr-o substructura metalica (coping), care sustine o
structura ceramica prin legaturi chimice si mecanice

Ceramica dentara se aplica pe toate fetele dintelui. Totusi, la

nivelul coroanelor dentare, va mai ramane, in cele mai multe
situatii, o mica portiune din metal, neacoperita de ceramica,
necesara tehnicianului dentar pentru fixarea lucrarii ( cu un cleste
special ) in timpul aplicarii ceramicii.
TIPURI DE RESTAURARI METALO-CERAMICE

• incrustatii
• coroane solo
• elemente de agregare, conectori, corpuri de punte in cadrul
puntilor metalo-ceramice
• elemente de agregare in cadrul protezarilor combinate

In functie de structura a carei morfologie o refac, restaurarile metalo-

cerramice pot fi pe:
• dinti naturali
• implanturi
In functie de gradul de fizionomie:
• total fizionomice
• partial fizionomice
Indicatii

 indicaţii majore la dinţii frontali şi premolari, putand fi

utilizate şi in zonele laterale distale ale arcadelor (cu
precădere la maxilar) la pacienţi cu exigente fizionomice
ridicate
 sunt indicate atât ca elemente unitare (singulare),
restaurând morfologic şi funcţional un singur dinte cu diferite
leziuni coronare, cât şi ca elemente de agregare, in special
mezial, in componenta puntilor care restaureaza brese
edentate.
 pot intra în componenţa diferitelor şine de imobilizare şi
participă frecvent la elaborarea protezărilor compozite
(hibride)
 sunt preferate coroanelor de înveliş ceramic atunci când,
prin preparaţia orală a bontului, nu se poate obţine un spaţiu
protetic vertical suficient între acesta şi dinţii antagonişti (ex.
Ocluzia adanca acoperita)
 frecvente indicate la dinţii oralizaţi. In aceste cazuri,
sacrificiile de substanţă dură de la nivelul feţelor vestibulare
ale dinţilor respectivi sunt minime.
 reconstituirea dinţilor frontali inferiori la care volumul mic de
substanta dura dentara limiteaza utilizarea coroanelor jacket

CONTRAINDICATII

 pacienţi tineri (sub 20 de ani) datorită volumului mare al

camerei pulpare
 la unii adulţi la care depulparea prealabilă a dintelui implică
o serie de riscuri (de moment sau de perspectivă) pentru
pacient
 In cazul in care se poate utiliza o restaurare mai
conservatoare- coroana partial sau integral ceramic-
COROANA MIXTA ESTE DE MULTE ORI ABUZIV
INDICATA
AVANTAJE

• estetica buna si stabila in timp

• retentie buna
• mai rezistenta decat restaurarea integral ceramica
• poate servi la restaurarea unor brese edentate lungi
• rezistenta clinic intre 2,3-7,5 ani
• adaptare cervicala foarte buna (metale nobile)

DEZAVANTAJE

 sacrificiu mare de ţesuturi dure dentare, cu precădere la

nivelul feţei vestibulare, care implică depulpări prealabile
 agregarea lor mai slabă faţă de coroanele de înveliş metalice
tumate, daţorită retentivităţii mai precare conferite de
prepararea importanta a substratului dentar
 placarea în totalitate a scheletului metalic cu masă ceramică
poate împiedica uneori perfectarea raporturilor ocluzale, după
cimentare;
 uneori apare fenomenul de separare la interfaţa dintre cele
două materiale care se manifestă prin apariţia fisurilor,
fracturilor şi, în final, prin desprinderea componentei
fizionomice

 Reparațiile fracturilor sau fisurilor sînt foarte dificile, sau
chiar imposibil de efectuat
 Defecte ale componenței metalice
 Nerespectarea tehnologiei de prelucrare a componenței
metalice, de oxidare ca și de depunere a grundului
 Unii autori susțin că datorită durității porțelanului, pot surveni
microtraume, leziuni parodontale și coronare atît ale dinților
stîlpi, cît și ale dinților antagoniști.
ETAPELE CLINIC TEHNICE DE CONFECTIONARE
PUNTII METALO-CERAMICE

Clinic:
 Examenul clinic, paraclinic, stabilirea diagnosticului, indicilor
clinico-biologici, a planului de tratament, alegerea soluţiilor
de urgenţă şi definitive.

 De exemplu vom indica tratamentul prin punte dentară

metalo-ceramică, la edentația parțială.
 La necesitate, anestezie.
Prepararea dinților-stîlpi

SUCCESIUNEA ETAPELOR IN PREPARARE

1.Prepararea feţei vestibulare. Se alege freza cu terminaţie

corespunzătoare pragului de realizat (conge, plană,
torpedo).
 2. Prepararea feţelor proximale

Succesiunea etapelor în preparare

3. Faţa orală. Pentru dinţii laterali se realizează o preparaţie

similară cu faţa vestibulară, iar ladinţii frontali prepararea
trebuie să respecte morfologia concavă a zonei
supracingulare şi convexă a zonei latero-cingulare.

4.Faţa ocluzală, incizală

5. Definitivarea preparaţiei.
Include finisarea unghiurilor si muchiilor si definitivarea
pragului

AMPRENTAREA
Amprenta - copia negativă și fidelă a cîmpului protetic cu ajutorul
căreia se obține modelul pe care se va confecționa proteza. Se obține
amprenta de lucru și amprenta orientativă.

LOBORATOR
Confectionarea modelelor din ghips dur cu bonturi
mobilizabile ale dinților preparați
 Modelul -reprezintă copia fidelă a cîmpului protetic,
amprentat anterior.
In vederea realizării acestuia trebuie parcurse
urmatoarele etape:
- igienizarea si decontaminarea amprentei
- verificarea amprentei
- realizarea modelelor.

Realizarea modelelor cu bonturi fixe

- utilizate ca modele de studiu sau pentru obtinerea
modelului arcadei antagoniste;

Realizarea modelelor cu bonturi mobile:

cu sau fară pinur
 REALIZAREA MODELELOR CU BONTURI
MOBILE

Permit realizarea unei machete corecte, datorită posibilității de

dezinserare a modelelor unitare din modelul de ansamblu.
Realizare prin :
 metoda clasica
 metode ce utilizeaza pinuri
 sistemul Pindex / Zeiser

MONTAREA MODELELOR IN SIMULATOR

- Ocluzor - permite doar miscarea de inchidere-descidere;

Articulator-
imită mișcările mandibulei în toate planurile:
- Deschidere – închidere
- De propulsie
- De lateralitare
 REALIZAREA MACHETEI DIAGNOSTICE IN TEHNOLOGIA
METALO-CERAMICA
_____________________________________________________
_
 - se folosesc ceruri speciale, colorate
 - se pot verifica intraoral
 - se pot face modificari ale machetei care vor si prezente si la
protezafinita
Realizarea machetei infrastructurii metalice a
puntilor mixte metalo-ceramice .
 -  se realizeaza din ceara albastra si reprezinta imaginea pozitiva
a viitoarei infrastructuri;
 - caracteristici: modelata subdimensionat cu 1-1.5 mm in
toate sensurile,grosimea machetei scheletului: 0.3-0.5 mm,
suprafata machetei se modeleaza neteda, fara microretentii, in
unghiuri de 90 grade.

