Coroane de acoperire parțială

Sunt PFU integral metalice, confecționate din aliaje nobile, utilizate cel mai des ca elemente
de agregare pe dinții stâlpi meziali în edentații unidentare. Cele mai comune sunt coroanele ¾
sau 4/5 care lasă liberă fața vestibulară, indemnă păstrând estetica naturală .

Clasificarea include mai multe tipuri de restaurări pe dinți frontali și laterali, în funcție de
design :

— ¾ pe incisivi şi canin (FV integră)

— 4/5 pe premolari şi molari (FV integră)

— 7/8 pe primul molar maxilar(1/2 mezială vestibulară integră)

— 4/5 inversată (lasă liberă faţa linguală)

— Semicoroana proximală (lasă liberă faţa distală)

— Coroana ecuatorială (acoperă fața ocluzală și fețele axiale până la convexitatea

maximă)

— Coroanele ecuatoriale sunt coroane ce acoperă toate suprafețele dintelui , axial fiind
extinse până la nivelul ecuatorului clinic. Ele sunt indicate pe dinți globuloși, suficient
de înalți, unde se evită astfel îndepărtarea excesivă de țesut dur coronar necesară
deretentivizării fețelor axiale pentru facilitarea inserției piesei protetice. Aceste
coroane se realizează pe dinți indemni de leziuni coronare în regiunea subecuatorială a
dintelui, la pacienți cu iginenă orală bună și risc de carie mic. Fiind nefizionomice sunt
indicate mai ales pe dinți laterali.

Indicaţiile coroanelor parțiale cu fața vestibulară neacoperită (3/4, 4/5, 7/8 )

— dinți frontali (3/4) sau laterali (4/5) cu leziuni minime-moderate de

carie/abraziune, pentru menținerea esteticii naturale și a vitalității dentare.

— refacerea ghidajelor dentare (ghidaj incisiv, ghidaj canin).

— Ca element de agregare de obicei mezial, pe dinți frontali/laterali în edentații

unidentare.

— PFU solidarizate pe dinți frontali sau laterali parodontotici, în scop de

imobilizare.

— PFU solidarizate pe dinții frontali maxilari cu leziuni de eroziune chimică la

pacienți cu sindrom de reflux gastro-esofagian, bulimie și anorexie.

1

Indicațiile coroanelor parțiale modificate (4/5 inversată, semicoroana proximală) :

• Pentru obținerea condiției de paralelism al dinților stâlpi de punte când dintele

distal este în linguoversiune (4/5 inversată) sau mezioversiune (semicoroana
proximală) evitând astfel reducerea exagerată de substanță dură dentară. Trebuie
totuși menționat că malpozițiile dentare pot fi rezolvate prin redresare ortodontică.

Indicațiile coroanei ecuatoriale:

• Dinți laterali globuloși, cu retentivități accentuate, suficient de înalți.

• PFU solidarizate pe dinți laterali cu abraziune ocluzală moderată (relief ocluzal
plan)

Contraindicații:

1. Pacienți cu indice de carie crescut

2. Pacienți cu igienă orală nesatisfăcătoare
3. Dinții cu înălțime coronară mică ( deoarece forma de retenție este deficitară)
4. Element de agregare în PPF care protezează edentații lungi
5. Distrucții coronare importante prin carie, fractură abraziune,
6. Dinți globuloși proximal, unde prepararea șanțurilor proximale conduce la
subminarea smalțului și estetica restaurării va fi slabă (se vede metalul interdentar.)
7. Dinți cu grosime vestibulo-orală redusă, unde nu pot fi realizate șanțuri proximale
adecvate (dimensiunea V-O a fețelor proximale insuficientă)
8. Dinți globuloși ( sunt contraindicate coroanele ¾ sau 4/5)

Avantajele oferite de coroanele parțiale sunt legate de caracterul conservator al preparației,

atât în ceea ce privește cantitatea de țesut dur coronar care se îndepărtează, cât și protecția
pulpară și parodontală , prin menținerea vitalității și pragul supragingival realizat. În plus,
toate fazele clinice începând cu prepararea , continuând cu amprentarea , proba și cimentarea
finală se desfășoară sub control direct, ceea ce facilitează corectitudinea execuției clinice.
Cimentul în exces se îndepărtează cu ușurință și fața vestibulară rămasă neacoperită permite
controlul periodic al vitalității pulpare. Igienizarea coroanelor parțiale este mai facilă, iar
adaptarea marginală poate fi perfectată prin brunisare deorece coroanele se realizează
din aliaje de aur.

