RESTAURĂRILE PROTETICE UNIDENTARE

INDICAŢII, CONTRAINDICAŢII,
AVANTAJE, DEZAVANTAJE,
PRINCIPII DE PREPARARE A DINTELUI
Coroanele parţiale

 inlay
 onlay
 pinlay
 pinledge
 placări estetice
 răşini compozite
 ceramică
Inlay
 Indicaţii
 Reconstituirea dinţilor
afectaţi de carii mai puţin
extinse sau puţin profunde
 Elemente de agregare
pentru punţi de întindere
mică
 Imobilizarea dinţilor
parodontotici
 Sprijin pentru protezele
scheletate
 Refacerea ocluziei
funcţionale sau prevenirea
distrucţiilor ocluzale
 Contraindicaţii
 Dinţi cu distrucţii coronare
extinse
 Predispoziţie marcată la
carie dentară
 Pe dinţi devitali
 Igienă bucală deficitară
 Ca elemente de agregare
în punţi extinse
 Tineri sub 18 ani
 Ocluzii nefavorabile
 Avantaje  Dezavantaje
 Refac corect morfologia  Reclamă exigenţă atât
ocluzală din punct de vedere
 Refac corect zona clinic cât şi tehnic
proximală  Pot periclita dinţii (mai
 Protejează cuspizii prin ales Pm cu pereţi subţiri)
acoperirea acestora
(inlay-onlay)
 Sunt rezistente şi cu
durabilitate în timp
 Sunt neutre chimic şi
biologic
Materiale
 Aliaje metalice – în zona laterală
 Aurul - fiind moale şi ductil, poate fi tumat cu
multă precizie şi prin bmnisare, după cimentare se
poate obţine o adaptare marginală optimă.
 Incrustaţiile din aliaje nobile sunt cele mai
longevive, fiind soluţia optimă de reconstituire
coronară în caz de distrucţii subgingivale, atunci
când imperativele estetice nu sunt primordiale.
 Inlay-uri fizionomice
 Mase ceramice
 Răşini compozite de
ultimă generaţie
 Polisticle (Artglass,
Belleglass)
 Ceromeri (Targis-Vectris)
Inlay-urile din compozit se
relizează prin
foropolimerizare pe model
iar cele din acrilate
speciale prin
baropolimerizare în
autoclave speciale
 Prepararea dinţilor pentru inlay

 adâncime a cavităţii minim 1.5mm în zonele

nesolicitate ocluzal, 2 mm în zonele expuse
forţelor ocluzale;
 cavitate neretentivă - pereţii laterali
divergenţi spre ocluzal 7-10˚(retentivitatea și
rezistenţa se asigură prin adezivitate) și
divergenţi spre dintele vecin pentru cavităţile
verticale;
 realizarea de unghiuri rotunjite între pereţii
laterali;
 plasarea marginilor cavităţii în afara
contactelor ocluzale;
 pereţi netezi fără anfractuozităţi;
 nu se bizotează marginile externe – risc de
fractură a incrustaţiei de compozit sau
ceramică, se bizotează 30-40˚pentru
incrustaţiile metalice;
Prepararea cavităţii pentru inlay pe canin
 adâncimea cavităţii în formă de rândunică de pe faţa palatinală
are 1mm - rol retentiv;
 cavitate proximală neretentivă - pereţii laterali divergenţi;
 realizarea de unghiuri rotunjite între pereţii laterali;
 plasarea marginilor cavităţii în afara contactelor ocluzale;
 pereţi netezi fără anfractuozităţi;
 nu se bizotează marginile externe – risc de fractură a
incrustaţiei de compozit sau ceramică, se bizotează 30-
40˚pentru incrustaţiile metalice;
 Prepararea cavităţii de clasa a IV
a pentru inlay
 adâncime a cavităţii minim 1mm;
 în funcţie de localizarea cariei se menţine peretele
 gingival deasupra gingiei pe cât posibil;
 peretele pulpar trebuie să fie convex urmând conturul
 extern al dintelui;
 pentru creșterea retenţiei se pot face lăcașuri pentru
 pinuri para-pulpare;
 unghiurle externe se bizotează la 45˚pe 0.5mm;
 pereţi netezi fără anfractuozităţi;
Onlay
 Indicaţii
 Suprafaţa vestibulară intactă
 Leziuni carioase minime
 Lungimea dintelui suficientă
și cu un volum mare
 Overbite normal sau redus
 Igienă orală bună
 Nu este nevoie de retenţie
maximă
 Edentaţii reduse ca element
de agregare
 Element de ancorare pentru
proteze scheletate (onşay cu
culise)
 Contraindicaţii
 Carioactivitate mare
 Dinţi devitali
 Dinţi mici subţiri înguşti
 Igienă bucală defectuoasă
 La tineri cu camera pulpară
voluminoasă
 Dinţi cu cingulum în
apropierea festonului gingival
 Avantaje  Dezavantaje
 Fiziomomic – se păstrează  Indicaţii limitate
intactă faţa vestibulară  Dificultate de realizare din
 Profilactic punct de vedere clinic şi
 Contact redus cu parodonţiu tehnic
marginal  Risc de apariţie a cariilor
 Zonele marginale sunt marginale
vizibile controlabile, atât la  Retentivitate redusă
cimentare cât şi ulterior
 Vizibilitatea metalului
 Mecanic
 Adaptare şi inserţie mai
usoară faţă de coroana
totală
 Biologic
 Posibilitatea testării
vitalităţii dintelui
 Conservarea structurii
dentare
Prepararea dinţilor pentru onlay
 Asigurarea unui spaţiu minim la nivelul
suprafeţei orale de 0,7mm
 Extinderea preparaţiei înspre vestibular
trebuie să ajungă la nivelul punctului de
contact. Extindere mai mare este permisă
pe faţa distală a caninului a căror aspect nu
este vizibil într-o conversaţie normală.
 Realizarea şanţurilor de retenţie
 Șanţurile proximale vor fi paralele între ele și cu
½ sau 2/3 incizale ale feţei vestibulare, deci
având o ușoară înclinare orală. Adâncimea
şanţurilor va fi cuprinsă la nivel incizal între 0,8
– 1 mm descrescând spre colet ajungând la
acest nivel mai înguste cu 0,2mm
 Şanţul orizontal - se realizează prin unirea
șanţurilor laterale, la o distanţă uniformă de
marginea incizală. În formă de V inversat și lat
de 1 mm se plasează cât mai aproape de
marginea incizală, fără a submina smalţul.
 Realizarea bizotării incizale - bizoul realizat
limitându-se la 0,5 mm lăţime.
Prepararea dinţilor pentru pinledge