TEHNICI DE REALIZARE A MACHETEI

INFRATRUCTURII METALICE:

 Tehnica de realizare a machetei elementelor
de agregare prinmetoda racirii gradate:
 - avantaje: adaptare foarte buna a capei pe modelul
substructurilor organice preparate, grosime uniforma a machetei,
suprafata neteda si economie de timp;
 Tehnica de realizare a machetei elementelor de agregare prin
picurare:
 - tehnica este laborioasa si este metoda care conduce la cele
mai multe tensiuni interne, cu efecte nedorite asupra viitoarei
 piese protetice;- metoda este mai putin utilizata in tehnologia
metalo-ceramica
Metoda realizarii machetei elementelor de agregare folosind
tehnica foliei de ceara calibrata:
- tehnica este rapida si permite obtinerea unor cape cu grosime
uniforma;
 Tehnica de realizare a machetei infrastructurii metalice folosin
delemente prefabricate:
este o metoda mult utilizata in tehnologia metalo-ceramica
deoareceare avantajul economiei de timp si material 
permite obtinerea unor machete care au caracteristici optime

Tehnica de realizare a machetei infrastructurii metalice prin meto
da conturului anatomic:Metoda Probond:
- are avantajul economiei de aliaj
Tehnici moderne de aplicare si modelare a cerii:
folosesc aparatura performanta controlata electronic
permit obtinerea unor machete de mare acuratete
Metoda Wax Pro, Sistemele PreciFit, Turbodent 
Sistemele Vita CAD , Sistemul Everest-KaVo ( prin tehnologia CAD-
CAM ).

TRANSFORMAREA
MACHETEI COMPONENTEI METALICE IN PIESE
METALICA (prin metoda turnării)

a) Ambalarea si obtinerea tiparului:ambalarea se realizeaza cu masa de

ambalat specifica, in vederea obtinerii tiparului;- aceasta etapa
cuprinde pregatirea machetei in vederea ambalarii ( consta
inrealizarea machetei canalelor de turnare si a rezervorului de aliaj
topit, realizarea machetei canalelor de evacuare a gazelor,
 detensionarea sidegresarea machetei) si ambalarea propriu-zisa;
pregatirea pentru ambalarea se poate realiza prin doua metode:
Metoda Clasica sau Metoda Heraeus.  ambalarea propriu-zisa se
poate realiza si ea, prin mai multe metode: intr-un singur timp, in doi
timpi, in vid, ambalarea in straturi si ambalarea higroscopica in
scopul obtinerii tiparului, in care se va introduce aliajul topit,
machetaambalata este supusa la doua trepte de incalzire:
preincalzirea si incalzirea propriu-zisa.

b) Topirea si turnarea aliajului pentru ca topirea aliajului sa se

realizeze asa cum trebuie, este necesar casursa de caldura sa fie
suficient de puternica, pentru a topi tot aliajul, in timp optim, in medii
inerte (supraincalzirea este interzisa). pentru introducerea aliajului in
tipar este necesara actiunea unor forte:gravitationala, centrifuga,
presiunea negativa: aerul comprimat sau vaporiide apa, Vacuumul.
c) Dezambalarea si prelucrarea scheletului metalic indepartarea piesei
turnate din tipar dupa dezambalare, scheletul metalic este supus
decaparii, sablarii siprelucrarii metalice

Centrifuga Hermle

SABLAREA

- Procedeul presupune proiectarea unui jet de particule, sub presiune,

asupra scheletului metalic, cu scopul curațirii infrastructurii metalice si
a realizarii condiționarii suprafeței;
- Factorii care influenteaza procesul de sablare, sunt:natura aliajului din
carese realizeaza scheletul metalic,natura materialului de
sablare,dimensiunea particulelor,presiunea jetului de
particule,Incidența sub care se realizează procedeul(45 grade),durata
sablarii(5 secunde) distanța fața de suprafața metalica(30-35mm).
- La final piesa este tratata cu acid (fluorhidric), apoi se fierbe in apa
distilată
Sablator

OBTINEREA SCHELETULUI METALIC IN

TEHNOLOGIA METALO-CERAMICA. Alternative:

a) Galvanoformarea: presupune depunerea, sub actiunea curentului

electric,a unei cantitati de metal pe modelul bontului mobilizabil,
aflat intr-o baieelectrolitica;
avantaj: reduce semnificativ timpul de lucru;
ex: Sistemul Auro-Galvano-Crown, Sistemul Helioform,
SistemulGalvano-Speed.
b) Ambutisarea: adaptarea unei cape sau folii metalice pe
modelulbonturilor, cu ajutorul unei instalatii de ambutisare, care
exercita presiunecontinua si constanta asupra piesei metalice.
- ex. Sistemul Ceplatec
-avataje: timp scurt de realizare, pret de cost scazut si rezistenta
mecanicabuna.
 c) Sinterizarea: procedeu de topire superficiala a particulelor, care
vorcurge in spatiile dintre particulele straturilor subiacente,
rezultand o structuradensa, compacta si rezistenta.
- Ex: Procedeul Heratec
- avantaje: timp redus de lucru, rezitenta buna, adaptare a capei
pe bontulmodelului foarte bunad) Realizarea din titan a componentei
metalice a puntilor mixte metalo-ceramice, prin turnare,
electroscintieroziunea sau tehnici computerizate(metoda moderna).

Cuptor de sinterizare

Aparat de galvanizare
Tehnici de condiționare(crearea legaturii metalo-ceramice)
a) Conditionarea prin sablare
- proiectarea unui jet de particule asupra infrastructurii metalice →
aparitia unor microretentii care asigura aderenta straturilor de
ceramică.

b) Conditionarea prin oxidare termica

- obtinerea unui strat de oxizi care contribuie la realizarea unei
legaturi metalo-ceramice puternice si stabile; trebuie sa asigure
o fixare optima amaselor ceramice.
c) Conditionarea prin oxidare anodica
- este metoda cea mai utilizata de conditionare;
- are loc intr-o baie galvanica, piesa fiind plasata la anod iar la
catod esteaplicat un electrod de referinta, inert.
d) Conditionarea prin aplicare de agenti bonding
- metoda foarte utilizata, care consta in aplicarea pe suprafata
scheletului aunor agenti de cuplare, care inlocuiesc stratul de
oxizi, numiti agentibonding

CLINIC:

 Proba componentei metalice pe dinții stîlpi

 Determinarea dacă puntea corespunde cerințelor
 Determinarea culorii

STABILIREA CULORII COMPONENTEI

CERAMICE

- au fost concepute o serie de ghiduri de culoare pentru ceramica,

dediferite nuante, corespunzand diferitelor zone de analizat: pentru
zona dedentina de la nivelul pulpei coronare, pentru masa dentinara de
baza,pentru zona incizala si pentru masa ceramica de finisare;- alegerea
culorii pentru zona dentinara a pulpei coronare este cea maiimportanta
etapa, deoarece nuanta respectiva se va transmite pana la straturile
superficiale , influentand estetica finala;- sistemele de inregistrare a
culorii se impart in sisteme clasice (cheia deculori) si moderne
(computerizate);

 - la descrierea nuantei de culoare a unui dinte natural trebuie

urmarite:culoarea de baza, luminozitatea, saturatia, fluorescenta,
opalescenta,opacitatea, transparenta si transluciditatea;- culorile
dintilor naturali sunt influentate si de temperatura.