Din păcate există și câteva dezavantaje: preparația este riguroasă, cere exactitate și
îndemânare , materialele sunt aliaje nobile cu aur, deci scumpe, retenția și rezistența
preparației sunt inferioare coroanelor totale de acoperire, indicațiile clinice fiind mult
restrânse. Coroanele parțiale nu pot fi inserate decât după un ax unic și uneori se poate vedea
metalul- estetica relativă .

2

 Preparația dintelui pentru coroana 4/5 pe premolar
maxilar.

Instrumentarul necesar pentru realizarea preparației include

pietre diamantate cilindrice cu vârf rotunjit cu granulație

standard și fină de diametru 0,8mm și 1.2mm, precum și piatră
Ocluzal:
ovalară sau minge de foottball, freze de tungsten carbid efilate,
Reducere 1,5mm cuspizii de cilindrice, con invers, dălți de smalț, sondă parodontală , sondă
sprijin, 1mm cuspizii deghidaj. și oglindă dentară.
Limita ocluzală a preparaţiei -
1. Se marchează inițial cu creionul limitele preparației.
contrabizou/șanț , creasta
cuspidiană vestibulară intactă.
2. Reducerea ocluzală se realizează asemănător cu cea de la
Proximal: coroana totală metalică cu unele deosebiri. Versantul intern al
separarea se face numai dinspre
cuspidului vestibular se prepară cu piatra ovalară ușor concav,
lingual, fiind posibilă uneori fără a afecta înălțimea cervico-ocluzală pe fața vestibulară.
menţinerea contacului proximal Limita preparației spre vestibular se poate realiza în 2 moduri:
spre vestibular. contrabizou –slight bevel- sau prag chamfer-șanț ocluzal de
Feţele proximale se prepară cât retenție ce unește capetele ocluzale ale șanțurilor proximale.
mai paralele în sens cervico-
ocluzal cu conicizare redusă, 3. Fața linguală se reduce în axul de inserție care este axul
convergente spre lingual pentru lung al dintelui și se realizează un prag cervical supragingival
un efect fizionomic maxim. de tip chamfer, ca la coroana total metalică.
Șanțuri suplimentare 4. Separația proximală pornește numai dinspre lingual cu
proximale
piatra diamantată efilată sau feza de tungsten carbid efilată și
Plasate în ½ vestibulară a se păstrează contactul proximal spre vestibular. Prepararea
feţelor proximale pentru retenţie fețelor axiale urmărește un clearance de minim 0.6mm față de
şi stabilitate,
dintele vecin și direcția de preparare va fi divergentă spre
direcţionate în axul de inserţie al vestibular unde grosimea metalului scade progresiv. Limita
coroanei. este stabilită anterior prin trasarea cu creionul a poziției
Lungimea eficientă a acestora șanțurilor proximale. În general acestea sunt situate în ½
este de 2-4mm, la distanță de vestibulară a fețelor proximale, cât mai aproape de vestibular
pragul cervical. în limita impusă de estetică. Pe distal se poate uneori merge
3 pereți de cca 1mm lățime, până la joncțiunea cu fața vestibulară.
peretele vestibular evazat în ac de
undiță. 5. Șanțurile proximale trebuie să aibă ideal 4mm lungime și
nu trebuie să interfere cu pragul cervical, care se continuă de
Pragul cervical
pe lingual pe proximal . Adâncimea lor este de cca 1mm și
Chamfrein, supragingival dacă e pereții lor trebuie să fie bine exprimați pentru a realiza funcția
posibil. pentru care sunt realizate: stabilitate și retenție suplimentară.
Ele acționează ca elemente antibasculante ce previn tendința
de rotație a coroanei sub acțiunea forțelor ocluzale, după
direcții diferite, cea mai importantă fiind cea spre vestibular.
La capătul ocluzal șanțurile proximale sunt evazate spre

vestibular pentru a îndepărta prismele de smalț rămase

3

 nesusținute la preparare. Tot aici adâncimea lor este ușor mai
mare față de capătul cervical.

