CAPITOLUL 2 7
Conectori/elemente de agregare pentru proteze dentare fixe
CONECTORI NERIGIZI
parțiale
Conectorii sunt componentele unei proteze dentare fixe parțiale
(PFP) sau a unei gutiere care unesc dintoi stâ lpi și corpul de
punte. De obicei, acest lucru se realizează cu conectori rigizi (Fig.
27-1), dar ocazional sunt folosiți conectori nerigizi. Aceștia din
urmă sunt indicați, de obicei, atunci câ nd este imposibil de
preparat un ax de inserție pentru dintîi stâ lpi a unei PFP parțiale
(Fig. 27-2, A și B). Utilizarea acestora a fost asociată cu rate de
eșec semnificativ reduse.
CONECTORI RIGIZI
Elementele de agregare rigide din metal se pot realiza prin
turnare, frezare, sinterizare cu laser, lipire sau sudare. Conectorii
turnați sunt modelați în ceară ca parte a unui șablon de ceară
multiplu (multiunit). Conectorii frezati sau sinterizați cu laser
sunt modelați în urmă procesă rii computerizate atunci câ nd se
utilizează proiectarea asistată de computer / fabricarea asistată
de computer (CAD / CAM). Conectorii turnați sunt convenabili și
reduc numă rul de pași implică ți în fabricarea în laborator. Cu
toate acestea, adaptarea individuală a elementelor de retenție
poate fi afectată negativ, deoarece deformarea rezultă mai ușor
atunci câ nd un șablon de ceară multiunit este eliminat din
sistemul de turnare. Conectorii solidarizati implică utilizarea unui
aliaj intermediar a că rui temperatură de topire este mai mică
decâ t cea a metalului de baza (Fig. 27-3). Piesele care sunt unite
nu sunt topite în timpul turnă rii, dar trebuiesc aduse complet în
formă lichidă (umectare) de că tre aliajul lichefiat. Oxizii de
suprafață sau urmele de murdă rie de pe suprafețele conectorului
pot interfera cu umectarea și împiedica turnarea cu succes; de
exemplu, aliajul se poate topi, dar nu curge în spațial de turnare.
Sudarea este o altă metodă de solidarizare a pieselor metalice.
Prin sudare, conexiunea este creată prin topirea suprafețelor
adiacente, care sunt adesea în contact între ele, prin că ldură sau
presiune. În timpul sudă rii poate fi utilizat un cositor a că rui
temperatură de topire este aproximativ egală cu cea a metalului
de baza.
În prelucrarea industrială a metalelor, se face o
distincție între turnare, în care metalul de umplutură are un punct
de topire sub 450 ° C (842 ° F) și brazare (operația tehnologică de
lipire a unor piese folosind un material de adaos metalic, fuzibil la
temperaturi peste 450 °C) în care umplutura are un punct de
topire peste 450 ° C. Conexiunile rigide în stomatologie sunt, în
general fabricate la temperaturi peste 450 ° C, dar procesul a fost
menționat aproape întotdeauna în literatura dentară sub forma de
turnare. Cu toate acestea, după standardele internaționale
propuse, se folosește termenul de brazare. Cu timpul, ultimul
termen poate deveni general acceptat. În acest text, însă , este
utilizat termenul de turnare.
Conectorii nerigizi sunt indicați atunci câ nd nu este posibil a se
realizeza două bonturi pentru un PFP parțial, cu ax de inserție comun.
Este mai indicat să se facă segmentarea unei proteze dentare fixe de
mari dimensiuni în componente mai mici ce vor fi mai ușor de înlocuit
sau reparat individual. Acest lucru poate fi util dacă prognosticul unui
bont este incert. Dacă bontul cedează , este posibil a fi reînnoită doar o
parte din PFP. La nivelul arcului mandibular, conectorii nerigizi sunt
indicați atunci câ nd există un PFP complex ce este format atâ t din
segmente anterioare cat și posterioare. În timpul cursei de deschidere și
închidere mandibulară , mandibula se flexează mediolateral. PFP-urile
rigide s-au dovedit a inhiba flexarea mandibulară în timpul deschiderii
forțate a gurii, cu apariția unor cră pă turi extinse. Segmentarea PFP-
urilor mandibulare complex se poate minimiza acest risc (Fig. 27-4).
Conectorii nerigizi sunt realizați prin încorporarea inserțiilor
prefabricate în modelul de ceară sau prin proceduri de frezare
personalizate după obținerea primului model turnat. A două parte este
apoi personalizată la rezervorul de turnare și turnat. Adesea sunt
realizate cu șabloane de plastic prefabricate. Elementele de fixare sunt
apoi turnate separat și adaptate unul la celă lalt cu metal.
DESIGNUL CONECTORILOR
Mă rimea, forma și poziția conectorilor influențează succesul protezei.
Conectorii trebuie să fie suficient de mari pentru a preveni deformarea
sau fracturarea lor în timpul funcției, dar nu prea mari; în caz contrar,
aceștia interferă cu controlul eficient al plă cii și contribuie la afectarea
parodontală în timp. Accesul adecvat (de exemplu, ambrazura) trebuie
să fie accesibil pentru dispozitivele de igienă orală la nivelul coletului.
Dacă un conector este prea mare incisocervical, igiena este împiedicată
și, în timp, va rezulta o afectare parodontală (Fig. 27-5, A). Pentru PFP-
urile estetice, un conector prea mare sau cu un design necorespunză tor
a reteinerilor individuali pot duce la vizibilitatea conectorului metalic,
ceea ce poate compromite aspectul restaură rii și poate provoca
insatisfacția pacientului (vezi Fig. 27-5, B).
Pentru a fi foarte lustruite, suprafața mucozala a conectorilor este ușor
curbată linguofacial pentru a facilita cură țarea. Mesiodistal, conectorul
este astfel modelat încâ t să ofere o tranziție lină de la o componentă a
PFP parțială la alta. Un conector modelat corespunză tor arată că un
menisc format între cele două pă rți ale
protezei.
 AB