APLICAREA SI MODELAREA MASELOR

CERAMICE PE INFRASTRUCTURA METALICA

- straturile ceramice se aplica succesiv si se sinterizeaza separat

insa structura rezultata este unitara, omogena si rezistenta;
- primul strat aplicat este opacul (prin aplicare manuala, cu pensonul,
prin pulverizare sau pe cale galvanica-cea mai eficienta).Rolul acestui
strateste de a acoperi cat mai bine infrastructura metalica;
- sinterizarea: in conditii de vid, urmarind un regim termic;
- depunerea pastelor pentru dentina si smalt si masa de colet,
plusartificiile de culoare; urmeaza sinterizarea in cuptoare speciale, in
vid, latemperaturi ce cresc progresiv
 - apoi urmeaza aplicarea si sinterizarea(in conditii atmosferice
normale)masei de glazurare: un strat final de masa ceramica
transparenta care arerolul de a asigura luciul final si crearea unui strat
protector, care impiedica patrunderea fluidelor din mediul oral in
masele ceramice.

CLINIC:

 Proba definitivă și cementarea punții dentare pe dinții – stîlpi.

Puntea dentară metalo – ceramică este des utilizată în protetica
dentară, ne cătînd la costrurile ridicate, deoarece reprezintă idealul
fizionomic și corespund unui șir mare de cerințe medico –biologice.

MATERIALE UTILIZATE

Instrumentar si materiale:
 Arzator Bunsen
 Ceara de inlay
 Instrumente de ceara
 Material textil de curatat
 Creion colorat in contrast cu ceara
 Lichid de izolare(Die spacer)
 Indicator ocluzal(stearat de zinc sau ceara pudra)
 Pensula moale
 Perii duble
 Bulete de vata
 Banda de marcat

Instrumentele de ceara:
 Pentru aditie
 Pentru sculptare
 Pentru brunisare
 Ceara e adaugata prin incalzirea instrumentului in flacara
Bunsen prin atingerea partii cu ceara si pe urma reincalzirea
tijei. Astfel ceara va curge in picaturi catre varful instrumentului.
Sunt de preferat instrumentele electrice de aditie de ceara
datorita preciziei pe care o ofera.Instrumentele pentru sculptare
trebuie sa fie ascutite si niciodata incalzite. Brunisarea este
folosita ca alternativa la sculptare pentru obtinerea unor
suprafete lucioase, cu ajutorul instrumentelor speciale incalzite
usor

INSTRUMENTARIUL:

-rasina acrilica autopolimerizabila

-pasta zoe
-gips pentru amprenta
-bol
-spatula
-pensula mica
-instrument de modelat ceara
-ceara
-placa de ceara
-placuta de sticla
-trepied
-”flux”, “solder”
-cleste
-solutie de decapare
ELEMENTE DE DESIGN CARACTERISTICE
RESTAURARILOR METALO-CERAMICE

Spatiul necesar unei restaurari cu calitati de rezistenta si

fizionomie optime este dat de urmatoarele valori ale celor doua
componente:
SUBSTRUCTURA METALICA:
• Min 0,3 mm pentru aliaje nobile
• Min 0,2 mm pentru aliaje nenobile
STRUCTURA CERAMICA (0,7-1,5 mm)
 • 1,2 mm pe fata vestibulara
• 1,5 mm pe marginea incizala
Respectand aceste repere, reducerea totala de substanta
dentara in preparatia pentru coroana metalo-ceramica se va
realiza dupa cum urmeaza:

Muchia incizala/fata ocluzala

 1,5-2 mm
Fata vestibulara
 1,2-1,5 mm
Fata palatinala
 0,6-1 mm metalica
 1,5mm metalo-ceramica
Limita cervicala
 1,2 mm metalo-ceramica
 0,6 mm metalica

Planificarea preparatiei se va realiza luaind in considerare

urmatoarele aspecte, care impreuna reprezinta punerea in
practica a celor trei obiective principale in prepararea substratului
dentar- biologic, mecanic si fizionomic:
• Evaluarea spatiului protetic mezio-distal si vertical
disponibil, testarea prin dsd, wax-up si mock-up a datelor
functionale si estetice pe care le va avea viitoarea resturare
potetica

 Extinderea suprafetei de placare fizionomica

In functie de gradul de fizionomie dorit se stabilesc
suprafetele care necesita acoperire cu ceramica, tinand cont
de nevoia de conservare a tesutului dentar in vederea
mentinerii vitalitatii si a unor conditii de retentie optima a
restaurarii. A se evita indicatia abuziva de extindere a
placajului ceramic pe toate fetele preparatiei!!!!
La interfata metal-portelan , grosimea ceramicii trebuie sa fie
de cel putin 0,5 mm.De asemenea interfata trebuie sa fie neta,
astfel incat sa se preintampine posibilitatea supraextinderii
portelanului.
 Punctele de contact ocluzal/pantele de ghidaj
Jonctiunea metalo-ceramica se stabileste la 1,5 mm de
contactul ocluzal si se pozitioneaza inafara pantelor de
ghidaj oridecate ori este posibil. Se prefera contactul pe
metal celui pe ceramic, deoarece este mai usor de adaptat.

 Punctele de contact proximale

Jonctiunea metalo-ceramica trebuie sa se afle la 1,5 de
contactul proximal, acesta stabilindu-se fie pe metal , fie pe
ceramica, in caz contrar placa bacteriana acumulata la acest
nivel va afecta sanatatea dintilor stalpi. In mod usual, pentru o
fizionomie mai buna si pentru facilitarea igienizarii, contactele
proximale se realizeaza pe ceramica. Pe dintii posteriori insa,
unde aria inteproximala nu este foarte vizibila, preparatia
poate fi mai conservatoare iar punctele de contact se vor
stabili pe metal.

 Limita cervicala a preparatiei

Limita cervicala a preparatiei se va realiza diferentiat in
functie de gradul de fizionomie al viitoarei restaurari, dupa
cum urmeaza:
- Prag in unghi drept (unghi drept modificat )sau obtuz , de 1,2
mm, pe suprafetele metalo-ceramice, subgingival
- Prag chanfrein de 0,6 mm, pe supafetele metalice,
sub/supragingival

 Axul de preparare
Se analizeaza si se stabileste axul viitoarei restaurari, care
devine o problema stringenta in urmatoarele situatii:
• Dinti malpozitionati
• Punti metalo-ceramice intinse pe doua cadrane
• Punti mobilizabile
• Elemente de agregare in protezarea combinata
 PREPARAREA SUBSTRATULUI DENTAR:
instrumentar si etape:

Preparatia pentru dintii frontali:

Obiective:
 prag drept cu unghi intern rotunjit (rounded shoulder) 1,2 mm
 conicitate de 6-10º
 lungime de min.3,5 mm
 reducere incizala de 2 mm
 concavitate linguala bine definita
 inclinare adecvata a planului incizal vestibular

MACHETE PRINTATE:
 Fac parte din procesul de obtinere a lucrarilor in sistem CAD-Cam
 Se depune ceara strat cu strat asemanator tehnicii conventionale, sau
materiale a caror polimerizare este activata cu o sursa de lumina
(lampa xenon sau LED)
 Stabilizarea machetei in timpul printarii necesita suporturi care, inainte
de ambalare, se dizolva in apa sau baie de ulei, indepartandu-se.

