Anul II MD-sem.

I /2021-2022
Tehnologia protezelor dentare
Şef lucrări dr.Diana Rădulescu

1.Restaurările protetice dentare fixe- definiţie

Sunt proteze dentare indirecte, obţinute ȋn laboratorul de tehnică dentară, ce ȋnlocuiesc
morfologia ţesuturilor dentare lipsă, realizate din materiale speciale (aliaje metalice, mase
ceramice, răşini acrilice sau compozite), care se inseră pe cȃmpul protetic cu scopul de a
reface morfologic şi funcţional ţesuturile dento-alveolare.

2.Clasificarea restaurărilor dentare fixe

-restaurări unidentare (refac morfologia şi funcţiile unui singur element dentar)
-restaurări pluridentare (refac morfologia şi funcţiile a 1-4 dinţi lipsă).

3.Rolul restaurărilor protetice fixe unidentare

a.Funcţia estetică - să se integreze ca formă, mărime şi culoare cu dinţii vecini.
b.Funcţia masticatorie- restaurările protetice fixe unidentare trebuie astfel modelate
ȋncȃt masticaţia să se realizeze confortabil.
c.Functia fonetică- trebuie atent realizată cȃnd se confecţionează coroane dentare pe
incisivii superiori, datorită volumului mic, readaptarea cu vorbitul se face mai repede,
după cimentarea coroanelor dentare decȃt ȋn cazul lucrărilor mai ȋntinse (punţi dentare,
proteze mobilizabile).
d.Funcţia de rezistenţă- să păstreze sau să crească rezistenţa dintelui pe care ȋl refac.

4.Avantajele restaurărilor protetice fixe unidentare

-refacerea dintelui din punct de vedere estetic şi funcţional
-sunt necesare puţine şedinţe pentru a fi confecţionate
-obişnuirea cu restaurările protetice fixe unidentare se realizează extrem de rapid.

5.Clasificarea restaurărilor protetice fixe unidentare

a.După materialul din care sunt confecţionate restaurările fixe pot fi :
- metalice – nobile – cu conţinut crescut de aur, sau cu conţinut redus de aur,
- nenobile: nichel- crom, cobalt-crom, titan
- nemetalice – acrilice (polimerice- PMMA), compozite, ceramice - mixte
– metalo-polimerice, metalo-compozite, metalo-ceramice. b. După tehnologia
de realizare protezele fixe pot fi realizate:
- prin turnare - piesele protetice metalice si ceramice,
- prin ambutisare - piesele protetice metalice,
- prin ambutisare şi turnare - piesele protetice metalice,
- prin galvanizare - piesele protetice metalice,
 - prin sinterizare - piesele protetice metalice,
- prin polimerizare – la rece, la cald, la cald şi presiune (termo-baropolimerizare), în
mediu umed, în mediu uscat- piesele protetice din răşini acrilice; sau
fotopolimerizare, piesele protetice din răşini diacrilice compozite;

6.Coroanele de ȋnveliş fizionomice- definiţie

Sunt proteze fixe unidentare ce refac atât morfologia cât şi estetica, deoarece sunt
realizate în întregime din material nemetalice (ceramice, polimeri, răşini compozite) de
culoare identică, sau foarte apropiată cu a dinţilor adiacenţi.

7.Obiectivele coroanelor de ȋnveliş fizionomice

-asigurarea rezistenţei bontului dentar
-adaptarea perfect pe dintele preparat
-rapoarte interdentare corecte cu dinţii adiacenţi şi antagonişti.

8.Indicaţile coroanelor de ȋnveliş fizionomice

-restaurarea dinţilor cu discromii, distrofii sau displazii dentare
-restaurarea dintilor cu obturaţii inestetice
-restaurarea dinţilor cu leziuni carioase,
-alinierea dinţilor malpozitionaţi.

Modificările dentare de structură sunt destul de frecvente şi pot apare fie în perioada de
formare a matricilor organice (hipoplazii) fie a mineralizării (displazii, hipocalcifieri).
Diagnosticarea lor este simplă, fiind vizibile pe feţele vestibulare, odată cu eruptia dinţilor.
Pot fi sub forma de puncte, gropiţe, fisuri, depresiuni, linii, benzi paralele cu marginea liberă a
dintelui. Culoarea smalţului afectat poate fi albicioasă, gălbuie, brună, negricioasă. Suprafaţa
smalţului este rugoasă dar rezistentă.

9.Contraindicaţile coroanelor de ȋnveliş fizionomice

-igienă bucală deficitară
-inflamţii gingivale
-leziuni carioase
-tratamente endodontale incorecte cu sau fără procese periapicale evolutive
-distrucţii coronare mari, care interesează mai mult de jumătate din coroana dintelui
(care pot fi tratate prin onlay sau substituţie coronară)
-dinţi înclinaţi cu mai mult de 30º faţă de planul de ocluzie (se indică redresarea
ortodontică)
-dinţi mobili care nu pot fi consolidaţi după tratament parodontal şi/sau ocluzal
-dinţii cu coroane clinice prea scurte
-pacienţi cu o serie de probleme generale de sănătate care nu pot suporta succesiunea
procedurilor terapeutice din cursul realizării unei restaurări protetice fixe.
10.De ce trebuie înlocuit cât mai repede un dinte lipsă?
Pierderea unuia sau mai multor dinţi poate duce la modificări la nivelul celorlalţi dinţi,
al oaselor maxilare, muşchilor şi articulaţiei temporo-mandibulare. Prin piederea dinţilor
apare o succesiune de evenimente:
-ceilalţi dinţi rămaşi se înclină spre locul rămas liber după extracţie
-dintele de pe arcada opusă “avansează” spre spaţiul edentat liber
-probleme ulterioare apar în ocluzie, din cauza migrării dinţilor -
tensiuni musculare
-afectarea în timp a articulaţiei temporo-mandibulare (zgomote dureroase în
ureche)
-afectarea celorlalţi dinţi prin uzare patologică, din cauza relaţiilor ocluzale
incorecte
-resorbţia oaselor maxilare, ducând la un aspect îmbătrânit (buzele, obrajii
nemaifiind susţinuti de dinţi).

10.Clasificarea coroanelor de ȋnveliş fizionomice

-coroana fizionomică din răşină acrilică termopolimerizabilă Jacket (doar ca restaurare
provizorie).
-coroana fizionomică din răşină compozită baropolimerizabilă.
-coroana fizionomică din răşină compozită fotopolimerizabilă.
-coroana fizionomică integral ceramică pe suport refactar/sau folie de platină –de
moment istoric, în prezent. -coroana fizionomică integral ceramică realizată prin
sisteme adezive sau substitutive.

11.Enumerarea etapelor clinico-tehnice coroanei fizionomice din acrilat

termopolimerizabil (Jacket)
1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bontului dentar - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Confecţionarea machetei din ceară- etapa tehnică
6. Ambalarea machetei si termopolimerizarea acesteia- etapă tehnică
7. Dezambalarea, prelucrarea, finisarea şi lustruirea restaurării acrilice - etapă tehnică
8. Proba şi cimentarea restaurării fizionomice din acrilat termopolimerizabil ȋn cavitatea
bucală - etapă clinică.

12. Deficienţele coroanelor de ȋnveliş fizionomice acrilice termopolimerizabile (Jacket)

-porozitate
-coeficient ridicat de dilatare termică
-modul de elasticitate scăzut
-provoacă iritaţii mecanice şi chimice parodonţiului marginal
-suferă în timp modificări cromatice
 -se fracturează şi se decimentează cu uşurinţă de pe bontul dentar
-nu pastrează stopurile ocluzale, drept urmare antagoniştii migrează, putând apare
disfuncţii mandibulare.

13. Examenul clinic al pacientului –în restaurarea protetică fixă unidentară

Examenul clinic al pacientului va stabili ierarhizarea atributelor funcţionale ale dinţilor în
funcţie de vârsta, sexul, ocupaţia, posibilitâţile materiale ale pacientului. Dotarea cabinetului
stomatologic şi pregătirea profesională a medicului, dotarea materială a laboratorului de
tehnică dentară şi pregatirea profesională a tehnicianului dentar sunt factori ce trebuiesc
obligatoriu a fi luaţi în calcul pentru ducerea la bun sfârşit a soluţiei de tratament
preconizate.
In vederea realizarii unei terapii de restaurare proteticâ fixă unidentară, pe prim plan se
situează elaborarea unui diagnostic cât mai exact, care vizează atât statusul ţesuturilor dento—
parodontale, cât şi toate formaţiunile conexe ale aparatului dento-maxilar. Pe baza tuturor
informaţilor culese în cadrul etapelor de diagnostic, este posibilă ulterior elaborarea unui plan
de tratament în conformitate cu statusul clinic şi dorinţele pacientului.

14. Câmpul protetic – în restaurarea protetică fixă unidentară

Câmpul protetic este alcătuit din ţesuturi dure şi moi, şi reprezintă totalitatea elementelor
morfologice cu care restaurarea protetică prezintă raporturi de contact:
-dintele (stâlp de suport) pe care se realizează preparaţia şi pe care se va fixa piesa
protetică;
-parodonţiul dintelui stâlp;
-dintele vecin dintelui stâlp;
-dinţii antagonişti;
-relaţia de ocluzie;
-dintele omolog pentru cazurile clinice ce se adresează dinţilor frontali şi unde
redarea armoniei dento-dentare este esenţială în obţinerea efectului estetic,
-creasta edentată, în cazul absenţei a unul sau mai mulţi dinţi.

15. Igienizarea cavităţii bucale- prin detartraj, periaj profesional şi air-flow

Detartrajul este o procedură stomatologică neinvazivă prin care se îndepărtează placa
bacteriană și depozitele de tartrul de pe dinți, lăsând în urmă suprafețe netede, lustruite,
curate, neretentive.
Avantaje :-traumatizează mai puțin țesuturile moi, gingiile sângerează mai puțin și se
simte mai confortabil
-jetul de apă eliberat ”masează” gingiile și are efect calmant
Dezavantaje :- pot apărea fenomene de hipersensibilitate la rece, dulce, iar la alte
sedință de detartraj durerea va fi mai greu de suportat, poate fi necesară chiar o anestezie
locală
- detartrajul ultrasonic se realizează cu rezerve la copii, deoarece există un risc mai
mare ca datorită vibrațiilor și a căldurii generate să afecteze pulpa dentară ; pentru ei și
pentru femeile însărcinate se recomandă detartrajul manual.
 Periajul profesional se execută în cabinetul stomatologic cu o periuţă montată la piesă
şi o pastă specială, asigurând astfel o igienizare mult mai profundă şi o lustruire a suprafeţei
dinţilor
Rolul său este acela de a îndepărta placa bacteriană depusă pe suprafața dentară, de a
înlătura petele și depozitele superficiale de tartru care, netratate la timp, conduc la probleme
mult mai grave. De asemenea periajul profesional este realizat în urma unei intervenții de
detartraj cu ultrasunete, cu scopul curățării suplimentare și a lustruirii dinților.
Air-flow este un echipament ultramodern având ca indicaţii îndepărtarea depozitelor de
tartru foarte fine, şi a coloraţiilor de pe dinţi.
Dispozitivul utilizează apă, aer şi pulbere de bicarbonat de sodiu pentru îndepărtarea
petelor, plăcii dentare şi depozitele moi de pe suprafeţele dinţilor.
Datorită pulberii uşor abrazive de bicarbonat, se realizează în acelaşi timp şi lustruirea
suprafeţelor igienizate. Deasemenea tratamentul asigură şi un masaj gingival eficient, astfel
stimulând circulaţia gingivală. Procedura este lipsită de riscuri şi nu au efecte secundare de
nici un fel asupra gingiilor sau dinţilor.

16.Prepararea dintelui pentru realizarea coroanelor de înveliş

Pregatirea unui dinte pentru aplicarea unei coroane de înveliş constă în transformarea
lui în bont dentar, de formă tronconică, spre cilindrică, fără retentivităţi- “cu” sau “fără”
prag.

17.Obiectivul urmărit prin şlefuire

Este asigurarea spaţiului necesar pentru confecţionarea unei coroane care după
aplicarea pe bont: - să realizeze raporturi de protecţie mutuală cu parodonţiul marginal
- să prezinte un volum final integrat în arcadă
- să stabilească raporturi ocluzale funcţionale cu dinţii arcadei antagoniste. Fazele
clinice ale preparării bontului reprezintă şlefuirea reducţională a suprafeţelor coronare într-
o succesiune precisă conform principiilor biologice şi biomecanice (ordinea depinde de
autori).

18.Etapele de preparare ale unui dinte pentru o coroana de înveliş

-şlefuirea reducţională a suprafeţei ocluzale
-şlefuirea feţelor vestibulară şi orală
-şlefuirea reducţională a feţelor proximale
-rotunjirea muchiilor
-şlefuirea la nivelul zonei terminale
-finisarea.

19.Principii comune tuturor preparaţiilor în protetica fixă

1.Biomecanice –conservarea ţesuturilor dentare restante
-asigurarea formei de retenţie şi stabilitate
-rezistenţa structurală
-integritate marginală
2.Biologice –integritatea sistemului stomatognat
-protecţia psihicului pacientului
 -integritatea ocluzală a restaurării
-protecţia biologiei pulpare
-protecţia parodonţiului marginal
3.Estetice –vizibilitatea minimă a metalului când acesta există
-suprafeţe ocluzale din ceramică
-grosime maximă a materialului de placare -
margini subgingivale.

20. Amprenta dentară- definiţie

Amprenta transferă în negativ dintele preparat şi restul elementelor câmpului protetic,
din cavitatea bucală, laboratorului de tehnică dentară, cu ajutorul materialelor specifice
aplicate în portamprente diferite (standard sau indivuduale).

21.Obiectivele amprentei în protetică fixă

-redarea cât mai fidelă a formei, detaliilor şi dimensiunilor preparaţiei (cu precadere
limita cervicală a acesteia)
-preluarea şi redarea cu fidelitate maximă a rapoartelor preparaţiei cu parodonţiul
marginal
-înregistrarea şi redarea cât mai corectă a reliefului dinţilor antagonişti
-redarea exactă a rapoartelor preparaţiei cu dinţii vecini
-să ofere posibilitatea obţinerii unui model de lucru cât mai exact, pe care să se poată
realiza macheta viitoarei restaurării fixe
-obţinerea unui model de lucru cât mai exact al câmpului protetic.

22. Utilizarea amprentelor în restaurea protetică

In restaurarea protetică fixă amprentele sunt utilizate în diferite scopuri, cum sunt:
-confecţionarea modelelor de lucru, pe care tehnicianul dentar realizează macheta
- confecţionarea unor modele de studiu, care uşurează diagnosticul şi planul de
tratament
- confecţionarea modelelor document, cu ajutorul carora se poate demonstra conditiile
iniţiale ale câmpului protetic sau de-a lungul diferitelor etape de tratament -
confecţionarea modelelor duplicat, utile în cadrul tehnologiilor moderne de laborator.

23.Amprentarea în restaurarea protetică

Amprentarea în restaurarea protetică se poate face prin mai multe metode:
-convenţională prin procedeul direct, când machetarea protezei unidentare se face
direct în cavitatea bucală, şi prin metoda indirectă cu diverse materiale de amprentă în diferite
linguri de amprentă (standard sau individuale)
-mecanică sau mecano-electronică, cu ajutorul unor dispositive speciale- profilometre
care urmăresc în cursul "amprentării" suprafaţa machetei protezei. Informaţiile culese de către
acstea sunt transmise fie direct unui dispozitiv de frezare -amprenta mecanică, fie indirect
unui computer care le analizează, reproducând câmpul protetic
 -opto-electronică (amprenta optică) care utilizează proprietăţile ondulatorii şi fotonice
ale luminii (în cadrul sistemelor CAD\ CAM).

24.Procedee de amprentare convenţională a câmpului protetic în restaurarea protetică

1.In funcţie de întinderea amprentei
Amprenta totală- se amprentează toţi dinţii din cavitatea bucală. Practic, se iau
3 amprente distincte: amprenta arcadei superioare, amprenta arcadei inferioare şi amprenta
ocluziei sau, mai popular, "muşcătura".
Caracteristici:- oferă detalii complete asupra câmpului protetic şi se ia întotdeauna cu
ajutorul lingurilor de amprentă
-ca şi tehnică, amprentele arcadelor dentare se pot lua în 1 timp, în 2 timpi

sau cu lingura individuală în funcţie de cerinţele cazului clinic .

Utilizări:- restaurări complexe, de întindere mare: lucrări pe implanturi, punţi întinse,
proteze totale, proteze mobilizabile
-amprente preliminarii: amprente după care tehnicianul confecţionează
lingura individuală
-amprente de studiu totale.
Amprenta segmentară sau parţială -amprentează doar o parte (un segment) din
cavitatea bucală, şi anume, partea în care urmează a se efectua restaurarea protetică.
Caracteristici:- nu foloseşte linguri de amprentă, în uz curent
-pe amprenta segmentară apare: amprenta dinţilor superiori, amprenta
dinţilor inferiori şi înregistrarea ocluziei
-ca şi tehnică, amprenta segmentară se poate lua în 1 timp sau în 2 timpi
-nu oferă toate detaliile din cavitatea bucală, dar este mai rapidă şi mai uşor de
suportat.
Utilizări:- confecţionarea coroanelor dentare
-confecţionarea punţilor dentare fixe de întindere redusă.

2.In funcţie de tehnica amprentării

Amprenta în 1 timp- are nevoie de o singură etapă ( sau "timp" ) şi foloseşte în
majoritatea situaţiilor un singur material de amprentă
-nu este atât de fidelă precum amprenta în 2 timpi sau
amprenta în lingura individuală, dar tehnica este mai simplă şi mai rapidă. Materiale
de amprentă folosite: materiale dure sau materiale elastice (utilizaţi sunt siliconii de adiţie
de consistenţă dură, hidrocoloizii ireversibili sau alginatul).
Utilizări:- amprente preliminarii: sunt amprente după care tehnicianul confecţionează
lingura individuală.
-se pot folosi în orice situaţie, dar sunt indicate mai ales dacă se execută punţi
dentare întinse, proteze totale, proteze mobilizabile sau lucrări pe implanturi.
-amprenta arcadei opuse celei pe care se face reconstituirea protetică ( se mai
numeşte arcada antagonistă). Dacă pe această arcadă nu există detalii importante ce trebuie
 incluse in planul protetic, amprenta în 1 timp este suficient de fidelă pentru ca tehnicianul să
obţină un model corespunzător al arcadei antagoniste.
-amprente de studiu: -sunt folosite în restaurări complexe sau când cerinţele
estetice sunt foarte ridicate. Se pot lua amprente de studiu înainte de începerea preparărilor
sau pe parcursul diverselor etape clinice.
Amprenta în 2 timpi- are nevoie de 2 etape şi foloseşte 2 materiale distincte de
amprentă, câte unul pentru fiecare etapă. Precizia şi fidelitatea amprentei în 2 timpi sunt
excelente.
Materiale de amprentă folosite:-(cu cauciucuri siliconate sau polieterice), materiale cu
consistenţe diferite –unul cu vâscozitate mare (chitos) şi altul cu vâscozitate mică- fluid
Utilizări:- confecţionarea coroanelor dentare (este metoda de elecţie)
- confecţionarea puntilor dentare fixe
-confecţionarea lucrărilor pe implanturi în unele cazuri
Amprenta în lingura individuală- este o variantă particulară a amprentei în 2 timpi care
implică şi participarea laboratorului dentar. Se foloseşte pe scară foarte largă datorita
preciziei si fidelităţii ridicate. Singurul dezavantaj ar fi acela ca necesita o şedinţă în plus.
Materiale de amprenta folosite: -materiale fluide, în special siliconi de adiţie fluizi.
Utilizări:- amprenta funcţională pentru proteze totale, proteze mobilizabile sau lucrări
complexe pe implanturi. Este obligatorie folosirea lingurii individuale în aceste situaţii.
-punţi dentare întinse, lucrări integral ceramice, lucrări ceramice cu schelet de zirconiu, aur
sau titan
-se poate folosi în alte situaţii clinice care cer o amprentă extrem de fidelă.
In functie de mişcările efectuate în timpul amprentei
Amprenta statică
Caracteristici:- în timpul amprentei statice nu se execută nici un fel de mişcări funcţionale.
Utilizări:- se foloseşte în cazul coroanelor dentare sau a punţilor fixe când nu este nevoie de
funcţionalizarea amprentei.

Amprenta funcţională
Caracteristici:- în timpul amprentei funcţionale, pacientul, ajutat de medicul stomatolog, va
executa anumite mişcări ale obrajilor, limbii sau buzelor care vor încerca să imite mişcările din
timpul proceselor funcţionale: masticaţia sau fonaţia. In acest fel, marginile amprentei vor fi
modelate în mod activ de către pacient.
Utilizări:- în cazul protezelor sau altor lucrări întinse unde este foarte important să se ştie cât
de mult se pot extinde marginile acestor restaurări.
Inregistrarea ocluziei (sau amprenta ocluziei) se mai numeşte, popular, "muşcătura".
După cum am văzut, amprenta ocluziei se ia fie într-o etapă separată, fie în acelaşi timp cu
amprenta dinţilor, dacă este vorba de o amprentă segmentară.
Grosimea materialului care înregistrează ocluzia trebuie sa permită imprimarea
reliefurilor dentare pe o adâncime de 1,5-2mm.
Materiale utilizate pentru înregistrarea ocluziei: ceară specială, elastomeri de sinteză
speciali, pe bază de polieteri, siliconi cu reacţie de adiţie.
 Inregistrarea ocluziei este extrem de importantă pentru reuşita lucrării. Medicul
stomatolog trebuie să-i trimită tehnicianului dentar ocluzia corectă, deoarece, orice mică
neconcordanţă poate duce la realizarea unei lucrări necorespunzătoare la nivel ocluzal (de
exemplu coroană sau punte dentară poate fi "înaltă").

25.Clasificarea materialelor de amprentă utilizate în protetica dentară

Prof.Dr.Ene clasifică materialele de amprentare după gradul de vâscozitate obţinut în
starea lor plastică, şi anume:
-vâscozitate redusă: gipsul, pasta ZOE (oxid de zinc-eugenol), alginatele şi anumiţi
elastomeri de sinteză fluizi
- vâscozitate medie: materiale buco-plastice, elastomeri de sinteză cu consistenţă
mijlocie
-vâscozitate crescută: mase termoplastice tip Stents, Kerr, elastomeri de sinteză cu
consistenţă crescută
-vâscozitate lent progresivă.
Pentamix- cel mai nou şi mai performant echipament pentru malaxarea şi dozarea
automată a materialelor de amprenta Penta™ (Impregum™, Express™).
Permite amestecarea şi dozarea omogenă şi precisă a materialului de amprentă.
Aparatul este compatibil cu toată gama 3M ESPE Penta™ Impression Materials – de la
materiale cu vâscozitate ridicată până la materiale Medium – Body. Fiecare material este
amestecat şi apoi distribuit uniform.
Amprenta din polieter Impregum™atinge cea mai mare acurateţe şi o calitate
desăvârşită făcând posibilă obţinerea unor restaurări protetice de deosebită fineţe.

26.Ce înţelegem prin ocluzie corectă ?

Ocluzia corectă este poziţia în care dinţii superiori sunt în contact cu dinţii inferiori în
cele mai multe puncte posibile (IM-intercuspidare maximă). Este o poziţie în care pacientul
trebuie să ajungă cât mai natural cu putinţă, fără forţări inutile. Tocmai aceste forţări şi gândul
unor pacienţi ca "ar putea muşca greşit" duce, uneori, la greutăţi în înregistrarea ocluziei.