CD

FIGURA 27-1 ■ Conectori rigizi: o proteză dentară parțială fixă din trei unită ți (PFP) care înlocuiește al doilea premolar maxilar. A, bontul
anterior și corpul de punte sunt conectate cu un conector turnat rigid. Aceste două componente parțiale ale PFP sunt fabricate separat de
coroana posterioră , care este turnată din aur. B, Componentele sunt așezate unele în raport cu altele printr-o solidarizare. C, Componentele
solidarizate. D, PFP cimentată intraoral.
 A B

FIGURE 27-2 Proteză dentară parțială fixă (PFP) cu conector nerigid. A, machetă matrice (componenta „feminină ”) poziționată pe
suprafața distală a caninului . B, PFP asamblată cu patrice din ră șină prefabricată (componenta „masculină ”) pe suprafața mezială a
corpului de punte. C, Conectorii nerigizi utilizați pentru a permite fabricarea unei
PFP extinse, avâ nd bonturi pregă tite cu axe divergente de inserție. (Amabilitate Dr. M. Chen.)

Cofraj
Index solidarizare Investment
pentru
ceară

A B

Index solidarizare

Torță

Cositor
Conector solidarizat

Conector
turnat C
Spatiul
ambalarea de lipit
D

FIGURA 27-3 ■ Procesul de solidarizare. A, Fabricarea indexului ocluzal. B, Ambalarea componentelor PFP.
C, Torță pentru solidarizare. D, Evaluarea clinică
 expune metalul, desi poate fi acceptabil mecanic și biologic, se
poate dovedi a fi inacceptabil din punct de vedere estetic.

Cu toate acestea, pentru a îmbunătăți aspectul, fără a afecta în mod

semnificativ controlul plăcii, conectorii anterioari sunt plasați în mod
normal spre ambrazura linguală. Figura 27-6 prezintă locațiile tipice
pentru conectori pe dinții selectați. Dimensiunea pulpei și înălțimea
clinică a coroanei pot fi factori limitanți în proiectarea conectorilor
nerigizi.