MACHETE FREZATE:
 Programul CAD pozitioneaza discul virtual de ceara astfel incat sa
gazduiasca un numar optim de machete si sa fie folosit la eficienta
maxima.
 Avantajul acestei metode este ca machete obtinuta va avea suprafata
de placaj ceramic cu caracteristicile deja setate in programul de
design.

Pregatirea machetelor pentru ambalare:

Dupa modelare si finisare, machete se va degresa si detensiona pe model,
in final aplicandu-se machetele canalelor de turnare

AMBALAREA

Pentru ambalarea machetelor sunt necesare material de ambalare pe baza

de fosfati, specific aliajelor utilizate in tehnologia metalo-ceramica, fiind
recomandata metoada de ambalare in timp unic si dintr-un singur material.
Machete pregatita se va pensula in strat subtire de 1-3mm cu masa de
ambalat in stare plastica, preparat la vacuum malaxor, se va aplica in
conformator respectand centrarea la nivelul tijei intermediare (in cazul
coroanelor solidarizate si a puntilor), turnand apoi restul de masa de
ambalat sub vibrare mecanica.
In cazul utilizarii unor conformatoare metalice se recomanda captusirea
peretilor acestora in pealabil cu hartie absorbanta.

OBTINEREA TIPARULUI

Dupa priza, macheta ambalata este supusa unui regim termic de

preincalzire, in care incepe eliminarea materialului de machete, si a unuia
de incalzire, in care se ard fara reziduri ultimele component ale materialului
de machetta. Tiparul ajunge la un grad de dilatare corespunzator
coeficientului de contractie termica a aliajului utilizat.

ALIAJELE METALICE IN TEHNOLOGIA METALO-

CERAMICA

Succesul restaurarii metalo-ceramice depinde de compatibilitatea

asocierii metal-ceramica care sa ofere rezultate predictibile,
specific nevoilor fiecarui pacient.
Calitatile aliajelor metalice folosite in tehnologia metalo-ceramica:
  capabil sa formeze un strat de oxizi care sa furnizeze
legatura chimica cu ceramica (prezenta indiului sau a
staniului in aliaj)
 coeficient de dilatare termică concordant cu al ceramicii
(uşor mai mare pentru a se produce o mai buna adeziune
chimica)
 temperatura de topire mult mai mare decât cea de fuziune a
ceramicii (pentru a nu se deforma in timpul arderii ceramicii)
 să nu se deformeze la temperatura de ardere / coacere a
ceramicii
 utilizare uşoară, sigură
 modul de elasticitate crescut( rigiditate crescuta) pt a nu
determina fisurarea ceramicii subpresiune ocluzala

Conditii necesare unui aliaj folosit in tehnologia

metalo-ceramica
Condiții fizice:

-Temperatura de solidificare a aliajelor pentru metalo-ceramică mai mare

cu minim 100-200 grade Celsius decât temperatura de sinterizare a
ceramicii. Dacă temperatura solidus a metalului este mult prea apropiată
de temperatura de sinterizate a ceramicii, zonele mai subțiri din capa
metalică vor începe să se topească, ducând la deformarea ireversibilă a
acesteia.
-Coeficient de dilatare termică ușor mai mare sau egal cu cel al masei
ceramice. Coeficientul de expansiune termică este important deoarece
urmărim ca în timpul răcirii ceramicii să nu existre stresuri suplimentare
asupra ei sau asupra interfeței metal-ceramică. Acest lucru este posibil
dacă expansiunea și contracția termică totală a ceramicii și a metalului sunt
egale în intervalul dintre temperatura de sinterizare a ceramicii și cea de
răcire la temperatura camerei.
Condiții chimice:

Legătura puternică între ceramică și suprafața aliajului este o condiție

pentru care proteza metalo-ceramică să își păstreze integritatea în orice
situații. În condițiille unei adeziuni puterice între metal și ceramică, se va
reuși de fapt să se transfere stresul ce acționează asupra ceramicii, spre
structurii metalice. Legătura metalo-ceramica se bazează pe interacțiunea
mai multor factori, dintre care de importanță deosebită sunt cei chimici.
Astfel legatura chimica dintre metal si ceramică se bazează pe formarea
legăturilor ionice între Al2O2 si SiO2 din faza sticloasă a felspatului și oxizii
de la suprafața metalului.
Rezistența la coroziune a aliajului este extrem de importantă în evitarea
apariției coroziunii cervicale care va submina ceramica de placare. Din
acest motiv sunt indicate aliajele pe baza de aur sau cele la care apar
fenomene de pasivare.
Rezistența la coroziune electrochimică.
Capacitatea aliajului de a nu schimba culoarea ceramicii depinde de
compoziția aliajului. Aliajele care conțin argint determină frecvent modificări
ale culorii ceramicii de placare, ducând la compromiterea esteticii
restaurării.
Condiții mecanice:

Modul de elasticitate crescut pentru aliajul metalic este o cerință importantă

mai ales în cazul lucrărilor protetice cu corp de punte extins. Aliajele care
posedă modul de elasticitate și deci rezistența elastică crescută sunt rigide,
împiedicând transmiterea stresului ocluzal excesiv asupra masei ceramice.
Pe de alta parte, aliajele cu rigiditate redusă se pot deforma în cursul
contracției diferite a aliajului și a cermicii din timpul procesului de răcire
dupa sinterizare.
Duritatea necesară pentru ca metalul să poata fi prelucrat mecanic, sablat
și lustruit în zonele în care ceramica nu-l acoperă.
Condiții biologice:
Să nu fie citotoxic.Să nu fie iritant pentru țesuturi.

Alegerea celui mai bun aliaj pentru o reconstituire protetică se face în

funcție de:
 Cost – Criteriu important în alegerea aliajului dentar având în vedere
prețul tot mai mare al aliajelor pe bază de aur.
 Biocompatibilitate – Se referă la rezistența la coroziune și/sau
matizare a aliajului dentar în condițiile din cavitatea orală. Acești
factori limitează oarecum varietatea de aliaje ce pot avea aplicații în
stomatologie.
 Proprietăți mecanice ( Rigiditate, ductilitate și duritate)