27.Ce neplăceri pot apărea în timpul amprentării dentare?

De obicei, amprentările decurg fără probleme. Materialele de amprentă au gust şi miros
plăcut iar timpul de priză este relativ scurt.
In unele situaţii pot apărea anumite reacţii minore, cum ar fi:
-acumularea unei cantităţi mai mari de salivă
- greutate în respiratie mai ales dacă pacienţii nu pot respira bine pe nas
-senzaţii de greaţa cand amprenta este mai extinsă.

28.Criterii în alegerea materialelor şi metodelor de amprentare în tehnica convenţională-

în restaurarea protetică
-gradul fidelităţii materialului de amprentă
-intervalul de timp care stă la dispoziţia practicianului pentru realizarea amprentei
 -stabilitatea dimensională a materialului de amprentă
-particularităţile câmpului protetic în stransă interrelaţie cu particularităţile restaurării
fixe
-posibilitatea de conservare şi de confecţionare repetată a modelului
-specificul metodelor şi materialelor de care dispunem în realizarea modelului.

29.Verificarea calităţii amprentei -în restaurarea protetică

Inainte de turnarea, îndesarea, galvanizarea sau pulverizarea materialelor din care se
vor confecţiona modelele, atât medicul cât şi tehnicianul verifică calitatea amprentei şi mai
ales prezenţa unor defecte vizibile ale amprentei.
-prezenţa unor spaţii între cele două mase de elastomeri sau hidrocoloizi de
consistenţe diferite
-prezenţa unor incluziuni de aer
-lipsa de aderenţă a materialelor de amprentă la lingurile utilizate -
prezenţa unor resturi de sânge, salivă, dentină sau tartru.

30.Alegerea culorii viitoarei restaurări protetice unidentare fixe

Alegerea culorii viitoarei restaurări protetice unidentare fixe se efectuează în cabinetul
stomatologic de către medicul stomatolog, înainte de a trimite amprenta laboratorului de
tehnică dentară. Sunt mai multe metode de alegere a culorii:
1.Metodele vizuale
Pe piaţa actuală există o varietate de sisteme de chei de culori care au rolul de a stabili
culoarea viitoarei lucrări protetice. Acestea se axează pe identificarea celor trei parametri ai
culorii şi anume nuanţa, saturaţia şi luminozitatea. Determinarea vizuală este rapid de efectuat
dar rareori se obţin rezultate ideale, pentru că metoda depinde de mulţi factori precum :
Percepţia medicului : vederea este o trăsătură particulară, variind de la un individ de la altul,
de aceea înregistrările vizuale sunt metode subiective.
Lumina din cabinetul dentar: cantitatea de lumină naturală, momentul zilei în care se
face înregistrarea culorii şi sursa de lumină artificială sunt factori care influenţează mult
rezultatul final.
Factori ce ţin de pacient: culoarea vestimentaţiei, nuanţa pielii
2. Metode instrumentale:
Se realizează cu aparate special calibrate pentru a identifica cu acurateţe parametri
dentari.
Spectrofotometrul- cel mai utilizat în cabinetul dentar. Marele avantaj constă din
faptul că este o metodă obiectivă, nefiind influenţată de factorii de mediu sau de acuitatea
vizuală a medicului.
Ca dezavantaj al acestei metode amintim preţul de cost ridicat şi necesitatea de a avea o
aparatură sofisticată.
În majoritatea cabinetelor dentare se utilizează metoda de apreciere vizuală. Deşi este o
metodă subiectivă, se permite o uşoară negociere cu pacientul, pentru a ajunge la un rezultat
mulţumitor de ambele părţi.
 Alegerea culorii este o decizie importantă care trebuie luată în urma unei comunicări
bune între cele două părţi.
Aparatul Rayplicker este o soluţie completă de apreciere a culorii dinţilor. Este un
aparat precis şi rapid, un system software pentru comunicarea rezultatelor cu laboratorul
dentar. Conţine consumabile minime şi sterilizabile. Este un sistem compatibil cu multiple
chei de culoare aflate pe piata dentara: VITA Clasic, VITA 3D-Master, IVOCLAR, Vivadent
Chromascop.

31.Modelul- definiţie Modelul este copia fidelă, pozitivă a câmpului protetic, ce

reprezintă totalitatea structurilor morfologice din cavitatea bucală, realizat din gips (de
obicei) în laboratorul de tehnică dentară. Reprezintă o etapă importantă în procesul
tehnologic de realizare a unei restaurări protetice.
Elementele componente ale modelului: modelul propriu-zis şi soclul modelului.

32.Calităţile pe care trebuie să le deţină materialul pentru confecţionarea modelelor

-să fie fidele, să redea cu cea mai mare exactitate detaliile ȋnregistrate de o amprentă
(cu cat particulele materialului de model sunt mai mici, mai fine, cu atȃt crește
fidelitatea)
-să aibă stabilitate a formei şi a volumului, ȋn cursul și după finalizarea prizei
-să aibă un timp de priză convenabil
-să realizeze modele rezistente la rupere, presiune, abraziune
-să prezinte o posibilităţi de corecţie şi/sau adăugare
-să aibe stabilitate chimică.

33.Clasificarea modelelor în restaurea protetică fixă

Modelele se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii:
a -după materialele din care sunt confecţionate
- gipsuri- dure (cls.III), extradure (cls.IV), cimenturi
-metale –depuse pe cale galvanică, aliaje usor fuzibile, aliaje topite şi
pulverizate, amalgame
-polimeri- răşini acrilice, poliuretanice, epoxidice cu adaos de
umpluturi anorganice, epiminice
-materiale compozite
-siliconi
b -după tehnologia de realizare
-turnare- gipsuri, mase plastice, aliaje usor fuzibile
-îndesare- cimenturi (FOZ, silicat), amalgame
-galvanizate, pulverizate- din metale/ aliaje
-prin ardere de mase ceramice
c -după caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a bontului
-cu bonturi fixe
 -cu bonturi mobilizabile
d –după destinaţia modelului
-document
-de studiu şi diagnostic
-de lucru -duplicat.
34.Modele de lucru pentru proteze unidentare şi proteze parţiale fixe
1.Modelele monobloc (cu bonturi fixe) se obţin prin depunerea în amprentă a
gipsurilor dure sau extradure, practicată tot mai rar ȋn tehnologia restaurărilor protetice fixe,
fiind indicate în special pentru confecţionarea arcadelor antagoniste. Se numesc „monobloc"

deoarece bonturile şi restul câmpului protetic fac corp-comun cu soclul modelului.

2.Modele cu bonturi mobilizabile oferă o serie de avantaje, datorită posibilităţii
dezinserării bonturilor din ansamblul modelului, tehnicianul are un acces facil ȋn modelarea
feţelor proximale. Tehnica permite un confort sporit pentru cel ce modelează, asigurându-i o
vizibilitate optimă.
3.Modele secţionate fără pinuri –exemple- sistemul TRAY, modelul Zack, ACCU-
TRAC PRECISION DIE SYSTEM.
Sistemul TRAY constă dintr-un conformator prefabricat realizat din material plastic
transparent şi care prezinta numeroase proeminente sub formă de lamele. Acestea, prin
turnarea soclului, vor determina apariţia a tot atâtea reliefuri negative pe baza modelului. La
inserţia şi dezinserţia modelului din conformator, reliefurile negative glisează pe lamelele cu
rol de poziţionare ale acestuia.
ACCU-TRAC PRECISION DIE SYSTEM este un sistem rapid, economicos si foarte
precis de realizare a modelelor cu bonturi mobilizabile, raspunzand in mare masura cerintelor
unui ideal impus de stomatologia modema. Aceasta metoda elimina complet pinurile
(comercializat de WHALEDENT INTERNATIONAL).
Tehnologia acestor modele este mai complicată, necesitând atât cunoştinte teoretice,
cât şi răbdare din partea tehnicianului, precum şi un timp de lucru suplimentar.
ACCU-TRAC se utilizează cu predilecţie în elaborarea modelelor cu bont mobilizabil,
în scopul realizării protezelor unidentare, punţilor si a restaurărilor compozite.
4.Modele realizate prin depunere de metale pe cale galvanică
Materialele uzuale utilizate pentru confecţionarea modelelor (gipsurile, amalgamele,
răşinile, cimenturile sau materiale compozite) prezintă modificări dimensionale mai mult sau
mai puţin importante. De aceea, în tehnologia modelelor s-au încercat depunerile de metale
(pe cale galvanică sau prin pulverizare). Modelele astfel realizate sunt de mare precizie şi
posedă o rezistenţă mecanică deosebită.
Caracteristicile unui model obţinut pe cale galvanică sunt următoarele: -fidelitatea
exceptională, duritate mare, stabilitate volumetrică (coeficient de contracţie 0,2-0,3%) şi
absenţa fenomenelor de îmbătrânire.
Utilizat:- pentru încrustaţii, coroane parţiale şi de înveliş, proteze dentare fixe.

5.Modele de lucru cu bonturi mobilizabile şi cape de transfer

Uneori, amprentarea concomitenta a mai multor preparatii nu este satisfacatoare pentru
obtinerea unui model suficient de exact, în asemenea cazuri se indică utilizarea capelor de
transfer (COPINGS) care se confecţionează pe modelul obţinut în urma acestei prime
amprentări.
Capele de transfer (COPINGS-urile) pot fi din metal (CAVEX) sau polimeri (PALAVIT).
Capele de transfer prezintă o fenestrare ocluzo(incizo) - vestibulară, care asigură posibilitatea
de verificare a adaptării capei pe câmpul protetic. Pe suprafeţele externe ale capelor se
realizează retenţii în care pătrunde materialul de amprentă. Capele de transfer se inseră pe
câmpul protetic, apoi se ia o supraamprentă pe baza căreia se toarnă un model deosebit de
fidel. Capele de transfer nu trebuie sa modifice relaţia de ocluzie şi nici să sufere deformări
de-a lungul diferitelor etape de lucru. Capele de transfer sunt utile pentru:
• realizarea unor amprente de situaţie fidele
• controlul sau stabilirea relaţiilor intermaxilare la nivelul ocluzal
• controlul exactităţii modelelor înainte de confecţionarea protezelor
unidentare sau a punţilor.
6.Modelele duplicat utilizate în protetica fixă
-sunt modele speciale din materiale extrem de dure -scopul final al acestui tip de
duplicare este realizarea unor modele identice cu cele de lucru, dar confecţionate din materiale
cu o rezistenţă şi densitate mult superioare modelului iniţial. Deoarece modelul de lucru nu se
poate turna sub presiune datorită structurii şi proprietăţilor materialelor de amprentă utilizate
în clinică, devine necesară obţinerea unei amprente cu proprietăţi speciale care să corespundă
condiţiilor de turnare a acestor modele. Aşadar, succesul metodei depinde în mare măsura de
calităţile amprentei duplicatoare.
HIGH-TECH,un sistem de model de lucru şi model duplicat -este un sistem foarte uşor
de aplicat, functional, simplu, robust si economicos in ceea ce priveste consumul de materiale
(gipsuri, mase de ambalat etc). Se compune dintr-o placă de poziţionare cu inele de lixare, o
placă de lucru şi una de duplicare.

35.Macheta din ceară a restaurărilor fixe unidentare –tehnici de realizare

a.Tehnica prin picurare -ceara este aplicată pe bontul izolat ; se depune ceara în
limitele dimensiunii coroanei dintelui de restaurat. Ulterior, se continuă modelajul fetelor
laterale şi al suprafeţei ocluzale.
b.Tehnica răcirii gradate - într-un prim timp, bontul izolat este introdus ȋn ceara
topită. Pe bontul dentar se depune un strat subţire de ceară (0,30-0,40mm), solidificată ȋn
urma contactului cu bontul dentar rece.
c. Plastifierea cerii -un paralelipiped de ceară este plastifiat prin ȋncălzire progresivă
la flacăra şi aplicat pe bontul dentar izolat. Excesul de ceară este ȋndepărtat prin tăiere
cu spatula, urmărindu-se concomitent şi modelarea.
d.Tehnica cu capa ADAPTA –utilizează discuri din material plastic cu grosime de
0,15-0,20 mm; acestea sunt prinse ȋn pense speciale sunt plastifiate la flacară. Cȃnd
discul este plastifiat se aplică pe un silicon vâscos depus într-o chiuvetă (conformator).
Bontul este introdus peste discul plastifiat ȋn masa de silicon. In acest fel plasticul este
presat asupra bontului luȃnd forma acestuia. Surplusul ce depăşeşte zona de colet se taie
cu foarfeca, capa din plastic se adaptează cervical pe bontul dentar, prin picurare de
ceară ȋn această zonă.
 e.Tehnica adiţiei de ceară– este o tehnică puţin utilizată, laborioasă, care necesită
instrumentar specific; metodă foarte exactă. Este o metodă contrară principiilor de
modelare prin sculptarea cerii, folosite ȋn tehnicile descrise.
Modelarea propriu-zisă cuprinde mai multe etape: se dispun vȃrfurile cuspidiene pe
suprafaţa ocluzală a bonturilor dentare preparate, sunt unite, prin creste marginale de
ceară, se inseră crestele triunghiulare şi cele oblice, se stabilesc şanţurile şi crestele
secundare. In final sunt inserate fosetele.
Metoda necesită o cunoaştere exactă a morfologiei ocluzale pentru ȋmbinarea
criteriilor morfologice, geometrice şi funcţionale.

36.Ambalarea coroanei fizionomice din acrilat termopolimerizabil (Jacket)

Pentru etapa de ambalare sunt necesare materiale speciale ȋn tehnologia coroanei de
ȋnveliş acrilice:
 gipsuri dure tip Moldano;
 amestecul de gips dur cu gips normal
 materialul pentru ambalat se aplică într-un conformator - chiuveta sau conformator
(care este format din 2 inele şi 2 capace)
 în conformator se aplică prin vibrare pastă semifluidă de gips. In funcţie de poziţia de
fixare a machetei în materialul de ambalat există 2 metode :
 metoda orizontală- ȋn care faţa orală a machetei este plasată ȋn jos;
 metoda verticală- unde marginea incizală este plasată ȋn jos, macheta pătrunzȃnd pȃnă
la nivel cervical.

37.Ambalarea orizontală- la coroana fizionomică din acrilat termopolimerizabil (Jacket)

Avantaje:
-repartizarea nuanţelor cromatice la nivelul feţei vestibulare
-controlul repartizării culorilor.
Dezavantaje:
-îndepărtarea cerii din cavitatea tiparului se obţine neuniform; sub bont poate să
rămână neizolat
-izolarea pereţilor tiparului se obţine neuniform
-pasta de acrilat este introdusă cu dificultate sub bontul de ghips.

38.Ambalarea verticală- la coroana fizionomică din acrilat termopolimerizabil (Jacket)

Avantaje:
-ceara este îndepartată uşor din tipar;
-pereţii tiparului sunt izolaţi uniform fără dificultate;
-pasta de acrilat este introdusă în tipar şi presată fără riscul fracturării bontului
artificial.
Dezavantaje:
-repartizarea nuanţelor cromatice aproape imposibil de realizat;
 -asamblarea insuficientă a celor două jumatăţi de chiuvetă crează îngroşarea marginii
cervicale.

39.Răşina acrilică-clasificare
In stomatologie sunt utilizaţi produsi de tipul metacrilatului de metil (PMMA) şi în
funcţie de agentul (termic/ chimic) care declanşează polimerizarea se disting 2 categorii:
-termopolimerizabil, polimerizarea este iniţiată de căldură
-autopolimerizabil, polimerizarea la rece
Răşina acrilică se prezintă în sistem bicomponent pulbere-lichid, dar unii fabricanţi au
lansat şi sistem monocomponent sub formă de pastă de polimetacrilat de metil în stare
prepolimerizabilă dar care au o perioadă de conservare a produsului redusă.
Pulberea este constituită din polimer (polimetacrilat de metil) şi lichidul- monomer
(metacrilat de metil), incolor, volatil, inflamabil.

40.Formarea pastei acrilice

Prin amestecarea celor 2 componente se formează o pastă omogenă, nisipoasă care
cu timpul se formează în pastă omogenă.
Din punct de vedere didactic se deosebesc 4 stadii principale:
Stadiul I (sau stadiul de sedimentare)- pulberea (polimer) adaugata in lichid (monomer)
si sedimentata- aspect nisipos
Stadiul II (sau stadiul de dizolvare)- lichidul difuzează în particulele de polimer –aspect
cremos
Stadiul III (sau stadiul de saturaţiei)- pulberea a saturat monomerul- aspect păstos
Stadiul IV (sau stadiul de evaporării)- dacă se întârzie introducerea pastei în tipar, monomerul
se evapora conferind pastei un aspect elastic, astfel pasta nu mai poate fi introdusă în toate
detaliile tiparului.
Timpul de lucru este perioada în care amestecul pulbere/ lichid se află în stadiul III. In
acest interval de timp poate fi introdusă sau injectată în tipar. Conform normelor ADA, timpul
de lucru nu trebuie să fie mai scurt de 5 minute.

41.Factorii care influenţează timpul de formare a pastei acrilice

-temperatura –timpul de formarea a pastei diminuă cu creşterea temperaturii din mediul
ambiant
-mărimea particulelor de pulbere- timpul de formare a pastei creşte proporţional cu
mărimea particulelor de pulbere. Acest lucru se explică prin diminuarea solubilităţii pulberii
în lichid
-gradul de polimerizare a pulberii- timpul de formare a pastei creşte cu gradul de
polimerizare
-existenţa unei copolimerizări în particulele de pulbere- timpul de formare a pastei
diminuă cand pulberea este obţinută prin copolimerizarea metacrilatului de metil cu acrilatul
de etil
 -prezenţa unui plastifiant în pulbere –timpul de formare a pastei diminuă când pulberea
conţine un plastifiant. Acest lucru se explică prin creşterea solubilităţii pulberii în lichid
-raportul pulbere/ lichid- timpul de formare a pastei diminuă cu creşterea cantităţii de
pulbere.

42.Polimerizarea răşinii acrilice la coroana fizionomică din acrilat termopolimerizabil

(Jacket)
În general, în laboratoare se practică termopolimerizarea rapidă, cu o durată de
polimerizare de 2 ½ ore:
- în 30 minute, temperatura apei este ridicată la 60-650C (pentru a evita formarea de
incluziuni de aer în structura acrilatului, în urma evaporării monomerului)
- timp de 60 minute, temperatura se menţine la 60-650C
- timp de 30 minute temperatura apei se ridică la 1000C
- se menţine la 1000C timp de 30 minute, urmeazată apoi răcirea lentă.

43.Dezambalarea, prelucrarea şi lustuirea coroanei fizionomice din acrilat

termopolimerizabil (Jacket)
Se realizează cu precauţie, fără brutalitate prin îndepărtarea gipsului şi a restaurării din
acrilat termopolimerizabil din chiuvetă, cu ajutorul spatulei.
Prelucrarea şi lustruirea se fac cu maximă atenţie, evitând excesul de căldură care ar
putea genera o depolimerizare a materialului.
Prelucrarea se efectuează cu freze de acrilat montate la micromotorul de lucru, la
turaţie mică, şi se îndepărtează excesul de pe feţele exterioare dintelui fără a pătrunde şi pe
partea interioară a restaurării protetice.
Lustruirea se efectueză cu gume, perii, filţ-uri, şi pastă de lustru, montate la motorul
de lustruit. Aspectul final al restaurării este lucios, neted.

44.Ce se urmeşte la proba ȋn cavitatea bucală a restaurărilor protetice fixe? -

adaptarea marginilor
-punctul de contact cu dintele vecin
-relieful ocluzal, contactele cu dintele antagonist ȋn poziţia de intercuspidare maximă,
şi ȋn mişcările mandibulei de propulsie şi de lateralitate.

45.Cimentarea provizorie în protetica fixă

Foloseşte cimenturi provizorii special fabricate pentru această operaţiune. Cimenturile
provizorii se prepară prin amestecul a două paste; timpul de priză este destul de scurt.

46. Proprietăţile cimenturilor provizorii

-au o aderenţă bună atât la dinte precum şi la restaurăile dentare
-sunt foarte bine tolerate de ţesuturile dentare
-restaurările cimentate provizoriu se îndepărtează foarte uşor
 -se resorb într-un timp destul de scurt, din acest motiv, lucrările dentare cimentate
provizoriu trebuie recimentate definitiv în maxim 3-4 săptămâni
-au rezistenţă scăzută.

47.Când se apelează la cimentarea provizorie, în protetica fixă?

Cimentarea provizorie se foloseşte în 2 situaţii:
a.Cimentarea coroanelor provizorii sau a altor restaurări dentare provizorii
b. Cimentarea provizorie a coroanelor sau punţilor dentare definitive
Restaurările dentare se cimentează provizoriu când se doreşte o perioadă de adaptare a
organismului cu acestea sau când se suspectează posibilitatea apariţiei unor complicaţii la
dinţii situati sub restaurarea dentară.
Dacă apar asemenea complicaţii (de exemplu o inflamaţie pulpară la un dinte unde
există nervul), se poate îndepărta lucrarea fără riscul de a o secţiona, apoi se efectueză tratarea
dintelui sau dinţii care au dezvoltat complicaţiile.
Există numeroase situaţii când cimentarea provizorie nu este necesară.

48.Cimentarea definitivă în protetica fixă

Cimentarea definitivă utilizează în uz curent cimenturi glasionomere speciale pentru
lipire. Aceste cimenturi se prepară prin amestecul unui praf cu un lichid, de obicei. Timpul de
priză primar este de 1-2 minute dar priza definitivă a cimenturilor poate dura până la 2 zile.
De aceea se recomandă ca restaurările proaspăt cimentate să fie protejate la masticaţie în
primele zile.
Pentru cimentarea definitivă se folosesc următoarele cimenturi:
-oxifosfat de zinc
-policarboxilat de zinc
-cimenturile diacrilice
-cimenturile ionomere de sticlă (glass ionomere).

49.Proprietăţile cimenturilor definitive în protetica fixă

-au o aderenţă foarte bună atât la restaurările dentare cât mai ales la dinţii naturali.
Există autori care susţin că se formează o legătură chimică extrem de rezistentă între
cimenturile glasionomere şi dinte
-sunt foarte bine tolerate de ţesuturile dentare
-au o rezistenţă excelentă şi nu se resorb în timp, dar această rezistenţă scade odată cu
creşterea grosimii stratului de ciment.
Dacă o lucrare dentară are o adaptare precară pe dinţii stâlpi (este prea "largă" ),
cimenturile de lipire nu vor putea compensa, decât în mică măsură, acest neajuns. Rolul
primordial al cimenturilor de lipire este de a umple golul rămas între pereţii interiori ai
coroanei şi dintele şlefuit.
In cazul unor lucrări bine adaptate, cimenturile de lipire, prin calităţile pe care le au, vor creşte
cu mult stabilitatea acestora.