6. Limita coronară ocluzală de pe versantul intern al cuspidului

vestibular se continuă cu capătul ocluzal al șanțurilor
proximale. Contrabizoul ocluzal se poate face și cu
instrumente de mână, sau cu freze de tungsten carbid. El este
necesar pentru a obține o margine fină fără prisme de smalț
subminate. Dacă zona terminală este implicată în ghidaj limita
coronară se prepară sub formă de șanț/prag rotunjit tip
chamfer.

7. Finisarea include rotunjirea tuturor muchiilor și netezirea

suprafețelor preparației, cu excepția liniilor de întâlnire între
pereții șanțurilor proximale care trebuie să fie bine exprimate.

*Coroana ¾ la molarul maxilar este asemănătoare, dar

preparația distală se extinde pe toată suprafața, șanțul proximal
distal fiind situat la linia vestibulo-distală.

*Coroana ¾ la premolarul mandibular are modificări

Preparație pentru pinledge
impuse de participarea cuspidului vestibular în realizarea
stopului ocluzal în IM. Prepararea feței distale se face pe toată
lățimea V-O , terminația fiind șanț adițional distal. Mezial
șanțul proximal de retenție este situat în 1/3 vestibulară a feței
proximale, cel distal fiind poziționat spre ½ feței proximale.

*Preparația la caninul maxilar implică o reducere de cca.

1mm pe lingual și incizal cu un prag cervical de tip chamfer.
Limita incizală se realizează cu freza coninvers după o direcție
oblică V-P. Pentru retenție suplimentară și rezistență se adaugă
incizal o preparație pentru pin intradentinar de cca. 2mm
adâncime.

*La dinții frontali se preferă pinledge coroanelor ¾ deoarece

substratul coronar este adesea insuficient , preparația pentru
pinledge implică doar fața linguală unde se completează
Punte 47x45
retenția cu pinuri intradentinare și 2 trepte-ledge- realizate
47- CMT, 45 coroană parțială 4/5 incizal și cingular. Aceste PFU sunt indicate pentru refacerea
ghidajelor (anterior, canin) și în sistemele de imobilizare a
dinților frontali parodontotici, pe care se realizează elemente
pinledge solidarizate, cu efect estetic foarte bun. În aceste
situații preparația include una sau ambele fețe proximale
pentru plasarea conectorilor . Se recomandă de elecție pe dinți
indemni de carie sau cu leziuni minore, precum și în situațiile
în care dinții sunt globuloși proximal și nu pot fi realizate

4

coroane ¾. Contraindicațiile sunt legate de igiena necorespunzătoare, riscul crescut la carie,
prezența de leziuni de carie extinse, dinți devitali și cu grosime mică V-O, când este nevoie de
o retenție foarte bună, pe dinții stîlpi ai unei PPF care nu sunt în axul de inserție al viitoarei
PPF.

Reconstituirea coronoradiculară ( RCR)

RCR esteo piesă protetică intermediară care reface un bont protetic în vederea acoperirii cu
o coroană totală. Se realizează clasic din metal- aliaje nobile, nenobile sau titan.

RCR est alcătuită dintr-un dispozitiv radicular numit pivot care este solidar cu dispozitivul
coronar care completează pierderea de substrat coronar în proporții variabile, realizând un
bont protetic peste care se va confecționa o coroană de acoperire totală.

Indicațiile clinice sunt reprezentate de dinți cu distrucții coronare importante, chiar cu

pierderea în totalitate a coroanei dentare (resturi radiculare) dar și dinți la care sunt indicate
coroane totale și prepararea implică o reducere substanțială a coroanei dentare cu subminarea
rezistenței pereților restanți , cu afectarea majoră a formei de retenție și rezistență a
preparației finale. Aceste situații sunt frecvente la dinții frontali incluși într-un plan de
restaurare protetic , unde grosimea V-O mică , indicele meziodistal mare sau înălțimea
coronară mică, dinți în angrenaj invers, precum și la dinții stâlpi pentru o PPF unde există
probleme majore de paralelism . La dinții în malpoziții este necesară frecvent realizarea de
dispozitive angulate.