 Ușurința turnării
 Adeziunea

Tipuri de aliaje folosite in tehnologia metalo-

ceramica
Aliaje nobile
 Au o rezistență foarte mare la coroziune chiar și atunci când sunt
supuse unor condiții “extreme”. Ele rezistă oxidării, matizării și
 coroziunii în cursul prelucrării lor la cald prin turnare sau lipire.
Metalele nobile fac parte din subgrupa platinei la care se adaugă
aurul. Cele cu importanță deosebită în stomatologie sunt Pt, Pd, Au.
Unii metalurgiști consideră și argintul ca fiind un metal nobil, dar
datorită faptului ca acesta se corodează în condițiile cavității orale,
stomatologii nu includ acest metal în grupa celor nobile.
La aceste sisteme metalo-ceramice turnate, scheletul metalic are o
grosime de cel puțin 0,3 mm. Deoarece metalele nobile nu oxidează,
toate aceste aliaje trebuie să conțină elemente cu potențial oxidant,
pentru a permite obținerea unei legături stabile de masele ceramice
care vor fi arse pe acest schelet.
 De scurt timp au fost laborate așa-numitele sisteme low-fusing, în
cadrul cărora, pe un schelet metallic dintr-un aliaj cu conținut crescut
în aur se vor arde mase ceramic cu temperatură scăzută de
sinterizare. Avantajul major al acestor sisteme este reprezentat de
faptul că la o temperatură scăzută de ardere masei ceramic (650-
700°C), sceheletul metallic este supus unor deformări termice
minime.
 Pentru aliajele nobile, elementele cu rol major in aderenta ceramicii
sunt Fe, staniu sau indiu , galiu
 Aliaje nenobile
Metalele nenobile sunt cele care în anumite condiții de mediu suferă
procese de oxidare sa coroziune. Cele mai frecvent utilizate în
stomatologie sunt: titan, nichel, cupru, zinc, crom și argint. Aceste
metale în stare pura au tendința de a se coroda mai ușor, dar acest
lucru nu este întodeuna validat daca ele se găsesc în amestecuri cu
alte metale în diverse tipuri de aliaje
În cazul aliajelor nenobile este necesară utilizarea unei mase
de ambalat cu coeficient crescut de expansiune. Pe aceste schelete
metalice vor fi arse mase ceramice convenționale ( temperatură de
ardere 900-980°C). Deoarece aliajele nenobile au un coeficient de
dilatare termică mai crescut, trebuiesc respectate anumite
particularități în fazele de depunere și ardere a masei ceramie, pentru
a evita apariția fisurilor datorate tensiunilor interne ale scheletului
metalic. Aceste fisuri pot apărea și la cateva ore sau zile de la
arderea masei ceramice.
 Pentru aliajele nenobile elementele pincipale sunt Ni si Cobalt, croma
caror oxidare produc aderenta chimica. Pentru aliajele pe baza de
titaniu, acesta produce la randul sau oxidarea
 CERAMICA DE PLACARE

Ceramicile de placare sunt alcatuite din amestecul a doua tipuri de

materiale sticloase- unul cu temperatura joasa de sinterizare si unul cu un
modul de expasiune ridicat din leucita cristalina cu o simetrie tetragonala.
Dupa arderea in laborator, ceramicile dentare contin 20 % din volum sub
forma de leucita tetragonala dispersata in matrice vitroasa. Structura
matricii vitroase este o retea aleatorie de silicon si oxigen. In aceste conditii
punctul de topire este extrem de ridicat.
Caracteristicile ceramicilor de placare
 densitate: 2,2 - 2,4 g/cm3 (smalt: 3g/cm3)
 temperatura de ardere 900-980C
 componente principale: feldspat, cuart, caolin
 adaosuri: K3PO4, K2CO3, Na2CO3 – scad temperatura de ardere
 alte adaosuri: oxizi metalici: Fe – roşu; In – negru; Cu – verde: Ag –
portocaliu; Sn – alb; Ti – galben; Mn - violet
 lichid – apă distilată, alcool; cu amidon, zaharoză, glucoză = lianţi;
coloranţi organici – pentru diferenţierea straturilor ceramice în etapa
modelării tipuri de ceramica.

Tipuri de ceramica
 OPAC: mascheaza culoarea aliajului metalic si realizeaza legătura
chimică între porțelan și metal
-grosimea acestuia nu trebuie să depășească 0,1 mm
-cu rol de opacifiere : oxidul de zirconiu, oxidul de titan coroborate cu
alumina, pentru a bloca culoarea mai inchisa a metalului oxidat
-poate suferi fisuri în timpul arderii dar rămâne relativ stabil dimensional
-se comercializează sub formă de pulbere sau pastă
-nu se folosesc instrumente de metal la amestecarea pulberii cu lichidul pt.
a nu risca contaminarea
-dupa ardere opacul trebuie sa aibă aspect de ”coaja de ou”
Mici cantitati de oxid de zirconiu si oxid de titan, actioneaza ca agenti
de opacificare.
 MASA CERAMICĂ:
-se alege în general în funcțíe de culoarea viitoarei coroane
-se folosesc ceramici speciale în zona de colet si incizal
-inainte de aplicarea unui strat întotdeauna suprafața se umidifică cu
lichidul specificat de producator
- se ține cont de faptul că prin arderea masei ceramice se produce o
scădere volumetrică curpinsă între 27% și 45% la prima ardere
 - Masa ceramică se modelează ușor supraconturat- tipic masa scade
cu 0,6mm incizal și cu 0,5 mm în zona medie vestibulară
- Se lasă la uscat între 6-10 minute- altfel vaporii de apa la
temperatura din cuptor fac masa ceramica sa ”explodeze”
- după ardere se prelucrează cu discuri abrazive în special în zona
ambrazurilor
Contractia ceramicii:
- fără condensare: 20 - 35%
- cu condensare manuală: 18%
- cu vibrare mecanică: 12%

Metode de condensarea a maselor ceramice

sinterizabile
Pentru a se reduce la maxim contractia de sinterizare, este
necesara alaturi de alti factori, o condensare cat mai eficienta,
prin care se urmareste eliminarea surplusului de lichid din pasta
de portelan.
1. Metoda vibrarii
2. Metoda aplicarii spatulei
3. Metoda gravitatiei
4. Metoda presarii/sugativarii
5. Metoda aplicarii periei

Materiale si instrumente necesare aplicarii ceramicii

lichid pentru modelat ceramica
-servetel de hartie
-placuta de sticla
-tifon
-apa distilata
-spatula de sticla
-instrument zimtat
-pense pentru portelan sau pensa hemostatica
-pensule pentru ceramica nr.2,4 sau 6
-lama
-creion colorat
-hartie de articulatie
-piatra pentru marginea ceramica
-pietre diamantate
-discuri diamantate flexibile
  Aplicarea opacului:
-se agita sticla de pulbere de opac pentru particulele de diferite marimi sa
se disperseze
-se disperseaza o cantitate mica de pulbere pe o placuta de sticla, se
adauga o cantitate mica de lichid si se amesteca. Nu se folosesc
onstrumente metalice datorita riscului de contaminare. Consistenta obtinuta
trebuie sa permita mentinerea picaturii cateva secunde pe varful spatulei.
-substructura metalica oxidata, se umecteaza cu o picatura de lichid, apoi
se aplica cantitati mici de opac cu o pensula. Capa se tine cu pensa
hemostatica.
-se utilizeaza vibratii de intensitate mica pentru a facilita dispersia
materailului in strat subtire. Excesul de lichid se indeparteaza cu servetel
- se aplica un al doilea strat, se evita umectarea in exces deoarece acesta
produce alunecarea masei de opac in zonele concave- jonctiunea smalt-
cement
- se verifica interiorul capei si colereta metalica si se indeparteaza opacul
sau pulberea care a alunecat la acest nivel.
- se aseaza capa in fata cuptorului pentru cateva minute pentru ca lichidul
sa se evapore.
-dupa prima ardere capa se scoate din cupot si se lasa la racit la
temperature camerei. Culoarea intial galbena se transforma in alb opac la
racire. Se inspecteaza capa si se cauta fisuri, care se corecteaza cu un al
doilea stratde opac.
-dupa a doua ardere aspectul capa trebuie sa fie uniform acoperita, cu
aspect de “coaja de ou”, fara extinderi pe suprafetele integral metalice

 Aplicarea portelanului dentina si smalt:

-se folosesc nuante diferite de ceramica, unele cu efect de opacifiere mai
intens acolo unde este nevoie de tansluciditate mai scazuta
- se poate aplica o tehnica de cut-back, similara celei folosite in machetare,
pentu fabricarea unei fatete cu o margine incizala mai translucenta.
1. Se disperseaza pulberile pentru cervical, corp, incizal, pe o placuta de
sticla. Daca se foloseste aceeasi placa folosita pentru opac, se impune
indepartarea oricarui reziduu inaintea inceperii procesului.
2. Se amesteca pulberile cu cantitatea de lichidul/apa distilata
recomandata. Volumul de lichid pentru aceste amestecuri trebuie sa fie la
fel ca si in cazul opacului. Se pot folosi lichide cu formule speciale care
permit manipulare de mai lunga durata decat lichidele care contin glicerina.
3.Se umezeste stratul de opac ars anterior cu o cantitate mica de lichid si
se pune o picatura de pulbere pentru guler pe portiunea cervicala a
suprafeteti de fatetat. Batai usoare cu peria si ciocaniri blande pe model
produc vibratii adecvate in timpul etapei preliminare de condensare.
Mentineti un servetel aproape pentru a elimina umezeala in exces a
suprafetei. In timpul procesului de build-up, suprafata nu trebuie stearsa cu
servetelul din cauza ca particulele mici de pigmenti pot fi indepartate. Este
recomandata tamponarea consistent dinspre partea orala pentru a avea
rezultate estetice superioare.
4. Dupa ce pulberea a fost plasata si sculptata, construiti fateta in conturul
anatomic cu careamica pentru corp. Folositi antagonistii ca ghid. Acolo
unde se anticipeaza contact intre ceramica umezita si model, suprafata
modelului poate fi acoperita de un strat subtire de rasina pe baza de
cianoacrilati. Acesta izoleaza suprafata si previne absorbtia lichidului.
5. Pentru a compensa pentru contractia determinata de ardere, care rezulta
atunci cand particulele fuzioneaza, ceramica trebuie sa fie usor
supraconturata. O coroana tipica metalo-ceramica pentru zona anterioara
se va contracta 0.6 mm la marginea incizala si 0.5 mm la jumatatea fetei
vestibulare82 .
6. Atunci cand buil-up-up ceramicii pentru corp este complet, se evaluazea
daca se inscrie in conturul corect din punct de vedere mezio-distal,
vestibulo-oral si incizo-gingival.
7. In functie de aspectul dorit, trebuie sa se taie (cut-back) un sant pentru
pulberea incizala mai translucenta. Unii producatori recomanda prelungirea
materialului pentru incizal pana la zona cervicala a restaurarii; altii
sugereaza limitarea lui la treimea incizala. Posibilitatile sunt aproape
infinite, si numai cu experienta se poate prevedea aspectul final al
produsului finit. Fie ca sculptarea se face cu o lama de bisturiu, fie cu un
instrument de modelaj, este necesar sa se condenseze ceramica pentru
corp inaintea taierii santului. Acest lucru minimizeaza riscul de fractura in
timpul procesului. In plus, pentru a minimiza riscul deteriorarii portiunii
incizale nesustinute, taierea santului trebuie sa fie efectuata dinspre incizal
spre cervical. Trebuie mentinut spatiu adecvat pentru materialul incizal in
zonele interproximale.
8. Se aplica pulberea incizala in aceeasi maniera si se supracontureaza ca
la ceramica pentru corp. Pulberea pentru corp ramasa trebuie sa fie umeda
inaintea aplicarii pulberii incizale, si, din nou, vibratiile intermitente blande
ajuta la realizarea unui nivel acceptabil de condensare. Trebuie evitatata
condensarea prelungita; nu reduce porozitatea 83, nu creste rezistenta la
fractura si poate duce la distribuirea nedorita a particulelor de pigmenti.

9. Marcati dintii antagonisti pe model cu o carioca rosie sau verde. Aceste

semne nu sunt absorbite daca modelul a fost acoperit mai intai cu rasina.
Articulatorul poate apoi sa fie inchis pentru a permite antogonistilor sa
ajunga in contact cu ceramica umeda. Daca acest lucru este facut cu
atentie, marcajele sunt transferate pe build-up fara a-l detriora, si build-up-
ul poate fi modificat dupa schema ocluzala. Numai colorantii rosu si verde,
care ard fara a lasa reziduuri, pot fi folositi pentru aceste marcaje. Pigmentii
albastru sau negru contin, de obicei, oxizi de metale sau carbon, care pot
colora ceramica dupa ardere.
10. Umeziti ariile proximale de contact imediat inainte de a indeparta piesa
de pe model. Acest lucu reduce riscul fracturarii acelei portiuni din
constructie.
11. Dupa ce restaurarea a fost indepartata de pe model, completati zonele
de contact proximal. In acest moment, piesa trebuie inspectata pentru a nu
avea material in exces dincolo de suprafata de fatetat (care, la fel ca
inainte, trebuie indepartat inaintea arderii). Suprafata interna a capei
trebuie reexaminata si mai atent din cauza ca pulberile pentru smalt sunt
destul de transparente in straturi subtiri si nu sunt usor de observat dupa
ardere.
12. Plasati restaurarea pe o tavita aproape de usa deschisa a cuptorului
de ardere la temperatura de uscare recomandata de producator. Un timp
de uscare de 6 pana la 10 minute este, de obicei, suficient. Daca o
restaurare este arsa prematur, umezeala reziduala din fateta poate
produce vapori, acumolarea de presiune de vapori poate duce la explozia
constructiei. Dupa uscare si odata ce s-a determinat ca nu mai exista
material in exces se poate continua cu arderea. Cand arderea s-a terminat,
lasati piesa sa se raceasca la temperatura camerei inainte de manipulare.
Urmariti instructiunile producatorului referitoare la viteza de racire dupa
ardere. Viteza de racire incorecta poate duce la stresuri reziduale care, in
cele din urma, duc la fractura ceramicii in timpul functiei. Dilatarea termica
creste dupa racire lenta, deoarece exista o cristalizare a leucitului
suplimentar (proprietati de dilatare). 85 In general, aliajele cu coeficient mare
de dilatare termica necesita o racire mai rapida decat aliajele cu coeficient
scazut.86
13. Trebuie o atentie foarte mare atunci cand se evalueaza prima coacere
(sau faza de biscuit). Daca suprafata este fisurata, trebuie slefuita inainte
sa se aplice mai mult material. Morfologia restaurarii trebuie sa fie conform
standardelor impuse de anatomia dentara si schemei ocluzale a
pacientului.
14. Indepartati materialul in exces cu pietre pentru finisarea ceramicii. Un
disc diamantat flexibil este imperativ pentru modelarea corespunzatoare
ambrazurilor. Pentru a-i prelungi utilitatea, discul trebuie mentinut umed.
15. In momentul in care restaurarea a fost conturata si toate zonele in
exces au fost eliminate, anumite portiuni necesita probabil o adoua aplicare
de ceramica.
16. Inaintea celei de-a doua coaceri (de corectura - numita si coacere-
petic), restaurarea trebuie curatata ultrasonic pentru a elimina resturi din
slefuire.
17. Plasati cel de-al doilea strat de ceramica pentru corp si pentru incizal
direct pe suprafata usor umezita a biscuitelui. Evaluati culoarea in acest
moment, pastrand restaurarea umezita. Uneori este necesara o alta
coacere, in special in cazul pieselor de mare amploare. Cu toate acestea,
arderi multiple duc la devitrificarea ceramicii, cu pierderea translucentei si
scaderea rezistentei la fractura a restaurarii.
 Caracterizarea interna
Caracterizarea interna poate fi realizata prin incorporarea de pigmenti
colorati in pulberea de opac, corp sau incizal. Acesti pigmenti sunt de
natura ceramica si proprietatile lor fizice sunt similare pulberilor ceramice.
Cele mai multe ceramici disponibile pe piata pun la dispozitie elemente
pentru personalizarea aspectului care pot fi amestecate, in mod selectiv, cu
stratul de opac, pentru a mari saturatia pigmentului dorit. O varianta a
acestei abordari este folosirea pulberilor de dentina opaca pentru a
produce o restaurare de o saturatie mai mare decat una in care s-au folosit
predominat pulberi dentinare translucente. In mod similar, o pulbere
translucida poate fi folosita pentru a spori translucenta incizala. Glazuri
colorate, frecvent folosite ca pete de suprafata, pot fi stratificate cu
depunerile de pulberi pentru a crea efecte speciale. Utilizarea colorantilor
interni nu prezinta dificultate pentru tehnicienii familiari cu procedurile de
metalo-ceramica. Totusi, din cauza ca pigmentul este adaugat in material,
daca efectul dorit nu este obtinut prin colorizare interna, ceramica va trebui
indepartata de pe infrastructura. O alta tehnica pentru caracterizare interna
este ca initial sa se arda pulberea ceramicii pentru corp, sculptarea lor in
forma dorita cu mameloanele dentinare, pentru ca mai apoi sa se adauge
pulberile de smalt. Un dezavantaj al acestei abordari este ca este nevoie
de o ardere in plus.