50.Factorii de risc care contribuie la descimentarea coroanelor dentare

-lipsa retenției piesei protetice la bontul protetic – pot avea defecte la nivelul
suprafețelor dentare care, prin corectare, se rezolvă problema. Există situația în care piesa
protetică este mult mai largă decât dintele pe care se agregă şi prin aplicarea unui strat mai
gros de material de cimentare se slăbeşte rezistența acestuia
-defecte în momentul cimentării – cimentarea unei lucrări protetice trebuie să respecte
un mediu izolat pe cât posibil de fluidele bucale. Pătrunderea salivei fie prin plimbarea limbii
în timpul procedeului de cimentare sau prin lipsa izolării cu rulouri de vată poate să ducă la
compromiterea adeziunii
-problemele de oculzie ale pacientului – deficiențe în oculzia pacientului, cauzate de
anomalii dentare, musculare sau osoase pot să duce la forțe paraaxiale, neconcordante, care
contribuie la descimentarea lucrărilor protetice
-evoluția unui proces carios pe dintele preparat – dinții trebuie să fie preparați în
vederea aplicării de restaurări protetice fixe
-lipsa adeziunii materialului de cimentare la suprafața dentară – materialul de cimentare
se interpune la nivelul a două suprafețe, dinții şi lucrarea protetică. Insuficienta curățare a
acestor două planuri sau interferențe chimice pot să ducă la o mai slabă adeziune care, în timp
să favorizeze desprinderea
-halitoza poate fi de asemenea un semn al infiltrării materialului de cimentare
-dacă lucrarea protetică este în supraocluzie, adică pacientul simte că închide pe acel
dinte protezat prima dată şi abia apoi pe restul, este posibil să fie din cauza descementării
parțiale a piesei protetice.

51.Enumerarea etapelor clinico-tehnice coroanei fizionomice din răşină

baropolimerizabilă
1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bontului/bonturilor dentar/dentare - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Depunerea succesivă a straturilor de răşină baropolimerizabilă pe model şi
baropolimerizarea restaurarii dentare - etapă tehnică
6. Prelucrarea, finisarea şi lustruirea restaurării polimerice - etapă tehnică
7. Proba şi cimentarea restaurării fizionomice baropolimerizate în cavitatea bucală - etapă
clinică

52.Enumerarea etapelor clinico-tehnice coroanei fizionomice din răşină

fotopolimerizabilă
1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bontului/bonturilor dentar/dentare - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic şi stabilirea culorii - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Depunerea succesivă a straturilor de răşină pe model şi fotopolimerizarea acesteia - etapă
tehnică
6. Prelucrarea, finisarea şi lustruirea restaurării polimerice - etapă tehnică
7. Proba şi cimentarea restaurării fizionomice fotopolimerizate în cavitatea bucală - etapă
clinică
53.Coroana metalică turnată
-este o coroană fixă unidentară, nefizionomică, confecţionată atât din aliaje nobile cât
şi din aliaje nenobile şi titan
-este agregată extrinsec prin cimentare la suprafaţa preparaţiei dentare (bontul dentar).

54.Indicaţiile coroanei metalice turnate ȋn scop morfo-funcţional şi profiloactic:

- pe dinţi cu leziuni carioase ȋnsoţite de pierderi mari de substanţă dentară (cȃnd nu sunt
posibile reconstituiri prin obturaţii sau inlay-uri)
-pe dinţi cu obturaţii ȋntinse sau multiple, care predispun coroana dentară la fracturi,
coroanele de ȋnveliş oferind consolidarea rezistenţei lor mecanice
- pe dinţi cu traumatisme, atunci cȃnd reconstituirea prin alte mijloace nu este posibilă
-ca mijloc de prevenţie a cariilor secundare, circulare, de colet şi multiple, precum şi
în bruxism pentru stoparea proceselor de autodistrugere a ţesuturilor dure dentare - în
abrazii patologice, pentru reconstituirea şi consolidarea reliefului ocluzal
-în reconstituirea morfologiei dentare în zonele de prijin pentru refacerea şi menţinerea
DVO (dimensiunii verticale de ocluzie).

55. Indicaţiile coroanei metalice turnate ȋn scop protetic

-ca elemente de agregare în protetica fixă
-ca elemente de ancorare în protezarea mobilizabilă
-în scop de imobilizare (ca elemente ale şinelor de contenţie utilizate în
parodontologie).

56.Contraindicaţiile coroanei metalice turnate

- pe dinţi cu parodonţiul marginal afectat, până la rezolavarea şi/ sau finalizarea
terapiei parodontale
-pe dinţi cu tratamente endodontice incorecte şi/sau cu patologie periapicală
-pe dinţi cu mobilitate dentară avansată, irecuperabili, ce necesită extracţie
-în pierderi mari de substanţă dură dentară care nu mai oferă retenţia necesară unei
coroane de înveliş şi nici nu mai pot fi refăcuţi prin DCR-uri (dispozitive coronare)
-pe dinţi izolaţi fără antagonişti
-pe dinţi cu resorbţii alveolare care ating treimea apicală
-pe dinti foarte scurţi, care după preparare nu mai prezintă premise suficiente de
retenţie
-la pacienţi cu afecţuni generale care nu suportă sedinţe lungi de preparări
-la tineri sub 16 ani (au canalicule dentinare largi, camere pulpare voluminoase, cu
dezvoltarea rădăcinii incompletă şi închiderea incompletă a apexului) se poate face doar o
acoperire temporară, prin intermediul unei cape de protecţie.
57.Clasificarea coroanei metalice turnate- din punct de vedere a realizării machetei din
ceară
Coroane metalice turnate :
- cu grosime totală are contact intim pe toate feţele bontului dentar,
conferindu-i o stabilitate eficientă
-cu grosime dirijată, care este intim adaptată pe suprafaţa bontului dentar
doar pe suprafaţa ocluzală şi ȋn zona coletului (pe o ȋnălţime de 2 mm), astfel
rezistenţa faţă de forţele masticatorii este mărită.

58.Caracteristicile coroanei metalice turnate cu grosime totală

-pereţii laterali au dimensiuni mari şi neuniforme
-feţele interioare ale coroanei sunt în contact intim cu bontul dentar
-ȋntre suprafaţa bontului şi pereţii interni ai coroanei apare fricţiunea, care îi determină
stabilitatea eficientă
-variaţiile de temperatură sunt transmise în totalitate bontului dentar
-ablaţia (îndepărtarea) coroanei se efectuează cu dificultate (constituie un dezavantaj
pentru coroana metalică cu grosime totală).

59.Caracteristicile coroanei metalice turnate cu grosime dirijată

-coroanele au pereţii laterali de grosime egală (cca 30 µm)
-coroanele au contact intim cu suprafaţa bontului în zona coletului (maxim 2 mm
înălţime) şi pe suprafaţa ocluzală
-spaţiul ce se creează între bont şi feţele interne ale coroanei va fi umplut cu cimentul
de fixare, ceea ce va diminua transmiterea variaţiilor termice din cavitatea bucală
-ablaţia acestui tip de coroană este mai facilă decât la coroana cu grosime totală -
consumul de de aliaj dentar este mai redus.

60.Etapele clinico-tehnice de realizare a coroanelor metalice turnate

1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului terapeutic - etapă clinică
2. Prepararea bontului dentar - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Realizarea machetei componentei metalice - etapă tehnică
6. Ambalarea machetei componentei metalice şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
8. Dezambalarea, prelucrarea, finisarea şi lustruirea restaurării metalice - etapă
tehnică
9. Proba şi cimentarea restaurării metalice în cavitatea bucală - etapă clinică

61.Controlul machetei ȋnainte de pregătirea pentru ambalare

 Controlul machetei ȋnainte de pregătirea pentru ambalare este obligatoriu şi se
urmăreşte:
-adaptarea şi aspectul marginii cervicale care va fi ȋn contact intim cu bontul ȋn
zona respectivă, va fi netedă, continuă şi subţire, pȃnă la limita preparaţiei;
-punctele de contact cu dinţii vecini
-convexităţile şi şanturile de descărcare de pe faţa vestibulară şi orală
-ȋnscrierea ȋn morfologia dinţilor vecini şi ȋn curbura arcadei
-relieful ocluzal, modelajul funcţional, realizarea punctelor de contact cu dinţii
antagonişti
-aspectul general al machetei arată gradul de finisare, ȋn sensul că dacă avem o
machetă bine finisată, piesa turnată este prelucrată foarte puţin
-modul desprinderii de pe bontul modelului şi readaptarea sa pe model
-grosimea feţei ocluzale (ideal este de 1mm, deoarece astfel rezistă ȋn timp).

62.Ambalarea coroanei metalice

Constă în acoperirea machetei cu un material specific fiecărui tip de aliaj folosit (masă
de ambalat), material care rezistă la temperaturi foarte ridicate (între 700-1300ºC) necesare
pentru topirea şi turnarea restaurări. După priza masei de ambalat se elimină ceara machetei şi
rezultă astfel tiparul.

63. Metode de ambalarea a machetei coroanei metalice

Metoda de ambalare a machetei coranei turnate depinde de precizia, dotarea şi de
condiţiile existente ȋn laboratorul de tehnica dentară, astfel avem:
1.Ambalarea machetei ȋntr-un singur timp -utilizează conformatoare speciale cu capac
şi masa de ambalat specifică, care se prepară cu vacuum-malaxorul şi se toarnă ȋn conformator
pe masuţa vibratorie.
2.Ambalarea machetei în doi timpi (cu nucleu/ miez) -necesită realizarea unui nucleu
de masă de ambalat specifică aliajului din care se va turna piesa protetică, nucleu care
cuprinde macheta şi tijele de turnare; -dupa priza masei de ambalat specifice, restul spaţiului
conformatorului se umple cu pastă de masă de ambalat nespecifică (format din nisip, gips şi
apă)-nu mai este de actualitate în prezent.
3.Ambalarea în vid -necesită aparatură specială, ȋnsă conferă o exactitate mare
pereţilor tiparului respectiv, şi ȋn final piesei protetice, reducâd pierderile de aliaj (utilizează
mase de ambalat cu fluiditate specială).

64.Pregatirea machetei coroanei metalice turnate în vederea ambalării

1.Curăţirea suprafeţei machetei cu ajutorul unei perii moale, pentru îndepărtarea
resturilor de ceară
2.Ataşarea tijelor de turnare se efectuează pentru a crea un canal prin care să fie
eliminată ceara, respectiv prin care să fie introdus aliajul topit în timpul turnării.Tija are rolul
să creeze canalul prin care curge aliajul fluid în cavitatea tiparului, să creeze o turnare cu
densitate omogenă la suprafaţa şi la interior.
 Atasarea tijelor de turnare trebuie să se efectueze în porţiunea cea mai groasă a
machetei, mai exact în treimea ocluzală a feţei palatinale, pe suprafaţa ocluzală la nivelul unui
cuspid de ghidaj, sau în zona interproximală. Unghiul dintre tija de turnare şi suprafaţa
ocluzală este de 45°, pentru a diminua posibilitatea apariţiei “turbionării” (mişcării în vârtej)
aliajului fluid.
Tijele de turnare pot fi: - prefabricate sau obţinute manufacturier din: - metal, sârmă (cu
val. istorică) sau ceară.

Arhitectura sistemului canalelor de turnare depinde de:

- aparatul de turnare
- tehnica de turnare - cantitatea de aliaj - mărimea piesei turnate
- experienţa individuală a tehnicianului dentar.
3.Realizarea rezervorului de aliaj fluid este necesar compensării contracţiei de solidificare
a aliajului, după turnare: pe tija de turnare, la 2mm de machetă, se adaugă o bilă de ceară (în
cazul în care diametrul tijei de turnare este mai mic de 5mm), care reprezintărezervorul de
aliaj lichid.
4.Realizarea canalelor suplimentare de evacuare a gazelor din tipar -se confecţioneză prin
fixarea în machetă a unor fire de ceară, masă plastică sau din păr de cal (cu diametrul de 0,5-
0,7mm), în locul cel mai îndepărtat de punctul de fixare a tijei de turnare şi la baza pâlniei sau
conului de turnare, într-un număr egal cu cel al tijelor de turnare.
5.Linerii -sunt utilizaţi pentru a permite expansiunea laterală a masei de ambalat şi sunt
pozitionaţi pe pereţii interni ai chiuvetei. Cei mai utilizaţi lineri sunt cei pe bază de azbest
(care având efect carcinogen, au fost eliminaţi) şi linerii pe bază de material ceramic
alumino-silicatic, pe baza de celuloză şi lineri, pe bază de ceramică şi celuloză.
Urmează degresarea (ȋn solvenţi organici) şi detensionarea machetei prin introducerea
machetei de ceară în apă la temperatura camerei pentru 10 minute (pentru a reduce energia de
suprafaţă, în vederea asigurării unei umectări corespunzătoare de către masa de ambalat).

65. Tiparul
Reprezintă negativul machetei restaurării protetice, cu forma şi volumul acesteia . Este
o cavitate delimitată de pereti groşi, obţinuţi ȋn urma operaţiei de ambalare a machetei.

66. Dezambalarea coroanelor metalice turnate - după răcire piesa

turnată se dezambalează
-aceasta este marcată de evidenţierea restaurărilor turnate, care fac corp comun cu
tijele de turnare şi conul de turnare
-îndepărtarea totală a masei de ambalat se efectuează fizic, prin acţionarea spatulei în
locul unde persistă materialul de ambalat sau prin sablare
-apoi se îndepărtează tijele prin tăierea acastora cu un disc, şi se prelucrează cu
ajutorul frezelor extradure şi diamantate.

67.Sablarea restaurărilor metalice

- constă în bombardarea suprafeţelor metalice cu un jet de particule de diferite tipuri, care sunt
proiectate cu ajutorul unei coloane de aer comprimat, având o presiune de 4-6 bari
- la nivelul suprafeţelor metalice sablarea produce modificări macro-microscopice
 -în funcţie de structura suprafeţelor metalice de sablat, particulele utilizate sunt
reprezentate de pullberi care conţin diferite materiale:
- oxid de aluminiu (corindon 250µm) pentru aliajele nenobile
-particule cu PMA (polimetacrilatul de metil) pentru aliajele nobile
-se contraindică sablarea cu particule de oxid de siliciu (cuaţ) datorită posibilităţii
pătrunderii acestor particule în suprafaţa turnării.

68.Lustruirea coroanelor metalice turnate Lustruirea este efectuată doar pe suprafeţele

externe, fără a atinge interiorul coroanei metalice, cu gume de lustruit, paste de lustruit,
perii, pufuri şi filţuri.
Scopul pentru care se efectuează lustruirea este:
- de a feri părţile moi (limba, obraz) de lezare
- pentru a nu favoriza retenţia resturilor (menţinerea) alimentare şi favorizarea plăcii
bacteriene.

69.Defectele de turnare ale restaurărilor metalice

Pot fi reprezentate de:
-distorsiuni
-defecte de turnare negative (toatale/ parţiale)
-defecte de turnare pozitive
-asperităţi, neregularităţi şi alterări ale culorii
-defecte de turnare volumetrice.

70.Distorsiunile restaurărilor metalice

-cauzate de distorsionarea machetei din ceară în urma manipulării greşite a tipurilor
de ceară dentară şi a machetei

71.Defecte de turnare negative ale restaurăririlor metalice

Defecte de turnare negative totale, care constau în absenţa turnării metalului în
tipar, şi sunt cauzate de:
-aliajul este insuficient topit în pâlnia tiparului (procedeul clasic), astfel
aliajul devine vâscos şi nu intră în tipar;
-aliajul este topit corect, dar centrifuga este declanşantă tardiv.
Defecte de turnare negative parţiale, cauzate de:
-cantitatea insuficientă de aliaj
-topirea insuficientă a aliajului dentar, prin nerespectarea intervalului de
topire al aliajului
-încălzirea tiparului la o temperatură inferioară temperaturii de topire a
aliajului
-absenţa machetei tijelor de evacuare a gazelor
-subdimensionarea tiparului în unele zone, crează obstacole în curgerea
aliajului topit în tipar
-forţa de centrifugare şi timpul de centrifugare au fost insuficiente.
72.Turnarea incompletă a restaurării metalice
Este determinată de:
-arhitectura tiparului, ce nu permite evacuarea gazelor suficient de rapid
(aliajul fluid neputând pătrunde în tipar), sau situaţia unde ceara machetei nu este eliminată
complet
-vâscozitatea crescută a aliajului fluid.

73. Microcavităţiile (porii) restaurărilor metalice

Microcavităţiile pot fi externe sau interne. Sunt caracterizate prin slăbirea rezistenţei piesei
turnate.
Cauzate de: -contracţia de solidificare (tije de turnare prea subţiri, macheta prea
groasă, joncţiunea tijă-machetă înguste, chiuvete prea reci sau prea calde, aliaj fluid
supraîncălzit)
-incluziilor de gaze
-subdimensionăriile machetei ismului, a canalului principal, a rezervorului
de aliaj fluid, sau a supraîncălzirii aliajului.

74.Asperităţile restaurărilor metalice

Asperităţiile de pe suprafaţa piesei turnate sunt modificări fine ale texturii acesteia.
Pot fi reprezentate de:
-bule de aer, apărute în timpul ambalării între machetă şi masa de ambalat, ce
conduc la apariţia unor creste fine pe suprafaţa aliajului
-raportul apă/pulbere- cu cât este mai crescut acest raport, cu atât este mai
rugoasă suprafaţa piesei turnate.

75.Defecte de turnare pozitive ale restaurărilor metalice

Plusurile sferice, cauzate de:
-masele de ambalat nu au aderat intim la suprafaţa machetei, prin incorecta
degrasare a machetei.
Plusurile aciforme, lamelare, sunt datorate:
-tiparul a fost introdus la o temperatură prea mare a cuptorului, ceea ce
determină evaporarea accelerată a apei şi fisurarea tiparului.

76.Defecte de turnare volumetrice ale restaurărilor metalice

•supradimensionarea (restaurarea fixă este largă pe bont), cauzată de:
-detensionarea incorectă a machetei
-neconcordanţa coeficientului de dilatare al masei de ambalat cu coeficientul de
contracţie a aliajului
•subdimensionarea (restaurarea fixă nu se inseră pe bont) datorată:
-ceara machetei a fost racită repetat ȋn timpul machetării, ceea ce a indus apariţia
de contracţii ale machetei
 -izolarea excesivă a cavităţilor cu un vehicul gras (vaselină)
-coeficientul de dilatare al masei de ambalat mai mic decȃt coeficientul de contracţie
al aliajului la răcire.

77.Coroanele integral ceramice sunt restaurari coronare ce reusesc sa ofere un rezultat

estetic si o fidelitate maxima. Este o coroană realizată integral din ceramică, fără suport
metalic, prin diverse procedee (presare, ardere, frezare) care reproduce perfect textura,
transluciditatea și nuanţele naturale ale dinţilor.
Sistemele integral ceramice prezintă utilizate actualmente frecvent, prezintă multiple
avantaje comparativ cu restaurările metalo-ceramice, și anume un aspect estetic mult mai bun,
biocompatibilitate crescută, o conductibilitate termică mult mai scăzută, respectiv
stabilitate chimică.Sistemele integral ceramice (SIC) reprezintă o altemativă pentru o serie de
restaurări protetice metalo-ceramice.
Fiecare SIC este elaborat pe „reţete" proprii, are o anumită structură şi proprietăţi
caracteristice, deci restaurările protetice realizate printr-un anumit sistem se vor comporta din
punct de vedere clinic diferit.

78.Indicatii pentru coroanele integral ceramice

- restaurari estetice pentru dintii anteriori;
-fracturi ale marginilor incizale când fizionomia şi funcţia nu mai pot fi refacute cu
material plastic de restaurare coronară
-leziuni carioase proximale de amploare care în decursul anilor au fost restaurate de
repetate ori cu obturaţii
-discromii ale frontalilor indiferent de etiologie
-discromii post tratamente endodontale care nu pot fi rezolvate prin tratamente de albire
-anomalii de formă şi poziţie care nu pot fi rezolvate prin tratament ortodontic
-îmbunătăţirea aspectului fizionomic în special la pacienţi unde profesia impune
(persoane publice, actori), şi bineînţeles, când coroana metalo-ceramică nu satisfice.

79.Contraindicatiile coroanei fizionomice integral ceramice

- pacienţi tineri la care camera pulpară fiind voluminoasă există riscul lezării pulpei
-la sportivi unde există riscul fracturării traumatice a coroanei
-în ocluzii adânci acoperite, deoarece nu se poate asigura suficient spaţiu între bont şi
dinţii antagonişti
-în ocluzii cap la cap care rezultă în urma uzurii marginilor incizale (bruxism)
-dinţi scurţi, la care contactul coroanei cu antagoniştii s-ar face pe suprafeţe nesusţinute de
bont
-dinţi frontali care prezintă strangulări cervicale care nu permit conformarea corectă a
pragului gingival
 -molarii prezintă o contraindicaţie pentru coroanele din mase ceramice tradiţionale care nu
rezistă la solicitările funcţionale din zona laterală a arcadei dentare
-dinţi depulpaţi trebuiesc restauraţi în prealabil sau reconstituiţi cu DCR (dispozitive
corono-radiculare)
-nu sunt indicate ca element de agregare în cazul unei restaurări parţiale fixe.

80.Avantajele coroanelor fizionomice integral ceramice

-au un aspect extrem de natural, satisfăcând cerinţe estetice ridicate
-au o suprafaţă fără pori
-nu apar alergii (ca în cazurile coroanelor cu suport metalic)
-marginea gingivală este protejată, întrucât marginea coroanei este aplicată pe dintele
preparat cu un "prag" special nu irită mucoasa gingivală
-sunt translucide -nu
abrazează dinţii antagonişti.

81.Dezavantajele coroanelor fizionomice integral ceramice

- rezistenţă mecanică este scăzută
- fragilitatea ceramicii contraindică aceste coroane pentru dinţii laterali
- coroanele integral ceramice sunt mai puţin rezistente decât coroanele de ceramică pe
suport metalic
- nu toate materialele ceramice se pretează la tehnica de cimentare clasică, unele necesitând
aplicarea bondingului, o tehnică mai pretenţioasă şi mai puţin studiată- se realizează cu
ajutorul izolarii diga şi sub microscop
- transluciditatea ceramicii poate fi şi un dezavantaj - culoarea coroanei va fi influenţată de
culoarea bontului şi din acest motiv medicul trebuie să prepare bontul cu mare pricepere
- materialele ceramice foarte rezistente pot avea un efect abraziv pentru dintele antagonist.

82.Clasificarea sistemelor fizionomice integral ceramice

Clasificare microstructurală
• sisteme vitroase (în principal silicaţi) –ceramica feldspatică
• sisteme vitroase cu diferite umpluturi (leucit, litium-desilicat) –ceramică presată
• sisteme cristaline cu umplutură de sticlă (în special alumina)- InCeram (Alumina,
Zirconia)
• solide policristaline (alumina şi zirconia)

Clasificare dupa modalitatea de procesare

-amestec convenţional de lichid/pudră

-presare(Emax)
-CAD/CAM (substractiv- prin frezare sau aditiv-prin electro-depunere)

Clasificare de interes clinic

 -coroane fizionomice integral ceramice fără substructură internă- ceramica feldspatică
arsă pe masa refractară sau pe folie de platină (este cel mai vechi procedeu de realizare a
ceramicii din1886)
-coroane fizionomice integral ceramice cu substructură internă şi stratificare- capele
interne pot fi din ceramică presată, zirconia, In-Ceram.

83. Enumerarea etapelor clinico-tehnice coroanei fizionomice integral ceramice –pe

suport refractar (coroana integral ceramică fără substructură internă)
1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bontului dentar - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului cu bont mobil - etapă tehnică
5.Obţinerea bontui duplicat din masă refractară-etapă tehnică
6. Depunerea succesivă a straturilor de masă dento-ceramică pe bontul duplicat din
masă refractară şi arderea lor - etapă tehnică
7. Prelucrarea şi lustruirea restaurarii integral ceramice- etapa tehnică
8. Proba şi cimentarea restaurării integral ceramice în cavitatea bucală - etapă clinică
84.Avantajele utilizării sistemului de realizare a coroanei fizionomice integral ceramice –
pe suport refractar/sau folie de platină

-nu necesită aparatură specială de laborator, utilizând ceramica clasică feldspatică

similară celei pentru placarea metalo-ceramicii şi acelasi cuptor de ardere
-preparaţia este una conservativă
-rezultatele estetice sunt exceptionale deoarece: ceramica feldspatică este pur
vitroasă şi are transluciditatea cea mai bună, imită perfect smalţul dinţilor naturali -
poate fi gravată cu acid fluorhidric obţinând o legatură adezivă foarte puternică la
smalţul dentar.