Pot fi utilizate și în cazuri extreme la molari cu afectare furcală , când nu se dorește extracția
dintelui. Pe dintele secționat longitudinal se realizează 2 RCR separate solidarizate cu o
coroană de acoperire. Țesutul bolnav parodontal este îndepărtat după secționarea dintelui și
rădăcinile sunt corect tratate cu implantare bună. O soluție radicală poate fi realizată și la
nivelul dinților frontali unde din motive estetice este necesară o reîmpărțire a spațiului
protetic cu secționarea coroanelor dentare și refacerea prin RCR, uneori angulate.

Agregarea intraradiculară completează retenția pierdută coronar dar necesită sacificarea

vitalității pulpare și compromite rezistența mecanic a a rădăcinii dentare.

Condițiile clinice și radiologice de realizare a unei RCR sunt următoarele:

1. Tratament endodontic finalizat corect, controlat Rx

2. Acces endodontic posibil : canalul trebuie sa fie accesibil pe lungimea de lucru.

3. Direcţia canalului dreaptă în jumătatea cervicală

4. Absenţa rizalizei (resorbție radiculară), a cementolizei (resorbția cementului radicular).

5. Leziuni periapicale absente/care beneficiază de tratament conservator(endodontic/rezecție

apicală)

5

Asigurarea accesului pe canalul obturat
se face cu freze sferice, Beutelrock și
ace Kerr. Ablaţia dentinei afectate sau
infectate şi deretentivizarea pereţilor
interni coronari cu se realizează cu
freze cilindrice, iar pregătirea pereţilor
coronari restanţi include
deretenitivizare și obținerea spațiului
protetic. Limita cervicală trebuie să fie
vizibilă pe toată circumferința dintelui.
Canalul radicular se prepară pe cca 1/3
sau ½ din lumgimea canalului și se
lărgește până la 1/3 din diametru. După
dezobturarea manuală a canalului pe
lungimea de lucru se continuă cu freze
specifice de diametru progresiv. La
final la intrarea în canal se creează un
șanț antirotațional perpendicular pe
direcția canalului se rotunjesc muchiile
interne la intrarea în canal și se netezesc
pereții cu freze tip dentatus.
1. Sigilarea apicală pivotului este variabilă dar nu trebuie să depășească
2. Lațimea pivotului la apex
3. Lațimea pivotului în 1/3 medie fractură radiculară iar pivotul prea subțire pierde din
4. Deretentivizarea peretilor rezistență. Forma finală a preparației radiculare est
5. Lățimea pivotului în 1/3 cervicală
6. Pragul cervical rotația ulterioară a pivotului. Cavitatea coronară se
6. Parodonţiu marginal indemn sau tratament
adecvat conservator (chirurgie parodontală)
7. Parodonţiul de susţinere suficient : raportul
RRx/CRx minim 1/1 adică rădăcina mai mare ca
lungimea coronară măsurate pe radiografia
retroalveolară.
8. Pereţii coronari restanţi suficient de înalţi (1,5-
2mm). Se practică gingivectomie sau extruzie
ortodontică dacă e cazul.
9. Dintele pe care se realizează RCR trebuie să
participe la funcţionalitatea ocluzală (are
antagonist).
Preparația dentară presupune parcurgerea
următoarelor etape:
• Exereza dentinei cariate sau amputarea
coronară
• Realizarea tratamentului endodontic corect
• Verificarea accesului pe canal pentru
dezobturare pe lungimea de lucru
• Prepararea pereților coronari
• Prepararea canalului radicular: dezobturare
manuală (cu ace tip pilă) și mecanică (cu freze
speciale beutelrock), urmată de lărgirea mecanică
freze Gates, pesso, etc. de diametre progresive.
Prepararea radiculară trebuie să asigure o lungime
optimă a pivotului până la 2/3 din lungimea
radiculară, fiind obligatorie păstrarea unei porțiuni
apicale cu obturație de canal corectă de cca.4mm.
Lungimea pivotului trebuie să fie cel puțin egală cu
înălțimea viitoarei coroane de acoperire. Grosimea
o 1/3 din lățimea radiculară. Pivotul prea gros
subminează pereții radiculari și crește riscul de
de obicei conică, fiind necesară crearea unui lăcaș
antibasculant la intrarea în canal pentru a evita
deretentivizează pentru a permite inserția piesei
6
 protetice. Finisarea canalului se face cu freze
speciale -drei Kant (cu trei muchii) pentru
dentatus, preparația coronară se finisează cu
pietre fine sau freze tungsten carbid. Limita
Pivot cheie cervicală trebuie să fie vizibilă supragingival.
Ulterior marginea coroanei va fi situată
apical de marginea RCR. Preparația
juxtagingivală (fără ferulă ) face ca marginea
RCR și marginea coroanei de acoperire să fie