 Conturarea
Aspectul restaurarii finale depinde de culoare, morfologie si textura
suprafetei, care poate fi modificata prin modelarea si caracterizarea
ceramicii dentare pentru a mima aspectul dintilor naturali.
Aspectul restaurarilor poate fi influentat considerabil prin utilizarea
selectiva de iluzii optice Ochiul uman este capabil sa observe diferentele in
inaltime si latime, dar perceptia sa de adancime este mai putin dezvoltata.
Chiar si observatorii instruiti intampina dificultati atunci cand incearca sa
recunoasca diferente subtile in a treia dimensiune.
Prin conturare selectiva, forma aparenta a restaurarii poate fi facuta
sa arate diferit de configuratia sa actuala. Dimensiunea perceputa a unui
dinte depinde de reflexia unghiurilor si de pozitia si spatierea relativa a
acestor reflexii. Desi o zona edentata poate fi mai mare ca dintele omolog,
restauraea poate fi facuta sa arate similar (sau chiar identic) cu ajutorul
mimarii atente a distributiei unghiurilor si a contururilor imediat adiacente
unghiurilor. Clinicianul poate crea iluzia ca restaurarea este mai ingusta
decat este in realitate. In plus, prin simularea distantei normale dintre
unghiurile suprapuse ale corpului puntii intr-o zona edentata ingusta, este
posibila crearea iluziei ca dintii sunt de marime normala, dar in
incongruenta. Aplicarea atenta a acestor principii poate insela observatorul,
facandu-l se creada ca dintii se suprapun si ca o parte a dintelui (sau a
restaurarii) este in spatele unui dinte adiacent, desi, in realitate,
suprapunerea nu exista
Textura suprafetei restaurarii metalo-ceramice ar trebuie sa semene dintilor
adiacenti, inclusiv prin caracterizarea unor nereguli selectate ale acestor
dinti. Trebuie amintite cateva reguli de reflexie a luminii, atunci cand
medicul incearca sa realizeze acest lucru:
 O suprafata plana reflecta in primul rand fascicule de lumina paralele.
 O suprafata convexa da divergenta luminii reflectate, in timp ce o
suprafata concava creaza un fascicul convergent
 Tranzitiile bruste (de exemplu, unghiurile geometrice) dau reflexii in
linie, dar suprafete netede, curbate usor creaza un model de reflexie
pe o suprafata mai mare.
Astfel, o restaurare neteda poate parea mai mare decat una de
dimensiune identica dar care a fost texturata si caracterizata. Studiul atent
al dintilor adiacenti si intelegerea felului in care modelele lor de reflexie
trebuie sa fie simulate inaintea caracterizarii, sunt esentiale. De asemenea,
este nevoie de grija pentru a nu „supracaracteriza” restaurarea, care ar
atrage atentia si ar releva artificialul.
 Glazurarea si caracterizarea de suprafata
Restaurarile metalo-ceramice sunt glazurate pentru a crea o
suprafata lucioasa similara cu cea a dintilor naturali.Ciclul de grazurare
poate fi efectuat simultat cu orice caracterizare de suprafata necesara
In ceea ce priveste autoglazurarea, ceramica la biscuit este coapta la
temperatura de fuziune, care este mentinuta un tuimp inainte de racire.
Apare un flux piroplastic de suprafata si se formeaza un strat vitros sau
glazura suprafetei. Unghiurile ascutite si marginile sunt usor rotunjite in
acest proces. Ca urnare, contactele ocluzale sunt usor modificate dupa
glazurare.
In schimb, in supraglazurare, un amestec separat de pulbere si lichid
este aplicat pe suprafata restaurarii si ulterior ars. Procedura de ardere
este similara celei din autoglazurare, desi exista variatii intre firme. Din
cauza ca majoritatea restaurarilor metalo-ceramice include ceramica de
fuziune joasa, supraglazurarea nu este in prezent in utilizarea la scara
larga.
 ESEURI IN TEHNOLOGIA METALO-CERAMIC

1.Lipsa de adaptare MARGINALA a componentei metalice

Cauze:
 Izolarea bontului cu un strat prea gros de lac
 Machetarea cu ceri cu punct de topire ridicat și care la răcire suferă o
contracție mare.
 Deformarea machetelor la îndepărtarea de pe bont
Remedii:
 Utilizarea unor lacuri izolatoare corespunzătoare
 Machetarea cu ceri cu interval de topire scăzută
 Evitarea modelării unor margini subțiti la macheta viitoarei
componente metalice.

2.Porozități și plusuri prezente pe suprafața scheletului metalic după

turnare
Cauze
 Impurități în grosimea sau pe suprafața machete
 Poziționarea greșită a tijelor de turnare și/ sau supraîncălzirea
aliajelor
Remedii
 Curățirea modelului înainte de machetare
 Amplasarea tijelor de turnare secundare la nivelul suprafețelor
incizo(ocluzo)-orale ale machete. Ele vor avea un diametru de 2,5
mm și o lungime de 30 mm. Tija intermediară ( orizontală) trebuie să
fie situată întotdeauna în central chiuvetei.