85.Dezavantajele utilizarii sistemului de realizare a coroanei fizionomice integral

ceramice –pe suport refractar/sau folie de platină
-este o tehnică foarte sensibilă atât pentru medic (sunt foarte fragile înainte de fixare),
cât şi pentru tehnician (nu mai sunt posibile arderi ulterioare de corecţie după proba în
cavitatea orală)
-necesită trei modele pentru un caz clinic, deci tehnica e laborioasă)
-rezistenţa la flexiune a ceramicii feldspatice este mai mică dintre toate sistemele
actuale (<100Mpa).

86.Coroanele fizionomice integral ceramice cu substructură internă din In-Ceram

In-Ceramul reprezintă o familie de materiale ceramice diferită, bazată pe acelaşi

principiu, care au diferite durităţi, translucente şi metode de fabricaţie.

Există 3 variante:
 • - In-Ceram Spinell (matrice de magneziu şi alumina)- cea mai bună transluciditate, dar
cu rezistenţă moderată
• -In-Ceram Alumina (matrice de alumina) -cu rezistenţă crescută şi transluciditate
scăzută
• -In-Ceram Zirconia (matrice de zirconia şi alumina) cu rezistenţă foarte crescută şi
transluciditate foarte scazută.
• Acest gen de reconstrucţie se realizează dintr-un amestec de pulbere ceramică şi apă
care se aplică cu pensula pe un model duplicat al bontului. Modelarea se face în exces
pentru ca la arderea în cuptor se va produce o contracţie de circa 0.2%. Pasul final
este reprezentat de stratificarea cu ceramica feldspatică.

87.Coroanele fizionomice integral ceramice cu substructură din ceramică presată

(Emax)

Aceste coroane cu capele interne realizate printr-un procedeu tehnic de injectare sub
presiune a ceramicii. Capele se realizează prin tehnica cerii pierdute pe modelul de lucru
care se ambalează şi apoi se obţine tiparul.
In acest tipar se injectează lingouri mono-cromatice de ceramică topită. După
prelucrarea capelor, acestea sunt acoperite cu ceramică de stratificare ce va da translucenţa şi
aspectul estetic dorit.

88.Motive pentru alegerea coroanelor E-MAX (integral ceramice):

1. Estetica maxima la grosime minima (grosimea acestor coroane este comparabila cu
cea a fatetelor dentare).
2. Coroanele E-Max au aparut din necesitatea fizionomiei maxime, ele fiind practic
imposibil de diferentiat de dintii naturali atat ca si culoare, cat si ca transparenta fiind
considerate la ora actuala indicatia de electie pentru dintii frontali.
3. Precizie maxima si adaptare excelenta, fiind frezate pe sistem CAD-CAM (frezaj
computerizat), erorile fiind practic nule.
4. Elimina posibilele alergii provocate de unele metale folosite ca schelet pentru
diferite tipuri de lucrari protetice.
5. Rezistenta foarte mare la fracturare ceramica folosita pentru acest tip de coroane
este una speciala (disilicatul de Litiu) fiind un material extrem de dur.
89.Coroanele fizionomice integral ceramice cu substructură din zirconiu
Aceste restaurări protetice au ca miez interior o capă realizată prin sistemul de frezare
computerizată CAD/CAM (Computer Aided Design/Computer Aided Machining).
Există două substructuri ceramice de mare rezistenţă care pot fi frezate computerizat:
-pe bază de oxid de zirconiu
-pe bază de oxid de aluminiu.
Realizarea tehnică presupune obţinerea unui model care va fi scanat optic. Macheta se
realizează cu ajutorul computerului, şi informaţia este transmisă centrului de frezare, unde va
avea loc frezarea computerizată dintr-un bloc de zirconiu. Se preferă blocuri de zirconiu
parţial sinterizate ("green stage") pentru a scurta timpul de frezare şi a preveni apariţia
microfisurilor. Realizarea asistată computerizat permite o adapatare marginală precisă.
Studiile ne indică că nu există probleme legate de substructura de zirconiu, dificultăţile apar
din fisurarea ceramicii de stratificare.

90.Factorii de care depind succesul unei restaurării fizionomice integral ceramice

-raţionamentul clinic în alegerea unui anumit plan de tratament
-factori dependenţi de pacient
-alegerea corectă a unui anumit material în funcţie de cazul clinic
-realizarea tehnologică impecabilă în laboratorul de tehnică dentară
-tehnica de fixare adezivă care condiţionează succesul pe termen lung

91.Variante de sisteme integral ceramice după tehnologia de confecţionare în laborator

1.Sisteme pulbere/lichid prelucrate prin stratificare manuală şi sinterizarea pe modele
refractare sau pe o matrice de platină
2.Prelucrarea ceramicii în stare plastică prin injectare sau turnare
3.Prin infiltrarea cu sticlă a unor structuri poroase şi sinterizare
4.Prin prelucrarea mecanică a unor lingouri/blocuri ceramice prefabricate

92.Sistemele ceramice prin presarea ceramicii în stare plastică

-cel mai cunoscut exemplu al ceramicii presate este sistemul IPS Empress (Ivoclar) -
toate sistemele care presează ceramica folosesc aceleaşi principiu tehnologic: se
modelează din ceară pe model fie restaurarea finală, fie la dimensiune mai redusă-
nucleu (rămâne loc de 0,2-0,5mm pentru individualizare), se aplică tije de presare, se
ambalează (în masa de ambalat specifică- pe baza de fosfati), se elimină ceara din
tipar, apoi ceramica (sub forma de ingoturi- disponibile în 4 grade de transluciditate),
este încălzită la temperatura înaltă şi injectată/ turnată în tipar.

93.Sistemele ceramice cu nucleu cristalin obţinut prin infiltrarea cu sticlă a unor

structuri poroase
-cel mai cunoscut reprezentant al acestei categorii este In-Ceram (Germania)
-sistemul InCeram foloseşte o capa ceramică cu rezistenţa crescută din alumina sau de
magneziu, care ulterior este infiltrată cu o sticlă de aluminosilicat de lantan. Pe acest
nucleu se depun straturi de ceramică feldspatică (ce se sinterizează similar cu tehnica
metalo-ceramică).

94.Sistemele CAD/CAM de prelucrare a unor blocuri ceramice prefabricate

Sistemele CAD/CAM au 4 componente de bază:
-o unitate de achiziţie a imaginii
-un software care va realiza design-ul restaurării pe modelul virtual
 -un aparat de frezare care va produce restaurarea din blocuri de ceramică (în cabinet
pentru sistemele InOffice sau pentru laborator pentru sistemele InLab)
-un sistem de comunicare între scanner şi aparatul de frezare
Sistemele pot să scaneze fie direct în cavitatea orală cu un scanner intraoral, fie scannerul
este în laborator, unde se va scana un model de gips după o amprentă convenţională, fie direct
amprenta trimisă de la cabinet.
Apoi cu ajutorul software-ului incorporat al scannerului se va obţine modelul virtual
tridimensional pe care se va realiza designul restaurării finale dorite, fie în cabinet (sistemele
InOffice- CEREC InOffice) de către medic, fie în laborator pentru sistemele InLab (CEREC
InLab).

95.Tehnologia CAD/CAM este adesea <sinonima> cu zirconiul, dar este o acceptiune

gresita a termenului.
Restaurările dentare prin folosirea tehnologiei CAD / CAM presupun frezarea
aparatelor protetice dentare din blocuri solide din rășină ceramică sau compozită care se
potrivesc fidel cu nuanța de bază a dintelui de restaurat.
Aliajele metalice sunt folosite in obtinerea restaurarile protetice pentru dintii
posterioari sau pentru realizarea sasiurilor ce stau la baza confectionarii aparatelor protetice
dentare complexe (schelete)

96.Mase ceramice ce pot fi frezate cu sistemele CAD/CAM

Masele ceramice ce pot fi frezate cu sistemele CAD/CAM se împart în 3 categorii de masă
ceramică:
1.ceramicile vitroase cu adaos de disilicat de litiu
2.ceramicile cristaline cu faze interpenetrante: blocurile conţin alumină sau alumină şi
magneziu care sunt frezate doar în sistemul CEREC InLab şi apoi infiltrate cu sticlă de
aluminosilicat de lantan, după o tehnică similară sistemului InCeram
3.ceramicile monofază policristaline (oxidul de zirconiu) -există numeroase sisteme,
dar toate se încadrează în una dintre cele 3 categorii:
-sistemele CAD/CAM care frezează restaurarea direct în forma finală dorită dintr-un bloc
de oxid de zirconiu complet sinterizat (nu mai necesita sinterizarea ulterioara) -sistemul
Procera (Nobel Biocare) care foloseste un model supradimensionat pe care se ambutisează
alumina sau oxid de zirconiu, se sinterizează şi se va contracta atât cât să fie adaptat
-sistemul cel mai utilizat, frezează o infrasctructură supradimensionată dintr-un bloc de
oxid de zirconiu presinterizat care va fi ulterior din nou sinterizat şi va mai suferi o
contracţie mai redusă.

97.Materiale ce pot fi frezate cu sistemele CAD/CAM

-schelete metalice din Cr-Co, Ti
-ceara care va fi ulterior folosită pentru turnarea metalului, pentru presare,
suprapresare pe schelete
-mase plastice, răşini machetabile ce suportă deformări în cavitatea orală
-modele pentru laborator, în loc de gips, în amprente optice
 -ghid chirurgical în implantologie în combinatţe cu CBCT sau CT cu ajutorul unor
software integrate
-proteze totale sau aparate ortodontice mobilizabile, precum şi epiteze în reconstrucţii
dentofaciale complexe.

98.Tehnologia CEREC (Sirona- Chairside Economical Restoration of Esthetic Ceramics)

Tehnologia CEREC este o metodă de confecţionare a restaurărilor ceramice care foloseşte
sistemul CAD/CAM, permiţând execuţia lucrărilor dentare într-o singură şedinţă, scurtând
astfel tratamentul.
- frezează o restaurare dintr-un bloc de ceramică presinterizată, obţinând o lucrare
monocromă
-execută lucrări precise, adaptate marginal perfect
-dezavantajul utilizării acestui sistem este refacerea estetică, deoarece acestea sunt mai
puţin estetice decât cele metalo-ceramice.

Sistemul CEREC permite ca un dinte care necesita coroana, incrustatie sau fateta sa
poata fi tratat cu succes in numai o ora.

Procedura este urmatoarea

• a. Inregistrarea culorii – cele mai bune rezultate se obtin la lumina naturala, cu

inregistrarea clasica (cheia de culori VITA), astfel incat sa putem reproduce natural
dintele reconstituit. Alegerea cubului se ghideaza dupa parametrii oferiti de aparat,
astfel incat, la final, rezultatele estetice sa fie remarcabile.
• Prepararea dintelui – dupa administrarea unei anestezii locale, se indeparteaza
procesul carios si dupa caz se indeparta obturatia veche (pentru a realiza o
incrustatie) ori se va slefui dintele (pentru a realize o coroana), cu freza dentara sau
cu laserul (aparat laser pentru tesuturi dure).
• c. Amprenta digitala – fara materiale care curg obturand respiratia, fara reflex de
voma!!! Se realizeaza rapid, precis si color, cu ajutorul unei mici camere video
speciale. Nu folosim materiale conventionale (siliconi de amprenta) si linguri de
amprenta care de multe ori produc disconfort pacientului. Dupa amprentarea dintelui
la care se lucreaza si a dintilor vecini acestuia, se vor amprenta, tot digital, dintii
antagonisti (opusi) precum si ocluzia (muscatura). Astfel, modelul digital al dintilor
va
fi capturat de calculator, fiind vizibil din orice unghi si pana in cel mai mic detaliu pe
monitorul acestuia.
• d. Designul – implica operatiuni virtuale asistate de un program special, deosebit de
intuitiv, ce se realizeaza pe modelul digital, obtinut in urma amprentarii optice.
Programul aparatului va detecta automat marginile preparatiei si va reprezenta limita
de contact dintre dinte si piesa protetica. Odata incheiata operatiunea de trasare a
limitelor, soft-ul ce are capacitati biogenerice si biomimetice va genera automat cea
mai buna piesa protetica, fie ca este vorba de coroana, punte, incrustatie, pivot, fateta,
bont de implant pentru respectiva situatie. Deoarece intre piesa protetica in
 constructie si dintii vecini sau dintii antagonisti (opusi) trebuie sa existe contacte
fiziologice, atat static cat si dinamic, ne folosim de facilitatile soft-ului pentru a le
crea si a le ajusta pana la forma si dimensiunea ideala. Odata finalizata operatiunea de
proiectare, piesa protetica virtuala va fi trimisa numeric catre unitatea de frezare.
• Frezarea computerizata – se va alege cubul din portelan sau zirconiu in functie de
dimensiunea necesara si culoarea inregistrata anterior iar acesta va fi introdus in
unitatea de frezare CAM (CEREC MCXL), unde numai in circa 4-6 minute va fi
strunjit si transformat intr-o “bijuterie” estetica, de precizie micronica, un element
protetic care se adapteaza perfect pe dintele tratat.
• Individualizarea – pentru adaptarea coloristica a piesei protetice la situatii speciale,
medicul o poate individualiza cu ajutorul unor pigmenti speciali. Astfel, se pot creea
diverse efecte cum ar fi transparente, fisuri, pete, coloratii, etc, astfel incat, la final, sa
nu existe nicio diferenta intre piesa protetica si ceilalti dinti din gura pacientului.
Lustruirea este o etapa importanta in tot acest proces tehnologic si ea se poate face
manual cu paste speciale sau prin glazurare cu un lac special si „coacere” timp de
cateva minute in cuptorul special pentru ceramica.
• Cimentarea – dupa finisare si lustruire, reconstructia din portelan fara metal va fi
cimentata cu o rasina speciala, foarte puternica, pe dintele izolat de saliva cu ajutorul
digii.

99.Tehnologia CAD-CAM in realizarea coroanelor provizorii

• În ultimele decenii, tehnologia CAD CAM a reuşit sa avanseze semnificativ, astfel
incât dacă primele sisteme ofereau posibilitatea de a recosntrui doar manual lucrările
provizorii, sistemele de ultimă generaţie pot sa producă lucrarile protetice complet
digiatl cu ajutorul unei masini de frezat.
• Desi prin această tehnică, timpul de producţie este mult redus, iar nivelul de
productivitate ridicat, tehnica este costisitoare şi accesibilă, doar laboratorelor ce
dispun de dotari modern. Tehnnicienii dentari, trebuie instruiti in folosirea acestei
metode de confectionare a lucrarilor protetice, ea ne fiind disponjbila oricui.
• Totuşi, proprietaţile superioare ale restaurarilor obţinute prin acesta metodă, fac ca
lucrarile din PMMA sa fie optiunea cea mai potrivită in tratamentul provizoriu, atat
in zona frontală, cât şi cea laterala.
• Coroanele dentare PMMA sunt coroane dentare provizorii realizate digital, concepute
pentru a îmbunătăţi estetica şi pentru a menţine funcţionalitatea aparatului
dentomaxilar. Lucrarea provizorie reprezintă o etapa intermediară, extrem de
importantă cadru planului de tratament, până la finalizarea acestuia.
• Astăzi, protezarea provizorie a devenit obligatorie datorită rolurilor importante pe
care le îndeplinește în stomatologia modernă.
• Principalul motiv pentru care se optează pentru restaurarile dentare provizorii este
acela de a asigura protecția dinților șlefuiți sau implantelor dentare până la finalizarea
lucrării devinitive. Totodată, în stomatologia modernă lucrările provizorii au un rol
foarte important și în verificarea corectitudinii viitoarei lucrări.
• Restaurarea provizorie este cea care păstrează date importante despre dimensiunea și
forma dinților, dar și despre proporția etajelor feței și tipul de ocluzie a pacientului, în
cazul în care are loc o reabilitare orală completă, când toți dinții ajung să fie șlefuiți •
 În același timp, este extrem de importantă pentru pacient realizarea lucrării
provizorie în vederea menținerii vieții sociale active dar și în vederea deprinderii unor
tehnici corecte de menținere a igienei la nivelul restaurărilor.
• De asemenea, în cadrul acestei etape se stabilește cu exactitate culoarea lucrării
definitive, o estetică foarte bună a lucrărilor provizorii anticipează o lucrare definitivă
care va putea satisface și cele mai exigente cerințe ale pacientului.
• Lucrările provizorii sunt purtate de către pacient chiar până în momentul finalizării
etapelor tehnologice de realizare a lucrării protetice definitive.

100.Obiectivele reabilitarii provizorii, prin tehnologia CAD/CAM

• Previzualizarea aspectul restaurării finale
• Împiedicarea migrărilor dentare verticale, orizontale, migrărilor verticale ale dinţilor
antagonişti
• Menţinerea funcţiei ocluzale prin restabilirea contactelor cu dintii antagonişti, a
planului de ocluzie, a stopurilor ocluzale şi a ghidajelor dentare
• Refacerea şi menţinerea funcţiilor aparatului dento-maxilar: fizionomia, masticația și
fonația
• Protecţia pulpei dentare – adaptarea marginală a restaurării provizorii este foarte
importantă în acest scop
• Prevenirea fracturării dintelui preparat în timpul masticaţiei
• Protecţia parodonţiului marginal (refacerea punctelor de contact proximale) – un
parodonţiu sănătos permite o adaptare marginală optimă a lucrării finale.
• Tehnologia CAD/CAM in medicina dentara a fost folosită la mijlocul anilor 1980 insa
eforturile timpurii de a folosi aceasta tehnica in medicina dentara au fost ingreunate
de lipsa tehnologiei adecvate necesare pentru obtinerea unui produs viabil.
• Această ineficiență tehnologica a împiedicat folosirea acesteia în cabinetele
stomatologice si laboratoarele de tehnica dentara.
• Pe măsură ce tehnica, software-ul și materialele adjuvante s-au îmbunătățit, utilizarea
CAD / CAM in cabinetele stomatologice a crescut.
• De exemplu, comercializarea Cerec de către Sirona a permis CAD / CAM să fie
disponibilă medicilor dentisti.

101.Etapele de realizare a coroanelor provizorii prin tehnica CAD/CAM

1. Realizarea / sau prepararea bonturilor

2. Amprentare optica prin scanare intraorala / sau amprentare clasica cu scanarea si
digitalizarea amprentei cu material de amprentare
3. Realizarea aparatului protetic dentar numeralizat / digitalizat.
4. Teste si simulari digitale cu privire la planul de ocluzie, adaptare, distributia fortelor si
a presiunii – pentru obtinerea modelului final optim
5. Alegerea materialului de confectionare
6. Transmiterea comenzilor de realizare a modelului digital catre masina cu comanda
numerica.
7. Realizarea restaurarii protetice
8. Proba preliminara - etapa clinica
9. Ajustari si modificari finale
10. Proba finala
102.Coroana mixtă (coroana semifizionomică)
-este o restaurare unidentară fixă care acoperă în totalitate bontul dentar, alcatuită din 2
componente:
-componenta metalică (scheletul metalic)- care acoperă în totalitate bontul
- cu grosimi între 0,25-0,5mm
-componenta fizionomică- care plachetează parţial/ în totalitate componenta
metalică -poate fi polimerică sau ceramică, cu grosimi între 0,8-2mm

103. Condiţii ce trebuiesc îndeplinite de componenta fizionomică, după Köber:

-să asigure funcţia de sprijin
-să evite modificarea raporturilor ocluzale
-să menţină neschimbate contactele ocluzale din timpul deglutiţiei
-să stimuleze funcţional dinţii antagonişti
-să nu perturbe reflexele neuromusculare de control ale funcţiei ocluzale

104.Clasificarea coroanelor mixte (CM)

a.după aspectul estetic –placajul acoperă scheletul metalic
-parţial
-în totalitate
b.după materialul din care se confecţionează componenta fizionomică
-CM metalo-ceramice
-CM metalo-polimerice- CM metalo-acrilice
-CM metalo-diacrilice (compozite)
c.după procedeul tehnologic de realizare a componentei metalice
-turnare - din aliaje nobile, nenobile, titan sau aliaje din titan
-ambutisare (ştantare)
-sinterizare
-galvanizare
-ambutisare şi sinterizare
-prin frezare
d.după procedeul de realizare a componentei mixte
-sinterizare
-polimerizare –termopolimerizare
-baropolimerizare
-fotopolimerizare
e.în funcţie de modalitatea de retenţie a componentei fizionomice la scheletul
metalic, există CM cu: -retenţie mecanică- macro- şi microretenţii
-retenţie micromecanică şi adeziune chimică
-retenţie macro- şi micromecanică asociate cu mecanisme de adeziune
fizicochimică rezultată în urma condiţionării suprafeţelor metalice prin: silicatizare, oxidare,
silanizare, metalizare, cositorire.

105.Indicaţiile coroanei mixte:

 -în restaurarea morfologiei dinţilor afectaţi de procese carioase voluminoase,
traumatisme, abraziuni
-la dinţii oralizaţi , unde sacrificiul de substanţă dură dentară de la nivelul dinţilor
respectivi este minimă
-ca elemente singulare, atât pe dinţii frontali cât şi pe dinţii laterali (realizând
morfologia individualizată adecvată) si ca elemente de agregare (la punţile speciale, în
cazuri clinice individualizate, care necesită restaurare estetică deosebită).

106.Contraindicaţiile coroanei mixte:

-pe dinţi subdimensionaţi în sens cervico-ocluzal, deoarece retenţia lor este precară şi
nu există spaţiu suficient pentru cele 2 componente (metalică şi fizionomică), iar placarea
cu polimeri necesită un spaţiu mai mare (pentru retenţiile de pe componenta metalică)
decât la placarea cu ceramică
-la tineri până în 20 ani, deoarece camerele lor pulpare sunt voluminoase, şi nu se pot
face preparaţiile indicate
-pretind sacrificii mari de ţesuturi dure dentare, la nivelul feţei vestibulare, care
implică depulpări prealabile (dacă acestea nu se efectuează pot apărea complicaţii pulpare
consecutive).

107.Avantajele coroanei mixte

-avantajul major îl reprezintă combinarea rezistenţei mecanice a coroanelor de înveliş cu
aspectul fizionomic al coroanelor Jacket
-dinţii mono- şi pluri-radiculari pot fi recuperaţi mai conservativ (prin DCR-uri acoperite
de coroane mixte)
-au un efect fizionomic satisfăcător şi mult superior coroanelor metalice.

108.Dezavantajele coroanei mixte

-preparaţia este nebiologică, deoarece necesită depulpări în scop protetic şi reduceri mai
accentuate de ţesut dentar, în special pe feţele vestibulare, comparativ cu coroanele de
înveliş metalice şi fizionomice ceramice
-agregarea lor este mai slabă faţă de coroanele de înveliş metalice turnate, datorită
retentivităţii mai precare conferite de bonturile preparate pentru CM)
-CM metalo-polimerică din răşini acrilice la care sunt acoperite în totalitate suprafaţa
ocluzală sunt o greşeală, deoarece apar denivelări ale planului ocluzat, datorită uzuri
premature a acrilatului
-uneori apare fenomenul de separare la interfaţa dintre cele 2 materiale care alcătuiesc
CM , apărând fisuri, fracturi, sau chiar desprinderea componentei fizionomice (mai ales la CM
metalo-polimerice).