situate la același nivel și nu oferă o închidere
Clavetă și zăvor
marginală corectă. Prepararea cu ferulă oferă
protecție și previne fractura ulterioară a
dintelui.
• Pentru aducerea marginii cervicale a
preparației supragingival se poate apela la
gingivectomie sau extruzie ortodontică.
• La dinții pluriradiculari se pot realiza
RCR cu pivot unic pe canalul cel mai
Dispozitive radiculare prefabricate
voluminos și drept (palatinal la molarii și
premolarii superiori, distal la molarii
inferiori) sau se pot realiza RCR cu 2,3 pivoți
prin tehnici care elimină lipsa de paralelism a
canalelor radiculare. Fie se folosește un pivot
cheie care se cimentează ca piesă separată de
restul reconstituirii, fie se fac 2 piese separate
de tip matrice cu patrice (sistemul cu
Pivoți din ceramică
clapetă/zăvor)

Metode de refacere coronară la dinții

devitali

Dinții devitali sunt mai susceptibili la

fractură în funcție și de morfologia coronară.
Pivoți din zirconiu și ceramică presată pentru bonturi Astfel premolarii sunt cei mai expuși la
fracturi longitudinale corono-radiculare care
impun extracția.

Refacerea morfofuncțională a dinților

devitali poate fi realizată cu metode directe
sau indirecte.

La dinții cu pierderi mici de substanță dură

A. Obturație de canal și obturație coronară
dentară și risc mic de fractură se poate realiza
B. Obturație de canal RCR și coroană de direct obturația coronară cu un material
acoperire compozit sau amalgam de argint. Dacă
C. Obturație armată pe canalul favorabil
7
D.
RCR cu pivot pe canal favorabil și coroană
de acoperire.
pierderea coronară nu oferă substrat corespunzător pentru forma de retenție se poate efectua
fie o obturație armată fie RCR și coroană de acoperire. Metodele moderne includ astăzi
metode combinate de refacere morfofuncțională cu pivoți prefabricați și reconstituiri de
bonturi cu materiale plastice urmate de coroane de acoperire totale.

Varietatea mare de pivoți prefabicați ne obligă la o sistematizare a opțiunilor în raport cu

avantajele sau dezavantajele diferitelor forme de prezentare.

• Pivoții cu secțiuni paralele aplicați prin înfiletare sunt cei mai retentivi, dar și cu cel
mai mare risc de fractură radiculară. Sunt indicați pentru incisivi cu rădăcini scurte
prin rizaliză sau rezecție apicală.
• Pivoții de formă conică autoînfiletate cresc tensiunile interne și crează un risc crescut
la fracturare.
• Pivoții de formă cilindrică cu sistem de refluare pentru ciment elimină tensiunile
interne acumulate la fixare.
• Dispozitivele conice se adaptează mai bine la canalele instrumentate endodontic și
conservă eficient substratul radicular.
• Canalele excesiv de largi rezultate prin prelucrarea pereților radiculari sunt ramforsate
cu rășină adezivă.