 Lăţimea treptelor 1,6mm- 2mm

 Puţurile
 Paralele cu jumătatea incizală a dintelui
 Paralele între ele
 Se plasează la mijlocul lăţimii treptelor
 Au diametru de 0,6 – 0,8mm şi adâncime de 2mm
Placajele estetice

 Indicaţii  Contraindicaţii
 Obturaţii preexistente  Predispoziţia la carii
colorate inestetic la un dentare
dinte frontal  Igienă bucală defectuoasă
 Diastema  Obturaţii coronare masive
 Fracturi şi fisuri ale dinţilor  Bruxism
frontali (mai ales superiori)
 Abraziuni ale marginilor
libere ale caninilor sau alte
margini incizale
 Corectarea anomaliilor de
structură, poziţie sau
formă la tineri
Dezavantajele faţetelor
 Printre inconvenientele cele mai des incriminate
se numără modificările cromatice, atât la
marginca gingivală, cât şi m restul zonei de
închidere marginalâ.
 Există şi posibilitatea deslipirii faţetelor, care se
petrece de cele mai multe ori atunci când
preparaţia constă m mai mult de 50% suprafeţe
de dentină.
 Fracturile la nivelul marginii incizale sunt alte
inconveniente ce pot apare.
Pepararea dinţilor pentru faţete

 Pregătirea dintelui implică şlefuirea feţei vestibulare a

dintelui – 0,5 mm limitată la smalţ, cu prag în sfert de
cerc. Şlefuirea se prelungeşte mezial şi distal până la
aria de contact interdentară. Marginea incizală a
dintelui va fi pregătită numai dacă se urmăreşte
alugirea coroanei.
Reconstiturea corono-radiculară
 Indicaţii  Contraindicaţii
 Leziuni carioase extinse în  Canale radiculare netratate sau
suprafaţă şi în profunzime tratate incorect
 Dinţi depulpaţi cu discromie şi  Dinţi cu infecţii cronice
obturaţii mari nearmate periapicale
 Fracturi coronare în 1/3- mea  Canale radiculare curbe,
mijlocie sau cervicală inaccesibile
 Malpoziţii care nu pot fi  Rădăcini prea scurte
corectate ortodontic sau
chirurgical  Mobilitate
 Dinţi cu abrazie de gradul III-IV  Fracturi radiculare
 Displazii, distrofii, asociate cu
fragilitatea ţesuturilor dentare
 Ca element unitar, dar şi ca
element component al unor
construcţii protetice plurale
 Se indică numai pe rădăcini
tratate endodontic, mai comod
de realizat pe monoradiculari
 Prepararea dinţilor pentru DCR

 Forma preparaţiei
 2/3 din lungimea rădăcinii
sau cel puţin egală cu
lungimea coroanei
confecţionate ulterior
 1/3 din diametrul rădăcinii,
de formă corespunzătoare
cu secţiunea acesteia-
formă de pâlnie cu vârful
orientat spre apex