109.Etapele clinico-tehnice de confecţionarea a restaurărilor mixte metalo-acrilice

(Weisser) cu componentă fizionomică din răşină acrilică termopolimerizabilă
1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bontului dentar - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
 5. Realizarea machetei componentei metalice - etapă tehnică
6. Ambalarea machetei componentei metalice şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
8. Dezambalarea, prelucrarea şi finisarea componentei metalice - etapă tehnică
9. Proba componentei metalice în cavitatea bucală – etapă clinică
10. Confecţionarea machetei componentei acrilice - etapă tehnică
11. Ambalarea machetei componentei polimerice şi obţinerea tiparului - etapă tehnică 12.
Prepararea pastei de răşină acrilică, introducerea ei în tipar şi termopolimerizarea -
etapă tehnică
13. Dezambalarea, prelucrarea, finisarea şi lustruirea restaurării mixte - etapă tehnică 14.
Cimentarea restaurării mixte în cavitatea bucală - etapă clinică.

110. Etapele clinico-tehnice de confecţionarea a restaurărilor mixte metalo-acrilice

(Weisser) cu componentă fizionomica din răşină acrilică baropolimerizabilă
1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bontului/bonturilor dentar/dentare - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Realizarea machetei componentei metalice - etapă tehnică
6. Ambalarea machetei componentei metalice şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
8. Dezambalarea, prelucrarea şi finisarea componentei metalice - etapă tehnică
9. Proba componentei metalice în cavitatea bucală – etapă clinică
10. Prepararea pastei de răşină baropolimerizabila, depunere strat cu strat si
baropolimerizarea - etapă tehnică
13. Dezambalarea, prelucrarea, finisarea şi lustruirea restaurării mixte - etapă tehnică
14. Cimentarea restaurării mixte în cavitatea bucală - etapă clinică.

111. Etapele clinico-tehnice de confecţionarea a restaurarilor mixte metalo-acrilice

(Weisser) cu componentă fizionomică din răşină acrilică fotopolimerizabilă
1.Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bontului dentar - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Realizarea machetei componentei metalice - etapă tehnică
6. Ambalarea machetei componentei metalice şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
8. Dezambalarea, prelucrarea şi finisarea componentei metalice - etapă tehnică
9. Proba componentei metalice în cavitatea bucală – etapă clinică
10. Prepararea pastei de răşină fotopolimerizabilă, depunere strat cu strat si
fotopolimerizarea - etapă tehnică
13. Dezambalarea, prelucrarea, finisarea şi lustruirea restaurării mixte - etapă tehnică
14. Cimentarea restaurării mixte în cavitatea bucală - etapă clinică.

112.Placarea cu polimeri în restaurea mixtă

 Placarea cu polimeri poate fi realizată prin mai multe procedee:
- tehnica de presare în chiuvetă prin polimerizare la rece şi la cald, sub presiune
- polimerizare în curenţi de aer cald, prin stratificare liberă, fără presiune
- polimerizarea sub presiune hidro-pneumatică, cu stratificare liberă, prin auto-
şi termopolimerizare, utilizând răşini compozite
- fotopolimerizarea prin stratificare liberă a răşinilor diacrilice compozite.

113.De cine este influenţată (legătura) metal-polimer?

Interfaţa (legătura) metal-polimer este influenţată de:
- contracţia de polimerizare,
- coeficientul de dilatare termică diferită de cel al aliajului
- absorbţia de apă, cu modificările de volum aferente, caracteristici care
determină apariţia unui spaţiu la nivelul interfeţei.

114.Cum se poate menţine legatura metalo-polimerică?

Menţinerea unei legături metalo-polimerice se obţine prin:
- retenţii mecanice, reprezentate de macroretenţii (retenţia perlată, orificii, anse,
“solzi de peşte”, plase, cristale solubile şi insolubile, cavităţi retentive”) şi
microretenţii (realizate prin sablare, gravaj electrolitic, gravaj chimic)
- adeziune chimică, realizată prin oxidare, silanizare, ceramizare, interpunerea
unui strat intermediar, depunerea de adezivi speciali, formarea unui strat
silanizat de sticlă ceramizată
- combinaţii de retenţii mecanice şi mecanisme de adeziune chimică.

115.Mecanismele de adeziune chimică, metalo-polimerică

Oxidarea – orice suprafaţă metalică este acoperită de mai multe straturi de oxizi.
Silanizarea –este utilizată pentru realizarea unei cât mai bune adeziuni dintre polimer
şi suprafaţa anorganica reprezentată de aliajul dentar; este efectuată prin intermediul silanilor
(compuşi organici ai siliciului). Prin tratarea suprafeţelor metalice silani apar legături
covalente sau punţi de hidrogen, iar între matricea organică a polimerului şi gruparea
polimerizabilă a silanului se formează legături chimice.
Ceramizarea -este un procedeu care constă în arderea unui strat de ceramică de 0,1mm
pe supra faţa metalică oxidată.
Cositorirea- este o metodă simplă de realizare a unei adeziuni chimice între aliajele
nobile sau nenobile şi polimeri, şi constă în acoperirea suprafeţei metalice cu un strat de
0,52µm de staniu, care oxidează spontan în contact cu aerul.

116.Coroana metalo-ceramică
-îmbină rezistenţa metalului şi calităţile fizionomice ale ceramicii, fiind formată dintr-o
capă metalică, acoperită de ceramică. Capa metalică poate fi realizată dintr-un aliaj din cobalt,
crom sau nichel
 -este o coroană foarte rezistentă şi cu aspect natural, datorită ceramicii. Din păcate,
odată cu trecerea timpului, mucoasa gingivală se retrage, astfel poate să apară transparenţa
marginii metalice a coroanei
-aceasta poate fi parţial- fizionomică (doar faţa vestibulară este acoperită cu masă
ceramică) sau total fizionomică (coroana este acoperită integral cu ceramică).
-coroanele parţial fizionomice au o structura metalică ce prezint pe faţa vestibulară
şi pe jumătatea vestibulară a feţelor proximale o casetă în care se depune masa ceramică
pentru ardere. In cazul coroanelor total fizionomice, structura metalică este sub formă de capă
ce acoperă intim şi în totalitate bontul. Toate feţele capei sunt acoperite de masă ceramică.

117. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a restaurărilor mixte metalo-ceramice

1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bontului dentar - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Realizarea machetei componentei metalice - etapă tehnică 6. Ambalarea machetei
componentei metalice şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
8. Dezambalarea, prelucrarea şi finisarea componentei metalice - etapă tehnică
9. Proba componentei metalice în cavitatea bucală – etapă clinică
10.Condiţionarea componentei metalice la viitoarea interfaţă şi depunerea succesivă a
straturilor de masă dento-ceramică pe componenta metalică şi arderea lor - etapă tehnică
11. Proba şi cimentarea restaurării mixte metalo-ceramice în cavitatea bucală - etapă clinică

118. Indicaţiile coroanei metalo-ceramice

-restaurează aspectul cromatic al coroanelor dinţilor devitali
-restaurează morfologia coronară a dinţilor frontali şi laterali
-element de agregare ideal, din punct de vedere fizionomic, biologic şi al ocluziei
funcţionale al punţilor dentare
-restaurarea morfo-funcţională a dinţilor afectaţi de leziuni carioase extinse,
traumatisme, abraziune, anomalii de formă, volum sau culoare.

119. Avantajele coroanele mixte metalo-ceramice

-din punct de vedere estetic, coroana metalo-ceramică prezintă stabilitate cromatică,
aspectul estetic fiind durabil în timp şi superior faţă de efectul estetic prezentat de coroanele
mixte metalo-acrilice şi metalo-compozit dar inferior faţă de cele din zirconiu
-coroana metalo-ceramică participă, în mod eficient, la triturarea alimentelor şi la
menţinerea contactelor dento-dentare stabile
-tolerabilitatea biologică a maselor ceramice este superioară răşinilor acrilice.Masele
ceramice sunt suportate bine de ţesuturi, fiind inerte.

120.Dezavantajele coroanele mixte metalo-ceramice

– aspect inestetic din cauza culorii gri închis (culoarea metalului)
 – în pregătirea dintelui pentru aplicarea coroanei metalo-ceramice, se îndepărtează
mai mult țesut dentar decât în cazul coroanei de zirconiu
– în timp, apare o linie gri la nivelul gingiei, foarte inestetică, mai ales în zona
frontală, atât din cauza oxizilor metalici, cât și ca urmare a retracțiilor gingivale
– aliajul metalic poate cauza alergii și gust neplăcut.

121.Legatura aliaj dentar-ceramică

Aliajele metalo-ceramice trebuie să asigure o bună adeziune a ceramicii la substratul
metalic, fapt realizat prin microstructura interfeţei metal-ceramică.
Au fost emise trei ipoteze referitoare la mecanismul de legare a maselor ceramice de
substratul metalic:
- ipoteza retenţiei mecanice = îmbinarea celor două suprafeţe prin
intermediul unor neregularităţi geometrice
- ipoteza legături van der Waals = forţe de atracţie intermoleculare
- ipoteza reacţiei chimice şi fizico-chimice la nivelul interfeţei
În timp ce retenţiile mecanice au efect pozitiv prin rigurozitatea crescută a suprafeţei
de placat, forţele van der Waals au o influenţă redusă. Majoritatea cercetătorilor sunt de părere
că legătura metal/ceramică este de natură chimică.
Legătura chimică dintre aliajele nobile cu conţinut crescut de aur şi ceramică se
realizează prin intermediul componentelor oxidabile de aliere (staniu, indiu, fier, etc.), care se
localizează de-a lungul limitei grăunţilor de la nivelul interfeţei şi realizează legătura
metal/ceramică prin formarea de oxizi.
În cazul aliajelor nenobile, cromul este principalul element care participă la formarea
stratului de oxizi.
În cazul aliajelor cu conţinut de titan, un rol important în adeziune îl deţine şi
titanul, întrucât atât aliajul, cât şi ceramica conţin titan.
-mecanismul de adeziune este diferit la aliajele nobile şi cele nenobile
-s-a constatat faptul că rezistenţa legăturii de adeziune la aliajele nenobile este uneori
chiar mai bună decât la aliajele nobile
-eşecurile înregistrate cu aliaje nenobile sunt mai curând datorate unei prelucrări greşite şi
nu calităţii inferioare a aliajului
-o influenţă deosebită asupra fisurilor din masa ceramică apare în faza de răcire, de după
sintetizarea (coacerea) ceramicii
-coeficientul de dilatare termică al aliajului trebuie să fie puţin mai mare decât cel al
ceramicii, pentru a se evita solicitările de compresiune asupra ceramicii
-aliajele nenobile necesită, de regulă, o răcire lentă.

122.Erori, cauze şi remedii în tehnologia coroanei metalo-ceramice

Erorile pot fi de concepţie şi de execuţie, si pot fi:
1.Lipsa de adaptare a componentei metalice la prcparaţia marginală
Cauze: -izolarea bontului cu un strat gros de lac;
-realizarea machetei cu ceară cu punct de topire ridicat şi contracţie mare la
răcire;
 -deformarea machetei la îndepărtarea de pe bontul dentar.
Remedi: -utilizarea lacurilor corespunzătoare;
-realizarea machetei din ceară cu interval de topire scăzut;
-evitarea modelării unor margini prea subţiri
2.Porozităţi şi plusuri prezente pe suprafaţa scheletului metalic
Cauze: -impurităţi în grosimea sau pe suprafaţa machetei;
-poziţionare greşită a tijelor de turnare şi/sau
Remedii: -curăţirea modelului înainte/după realizarea machetei;
-amplasarea corectă a tijelor de turnare, conform forţei centrifuge;
3.Minusuri în zona cervicală a scheletului metalic
Cauze: -bonturi retentive la scoaterea machetei,
-aceasta/macheta se franjurează;
-lipsa unor bile sau bare de contracţie;
Remedii:-bonturi cu formă neretentivă;
-realizarea bilelor sau barelor de contracţie într-o poziţie corectă
4.Plusuri/ minusuri în interiorul capei metalice
Cauze: -incluziuni de aer în masa de ambalat;
-vibrarea insuficientă în timpul ambalării;
Remedii: -detensionarea înainte de ambalare;
-malaxarea masei de ambalat în vaccum-malaxor;
5.Adaptarea precară a scheletului metalic pe model
Cauze: -bontul mobil nu are o poziţie unică în cadrul modelului;
-deformarea machetei;
-utilizarea maselor de ambalat necorespunzătoare;
Remedii:-verificarea poziţiei unice a bontului mobil;
-atenţie la îndepărtarea machetei de pe model;
-utilizarea unor mase de ambalat fără gips, lianţii fiind numai pe bază de
fosfaţi
6.Colorarea în verde-gălbiu a placajului ceramic după arderi
Cauze:
-difuzarea oxizilor metalici de pe suprafaţa scheletului metalic în masa ceramică;
Remedii:
-după fiecare ardere sau şlefuire de corecţie se spală lucrarea sub jet de apă;
7.Porozităţi în placajul ceramic
Cauze: -scheletul metalic şi/sau acoperit cu impurităţi;
-aplicarea corectă a opaque-ului şi a celorlalte straturi;
Remedii: -îndepărtarea prin şlefuire la turaţii înalte a porozitatilor si impurităţilor de pe
scheletul metalic;
-se vor evita incluziunile de aer;
-straturile de ceramică nu se vor arde la temperaturi mai mici decât cele recomandate
de producător
8.Pete pe suprafaţa placajului
Cauze: -includerea în masele de dentină şi smalţ a resturilor de opaque;
 -pentru şlefuirile de corectură au fost utilizate pietre cu impurităţi;
Remedii: -după aplicarea opaqului se spală pensula sau se schimbă atât pensula cât şi
vasul cu apă distilată;
-utilizarea frezelor de calitate superioară
9.Porozităţi la interfaţa metalo-ceramică
Cauze: -un strat gros de opaque, vizibil la şlefuire şi la glazurare;
Remedii: -nivelarea stratului de opaque;
-tijele de turnare nu se vor amplasa niciodată la viitoarea limită aliaj-ceramică
10.Eşecuri cromatice
Cauze: -masele ceramice nu reproduc culoarea din cheia de culori;
-opaque-ul depus în strat gros;
-alegerea unei nuanţe greşite de opaque;
-preparaţiile tangenţiale duc la un strat subţire de ceramică;
-nerespectarea nuanţelor mai închise în zona proximală;
-aplicarea ceramicii în straturi neuniforme;
-arderi de corectură mai numeroase;
-vid incomplet;
Remedii: -nu se supradimensionează stratul de opaque;
-în masa de opaque se pot introduce culori care imită diferite defecte
cromatice ale dintelui natural;
-dacă sunt necesar mai multe arderi de corecţie, acestea trebuie realizate la
temperaturi succesive inferioare cu 10°C;
-in condiţii de vaccum insuficient masele ceramice se deschid la culoare.
11.Fisuri şi fracturi în masa ceramică
Cauze: -lipsa compatibilităţii între aliaje şi ceramică;
-incluziuni de aer în interiorul masei ceramice;
-grosimi neuniforme ale stratului de ceramică;
-răcire bruscă după arderi;
-inserarea cu presiuni a coroanei pe model;
-prelucrarea cu intsrumentar rotativ puţin activ;
Remedii: -utilizarea materialelor compatibile;
-condensare corectă;
-răcire lentă sub clopot de sticlă;
-inserare fără manevre brutale.
12.Fisuri şi fracturi pe suprafaţa placajului ceramic
Cauze: -paste ceramice prea umede sau prea uscate;
-condensare insuficientă;
-uscare sau preâncălzire prea rapidă;
Remedii:-respectarea consistentelor pastei;
-condensare corectă;
-uscare şi preâncălzire lentă
 13.Desprinderea placajului ceramic sau a unor părţi din
acesta Cauze:-incompatibilitate aliaj-ceramică;
-prelucrarea cu freze inadecvate;
-placaj subţire în zona marginală;
-stopuri ocluzale pe joncţiunea aliaj-ceramică;
Remedii:-utilizarea materialelor compatibile;
-prelucrarea cu intstrumente corecte;
-sablare înainte de aplicarea opaque-ului;
-realizarea unei machete corecte.
14.După cicluri de ardere, coroana nu se mai adaptează pe model
Cauze: -deformarea scheletului metalic sub acţiunea temperaturilor succesive înalte;
Remedii: -înainte de fiecare ardere se verifică dacă scheletul metalic nu este tensionat;
123. Incrustaţiile dentare
-sunt proteze unidentare de dimensiuni reduse, utilizate în tratamentul leziunilor
coronare pentru restaurarea morfologiei şi funcţiei afectate de procese carioase şi/sau fracturi
-se pot agrega intra- şi extratisular
-fixate prin cimentare la ţesuturile dure dentare subiacente.
Spre deosebire de obturaţii, care se introduc în cavităţi în stare plastic şi ulterior se
întăresc, incrustaţiile se realizează ca piese protetice rigide, de sine stătătoare, prin
tehnologii diferite (care variază de la un material la altul), ulterior fixându-se prin
cimentare în cavităţiile preparate.

124.Clasificarea incrustaţiilor dentare

-inlay (sau incrustaţie intracoronară)

-onlay (sau incrustaţie extracoronară)
-inlay-onlay (sau intra-extracoronară)
-pinlay (inlay cu crampoane)

125.Incrustaţie intracoronară = INLAY

-sunt restaurări protetice indirecte, ce refac parțial morfologia coronară și un volum
redus de țesut dentar dur, înconjurate de ţesuturi dure dentare, agregându-se intratisular.
Indicate:
-în cavităţi de clasa I
- cavităţi de clasa a II-a de mărime medie, dacă creasta marginală şi suprafaţa
opusă sunt intacte
- cavităţi de clasa a V-a

126. Incrustaţie extracoronară = ONLAY- (denumite şi de coroană parţială)

-înconjoară cel puţin 180° din circumferinţa coroanelor dentare şi acoperă mai multe feţe
coronare (mezio- ocluzo-distale), de cele mai multe ori faţa vestibulară rămanând neacoperită.
După numărul feţelor pe care le acoperă, pot fi clasificate în:
- onlay-uri 3/4 utilizate la dinții frontali (I,C)
-onlay-uri 4/5 confecţionate la dinții laterali (P,M)
Se indică în următoarele situaţi:
- leziuni coronare întinse, cu cuspizi vestibulari şi/sau orali intacţi;
- molari trataţi endodontic, care au pereţii vestibulari şi orali sănătoşi
- când istmul (zona de întălnire dintre cavitatea verticală şi cea
orizontală) reprezintă jumătate sau mai mult din dimensiunea coronară
vestibulo-orală.

127.Incrustaţiile intra-extracoronară = INLAY- ONLAY

-sunt restaurări în care se combină în proprietăţi diferite ale celor două tipuri de
incrustaţii.
128.Incrustaţiile -PINLAY- incrustaţie intra -/ extracoronară cu retenții parapulpare (se
aplică pe dinţi devitali, utilizate ca elemente suplimentare de retenţie)
-se indică în cavitaţile de clasa a V-a şi a II-a, când pereţii acestora nu oferă
suficientă retenţie prin fricţiune sau când incrustaţia trebuie să acopere o suprafaţă mare.
129.Clasificarea leziunilor odontale după localizare (BLACK)

Cavităţi clasa I, situate : - pe feţele ocluzale ale dinţilor laterali (premolari şi molari)

- 2/3 ocluzale ale feţelor vestibulare şi orale ale molarilor

- feţele palatinale ale dinţilor frontali

Cavităţi clasa II : -situate pe feţele aproximale (meziale şi distale) ale dinţilor laterali
(premolari şi molari)
Cavităţi clasa III : -situate pe feţele aproximale (meziale şi distale) ale dinţilor frontali
(incisivi şi canini), fără interesarea unghiurilor incizale
Cavităţi clasa IV : -situate pe feţele aproximale (meziale şi distale) ale dinţilor frontali
(incisivi şi canini), cu interesarea unghiurilor incizale
Cavităţi clasa V : -situate în treimea (1/3) cervicală, pe feţele vestibulare şi orale, la toţi dinţii
Cavităţi clasa V: -leziuni care iniţial nu au fost incluse în clasificarea lui Black. Se întâlnesc
la nivelul marginilor incizale şi vârfurile cuspidiene sau orice suprafaţă expusă la maxim
curăţirii şi autocurăţirii. De obicei debutează la nivelul unui defect de formare sau de
origine traumatică.

130.Incrustaţiile pot fi realizate din:

-compozit
- ceramică dentară
- aliaje dentare (aur, paladiu, platină, Ag, Cr, Ni)

131.Avantajele incrustaţiilor
- refac perfect forma dintelui, prin modelarea acestora în laboratorul de tehnică dentară
-punctul de contact interdentar se va reface în totalitate, acest lucru fiind unul deosebit
de important
- este mai rezistentă la uzură decât o simplă obturație
- protejază țesuturile dentare rămase în urma îndepărtării procesului carios - nu
necesită timpi mari de adaptare, nu creează diconfort (senzația de natural se instalează încă
de la început)
-contribuie la eliminarea sensibilității dentare
- susţin structura dintelui (cu aproximativ 75 %)
- risc minim de apariție a cariei secundare (datorită închiderii marginale optime)

132.Dezavantajele incrustatiilor
- sacrificiul dentar e crescut comparativ cu cel necesar pentru aplicarea unei obturaţii clasice,
fie din amalgam, ionomeri de sticlă sau materiale compozite - pe dinții devitali
incrustația poate acţiona ca o pană, fracturând dintele
- datorită durității mai mari decât cea naturală a dinților, în timp, v-a abraza dintele antagonist
- prețul ridicat ale acestui tip de resturare se datorează, în principal, costurilor de fabricare a
inlay-ului/onlay-ului în laboratorul de tehnică dentară.

133.Indicaţiile incrustaţiilorIndicatiil
-restaurarea morfologiei şi funcţiei dinţilor care au suferit leziuni coronare prin
procese carioase sau fracturi,
-dinţi cu procese carioase proximale, cu distrucţii mai întinse de 1mm
-cavităţi proximale cu acces dificil pentru refacerea cu obturaţii din compozit
-elemente de agregare în edentaţii reduse, mai ales frontale
-în edentaţiile laterale pentru agregarea unor proteze fixe, la tineri ca suport pentru
menţinătoarele de spaţiu până la protezarea definitivă
-rezistenţă superioară, un grad de uzură minimă, şi o durată de viaţă mai mare faţă
de obturaţiile clasice.

134.Contraindicaţiile incrustaţiilor
- pacienţi cu igienă orală defectuoasă
- pacienţi cu indice crescut al leziunilor carioase
-la tineri, când există riscul deschiderii camerei pulpare
-leziuni coronare extinse (când se indică metoda substituţiei coronare)
-element de agregare în edentaţiile intercalate, extinse, cu excepţia celor menţionate la
indicaţii.

135.Etapele clinico-tehnice de realizare a incrustaţiilor metalice turnate

1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului terapeutic - etapă clinică
2. Prepararea cavității inlay-ului - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Realizarea machetei inlay-ului - etapă tehnică
6. Ambalarea machetei inlay-ului şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
8. Dezambalarea, prelucrarea, finisarea şi lustruirea inlay-ului metalic - etapă tehnică
9. Proba şi cimentarea inlay-ului metalic în cavitatea bucală - etapă clinică

136.Caracteristicile materialelor pentru confecţionare machetelor incrustaţiilor:

- să prezinte o fază plastică la temperatura mediului ambiant = plasticitate
- după priză să fie prelucrate prin frezare (rășinile acrilice) /sculptate (ceara)
- să fie tolerate fizico-chimic (la cele utilizate în metoda directă)
- să ardă fără reziduuri
 - să nu se contracte, să nu se dilate.