*Macheta RCR se poate obține prin metoda directă cu ceară de inlay sau acrilat
autopolimerizabil ca și prin metode indirecte cu amprenta preparației cu materiale elastice de
obicei siliconi de adiție. Pentru dinții vecini se realizează o amprentă globală care include și
amprenta preparației radiculare. Se poate utiliza wash technic sau procedeul Connod. Pentru
RCR multiple se pot amprenta separat preparațiile se realizează în laborator machetele care se
adaptează intraoral.

*Protezarea provizorie se poate realiza în 2 moduri: Se realizează macheta RCR din acrilat.
Se adaptează o coroană provizorie. După adaptarea coroanei macheta se trimite în laborator.
Se aplică pastă de acrilat în canalul vaselinat și se aplică coroana și ea vaselinată în interior.
Se obține astfel o RCR provizorie .

• A doua metodă constă în amprentarea preparației cu siliconi și realizarea ulterioară a

unei coroane provizorii agregate cu pivot prefabicat sau extemporaneu din acrilat.
Dezavantajul metodei este dat de necesitatea de a utiliza altă coroană provizorie după
cimentarea RCR.

*Controlul piesei protetice proba și adaptarea. Cimentarea

RCR trebuie să fie poziționată pe modelul de lucru și să fie însoțită de modelul antagonist.
Modele trebuie să fie integre și RCR să menajeze spațiul necesar pentru coroana de acoperire.
Adaptarea pe model trebuie să fie corectă. Se verifică materialul din care este realizată să
corespundă indicațiilor. După îndepărtarea de pe model se cercetează execuția tehnică (pori,
plusuri, ) se dezinfecteză și se probează în cavitatea bucală.

8

 • Dintele se dezobturează sau se înlătură lucrarea provizorie se curăță resturile de
material din canal și de la nivelul preparației coronare și se aplică RCR. Inserția totală
pate fi împiedicată de nepotrivirea pivotului sau a porțiunii coronare. Se finisează
vârful prea ascuțit la RCR și se caută eventuale porțiuni retentive, prin inspecție,
palpare sau cu silicon fluid . Se fac retușurile necesare. RCR trebuie să fie corect
adaptată fără spații la nivel coronar. Defecțiunile majore obligă la refacerea piesei
protetice. În final se cercetează existența spațiului pentru coroana de acoperire. Se
reduce din bontul RCR dacă este cazul . Se cimentează în aceeași ședință după regulile
clasice de fixare.

INLAY / ONLAY CERAMIC

Restaurările integral ceramice – inlay, onlay, fațetele și coroanele de acoperire din

ceramica - reprezintă categoria de restaurări protetice cu cel mai inalt grad de estetică din
stomatologie. In particular, inlay-ul si onlay-ul ceramic sunt piese protetice frecvent utilizate
in protetica dentara pentru restaurarea coronara a dintilor laterali cu pierdere moderata de
substanta dura dentara, fiind adevarate “bijuterii” in materie de estetica, tehnologie de
obtinere si rata de succes.
In vederea clarificarii termenelor de “inlay” si “onlay”, este necesara re-precizarea
unor notiuni deja parcurse in cadrul cursurilor de ocluzologie. Astfel, termenul de “tabla
ocluzală” semnifica suprafata ocluzala cuprinsa intre crestele marginale si crestele de smalt ce
delimiteaza versantele externe de versantele interne cuspidiene; in acest context, tabla
ocluzala ocupa 50-60% din lățimea vestibulo-orala a dintilor laterali (Fig. 1)

Fig. 1. Tabla ocluzala Fig. 2.

Inlay ceramic / premolar si
onlay ceramic / molar
Inlay-ul se realizeaza in interiorul tablei ocluzale, iar onlay-ul presupune ca preparatia
dentara sa intereseze si versantele externe cupidiene, realizand o protectie cuspidiana
corespunzatoare, recomandata mai ales atunci cand durabilitatea strucurala cuspidiana este
afectata sau compromisa (Fig. 2 si Fig. 3). In anumite conditii, inlay-ul, ca restaurare intra-
coronara, poate actiona ca o pana in timpul cimentarii sau in timpul desfasurarii anumitor

9

functii orale; daca grosimea peretilor dentari restanti este redusa, pot sa apara fisuri sau
fracturi dentare (Fig. 3). In aceste situatii, onlay-ul poate oferi o protectie mai buna a
structurilor dure dentare.