Conectorii optimi sunt

uș or de curățat, rezistenți
și estetici

FIGURA 27-4 ■ Această proteză fixă complexă a fost

segmentată prin intermediul unui conector nerigid
(săgeata) pe suprafața distală a caninului

Pe o secțiune buccolinguală, majoritatea conectorilor sunt

oarecum eliptici. Conectorii eliptici sunt mai rezistenți dacă axa
principală a elipsei este paralelă cu direcția forței aplicate. Din
păcate, din cauza considerațiilor anatomice, acest lucru nu poate
fi întotdeauna realizat. De fapt, din cauza constrângerilor
spațiale, cea mai lată porțiune a conectorilor este
perpendiculară pe direcția forței aplicate, care tinde să-i
slăbească. Pentru a facilita controlul plăcii, conectorii ar trebui să
ocupe zonele de contact anatomice interproximale normale,
deoarece invadarea spațiului bucal, gingival sau lingual FIGURE 27-6 Vedere prin secțiune la nivelul conectorilor PFP. A,
restricționează accesul. Vedere anterioară maxilară . B, Vedere posterioară maxilară C,
Vedere mandibulară posterioară . A se observa convexitatea
suprafeței gingivale a conectorilor. Pentru a preveni expunerea
metalului, conectorii anteriori ar trebui plasați după ambrazura
linguală .

Cele mai multe modele prefabricate necesită pregătirea unui cofraj

destul de mare. Aceasta permite încorporarea matricei (a se vedea
secțiunea Conectori nerigizi și Fig. 27-8) din restaurarea turnată fără
supracontractarea profilului de emergență interproximal. Coroanele
clinice scurte nu oferă un spațiu ocluzocervical adecvat pentru a asigura
o rezistență adecvată. Majoritatea producătorilor recomandă înălțime
verticală de 3-4 mm, care este susținută de concluziile clinice empirice.

B TIPURI DE CONECTORI
Conectori Rigizi

Conectorii rigizi trebuie să fie modelați și încorporati în modelul de

FIGURE 27-5 ■ Restaurare eșuată . A, Un conector excesiv de
mare incisivo-cervical (săgeți) împiedică controlul plă cii, ce a
dus la afectarea parodontală . B, Un conector (săgeată) care
ceară , după ce reteinarii individuali și corpurile de punte au fost
aduși la conturul definitiv, dar înainte de refluidificarea marginilor
pentru fuziune (vezi Capitolul 18). Câ nd se utilizează un proces
CAD / CAM, conectorii sunt proiectați că parte a proiectului cu
software-ul computerului.

Conectorii Turnati
Conectorii care urmează să fie turnați sunt de asemenea
modelați în ceară înainte de fluidificare și fuzionare în matriță .
Prezența unui conector turnat face ca procesul de fuziune să fie
ceva mai ciudat: accesul la marginile proximale este împiedicat,
iar modelul nu poate fi menținut proximal în timpul scoaterii
din matriță . Prin urmare, este recomandat să indicați conectorii
de turnare pentru restaură rile cu acoperire completă , care
poate fi retentionati bucolingual.
Machetele de ceară cu acoperire parțială sunt deformate
cu ușurință , în special atunci câ nd fac parte dintr-un
PFP parțial cu o singură piesă . Piesele turnate dintr-o
singură componentă par să simplifice fabricația, dar
tind să creeze mai multe probleme decâ t conectorii
solidarizati, mai ales pe mă sură ce complexitatea
modelului crește.
prefabricate din plastic pentru matricea și patricea unui
conector nerigid(Fig. 27-9)
ȘTIINȚA MATERIALELOR
M.H. Reisbick
Cositorul/Aliajul de lipire
Lipirilor dentare din aur li se acordă o întrebuințare de
finețe pentru a indică proporția de aur pur conținut în 1000
de pă rți ale aliajului. De exemplu, un cositor 650 pentru
lipire moale conține aur 65%. Într-o indicare anterioară ,
cositorului i s-a atribuit un numă r de carate, ceea ce a indicat
conținutul

Conectori Solidarizați
La fel că în cazul conectorilor turnați, conectorii ce vor fi
solidarizati sunt modelați pâ nă la formă finală , dar sunt
secționați apoi cu un fieră stră u cu lama subțire (fig. 27-7,
A și B); prin urmare, atunci câ nd componentele sunt
turnate, suprafețele care urmează să fie unite sunt plane,
paralele și la o distanță controlată . Acest lucru permite o
lipire precisă cu un minim de deformare. Topitură curge
spre locul unde temperatura este cea mai ridicată . La
metal, cele două suprafețe plane create anterior în ceară
păstrează că ldura, ceea ce asigură că temperatura cea mai
ridicată să se afle în zona conectorului.