137.Metode de obținere a machetelor incrustaţiilor:

1) directă: machetă modelată de către clinician, intraoral (cimenturi ionomere de sticlă (CIS),
răşini compozite, şi compomeri), realizată în cabinetul stomatologic şi cimentată în aceeaşi
şedinţă
2) indirectă: machetă modelată de tehnician, în laborator, pe modelul de lucru
3) mixtă: utilizată la machetele din rășini diacrilice compozite (R.D.C.).

138.Metoda directă de obținere a machetelor incrustaţiilor:

După pregătirea dintelui, se va aplica un material din compozit pentru a fi modelat, în

cavitatea ce tocmai a fost curațată. Apoi incrustația este îndepartată și întărită într-un cuptor
special. Sub aceasta forma este din nou plasată în locul corespunzător și cimentată de către
medicul dentist și apoi șlefuită şi lustruită pentru a căpata un aspect natural.

139.Metoda indirectă de obținere a machetelor incrustaţiilor -subetape:

- condiționarea cavității cu lacuri speciale (Lustrol, Die Spacer)
- se contraindică izolarea bontului cu apă pentru a evita contracția cerii machetei - se
aplică ceara, prin picurare, din aproape în aproape, până când se umple în exces cavitatea
modelului
- răcirea cerii machetei pe modelul de lucru
- detensionarea machetei, pe modelul de lucru,
- modelaj final, cu lama spatulei
- finisarea machetei cu o buletă imbibată cu solvent organic (acetonă, toluen), pentru
îndepărtarea urmele grăsoase și pentru a se netezi suprafața modelată. Mobilizarea machetei
:
- tija metalică/material plastic se atașează pe suprafața ocluzală, în porțiunea cea mai groasă,
în unghi de 90º cu suprafața ocluzală
- tija unică: - se folosește pentru inlay-urile simple (cavități clasa I-a)
- are: - diametrul de 1-1,5mm
- lungimea de 30 mm
- tija cu brațe inegale se utilizează pentru inlay-urile duble (MO sau DO)
- tija cu brațe egale (având forma literei U) se folosește pentru cavitățile MOD -
pentru mobilizarea machetei se utilizează o singură tijă, care va fi și macheta viitorului canal
de curgere a aliajului topit în tipar
Rolul tijelor: - mobilizarea machetei
- rol în transportul incrustației
- de canal principal de curgere a aliajului metalic în tipar
Tijele : - la machetele din rășini, se introduc în faza plastică, în zona cea mai groasă
- tijele prefabricate se fixează cu rășini autopolimerizabile.

140.Inlay-urile estetice/ fizionomice/ nemetalice

-sunt realizate din materiale : - răşini acrilice - abandonate
- R.D.C. (răşini diacrilice compozite), ceromeri, polisticle, mase dento-ceramice.
Indicaţii: - înlocuirea obturaţiilor din amalgam, compozite, cu modificări coloristice
- la dinţii frontali şi premolari cu distrucţii coronare.

141.Enumerarea etapelor clinico-tehnice a incrustaţiilor fizionomice din răşină

fotopolimerizabilă
1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea cavităţii dentare- etapă clinică
3. Amprentarea cavităţii dentare preparate şi stabilirea culorii - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Depunerea succesivă a straturilor de răşină pe model şi fotopolimerizare - etapă tehnică
6. Prelucrarea, finisarea şi lustruirea incrustaţiei polimerice - etapă tehnică
7. Proba şi cimentarea incrustaţiei fizionomice fotopolimerizate în cavitatea bucală - etapă
clinică

142.Incrustaţiile ceramice

–unidentare si fixe, acestea reprezintă cele mai mici proteze utilizate în estetica dentară
şi o alternativă extrem de atractivă la obturaţiile clasice.

Indicatiile :- simpla refacere a dintelui, atunci când ar fi necesară o obturaţie

- rezistenţa unei restaurări mai complexe
- fixarea unor elemente ale restaurării dentare (de exemplu a punţilor).

143.Enumerarea etapelor clinico-tehnice a incrustaţiilor fizionomice integral ceramice

1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea cavităţii dentare- etapă clinică
3. Amprentarea cavităţii dentare preparate şi stabilirea culorii - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului de lucru- etapă tehnică
5. Depunerea succesivă a straturilor de masă ceramică pe model şi sinterizarea acesteia -
etapă tehnică
6. Prelucrarea, finisarea şi lustruirea incrustaţiei ceramice şi aplicarea glanz-ului final- etapă
tehnică
7. Proba şi cimentarea incrustaţiei fizionomice integral ceramice în cavitatea bucală - etapă
clinică

144.Obturaţie compozit/ incrustaţie – avantaje şi dezavantaje

 Obturaţia de compozit este mai avantajoasă din punct de vedere al costului si din punct
de vedere al timpului de execuţie (se realizează în cabinetul dentar), dar, fiind un material
instabil coloristic şi cu proprietăţi mecanice mai slabe decat ceramica, este recomandat în
reconstituiri de dimensiuni reduse ale coroanelor dentare.
Incrustatiile ceramice suportă mult mai bine forţele masticatorii în comparaţie cu
obturaţiile de compozit şi sunt stabile din punct de vedere al culorilor (nu se impregnează cu
pigmenţi alimentari din salivă). Sunt piese protetice care se realizează în laboratorul de
tehnica dentară, deci necesită un timp mai lung de execuţie şi costuri mai ridicate. Prin
faptul că incrustaţia se fixează prin cimentare în cavităţi create, spatiul dintre reconstituire si
peretele dentar este sigilat, iar în timp se reduce considerabil riscul apariţiei unei carii
secundare. Prin urmare investiţia, într-un cost mai mare iniţial, este justificată printr-o
stabilitate funcţională mai lungă a dintelui pe arcadă.

145.Faţetele dentare-indicaţii şi avantaje

In situaţia în care dinţii prezintă coloraţii inestetice , procesee carioase incipiente,

spaţii între dinţi ce nu pot fi corectate prin tratament ortodontic (dinţii nanici), cea mai bună
opţiune de tratament o reprezintă faţetarea dentară.
Avantajul major al faţetelor dentare este ca ele pot rezolva excepţional problemele de
estetică din zona dinţilor frontali, putând păstra dinţii vitali ( fără necesitatea îndepărtării
nervului).
Metodele mai moderne de analiză estetică prin fotografia digitală (DSD-Digital Smile
Design), oferă posibilitatea de a vizualiza aspectul dinţilor şi încadrarea lor ca formă în
corelaţie cu celelalte elemente faciale , înaintea începerii tratamentului efectiv.
Faţetele dentare sunt piese protetice deosebit de pretenţioase , care necesită un plan de
tratament bine intemeiat , colectarea meticuloasă de date de diagnoza privind funcţionalitatea
intregului aparat dento-maxilar şi o bună colaborare şi comunicare între practicieni (doctori,
tehnicieni dentari) şi pacient.
Cu ajutorul faţetelor dentare, pot fi corectate anomalii de culoare şi de poziţie ale
dinţilor. Se pot închide spaţiile interdentare (diasteme şi treme), iar dinţii care prezintă
coloraţii inestetice ale smalţului dentar pot capata un aspect natural în armonie cu celelalte
componente faciale.

146.Etapele tratamentului prin faţete dentare

-pentru a beneficia de aceste tratament în primul rând este nevoie de 2 vizite la

medicul dentist. Prima pentru consult şi amprente, iar a doua vizită pentru aplicarea şi
cimentarea faţetelor.
A.Clasic – executate de tehnician, manual, în laboratorul de tehnică dentară
1.Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament
După evaluarea sanatatii dentare si generale, se vor face fotografii ale dinţilor pe care se
pot obţine simulari digitale ale rezultatului final sau chiar faţete provizorii dintr-o ceară
specială (wax-up), cu scop orientativ, arătându-i astfel pacientului, rezultatul final, încă
dinaintea începerii tratamentului propriu-zis.
Metodele de simulare nu sunt obligatorii însă sunt foarte utile în cazul tratamentelor
complexe, chiar dacă prelungesc un pic durata tratamentului.
2.Prepararea dinţilor
Indiferent de metoda de realizare, medicul pregateşte dinţii în cabinet, şlefuind o cantitate
minimă de substanţă dentară (0,5-0,7mm), comparativ cu o coroană, când dintele necesită
şlefuiri de peste 1,5 mm pe toate feţele sale. Procedura de şlefuire se face sub anestezie locală
şi medicul prepară un dinte, sau câţiva dinţi sau la tot grupul frontal în cazul refacerii totale a
zâmbetului (8 dinţi frontali la maxilar şi 6 dinţi frontali la mandibulă).
O etapă foarte importantă, înaintea începerii tratamentului, este cea de înregistrare a culorii.
3.Cimentarea faţetelor dentare
Se va folosi un ciment special cu o estetică şi rezistenţă superioară cimenturilor dentare
obişnuite. După priza cimentului excesul este îndepărtat şi se va veni la o vizită de control
după o săptămână.

B.Modern – executate cu ajutorul tehnologiei CAD/CAM

După şlefuirea dintilor, se utilizează tehnologia CEREC (Sirona-Germania) pentru a
realiza faţetele din ceramică, remodelând zambetul in functie de culoarea, forma, grosimea,
luminozitatea şi transluciditatea dintilor naturali. Aparatul CEREC AC, unicul sistem
cad/cam de cabinet, fabricat de concernul german Sirona (ex Siemens Dental) permite
înregistrarea amprentelor digital (cu ajutorul unei camere video speciale), nemaifiind necesare
linguri şi materiale de amprenta. Pe modelul virtual al arcadelor dentare care apare pe
monitorul sistemului, se vor creea, cu ajutorul soft-ului faţetele dentare.

147. Procedeul de faţetare dentară

-este sacrificiul minim de ţesut dentar sănătos, în situaţia unor corecturi estetice în
zona frontală. Se poate efectua:
-prin şlefuirea dinţilor -cea mai indicată metodă unde este nevoie de o
schimbare drastică a aspectului dinţilor. Prepararea dinţilor constă în îndepărtarea unui strat
de 0,5-0,7mm din smalţul de pe suprafaţa externă a dintelui (zona maxilara) şi din zona
mandibulara, aproximativ, 0,3mm. Această metodă este indicată şi acolo unde avem dinţi
foarte voluminosi şi aplicarea unor faţete fără nicio preparare a dinţilor va creşte şi mai mult
volumul acestora.
-fără şlefuire (no-prep) sau cu o şlefuire minimă a dinţilor- este o metodă indicată în
cazul unor dinţi cu suprafaţa smalţului mai subţire. Avantajul este conservarea ţesutului
dentar.

148.Avantajele faţetelor dentare:

• conservă naturaleţea şi estetica dinţilor

• faţetele reprezintă o abordare minim invazivă pentru modificarea zâmbetului
 • placa bacteriană aderă cu greu pe faţetele dentare, reducând riscul de inflamaţie
gingivală
• o soluţie de reabilitare estetica a zâmbetului cu bune rezultate în timp

149.Dezavantajele faţetelor dentare

• pot prezenta sensibilitate - sunt anumiţi pacienţi care, după cimentarea faţetelor, au un
grad de sensibilitate dentară (la cald, la rece sau la presiune)
• dacă o faţeta se sparge sau se ciobeşte ea trebuie înlocuită şi nu poate fi reparată 
fateţele nu reprezintă o soluţie pentru pacienţii care nu au o igienă foarte bună,
procese carioase multiple, extinse,complicate (se vor trata apoi aplica fatete dentare),
boala parodontală, dinţi cu grosime insuficientă de smalţ pe suprafaţa acestora,
bruxism.

150.Contraindicaţiile faţetelor

-sunt două contraindicaţii de menţionat pentru acest tip de tratament. Prima şi cea mai
importantă este igiena precară. Un pacient care nu îşi face igiena corespunzător şi care nu se
prezintă la control şi detartraj la 6 luni poate observa în timp retracţii gingivale atât în dreptul
faţetelor cât şi a dinţilor care nu au beneficiat de acest tratament.

-o altă contraindicaţie importantă este bruxismul. In cazul în care pacientul prezintă

semne de bruxism nocturne faţetele trebuie protejate pe timpul somnului cu o gutieră special
realizată pentru această patologie. In timp în acest caz faţetele se pot fractura, ciobi sau pot
prezenta fisuri.

151 .Dispozitivele corono-radiculare (DCR)

-dispozitivele corono-radiculare sunt elemente menite să ofere un surplus de
rezistență dinților care, în antecedente, au prezentat distrucții coronare extinse și ulterior au
beneficiat de tratament endodontic
-fixarea acestor dispozitive corono-radiculare în canalul radicular se face prin
cimentare, utilizând cimenturi speciale
-în cazul dinților care prezintă o pierdere importantă de țesut dentar coronar,
restaurarea corono-radiculară se realizează, de cele mai multe ori, cu ajutorul dispozitivelor
radiculare (DR)
-principalul scop al unui DR este acela de a retenționa materialul din care se face
bontul coronar, oferind o formă propice de retenție a materialului coronar
-materialele moderne reușesc să imite și să simuleze proprietățile structurii dentare
naturale, oferind medicilor stomatologi șansa de a avea la dispoziție și altă opțiune pe lângă
restaurările indirecte realizate cu ajutorul laboratorului dentar
-se fixează prin cimentare sau infiletare în canalul radicular obturat corect
-are rolul de a retenţiona porţiunea coronară a restaurării şi de a proteja structurile
coronare restanate
 -grosimea DR nu trebuie să depăşească 1/3 din diametrul rădăcinii, menţinând astfel
pereţii radiculari de minim 1mm grosime.
Părţi componente:- segmentul radicular =dispozitiv= pivot sau ştift intraradicular;
-segmentul coronar =bont artificial (cu o formă subdimensionată faţă de coroana
dintelui pe care îl înlocuieşte).

152.Clasificarea dispozitivelor radiculare

D.R pot fi confecţionate prin turnare, prefabricate sau frezate.
a.Dispozitivele turnate
-confecţionate în laboratorul de tehnică dentară în urma unei amprente realizate în
cabinet (din aliaje nobile sau nenobile)
-se pot confecţionează prin metoda directă sau metoda indirectă
b.Dispozitivele prefabricate
-Dentatus (metalice) sau fibră de sticlă sau fibra de carbon (fizionomice)
-pot fi paralele sau tronconice, filetate sau nefiletate, netede sau zimţate, prevăzute sau
nu cu şanţuri de refulare.
Pivotul din fibră de sticlă este foarte ușor de inserat, nu necesită decât o singură ședință
la cabinetul stomatologic, respectiv cea în care se realizează obturația. Astfel, se elimină
etapele necesare în cazul pivoților realizați în laboratorul de tehnică dentară. Datorită
materialului din care este realizat, pivotul are caracteristici fizionomice, eliminându-se
translucența gri determinată de reflexia luminii la nivelul marginii gingivale a coronițelor
ceramice, care apare în cazul pivoților radiculari metalici.
c.Dispozitivele frezate-utilizând sistemele CAD-CAM.

153.Condiţiile în care se utilizează dispozitivelor corono-radiculare

-absența proceselor inflamatorii: un dinte la nivelul căruia avem un proces inflamator va
reacționa prin abcedarea acesteia în cazul aplicării unui dispozitiv corono-radicular
-absența afectării parodontale: retracția parodontală duce în timp la mobilizarea dinților
de pe arcadă și la pierderea lor
–o reconstituire corono-radiculară se dovedește asftfel inutilă, rădăcina dintelui afectat
parodonal nemaiavând capacitatea de a susține piesa protetică
-existența rădăcinilor cât mai drepte și tratate corespunzător endodontic: printr-un
tratament endocontic corect, se obține sigilarea spațiului periapical față de bacteriile din jur.
Rădăcinile drepte facilitează atât obtinerea unui tratament endodontic corect, cât și inserția
optimă a porțiunii radiculare a piesei protetice
-rădăcinile curbe pot fi perforate de către dispozitivul corono-radicular.

154.Indicaţiile dispozitivelor corono-radiculare

-restaurarea dinţilor fracturaţi
-restaurarea dinţilor devitali
-dinti cu obturaţii voluminoase
-modificarea axului de inserţie şi a dimensiunii bontului coronar
-alternativa coroanei de substituţie, pentru a fi acoperite de alte proteze fixe unidentare
 (coroane de înveliş fizionomice, mixte)

155.Contraindicatiile dispozitivelor corono-radiculare

- dinţi cu rădăcina implantată necorespunzător
- dinţi cu rădăcina incorect tratată endodontic
- dinţi cu leziuni coronare extinse și cu porţiunea cervicală situată subgingival.

156.Etapele clinico-tehnice de confecţionare a dispozitivelor corono-radiculare

turnatetehnica indirectă
1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului terapeutic - etapă clinică
2. Prepararea canalului radicular - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Realizarea machetei dispozitivului corono-radicular turnat - etapă tehnică
6. Ambalarea machetei dispozitivului corono-radicular turnat şi obţinerea tiparului - etapă
tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
8. Dezambalarea, prelucrarea, finisarea şi lustruirea dispozitivului corono-radicular turnat
- etapă tehnică
9. Proba şi cimentarea dispozitivului corono-radicular turnat în cavitatea bucală - etapă
clinică

157.Coroana de substituţie
- proteză fixă, unidentară formata din DR, prevăzut cu placuţă, inel şi dispozitiv
coronar sub formă de casată sau semicasetă.
-reface morfologia coronară afectată, în scop protetic -
restaurează volumul cel mai mare de ţesuturi distruse.

Părţi componente : 2 dispozitive :

 Dispozitivul coronar = bont metalic (artificial) ; 
Dispozitivul radicular cu accesorii :
-plăcuţă orizontală
-inel cervical
-pivot/ştift intra-radicular.

158.Indicaţiile coroanei de substituţie

- leziuni mari în profunzime pe dinţii frontali şi PM cu dimensiune cervico-incizală redusă
(congenital sau abraziune)
- leziuni traumatice
- displazii
- indicat ca element de agregare mezial.

159.Contraindicaţiile coroanei de substituţie

- leziuni coronare cu leziuni radiculare subgingivale
- leziuni radiculare cu fisuri axiale/oblice
- leziuni periapicale
- dinţi mobili
- rădăcini impermeabile (dentină secundară sau corp străin pe canal)
- tratamente incomplete, incorecte cu obturaţii incomplete.

160.Avantajele sistemului DCR asociat cu o coroana de înveliş vs faţă de coroana de

substituţie
- DCR este distinct de restaurarea finală
- adaptarea marginală a restaurării nu este condiţionată de adaptarea DR
-restaurarea finală va fi adaptată pe bont conceput şi realizat conform necesităţilor
clinice -în cazul în care dintele depulpat este folosit ca stâlp de punte axul
intraradicular de inserţie nu trebuie paralelizat cu axul de inserţie al celorlalti dinţi stâlpi,
se evită astfel coroane de substituţie cu DR prea scurte
-DCR poate fi confecţionat astfel încât să fie păstrate ţesuturile dentare coronare care
sunt sănătoase
-dacă este necesar un DR, alegerea nu se limitează doar la cele turnate, se pot utiliza şi
DR prefabricate -restaurarea protetică unidentară poate fi înlocuită la nevoie, fără ca
DR să fie afectat.

161.Punţile dentare-definiţie
Protezele pluridentare fixe (punţile dentare) se compun din:
- elemente de agregare : componenta protezei parţiale fixe care se agregă la stâlp şi de care
se fixează şi/sau se continuă cu intermediarii.
- intermediarii protezei parţiale fixe (corpul de punte): constituiţi din unul sau mai mulţi
dinţi artificiali, care înlocuiesc dinţii naturali lipsă şi refac continuitatea arcadei
întrerupte.

162.Caracteristicile punţilor dentare

-sunt proteze fixe cu volum mai mare
- restabilesc integritatea morfologică şi funcţională a unor breşe edentate - unice /
multiple
- transmit forţele masticatorii: oaselor maxilare, şi prin intermediul: - parodonţiului
dinţilor stâlpi/ - implantelor / - dinţilor şi implantelor
- volumul lor este mai mic sau egal cu dinţii naturali
-partea unei punţi dentare corespunzătoare unei breşe edentate, reface
morfofuncţional şi estetic dinţii absenţi (se numeste corp de punte)
-o punte dentară poate prezenta mai multe corpuri de punte, atunci când protezează
breşe edentate distincte
-un corp de punte este alcătuit din intermediari ai corpului de punte sau, pe
scurt, intermediari
 -zonele de joncţiune dintre două elemente alăturate ale unei punţi
dentare, elemente de agregare sau corpuri de punte se numesc conectori.
Conectorii pot fi:
- rigizi – obţinuti prin turnare unică sau prin solidarizarea ulterioară (sudare,
lipire, îmbinare cu şuruburi) a părţilor componente ale punţii
-non-rigizi - sub formă de culise simple, ruptori de forţe.

163.Factorii care influenţează conceperea punţilor dentare

1- topografia zonei edentate
2 - întinderea breşei edentate
3 - condiţiile tehnico-materiale existente
4 - gradul de fizionomie impus de pacient
5 - starea de sănătate a dinţilor viitori stâlpi de punte .

164.Avantajele restaurării prin punţi dentare a-

Masticaţia
- pierderea unor dinţi diminuă (scade) funcţia masticatorie, în special în edentaţiile
intercalate
- posibilităţile de tratament existente nu reuşesc restaurarea completă a
funcţionalităţii anterioare
- punţile dentare realizează o asemănătoare celei efectuate cu arcadele dentare
naturale, fapt influenţat de modelajul individualizat cuspidat, cât mai asemănător dinţilor
naturali restanţi şi corespunzător stereotipulului masticator al pacientului tratat
- transmit fiziologic presiunile masticatorii la oasele maxilare prin intermediul
ţesutului parodontal, deoarece sunt fixaţi prin cimentare pe dinţii restanţi limitanţi ai breşei
edentate
- eficienţa masticatorie a punţilor este mult superioară restaurărilor protetice
mobilizabile.

b-Confortul
- mucoasa bucală şi mai ales a limbii prezintă o sensibilitate tactilă mult mai mare
decât a suprafeţei tegumentului corpului
- percepe corpuri străine de foarte mică dimensiune
- la început, orice tip de restaurare protetică va determina apariţia senzaţiei de corp
străin
- punţile dentare: - prezintă un volum egal cu al dinţilor naturali înlocuiţi -
se vor integra psihosenzorial cu mai multă uşurinţă
- confort legat de: - caracterul de fixitate al punţilor dentare
- stabilitatea lor net superioare faţă de protezele mobilizabile

c- Fonetic :
- modelarea corecta a corpului de punte (in regiunea frontala)
- modelarea corectă a feţelor orale a punţilor, cu cingulum şi fose orale favorizează restaurarea
timbrului vocii
- la restaurările cu morfologie corectă: consoanele dentale se pronunţă corect (t/, /d/,
 /n/, /l/, /r/ )
- în zona laterală, corpul de punte al punţilor trebuie să închidă spaţiile edentate pentru:
- a reda capacitatea rezonatoare a cavităţii bucale - menţinerea
nealterată a timbrului vocii.