Fig. 3. A. Inlay B. Onlay C. Coroana de acoperire totala

In plus fata de onlay, o coroana de acoperire totala permite o protectie si mai buna a
tesuturilor dentare impotriva fracturii (Fig. 3), dar coroana de acoperire presupune o reducere
mai accentuata de tesut dentar prin slefuire si induce o eventuala agresiune parodontala, prin
plasarea marginilor cervicale ale preparatiei in zona juxta- sau sub-gingivala. Se apreciaza ca
atunci cand mai mult de 2/3 din suprafata ocluzala a unui dinte lateral necesita restaurare, o
coroana de acoperire este preferata in loc de un onlay ceramic (Rosenstiel si colab., 2016).

Indicatii - inlay / onlay ceramic

Indicatiile corespunzatoare pentru inlay si onlay ceramic includ pacienții cu cario-
activitate scăzută si cu cerinte estetice deosebite, aceste restaurari ceramice reprezentand o
alternativă la obturatiile de amalgam (Fig. 4), de compozit (Fig. 5) sau la incrustațiile din aliaj
de aur. De asemenea, putem realiza inlay sau onlay ceramic pentru dinții posteriori cu defecte
(pierdere de substanta dura) de dimensiuni medii: defecte prea mari pentru a indica o obturație
de rasina compozita sau prea mici pentru a realiza o coroana de acoprerire. Onlay-ul ceramic
este, in plus, recomandat când este necesară acoperirea cuspidiana.

Fig. 4 Fig. 5

10

 Contraindicațiile acestor restaurari ceramice se adreseaza pacienților cu igienă orală
deficitară si carioactivitate crescuta, precum si pacientilor cu bruxism, care manifesta forte
ocluzale crescute, excesive, din cauza structurii fragile a acestor restaurari ceramice.

Avantaje - inlay / onlay ceramic

Avantajul principal al acestor restaurari ceramice il constituie estetica superioară, cu o
transluciditate excelentă. Biocompatibilitate orala de care se bucura restaurarile ceramice este,
de asemenea, foarte buna.
Comparativ cu restaurarile directe realizate din rasina compozita, in cazul inlay-ului
sau onlay-ului ceramic se evita eventualele erori umane ce pot sa apara in timpul obturarii
propriu-zise a cavitatii, iar contractia de priza a rasinii compozite este, practic, eliminata. In
plus, durabilitate cromatica si rezistenta la uzura a inlay-urilor si a onlay-urilor ceramice este
mai mare decat a restaurarilor directe din rasina compozita.
Se apreciaza ca 80-95% din acest tip de restaurari ceramice au o longevitate medie de
aproximativ 10 ani. La acest rezultat protetic apreciat ca fiind foarte bun in timp, contribuie si
fixarea / cimentarea lor cu sisteme adezive. Acest tip de fixare / cimentare adeziva ofera si
posibilitatea de a realiza preparatii dentare cu retentii reduse.

Dezavantaje - inlay / onlay ceramic

Ceramica poate produce uzura / abraziunea smaltului dintilor antagonisti in conditiile
in care nu este bine finisata si lustruita. Ceramica rugoasa, rezultata, de exemplu, dupa o
ajustare ocluzala in cabinet, fara o finisare si lustruire judicioasa a suprafetelor pe care s-a
intervenit, are potential abrazant important.
Inlay-ul si onlay-ul ceramic impun realizarea unor preparații dentare pretentioase,
cronofage, cu detalii precise, care trebuie sa asigure, printre altele, o grosime suficienta si
relativ uniforma pentru ceramica, evitandu-se astfel fractura acesteia. Sunt considerate
restaurari protetice fragile, cu o rezistența mecanica redusă.
De asemenea, fixarea / cimentarea acestor restaurari este o manopera de obicei
indelungata, presupunand izolare si respectarea strica a protocolului de cimentare recomandat
de producatori. Echilibrarea ocluzală se realizeaza intraoral după cimentare, iar indepartarea
excesului de ciment adeziv este uneori dificila, cronofaga; in plus, indepartarea incorecta a
resturilor de ciment dupa priza conduce la inflamatii parodontale.