3.Minusuri în zona cervical a scheletului metaLic

Cauze
 Dacă bonturile sunt retentive, la îndepărtarea machete pot apărea
fracture ale acesteia
Remedii
 Strat de lac isolator aplicat correct.
 Utilizarea unor ceri elastic
 Bonturile să aibă o formă neterentivă

4.Colorarea verde-gălbui a placajului ceramic după arderi

Cauze
 Difuzarea oxizilor metalici de pe suprafața scheletului metallic în
masa ceramic
Remedii
  După fiecare ardere sau șlefuire de corecție se spală sub jet de apă

 5.Porozități in placajul ceramic

Cauze
 Schelet metalic cu porozități și/sau acoperit cu impurități
 Aplicarea incorectă a opaque-ului și a celorlalte straturi
Remedii
 Îndepărtarea prin șlefuire la turații înalte a porozităților și impurităților
de pe suprafața scheletului metallic
 În cursul depunerilor straturilor de mase ceramic se va evita formarea
incluziunilor de aer
 Opaquer-ul se aplică în strat dublu- primul strat este subțire și se
depune pe suprafața metalică curațită în prealabil cu acetat de etilș al
doilea strat va acoperi toate zonele neacoperite de primul strat.
 Straturile de grund, dentină și smalț nu se ard la temperature mai
mici sau mai mari decât cele prescrise.
6.Porozități la interfața metalo-ceramică
Cauze
 Un strat pre gros de opaque poate genera la nivelul interfeței apariția
unor porozităși fine, vizibile în special după șlefuirile de corecție sau
glazurare.
Remedii
 Nivelarea stratului de opaque, imediat după prima ardere deoarece
acesta trebuie să aibă o grosime uniform.
 Tijele de turnare nu se vor amplasa niciodată la viitoarea limită
aliaj/ceramic.

 7.Suprafețe ceramice rugoase

Cauze
 Nerespectarea temperaturilor de ardere prescrise de fabricant
 Remedii
 Respectarea temperaturilor de ardere
 Poziționarea CM în cuptor astfel încât să primească din toate părțile
o căldură uniform.
 
8.Fisuri, fracturi și dehiscențe în masa ceramica
Cauze
 Lipsa de compatibilitate dintre aliaje și masele ceramic
 Incluziunile de aer nesesizabile din opaque iau amploare în decursul
arderilor de corecție și duc la formarea fisurilor și fracturilor.
 Masă dentinară prea uscată
 Grosimi neuniforme ale straturilor de ceramic
  Răcirea bruscă după arderi
 Inserarea cu presiune a CMMC pe model sau pe bont în cazurile
când nu există o adaptare perfectă a acesteia
 Prelucrarea cu instrumentar rotativ puțin active care generează o
căldură excesivă.
Remedii
 Utilizarea de aliaje și mase ceramic compatibile.
 Condensarea corectă a maselor ceramic evită formarea incluziunilor
de aer.
 Conținutul corespunzător de lichid al pastelor.
 Machetarea corectă a scheletului metallic asigură o grosime uniform
a placajului ceramic care în zonele incizală și cervical nu este bines ă
depășească 1,5-2.00 mm.
 După arderi răcirea trebuie făcută lent, așezarea sub clopot de sticlă
făcându-se doar atunci cand aliajul este incandescent.
 Inserarea pe model sau pe bont se face fără manevre brutale.

 
9.Fisuri și fracture pe suprafața placajului ceramic ( diferite de cele
situate in profunzime)
Cauze
 Paste ceramice prea umede sau prea uscate
 Condensare insuficientă
 Uscare și preîncălzire prea rapide
Remedii
 Respectarea consistentei pastelor
 Depunerea pastelor cu pensule de calibru mare ( nr. 4)
 Condensare corectă
 Uscare și preîncălzire lente

10.Desprinderea placajului ceramic sau a unor părți din acesta

Cauze
 Legarea slabă la interfața aliaj/ ceramică prin utilizarea unor aliaje și
mase ceramice incompatibile
 Prelucrarea scheletului metalic cu instrumentar inadecvat
 Regimuri termice incorecte în cursul arderilor
 Margini metalice ubțiri sau care se termină pierdut
 Placaj ceramic subțire în zona marginală
 Stopuri ocluzale pe zona de joncțiune aliaj-ceramică.
 Deformare elastică la scheletele metalice subdimensionate
  Strat prea gros de oxizi.
Remedii
 Utilizarea aliajelor și maselor ceramice compatibile
 Prelucrarea exclusiv cu freze carbid-tungstensau cu pietre cu
granulație mică și putere medie de abrazie.
 Înainte de aplicarea opaquer-ului scheletului metalic se sablează
( presiunea jetului de aer fiind de 0,4-0,5 Mpa) și se curăță cu acetat
de etil.
 Masele ceramice nu se supraîncălzesc și nu se ard la temperaturi
mai mici decât cele indicate.
 Machetarea corectă a scheletului metalic.
Stratul de oxizi să nu fie mai gros decat 1-2 µm

CONCLUZII

Design-ul infrastructurii pentru restaurari metalo-ceramice trebuie sa se

bazeze pe o intelegere a proprietatilor fundamentate a materialelor.
Restaurarile trebuie sa fie machetate in conturul anatomic, apoi
eliminata(cut-back) zona care va fi fatetata. Acest lucru permite ca
grosimea ceramicii sa fie uniforma, care nu este numai un mod de a obtine
proprietati mecanice superioare pentru restaurarea finala dar ajuta si la
standardizarea nuantelor.
Restaurarile metalo-ceramice cu aspect excelent si cu proprietati
mecanice bune pot fi obtinute daca regulile tehnicilor prepararii metalului, a
design-ul infrastructurii, manipularii ceramicii, uscarii si arderii sunt
respectate. Efecte estetice care mimeaza realul pot fi realizate prin
stratificarea ceramicii cervicale, a corpului si incizale, si prin folosirea
judicioasa a caracterizarii interne si a pulberilor dentinare speciale cu
continut mai mare de opacifianti. Desi poate crea probleme estetice pentru
mai multi pacienti, metoda cea mai usoara de a obtine o buna inchidere
marginala este folosirea unei colerete metalice inguste de 0,2 pana la 0,3
mm grosime.
Oricand este nevoie de o estetica optima, trebuie luate in considerare
tehnicile descrise in acest capitol pentru asigurarea unei margini cervicale
de ceramica. Cu toate acestea, nivelul de pregatire necesar obtinerii unei
adaptari marginale excelente folosind aceste tehnici este mai mare decat in
cazul unei margini metalice turnate; de acest lucru trebuie sa se tina cont
de la inceput in planul de tratament. Atunci cand apare esecul, trebuie
reevaluate toate etapele tehnice si materialele.

Cuprins

1) Restaurari metalo-ceramice , Difinitie.

Tipuri de restaurari metalo-ceramice
2) Indicatii , Contraindicatii
3) Avantaje , Dezavantaje
4) Etapele clinico tehnice de confectionare puntii metalo-ceramice
Succesiunea etapelor in preparare
Amprentarea , Loborator
5) Realizarea modelelor cu bonturi mobile
6) Montarea modelelor in simulator
7) Realizarea machete diagnostice in tehnologia metalo-
ceramica
8) Realizarea machete infrastructurii metalice a puntilor
mixte metalo ceramic
9) Tehnici de realizarea a machete infrastructurii metalice
10) Transformarea machete componentei metalice in
piesa metalica (prin metoda turnarii)
11) Sablarea
12) Obtinerea scheletului metallic in tehnologia metalo-
ceramic . Alternative
13) Tehnici de conditionare ( crearea legaturii metalo-
ceramice)
14) Stabilirea culorii componentei metalice
15) Aplicarea si modelarea maselor ceramice pe
infrastrucutra metalica
16) Materiale utilizate
17) Instrumentariu
18) Elemente de design caracteristice restaurarilor
metalo-ceramice
19) Prepararea substratul dentar: intrumentar si etape
20) Machete printate, Machete frezate
21) Ambalarea , obtinerea tiparului
22) Aliaje metalice in tehnologia metalo-ceramica
23) Ceramica de placare
24) Eseuri in tehnologia metalo-ceramic
25) Concluzii