165.Dezavantajele restaurării prin punţi dentare

Igiena
- d.p.v. al igienei, punţile dentare sunt inferioare protezelor mobilizabile, deoarece nici o punte
dentară nu poate fi bine curăţată pe faţa mucozală
- încercări de îmbunătăţire a igienei prin punţi demontabile, fixate prin şuruburi, însă acestea
necesită intervenţia periodică a medicului dentist
- punţile mobilizabile, telescopate şi culisate îşi pierd în timp fricţiunea şi se
mobilizează mai repede chiar decât protezele parţiale
- în zona laterală mandibulară se poate utiliza corpul de punte igienic (suspendat), ce
favorizează autocurăţirea. Fizionomia
- prin aspectul lor, punţile sunt inferioare protezelor mobilizabile Culoarea
- răşinile acrilice sunt materiale cu grad de transparenţă ce permite vizualizarea structurii
metalice subiacente
- întotdeauna există dificultăţi în obţinerea unei culori corecte la o restaurare fixă - la
protezele mobilizabile această deficienţă nu există. Restaurarea spaţiului edentat
- la punţi este dificilă/ imposibilă: - împărţirea spaţiului edentat
- realizarea de treme sau diasteme
- la protezele mobilizabile există o libertate totală în poziţionarea dinţilor artificiali. Curbura
anterioară a dinţilor frontali
- poziţionarea pe o linie curbă a dinţilor arcadei artificiale în zona frontală contravine
principiului biomecanic al punţilor
- rezolvarea cazurilor de edentaţie frontală cu pierdere de substanţă osoasă este mult mai facilă
şi fizionomică prin restaurare cu protezelor mobilizabile.

Execuţia tehnică
- realizarea tehnologică a punţilor dentare este mult mai dificilă, comparativ cu protezele
mobilizabile acrilice
- necesită: - un volum mai mare de muncă din partea medicului şi tehnicianului,
- dotare tehnică mai costisitoare.
- prepararea prin şlefuire dinţii stâlpi, operaţie traumatizantă pt pacient - materiale de
amprentare cu mare fidelitate şi costisitoare
În laborator, tehnicianul trebuie să posede materiale şi aparatură : pentru turnarea, lipirea şi
prelucrarea aliajelor metalice.

166. Clasificarea dupa KŐRBER a punţilor dentare

1. După relaţia cu pilierii (dinţii stâlpi):
- intercalate (susţinute de dinţi la ambele capete);
- cu extensie (susţinută la un capăt în consolă; - continue (peste mai multe breşe -
punte totală) 2. După zona topografică:
 - la maxilar sau la mandibulă
- în zona laterală
- în zona frontală 3. După modul de fixare:
- fixate la dinţi naturali restanţi
- fixate la stâlpii implantari
- mobilizabile: - telescopate
- prin diferite sisteme de coroane de substituţie - prin culisare matrice-
patrice
- demontabile (de obicei fixate cu şuruburi)
5. După fizionomie: - nefizionomice
- imită în totalitate cromatica dentară
- imită doar parţial cromatica dentară
6. După raportul intermediarilor cu creasta alveolară: - cu atingerea crestei: - şa
- semişa
- tangent liniar la maxilar şi la mandibulă
- punctiform
- la distanţă de creastă (suspendate)
7. După modalitatea construcţiei scheletului metalic:- masive
- scheletizate (armate)
8. După relaţia cu dinţii stâlpi şi zonele topografice:
- intercalată unilaterală
- intercalate bilaterale intercalată frontală
- intercalată latero-frontală
- continuă latero-frontală-laterală
- intercalate latero-fronto-laterale
- mobilizabile latero-fronto-laterale (combinate cu o şa extinsă D).

167.Migrarea verticală a dinţilor poate avea loc:

- împreună cu procesul alveolar, fenomen numit egresiune
- fără procesul alveolar, fenomen numit extruzie
Egresiunea: - este migrarea verticală a dinţilor împreună cu procesul alveolar
- raportul dintre porţiunea coronară şi radiculară rămâne constantă
Extruzia : - este migrarea verticală a dinţilor fără proces alveolar
- raportul dintre porţiunea coronară şi cea radiculară a dintelui se modifică -
coroana clinică a dintelui devine mai lungă - dimensiunea rădăcinii clinice se
scurtează.

168.Clasificarea edentaţiilor după E.Kennedy (1923):

- edentaţia clasa I: - edentaţiile bilaterale ale arcadei
- breşele delimitate de dinţi restanţi numai mezial -edentaţia clasa a II-a: - edentaţiile
unilaterale ale arcadei
- breşe delimitate de dinţi restanţi numai mezial
-edentaţia clasa a III-a: - edentaţiile bilaterale
- breşe delimitate de dinţi restanţi mezial şi distal
- edentaţia clasa a IV-a: edentaţiile regiunii anterioare/ frontale.
169. Principii generale de confecţionare a punţilor dentare:
Punţile dentare (dintr-o bucată sau din elemente separate) trebuie să corespundă
principiilor:
- biofuncţional
- biomecanic
- profilactic.
170.Principiul biomecanic de confecţionare a punţilor dentare:
- este în referinţă cu funcţiile majore ale S.O.F:
- masticaţia,
- fonaţia,
- fizionomia
A. Masticaţia în limite fiziologice poate fi realizată dacă:
- cuspidarea suprafeţelor ocluzale este individualizată -
permite rapoarte ocluzale funcţionale cu arcada antagonistă.
B. Fonţtia
- faţa P a dinţilor frontali reprezintă sprijin pentru limbă în pronunţarea
consoanelor dentale,
- modelarea acestor zone trebuie să fie anatoformă (cu cingulum, fosă
palatinală, creste marginale de smalţ) şi simetrică.
- dimensiunea cervico-incizală a corpului de punte egală cu a dinţilor
naturali.
-dimensiunea vestibulo-orală a dinţilor corpului de punte şi a elementelor de
agregare, să nu producă modificări în plus sau în minus ale spaţiului fonetic pentru
limbă şi buze.
C. Fizionomia
-culoarea reprezintă elementul principal pentru restaurarea aspectului fizionomic.
- în zona frontală, corpul de punte trebuie să fie identic (d.p.v. al formei,
culorii şi poziţiei) cu dinţii restanţi sau cu cei pe care i-a avut pacientul.
- dinţii zonei laterale trebuie modelaţi tot asemănător cu dinţii naturali,
asemănarea fiind condiţionată de gradul lor de vizibilitate
- restaurările protetice fixe pluridentare pot fi clasificate d.p.d.v tehnologic,
în:
- punţi fizionomice (total fizionomice),
- punţi parţial fizionomice (semifizionomice)
- punţi nefizionomice.

171.Clasificarea dpdv tehnologic a punţilor dentare:

Punţile dentare fizionomice

- reproduc, pe toate feţele lor, culoarea naturală a dinţilor, atât la nivelul
elementelor de agregare cât şi al corpului de punte.
- pot fi realizate doar din polimeri (răşini acrilice sau compozite), respectiv
mase dento-ceramice.
 Punţile dentare semifizionomice
- prezintă doar pe faţa vestibulară, o culoarea naturală a dintelui, data de o
faţetă fixata pe structura metalica .
- în rest, fetele care nu apar vizibile sunt reprezentate de o structură metalică
rezistenţă (pe feţele orale, ocluzale).
- prezintă o componentă metalică (pentru rezistenţă), acoperită în totalitate cu
material fizionomic nemetalic, de culoarea dinţilor naturali (punţi mixte metalo-
acrilice / metaloceramice).

Punţile dentare nefizionomice

- sunt punţi complet metalice, au culoarea aliajului din care sunt
confecţionate
- cele din aliajele inoxidabile (Cr/Ni = wipla, Cr/Co = stelite), au culoarea
argintie strălucitoare, cele din aliaje nobile de Ag/Pd (Palliag şi Palidor) au culoarea
alb-cenuşie, iar atunci când conţin mici cantităţi de Au sunt galben-cenuşii
- punţile din aliaje nobile variază la culoare de la galben deschis până la
galben roşcat, în funcţie de procentajul de Cu sau Ag din compoziţie
- aliajele de aur platinat au nuanţa de galben-gri.
- aliajele cu procent mare de platină, cum sunt cele pentru metalo-ceramică,
culoarea este aproape gri-galben.

172.Principiul biomecanic de confecţionare a punţilor dentare În

cadrul acestui principiu sunt discutate:
- rezistenţa structurilor unei punţi,
- inserţia
- stabilitatea unei punţi.
A. REZISTENŢA CORPULUI DE PUNTE
- prin compoziţia şi structura lor, elementele de agregare şi corpul de punte, trebuie
să reziste la : - îndoire, abraziune, fracturare
- rezistenţa punţii se asigură prin :
- proprietăţile materialului utilizat, - forma pe secţiune a corpului de
punte:
- dreptunghiulară/- pătrată/- ovalară /- de forma literelor „T”, „L“/ - cu diametrul
mare orientat pe direcţia forţelor care apar în cursul masticaţiei
- materialul suprafeţei ocluzale a punţii trebuie să prezinte un coeficient de rezistenţă
la abrazie apropiat de a dintelui natural
Materialele utilizate pentru confecţionarea punţilor dentare sunt alese astfel:
- după necesităţilor mecanice
- conform criteriile de întindere a edentaţiei
- starea dinţilor antagonişti
- constituţia fizică a pacientului (dezvoltarea musculaturii, mai ales a celei interesate
în masticaţie).
Aceste materiale pot fi reprezentate de: -
polimerii (răşinile acrilice şi compozite) -
masele dento-ceramice
 - aliajele dentare (nobile, seminobile şi inoxidabile). POLIMERII (răşinile acrilice şi
compozite)
- sunt materiale macromoleculare cu duritate şi rezistenţă redusă
- pacienţii cu un tonus puternic al muşchilor periorali (buze, obraji) pot abraza
zonele V ale restaurărilor polimerice
- se utilizează pentru confecţionarea de punţi provizorii cu dimensiuni mici,
localizate în zona frontală
- se depun pe suport metalic (reprezentat de aliajele dentare).

MASELE DENTO-CERAMICE
- sunt materiale dentare dure
- deosebit de fizionomice,
- casante, motiv pentru care se indică doar în cazul edentaţiilor frontale reduse.
La pacienţii cu edentaţii intercalate sau întinse sunt indicate punţile mixte metaloceramice.
ALIAJELE NOBILE (de aur)
- sunt uşor de prelucrat
- permit obţinerea de restaurări dentare de mare exactitate,
- se pot turna în grosimi reduse
- prin modificări ale compoziţiei aliajului se obţin variaţii ale calităţiilor lor
mecanice. Aliajul dentar nobil de 916°/oo aur (22 carate):
- este moale; cel mai puţin rezistent la rupere şi îndoire; se abrazează uşor; are
greutate specifică mare;este folosit la restaurarea edentaţiilor unidentare în zona laterală, la
corpuri de punte total metalice.
Aliajul dentar nobil de 833°/oo aur (20 carate) :
- este mai rezistent la abraziune, rupere şi încovoiere decât aliajul 916°/oo,
- în timpul procesului de turnare se dezomogenizează, motiv pentru care restaurările
sunt uneori casante şi îşi modifică aspectul cromatic în cavitatea bucală;
- este indicat pentru restaurarea edentaţiilor edentaţiilor de 2-3 dinţi.
Aliajul dentar nobil de 833°/oo aur cu 12°/oo platină
- este deosebit de rezistent din d.p.d.v. mecanic,
- este omogen,
- are culoare galben spre cenuşiu
- poate fi utilizat pentru orice tip de punte dentară.
Aliajul dentar nobil de 750°/oo aur cu 12°/oo platină
- este şi mai rezistent din d.p.v. mecanic
- se folosea pentru confecţionarea DCR ale coroanelor de substituţie.
Aliajele seminobile (paladiu-argint) (tip Palliag şi Palidor)
- sunt materiale cu rezistenţă medie,
- asemănătoare aliajului aurului 833°/oo,
- indicate pentru corpuri de punte complet metalice în zona laterală mandibulară, în
edentaţii de 2-3 dinţi sau corpuri de punte cu casete în edentaţii de 1-2 dinţi.
Aliajul de crom-cobalt
- este foarte rezistent la rupere. îndoire, abraziune,
- rezistenţă ce reprezintă chiar un defect în protetică fixă (fiind mai dur decât
smalţul, abrazează dinţii antagonişti şi poate determina apariţia de disfuncţii ocluzale).
 B. INSERŢIA
- punţile dentare sunt corpuri rigide nedeformabile
- se pot confecţiona numai dacă dinţii stâlpi au fost preparaţi paraleli
- examenul modelului de studiu poate releva existenţa condiţiilor de realizare
tehnică şi de inserţie pe dinţii stâlpi.
C. STABILITATEA
- este asigurată de gradul de fricţiune ce se produce între: suprafeţele interne ale
elementelor de agregare şi suprafeţele preparate ale dinţilor stâlpi
- valoarea fricţiunii depinde de : exactitatea elementelor de agregare şi de întinderea
suprafeţei de contact.
- punţile din aliaje nobile sunt mult mai precise decît cele din alte tipuri de aliaje şi
au o stabilitate mai bună.
- după întinderea suprafeţei de fricţiune, coroanele cu grosime totală au stabilitate
mai bună decât cele cu grosime dirijată sau cele ştanţate.

173.Principiul profilactic de confecţionare a punţilor dentare:

A. DIRECŢIA CORPULUI DE PUNTE
- toate forţele masticatorii ce acţionează asupra corpului de punte sunt preluate de
elementele de agregare şi transmise osului maxilar prin sistemul dento-parodontal al dinţilor
stâlpi
- forţele ocluzale să acţioneze în axul lung al rădăcinii dinţilor stâlpi (astfel se
menţine integritatea şi starea de sănătate a parodontiului dinţilor stâlpi)
- corpul de punte trebuie să fie în linie dreaptă între elementele de agregare, pt. a
obţine rezultanta axială a forţelor masticatorii
- se poate realiza doar în regiunea laterală, deoarece arcada este în linie dreaptă
- în regiunea frontală, nu se poate efectua astfel din motive fizionomice.

B. RELIEFUL OCLUZAL şi LĂŢIMEA V-O A CORPULUI DE PUNTE

- feţele O trebuie să realizeze angrenarea corectă cu dinţii antagonişti,
conform individualităţii ocluzale
- în trecut existau 2 reguli considerate absolut obligatorii, anume: îngustarea
corpului de punte direct proporţional cu lungimea şi/sau modelajul ocluzal
plat
- noile cunoştinţe de fiziologie ocluzală au modificat aceste reguli deoarece,
îngustarea corpului de punte nu determină reducerea forţelor masticatorii,
acestea având efect maxim când arcadele dentare ajung în I.M., nu la
interpunerea alimentelor
- la corpurile de punte lungi: - materialul nu mai are suficientă rigiditate,
- corpul de punte devine elastic,
- determină microtraumatisme ale parodonţiului dinţilor stâlpi, urmate de
mobilizarea lor.
Modelajul ocluzal plat, motivat prin eliminarea rezultantelor orizontale, are ca efect:
- ineficienţă masticatorie
 - suprasolicitarea restaurării şi a dinţilor stâlpi, prin prelungirea ciclului
masticator.
Conform concepţiei funcţionalităţii, modelajul ocluzal trebuie să :
- refacă funcţia masticatorie
- favorizeze automenţinerea aparatului dento-maxilar.
Modelajul se realizează în concordanţă cu:
- morfologia dinţilor antagonişti
- cu stereotipul masticator al pacientului.
Cuspizii sunt realizaţi cu pante cuspidiene convexe, astfel încît să asigure contacte
multiple, punctiforme cu dinţii antagonişti

C. RAPORTUL CORPULUI DE PUNTE CU CREASTA EDENTATĂ

-forma corpului de punte şi contactul cu ţesuturile S.O.F. va trebui să favorizeze
curăţirea şi auto-curăţirea.
- faţa mucozală a corpului de punte orientată către mucoasa crestei edentate trebuie
să prezinte o formă rotunjită, să fie lustruită perfect şi să nu favorizeze retenţia alimentelor.
- pentru a satisface toate aceste condiţii s-au imaginat mai multe posibilităţi de
relaţie a corpului de punte cu creasta edentată, care, în funcţie de topografie, încearcă să
realizeze o cât mai bună autocurăţire.
-relaţia (contactul) dintre faţa mucozală a punţii şi mucoasa acoperitoare a crestei edentate
poate fi în: - şa/- semişa/ - tangenţial/ - punctiform/- suspendat.
D. PROTECŢIA PAPILEI INTERDENTARE
Sunt afectate papilele interdentare de la extremităţile edentaţiei:
- papila distală a dintelui stâlp mezial
- papila mezială a dintelui stâlp distal.
E. TOLERABILITATEA ŞI COMPOZIŢIA MATERIALELOR
-prin conţinutul în săruri minerale şi al pH-ului, saliva reprezintă element component
al unei pile electrice
- aliajele dentare întregesc condiţiile apariţiei curenţilor galvanici, prin :
conductibilitatea lor electrică şi diferenţa lor de potenţial
- utilizarea a două aliaje diferite induce apariţia de diferenţe de potenţial electric în
mediul salivar, ceea ce crează condiţii favorabile pentru apariţia curenţilor galvanici.
- simptomatologie evidenţiată prin senzaţii de : - gust acru/amar/ uscăciune a cavităţi
bucale/ furnicături, etc.
- motiv pt. care punţile dentare din aceeaşi cavitate bucală se vor confecţiona din
aliajele unui singur metal.
- toate aliajele dentare sunt bune conducătoare de căldură şi dinţii stâlpi vitali vor fi
supuşi acestor variaţii termice.
- caracteristicile tehnologice ale protezelor unidentare influenţează intensitatea
transmiterii, deoarece coroanele turnate cu grosime dirijată transmit mai puţin
diferenţele de temperatură decât cele cu grosime totală.

174.Corpul de punte cu raport mucozal în şa

- fizionomic şi permite fonaţie bună
 - dinţii intermediari artificiali au volumul şi dimensiunile identice cu cele ale dinţilor
naturali
- NU permite curăţirea şi autocurăţirea, deoarece:
- ambele versante ale crestei edentate (V şi O) sunt acoperite pe o zonă egală cu
suprafaţa de colet a dintelui înlocuit,
- faţa mucozală a corpului de punte este în contact intim cu creasta edentată  apar
leziuni: - inflamatorii/ - degenerative. Indicaţii:
- în zona frontală maxilară, când există o cerinţă dictată de profesie
- în zona laterală, când înălţimea mică a coroanelor dinţilor naturali şi lăţimea
exagerată a crestei edentate face imposibilă realizarea altui tip de contact.

175.Corpul de punte cu raport mucozal în semişa

- forma feţei mucozale este în şa pe versantul V, până la mijlocul crestei, de unde se
răsfrânge rotunjit spre ocluzal, limitând un spaţiu în formă de triunghi, care poate fi
igenizat.
- asigură o mai bună igienă decât contactul în şa.
- are aceleaşi indicaţii ca şi contactul în şa:
- în zona frontală maxilară, când există o cerinţă dictată de profesie şi - în zona
laterală, când înălţimea mică a coroanelor dinţilor naturali şi lăţimea exagerată a
crestei edentate face imposibilă realizarea altui tip de contact.

176.Corpul de punte cu raport mucozal tangenţial liniar la maxilar

Contactul feţei mucozale cu creasta edentată se face pe versantul vestibular la nivelul
liniei ce marchează coletul dinţilor artificiali.
-faţa mucozală este plană, cu direcţie oblică dinspre ocluzal spre mucozal, şi dinspre
vestibular spre 1/3 ocluzală a feţei palatinale.
Indicaţii: - se realizează în zona laterală maxilară, când dinţii stâlpi au coroane înalte
şi creasta edentată are lăţime mică sau medie.
- în celelalte situaţii, spaţiul dintre faţa mucozală şi creastă rămâne îngust, iar
igenizarea este anevoioasă.

177.Corpul de punte cu raport mucozal tangenţial liniar la mandibulă

- prezintă două suprafeţe (V,L) şi o muchie mucozală
- suprafaţa O este modelată cu un relief morfologic cuspidat, ȋn concordanţă cu
relieful cuspidat al dinţilor antagonişti, pentru a realizarea unui angrenaj funcţional
şi echilibrat.
- suprafaţa L este modelată uşor convex, ȋn sens cervico-ocluzal pt. a favoriza:
alunecarea fragmentelor alimentare în afara zonelor de retenţie şi pentru a fi mai uşor
de igenizat, atȃt de limbă cȃt şi prin mijloace artificial.
- în sens M-D: - este netedă, fără şanţuri/ - intermediarii nu sunt nici măcar schiţaţi/ -
se obţine o suprafaţă fără depresiuni, uşor de curăţat, /- cu o direcţie uşor
convergentă spre muchia crestei edentate unde se întâlneşte cu faţa V.
 - suprafaţa V: -în 1/3 O: - prezintă individualizarea dinţilor intermediari, doar cât sunt
vizibili /- prin şanţuri de descărcare cu adâncime redusă şi larg deschise/- pentru a nu
permite retenţionarea resturilor alimentare
- în 2/3 cervicale: - este netedă, fără relief/ modelată uşor convex în sens cervico-
ocluzal şi convergent spre L, întâlnindu-se cu faţa L pe muchia crestei; - muchia
mucozală:
- rezultă din unirea suprafeţei V cu cea L
- urmăreşte configuraţia mijlocului crestei alveolare, fiind netedă şi contact lejer cu
mucoasa
- zonele proximale, unde corpul de punte este solidarizat de elementele de agregare,
sunt modelate cu unghiuri rotunjite şi larg deschise

178.Corpul de punte cu contact mucozal punctiform

- faţa mucozală a fiecărui dinte artificial este redusă la un punct care vine în contact cu
mijlocul crestei edentate
- feţele proximale, V şi L sunt convergente spre zona cervicală, motiv pentru care
dintele are o formă conică
- locul de unire cu dintele alăturat, este rotunjit pentru a retenţiona cât mai puţin
alimentele.
- nu asigură o igienă satisfăcătoare în cazul dinţilor cu coroane scurte, asociate cu
creste edentate înalte
Indicat: - doar în zona laterală mandibulară.

179.Corpul de punte fără contact mucozal (suspendat)

- faţa ocluzală este modelată morfologic individualizat,

- feţele V şi L schiţate în treimea ocluzală cu şanţuri de descărcare şi de separare
- trecerea spre elementele de agregare se face rotunjit
- existenţa spaţiului de 3-4 mm este obligatorie, ȋntre corpul de punte şi creasta
edentată (un spaţiu mai mic nu asigură realizarea igienei şi un spaţiu mai mare
devine neconfortabil pentru pacient, limba pătrunzând sub corpul de punte) Indicat:
în zona laterală mandibulară, când: - dinţii stâlpi sunt înalţi
- creasta edentată este atrofiată
- când există o distanţă de 7-8 mm de la planul de ocluzie la creastă.