11

 Conditii pentru o preparatie dentara corecta / inlay & onlay ceramic
Preparatiile dentare pentru inlay si onlay ceramic trebuie sa respecte anumite conditii,
dupa cum urmeaza (Fig. 6):

Fig. 6
1. Formă interna a cavității are unghiuri rotunjite intre toti peretii (intre peretii laterali; intre
peretii laterali si cei pulpari; intre peretii pulpari si cei parapulpari; intre peretii parapulpari si
cei gingivali).
2. Marginile externe ale preparatiei nu se bizoteaza. Nu trebuie sa existe la acest nivel smalt
subminat sau cu nergularitati. Unghiul cavitate-suprafață (unghiul intre pereții interni și
marginile externe ale cavității) trebuie să fie de aproximativ 90° (pentru a preveni distribuția
nefavorabilă a solicitărilor și minimizarea riscului de fractura a ceramicii).
Marginile restaurării ceramice nu trebuie să fie în zona contactelor ocluzale, ci este
recomandat sa fie plasate la 1,5-2mm de acestea, in ocluzie statica si in dinamica.
3. Adancimea preparatiei este mare sau egala cu 1,5mm; peretele pulpar poate fi plat sau usor
concav; daca peretele pulpar ester denivelat sau prezinta cavitati carioase, se pot realiza
obturatii cu glassionomer (ciment ionomer de sticla / CIS).
4. Latimea vestibulo-orala a preparatiei este mai mare sau egala cu 2,5mm, inclusiv in zona
istmului.
5. Peretii axiali ai cavitatii sunt divergenti spre ocluzal 6-10°.

Etapele prepararii unui onlay MODV / molar mandibular

In cele ce urmeaza, sunt redate schematic etapele prepararii unui onlay MODV la nivelul unui
molar mandibular.

12

 1. La nivelul fetei ocluzale se desființeaza santul central mezio-distal, urmărindu-se
anatomia dentara, folosind piatra diamantata cilindro-conica/conica cu varf rotunjit; se
extinde preparatia pana in apropierea crestei marginale;
2. Se continua preparatia in zona proximala, spre cervical;
3. Se desfiinteaza punctul de contact, folosind piatra diamnatata efilata si o matrice
metalica pentru a proteja dintele vecin;
4. Se continua prepararea cavitatilor proximale cu piatra diamantata cilindro-
conica/conica cu varf rotunjit;
5. Se perfecteaza forma / conturul cavitatilor ocluzale si proximale;

6. 7. Se finiseaza cavitatea ocluzala si cavitatile proximale cu pietre diamantate cu granulatie

fina / inel rosu;
8. Peretele pulpar poate fi plasat mai spre cervical, daca este necesara cresterea adancimii
preparatiei (se poste folosi o piatra diamantata sferica cu diametru mai mare);
9. Cuspizii de sprijin/cupizii vestibulari se reduc anatoform 1,5-2mm, folosind piatra cilindro-
conica/conica cu varf rotunjit;
10. Pantele interne cuspidiene trebuie sa fie usor inclinate spre ocluzal (reproducand
inclinarea naturala a pantelor)
11. Pantele externe cuspidiene trebuie sa fie usor inclinate spre vestibular (reproducand
inclinarea naturala a pantelor); zona terminala a preparatiei situata spre vestibular, este
conformata fie in bizou, fie ca prag tip chanfrein;
12. Se rotunjesc toate unghiurile interne ale cavitatii (dintre peretii interni ai cavitatii) cu
pietre diamantate cu granulatie fina.

13

Bibliografie
1.Rosenstiel, S. F., Land, M. F., Fujimoto, J. – Contemporary Fixed Prostidontics, Mosby, 5th
ed., 2016
2.Shillingburg, H. T., Jacobi, R., Brackett, Susan E. – Fundamentals of Tooth Preparations,
Quintessence Publishing Co., 4th ed., 2012
3.Curs an 3 / Disciplina de Protetica Dentara Fixa si Ocluzologie / Conf. Dr. Cristina Bodnar
4. Komet Dental/Brasseler / Germany / http://katalog.kometdental.de/417200

14