180.Enumerarea etapelor clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare metalice

1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului terapeutic - etapă clinică
2. Prepararea bonturilor dentare - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Realizarea machetei - etapă tehnică
6. Ambalarea machetei şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
 8. Dezambalarea, prelucrarea, finisarea şi lustruirea restaurării metalice - etapă
tehnică
9. Proba şi cimentarea restaurării metalice în cavitatea bucală - etapă clinică

181. Enumerarea etapelor clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare mixte

metalo-acrilice termopolimerizabile
1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bonturilor dentare - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Realizarea machetei componentei metalice - etapă tehnică
6. Ambalarea machetei componentei metalice şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
8. Dezambalarea, prelucrarea şi finisarea componentei metalice - etapă tehnică
9. Proba componentei metalice în cavitatea bucală – etapă clinică
10. Confecţionarea machetei componentei polimerice - etapă tehnică
11. Ambalarea machetei componentei polimerice şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
12. Prepararea pastei de răşină acrilică, introducerea ei în tipar şi
termopolimerizarea - etapă tehnică
13. Dezambalarea, prelucrarea, finisarea şi lustruirea restaurării mixte - etapă tehnică
14. Cimentarea restaurării mixte în cavitatea bucală - etapă clinică

182. Enumerarea etapelor clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare mixte

metalo-acrilice baropolimerizabile
1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bonturilor dentare - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Realizarea machetei componentei metalice - etapă tehnică
6. Ambalarea machetei componentei metalice şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
8. Dezambalarea, prelucrarea şi finisarea componentei metalice - etapă tehnică
9. Proba componentei metalice în cavitatea bucală – etapă clinică
10. Depunerea succesivă a straturilor de răşină baropolimerizabilă pe componenta
metalică şi baropolimerizare - etapă tehnică
11. Prelucrarea, finisarea şi lustruirea restaurării mixte - etapă tehnică
14. Cimentarea restaurării mixte în cavitatea bucală - etapă clinică

183. Enumerarea etapelor clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare mixte

metalo-acrilice fotopolimerizabile
1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bonturilor dentare - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
 5. Realizarea machetei componentei metalice - etapă tehnică
6. Ambalarea machetei componentei metalice şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
8. Dezambalarea, prelucrarea şi finisarea componentei metalice - etapă tehnică
9. Proba componentei metalice în cavitatea bucală – etapă clinică
10. Depunerea succesivă a straturilor de răşină fotopolimerizabilă pe componenta
metalică şi fotopolimerizare- etapă tehnică
11. Prelucrarea, finisarea şi lustruirea restaurării mixte - etapă tehnică
14. Cimentarea restaurării mixte în cavitatea bucală - etapă clinică

184.Enumerarea etapelor clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare mixte

metalo-ceramice cu componentă metalică

1. Examinarea pacientului şi stabilirea planului de tratament - etapă clinică
2. Prepararea bonturilor dentare - etapă clinică
3. Amprentarea elementelor câmpului protetic - etapă clinică
4. Confecţionarea modelului - etapă tehnică
5. Realizarea machetei componentei metalice - etapă tehnică
6. Ambalarea machetei componentei metalice şi obţinerea tiparului - etapă tehnică
7. Topirea şi turnarea aliajului dentar în tipar - etapă tehnică
8. Dezambalarea, prelucrarea şi finisarea componentei metalice - etapă tehnică
9. Proba componentei metalice în cavitatea bucală – etapă clinică
10. Conditionarea componentei metalice la viitoarea interfaţă, depunerea succesivă a
straturilor de masă dento-ceramică pe componenta metalică şi arderea lor - etapă
tehnică
11. Proba şi cimentarea restaurării mixte metalo-ceramice în cavitatea bucală - etapă
clinică.

185.Puntea dentară totală

- aparține punților dentare speciale
- conține cel puțin 3 corpuri de punte și restaurează o formă de edentație
mixtă extinsă pe întreaga arcadă, de regulă fiind o edentație L, F - F , L
- se indică pe arcade cu minim 4 dinți bine implantați, fără afecțiuni
parodontale, corect tratați și
- condițiile generale : - stare de sănătate bună
- homeostazia bună
- capacitatea pacientului de a rezista la tratament
- posibilități financiare
- dotare tehnologică corespunzătoare
- d.p.d.v. al metodelor protetice utilizate:
a. metoda clasică cu ocluzor (articulator simplu) => punte din elemente
separate
b. metoda modernă cu articulator mediu sau semiadaptabil (dintr-o bucată, cu
elemente unite).
186.Confecţionarea punţilor totale prin metoda clasică (din elemente
separate)caracteristici:
- metodă mai laborioasă
- număr etape dublu
- mult mai precisă și indicată pentru începători, când paralelismul dinților stâlpi nu
este realizat corect.

187.Confecţionarea punţilor totale prin metoda clasică (din elemente separate)-

etape:
- se obțin elementele de agregare (amprentare, ......), până la aplicarea lor pe bonturi
- elementele de agregare trebuie să fie bine adaptate, exact pe preparație, adaptate și
echilibrate ocluzal, după care se amprentează coroanele în această poziție pe câmpul
protetic, rezultând o amprentă de arcadă, iar modelul de lucru va conține elementele
de agregare aflate în poziția din cavitatea bucală
- se modelează corpul de punte (caseta cu fațetă) pe acest model
- se pregătește pentru ambalare, machetele se tijează, se ambalează, se toarnă -
rezultă corpul de punte, care se adaptează între elementele de agregare și se lipesc cu
lot (aliaj cu compoziția asemănătoare cu aliajul din care se toarnă puntea) - se
examinează intraoral componenta metalică (puntea să se insere ușor): axul de
inserție, relația corpului de punte cu creasta edentată, relația de ocluzie (se
individualizează contactele cuspid-fosă, traseele de ghidaj în excursiile mandibulei
din relația centrică)
- componenta metalică se trimite în laborator și urmează obținerea componentei
fizionomice, conform metadelor studiate la restaurările fixe unidentare fizionomice.

188.Confecţionarea punţilor totale prin metoda modernă (dintr-o bucată)-etape

-macheta elementelor de agregare şi a corpului de punte se modeleaza

unitar/dintr-o bucată
- se recomandă modelarea machetei pe modelul duplicat, deoarece macheta nu mai
este desprinsă de pe model la ambalare, modelul duplicat fiind parte integrantă din
viitorul tipar
- macheta poate fi modelată și pe modelul de lucru (din gipsuri super-dure), dar la
aplicarea masei de ambalat există riscul deformării machetei
- masele de ambalat fosfatice au o reacție exotermă şi restaurările la care machetele a
fost ambalate cu acest material pot să basculeze pe câmpul protetic.

189.Confecţionarea punţilor totale prin metoda modernă (dintr-o bucată)caracteristici:

- timp de lucru redus la jumătate
 - consum de materiale
- dacă se utilizează modelul duplicat se vor obține rezultate excelente
- componentă fizionomică obţinută la fel ca şi cea utilizată pt. puntea din elemente
separate
- dificultatea majoră în obținerea acestei punți constă în înregistrarea corectă,
fiziologică a relației de ocluzie
- se indică prepararea seriată a dinților, cu protezarea lor imediată prin coroane
provizorii adaptate în ocluzie, coroane provizorii ce se vor utiliza în etapa de
înregistrare a ocluziei cu sabloane de ocluzie sau cu placa de ocluzie, pentru a evita
- înălțările frecvente
- inducerea disfuncţiei ocluzale (care, în timp, determină mobilizarea dinților
stâlpi).

190.Puntea dentară cu extensie

-este puntea dentară la care un capăt al corpului de punte nu prezintă punct de
sprijin (numită şi puntea în consolă )
-există rezultate negative ale extensiilor dar în anumite situaţii, posibilităţile
adaptative ale ADM (aparatului dento-maxilar) permit tolerabilitatea pe perioade
variabile de timp ale acestor restaurări protetice fixe pluridentare
-este utilizată doar ca alternativă de tratament , faţă de protezele parţiale
mobilizabile, sau când se doreşte evitarea prepararii unui dinte indemn
-realizarea unei restaurări protetice fixe cu o extensie, sprijinită pe un singur dinte
stâlp nu este recomandată, indicaţiile sale fiind limitate la înlocuirea unui IL superior,
cu fixare pe C, deşi mai indicată este includerea şi a PM în restaurare.

191.Puntea dentară cu extensie mezială

-corpul de punte este poziționat mezial față de elemetele de agregare

- se indică în edentații maxilare de incisiv lateral (IL) și de premolar 1(PM1) -
extensiile meziale sunt indicate atunci când pacienții nu sunt de acord să intervenim
pe incisivul central (IC), în edentații de premolar (nu de canin), pacienți tineri, de
sex feminin.

192.Puntea dentară cu extensie distală

- corpul de punte este plasat distal față de elementele de agregare

- se indică frecvent în edentații terminale mandibulare, dar și în cele maxilare
- este acceptată la pacienții tineri, cu dinți stâlpi bine implantați, la pacienți vârstnici
cu status parodontal bun dar cu dinți antagoniști reprezentați de o proteză partială
acrilică, arcadă numai până la molarul 1 superior (M1sup), când pacientul nu acceptă
altă soluție protetică fie din rațiuni financiare (implantul), sau fie de funcţionalitate
(proteze mobilizabile).

193.Când extensia este permisă ca și corp de punte?

- în edentații terminale, frontale
 - nu mai mult de 1 extensie - dinții trebuie să fie bine implantați
- extensia poate fi atașată unei punți totale (subtotale). Soluţii ideale :
- punți speciale agregate cu coroane parțiale
- punți adezive, indicația ideală
- punți agregate labil la un capăt (incrustație în incrustație)
- punți speciale pe implante (costisitoare).

194.Punţi mobilizabile şi demontabile

- sunt restaurări asemănătoare celor convenționale, ca volum și morfologie -
diferă sistemul de agregare, fiind indicate în situații clinice diferite.
Părțile componente:
- componenta fixă (infrastructura) - componenta mobilă
(suprastructura).

Agregarea se poate face, astfel:

- prin coroane telescopate
- prin sistem de culisare
- prin înșurubare
- sistemul incrustație în incrustație
- prin intermediul croșetelor
Necesită o dotare excelentă, echipă experimentată medic-tehnician, materiale moderne
pentru a rezulta piese protetice de mare precizie.

195.Indicaţiile punţilor mobilizabile şi demontabile

- în modificări dimensionale ale spațiului edentat (în special în sens vertical), unde
corpul de punte poate avea raport și în șa
- în defecte osoase postextracționale, nerestaurate chirurgical - pentru agregarea
punților pe implant
- în condiții de dotare foarte bună.

196.Avantajele punţilor mobilizabile şi demontabile

- se pot demonta și igieniza periodic de clinician
- se examinează periodic starea de sănătate a dinților stâlpi, implante, mucoasă
- în caz de fracturare, se poate repara corpul de punte
- se poate interveni la nivelul țesutului osos în mobilizarea implantului (dehiscențe,
spații create cu implant granular din biovitroceramică pentru reconsolidare)
- se poate evalua în totalitate fiabilitatea unei agregări mixte.

197. Dezavantajele punţilor mobilizabile şi demontabile

- tehnologie pretențioasă, de mare precizie
- mijloacele de agregare se uzează prin ștenuire (ștergerea filetului)
- poziționarea șurubului pe suprafața ocluzală este de minimă rezistență
- se aplică compozit pe suprafața ocluzală în strat de mai puțin 1mm, care se fracturează
ulterior.

198.Puntea telescopată

Telescoparea poate fi: - cilindrică/ - conică.

Părți componente:
- infrastructura care se aplică intim pe bont (capa, cu grosimea de 0,2mm);
- suprastructura = coroana asemănătoare dintelui.

Retenția:
- poate fi realizată prin fricțiune + înșurubare
- capele se toarnă din Au-Pt, Co-Cr, Ni-Cr
- în timp se pierde fricțiunea, dar se pot adăuga sisteme suplimentare de retenție (croșete,
pivoți).
- pe dinții limitanți, reduși dimensional în sens cervico-incizal, se recomandă coroane de
substituție cu infrastructură intraradiculară (teacă) și pivot secționat vertical, ceea ce
determină o augmentare a fricțiunii.

199.Punţile dentare agregate prin culise

Culisele sunt sisteme speciale utilizate în tehnologia protezelor scheletate și a punților
mobilizabile
- sistemele de culisare favorizează înfundarea fiziologică a dinților naturali față de implant,
care în sens vertical are o deplasare minimă (5-8microni). Părți componente: -
componenta cavitară (matricea)
- pozitivul (patricea), plasată extracoronar.
Agregarea este mixtă (dinți naturali + implant)
Se indică și este de elecție în tehnologia punților implanto-purtate și cu
agregare pe dinții naturali.

200.Puntea dentară colată (fixată fizico-chimic, adezivă sau Maryland)

-în afara de punţile tradiţionale, mai există şi puntea colată (Maryland), utilizată în
special pentru dinţii frontali
-aceasta reprezintă de obicei cea mai conservatoare metodă de restaurare în cazul în
care dinţii vecini sunt sănătoşi si nu prezintă obturaţii mari.
-puntea este lipită de dinţii vecini prin intermediul unor aripioare metalice ascunse în
spatele acestora, cu ciment adeziv, reducându-se astfel la minim prepararea dinţilor stâlpi.

201.Indicaţiile punţii dentare colate

- edentaţie de amplitudine redusă (un dinte absent), în zona frontală
- ocluzie corectă
- dinţi cu volum coronar bine reprezentat şi normal coloraţi
- integritate parodontală menţinută
- carioreceptivitate redusă
- creastă edentată bine reprezentată, normal conformată
- stare generală şi igienă bune.

202.Avantajele punţii dentare colate

-respectarea fizionomiei
- preparare minimă (0,1 – 0,2mm), respectând principiul biologic - confort pentru
pacient.

203.Dezavantajele punţii dentare colate

- agresiunea substanţei adezive asupra organului pulpar
- modificarea culorii adezivului în timp
- rezistenţa biomecanică minimă, aripioarele de colaj fracturându-se relativ uşor, mai ales în
cazul aripioarelor metalice care prezintă orificii de retenţie
- desprinderea frecventă a faţetelor de colaj
- fracturi la nivelul punctelor de joncţiune
- igienizarea nu se realizează uşor.

204.Restaurările protetice fixe pe implante

- pot fi : - fixe
- mobilizabile
- mobile
- hibride
- în protetica tradiţională protezele parţiale fixe se fixează prin cimentare şi lipire
- în protetica implantologică, suprastructurile se fixează predominant prin înșurubare
- restaurările pe implante se pot realiza în edentaţii : - parţiale
- terminale
- totale
- dacă există condiţii de rezervă osoasă şi nu sunt contraindicaţii locale şi generale, se pot
implanta în orice zonă a crestei edentate.

205.Caracteristiciile restaurărilor fixe pe implante

- suprastructura protetică = puntea
- infrastructura =implantul
- agregarea poate fi: - pur implantară sau mixtă
- agregare prin: - fricțiune- cimentare (cea mai comodă, dar cea mai puțin indicată)
- culisare, magneți sau înșurubare.

206.Avantajele restaurărilor protetice fixe cu sprijin pur implantar

-menţinerea integră a dinţilor limitrofi breşei edentate
-o modalitate de transmitere uniformă a presiunilor pe dinţii stâlpi cu aceeaşi
rezilienţă.
207.Dezavantajele restaurărilor protetice fixe cu sprijin pur implantar
-utilizarea unui număr crescut de implante, astfel la pierderea unui implant creşte
riscul de eşec al întregii suprastructuri
-pot apărea probleme parodontale în cazul suprastructurilor agregate pur implantar
prin cimentare, dacă în aceste cazuri nu se utilizează sisteme de implante cu elemente de
absorţie a şocurilor ocluzale, acestea se transmit integral osului, iar dinţii antagonisţi pot fi
intrudaţi şi/sau mobilizaţi.

208.Punţi cu caracter provizoriu

-puntea de urgenţă
-puntea de protecţie
-puntea de testare
-puntea de aşteptare (temporizare sau pasaj) ce poate fi sub formă de:
- menţinătoare de spatiu fixe (cimentate) - sisteme protetice de imobilizare
parodontală
- punte provizorie post-chirurgicala
- punte provizorie post-ortodontică
- punte de compromis dpdv socio-economic.

209.Conditţile pe care trebuie să le îndeplineasca o proteză conjunctă provizorie

-rezistenţa mecanică
- alegerea materialului
- reducerea ambrazurilor (separatiei) dintre elementele punti provizorii
-stabilitatea pe dinţii stâlpi
-descimentarea voluntară uşoară
-estetică satisfacatoare

210.Adaptarea ocluzală a unei punţi dentare

-adaptarea ocluzală se verifică cu hârtie de articulaţie, folie de ceară sau răşină
-în caz de contacte premature şi interferenţe ocluzale, corectările se vor face conform
regulilor de şlefuire selectivă şi nu prin şlefuirea zonei care „înalţă”. Suprafeţele corectate vor
fi relustruite
-dacă diferenţa dintre adaptarea pe model şi cea de pe câmpul protetic este mare,
corecturile necesită mult timp şi adeseori se indică refacerea în întegime a restaurării
-se verifică relaţia dintre cuspizii vestibulari maxilari şi cuspizii vestibulari antagonişti,
pentru a aprecia dacă pacientul îşi va muşca mucoasa juguală –lucru posibil mai ales în
zonele posterioare, când vârfurile cuspidiene sau marginile vestibulare vin în raport cap la
cap
-cuspizii vestibulari maxilari trebuie să-i circumscrie corect pe cei mandibulari
-se va verifică încadrarea intermediarilor şi a elementelor de agregare în morfologia
arcadei respective, înscrierea în curburile vestibulară şi orală a arcadei.
211.Adaptarea marginală a unei punţi dentare
-controlul se face vizual şi tactil
-vârful sondei dentare se plimbă dinspre restaurare spre dinte şi dinspre dinte spre
restaurare, astfel se pot detecta discontinuităţile, mai ales dacă sunt supragingivale
-dacă coroana de înveliş este prea scurtă şi nu acoperă zona terminală a preparării, trebuie
refăcută
-în cazul bonturilor preparate fără prag, adesea modelul se gravează de către tehnician
şi rezultă coroane prea lungi
-marginea coroanei, pătrunzând prea mult în şanţul gingival va provoca ischemierea
gingiei libere, traumatizarea epiteliului versantului intern, lezarea inserţiei epiteliale
-dacă nici adaptarea transversală nu este corectă, se poduce o adevarată mutilare a
parodonţiului marginal.
-defectele de lungime se pot corecta, având grijă ca în final marginile coroanei să
urmărească conturul festonului gingival pe tot traseul său (inclusiv la nivelul papilei
interdentare), la o adâncime minimă în şantul gingival. Controlul se face tot cu vârful sondei
dentare.

212.Adaptarea proximală a unei punţi dentare

-un contact proximal trebuie să permită depăşirea lui doar cu dificultate de către o
matrice sau un fir de mătase dentară; procedând în mod similar, pot fi depistate şi zonele cu
contact prea strâns, care, dacă nu vor fi eliminate, pot împiedica inserarea restaurării sau pot
genera senzaţia de tensiune în arcadă; această tensiune se percepe preponderent la nivelul
dinţilor vecini, fiind deseori reclamată de către pacienţi.
-un contact proximal prea slab este de asemenea, nedorit, deoarece va favoriza impactul
alimentelor cu papila interdentară, traumatizarea acesteia şi retenţia alimentelor - dacă
firul de mătase dentară nu poate depăşi zona de contact, se îndepărtează restaurarea de pe bont
şi se caută suprafeţele lucioase care apar în zona de frecare excesivă -se corectează cu o
piatră mică montată, adecvată materialului; operaţia se repetă până la inserarea optimă pe
bont; în tot acest interval se evită inserarea cu forţa, prin exercitarea unor presiuni excesive pe
lucrare.

213.Erori clinice ale punţilor dentare, enumerare

-poziţia modificată a corpului de punte
-intercuspidarea maximă este incorect realizată atunci cȃnd contactul ocluzal este parţial,
şi/sau cȃnd intercuspidarea maximă este eronată
-componenta fizionomică- are culoarea greşit evaluată/- formă, volum mai mare sau mai
mic a componentei fizionomice/- armonie dento-dentară şi dento-facialealizată/ -structural la
răşinile acrilice, component fizionomică poroasă, mată; la masele dento-ceramice: fisuri,
aspect vitros.

214.Erori de execuţie a punţilor dentare

-elemente de agregare- confecţionarea de corone scurte, largi/ -modelaj ocluzal aplatizat/
turnări cu defecte-poroase
-la elementele de agregare mixtă- sisteme retentive ineficiente, vizibile/ component
metalică fără prag şi fără protecţie incizală/ocluzală / -componentă fizionomică care acoperă
colereta cervical (ȋn mod normal nu se acoperă)/ la ceramic, dacă marginile nu sunt netede şi
nu sunt bine lustruite, parodonţiul se retrage mai mult decȃt la răşinile diacrilice
-corpul de punte- modelajul rotunjit, cu unghiuri largi şi trepte teşite, ȋn special la zona de
joncţiunea dintre elementele de agregare şi corpul de punte/ -contactul nefiziologic al corpului
de punte cu fibromucoasa va induce apariţia de inflamaţii, rezorbţii, presiuni/ - corpul de
punte modelat plat şi ȋn inocluzie este contraindicate/- zona de lipire a elem.de agregarede
corpul de punte să nu prezinte porozităţi
-prelucrarea aliajului:se vor reface restaurările care prezintă structure poroase, component
metalică mată, cu semne de coroziune, fisuri sau fracturi.
-lipirea/ solidarizarea elementelor de agregare de corpul de punte- absenţa spaţiului pentru
papilla interdentară/- lipitură poroasă/- dispunere anarhică a materialului de lipitură/-
modificări cromatice/ -modificări ocluzale
-sisteme de retenţie: -pereţi, casete subţiri/- modelaj aplatizat al corpului de punte
metaloceramic/- joncţiunea metal/polimer, metal/ceramic realizată pe creasta edentată/-
component metalică a corpului de punte avȃnd diametrul mic

215.Defecţiunile punţilor dentare constatate la examenul modelului

-modificarea dimensional a spaţiului edentat- în sens orizontal sau vertical
-spaţiile interdentare
-malpoziţiile
-dificultatea de redare a individualizării restauării
-dificultăţi de inserare a restaurărilor fixe.

216.Eşecuri ale tratamentelor protetice prin punţi dentare

-după cimentarea definitivă se produc sub diferite forme, de cauze biologice, mecanice,
estetice şi igienice.
Cauzele compromiterii cimentări sunt multiple:
-forma necorespunzătoare a preparaţiilor
-neparalelismul pereţilor axiali sau înălţimea lor insuficientă
-protecţia insuficientă a preparaţiei de către retentori
-dizolvarea cimentului de fixare
-debutul şi evoluţia proceselor carioase, sub feţele interne ale retentorilor
-capacitatea redusă a retentivităţii retentorilor
-flexibilitatea corpului şi a retentorilor punţii dentare
-perforarea retentorilor
- folosirea unor tehnici şi materiale necorespunzătoare pentru cimentare sau
contaminarea bonturilor cu saliva -prezenţa interfeţelor ocluzale

217.Factorii care favorizează fractura dinţilor de suport al punţilor dentare

-procele carioase
-slăbirea rezistenţei dinţilor de suport prin preparaţii excesive
-consolidarea coroanelor dentare prin reconstituiri, ancorate insuficient în ţesuturile
sănătoase
 -reconstituirile bonturilor coronare cu materiale putin rezistente (materiale acrilice)
-reconstituirile corono-radiculare cu dispozitive confecţionate din materiale cu rezistenţă
redusă sau care sunt sprijinite pe DR cu dimensiuni reduse
-acţiunea interferenţelor ocluzale
-slăbirea peretilor radiculari în urma pregătirii excesive a lojei radiculare
-prezenţa traumei ocluzale.

218. Ablaţia restaurărilor dentare fixe

-protezele dentare fixe după perioade de timp variabile nu mai îndeplinesc în totalitate
calităţile unei restaurări funcţionale şi se recomandă ablaţia (îndepărtarea)
-este o intervenţie frecvent utilizată în cadrul restaurărilor arcadelor dntare cu proteze
pluridentare fixe
-ablaţia este stabilită după examenul clinic complet (subiectiv şi obiectiv) şi după
interpretarea radiografilor.

Accidentelele frecvente întălnite în îndepărtarea (ablaţia) restaurărilor fixe

- fracturarea bontului dentar
- fracturarea dinţilor vecini sau antagonişti
- leziuni ale parodonţiului marginal survenite în timpul secţionării coroanelor la nivel cervical sau
datorită derapării instrumentelor abrazive
- leziuni ale părţilor moi prin deraparea instrumentelor
- subluxaţia dintelui
- avulsia dintelui
- secţionarea exagerată a bontului dentar, apar vizibile şanţuri - secţionarea unui
corp de punte.