Dimensiunea orificiului/Tijei de turnare

Pe mă sură ce orificiul/tija de turnare este mai mare ,
precizia de turnare scade. Orificiile/tijele extrem de
mici pot împiedica turnarea corespunză toare și pot face
ca îmbinarile să fie incomplete sau să fie nerezistențe.
Este recomandat un orificiu de turnare de aproximativ
0,25 mm. Dacă o zonă a conectorului are o lă țime
neuniformă a tijei de turnare, este mai dificilă obținerea
unui conector de dimensiune adecvată pe secțiune
transversală , fă ră deformă ri rezultate.

Conectori Nerigizi

Proiectarea conectorilor nerigizi care sunt încorporati în

macheta de ceară formată dintr-o matrice (denumită și
„componentă ” feminină ) pregă tită în interiorul
dispozitivului de retenție și o patrice (componentă
„masculină ”) atașata la pontic (fig. 27-8). Matricea este
așezat de obicei pe suprafața distală a dispozitivului de
retenție anterior. Alinierea exactă a cozii de râ ndunică
sau a matricei în formă cilindrică este crucială ; trebuie să
fie paralelă calea de plasare a dispozitivului retentiv
distal (vezi Fig. 27-2). În mod normal,paralelizarea, se
realizează cu un un paralelograf. Câ nd piesă este aliniată ,
se identifică axul de inserție a dispozitivului de retenție
care va fi adiacent patricei. Matricea este celă lalt element
de retenție ce va fi apoi modelat astfel încâ t calea să de
amplasare permite așezarea concomitentă a patricei și a
conectorului corespunză tor. Matricea poate fi preparată
manual în machete de ceară sau cu o mașînă de frezat de
precizie. O altă abordare este utilizarea componentelor
 de

C D

FIGURE 27-7 ■ Designul conectorilor. A, Un fieră stră u bandă este folosit pentru a secționa macheta de ceară .. B, Suprafața
secționată ar trebui să fie plată și plasată suficient de departe incizal și lingual pentru e permite igiena și estetica PFP. C, O PFP din
trei unită ți după secționare. D, Scheletul metallic pregă tit pentru aplicarea porțelanului A se observa lă țimea spațiului uniform
pentru solidarizare (săgeată).

Matrice

B
A

Conector
nerigid

FIGURE 27-8 ■ Ilustrații a unei PFP ce are conectori nerigizi. Acest tip de conectori pot fi indicați pentru a preveni problemele cu
intermediarii si dinții stâ lpi intermediari (A) si aliniamentul acestora (B).

aur al pieselor turnate care urmau să fie unite cu aliajul; un aliaj de 18

carate ar putea fi folosit pentru solidarizarea turnă rilor fabricate
dintr-un aliaj care conținea 75% aur. Deoarece astă zi sunt disponibile
numeroase aliaje în afară de aurul de tip IV, multe dintre ele
conținand platină -grupa de metale, atribuirea de carate are o valoare
redusă . Aliajele moderne de turnare au devenit atâ t de complexe
metalurgic, încâ t majoritatea producă torilor recomandă acum aliaje
de lipire special formulate. Un producă tor (Heraeus Kulzer) clasifică
aliajele tradiționale care conțin aur că fiind grupa I, iar altele
(denumite aliaje speciale) că fiind grupa a ÎI-a. Cele mai multe dintre
acestea au numele de marcă cu un „pre” sau „post” atribuite pentru a
indică dacă solidarizarea trebuie utilizată pentru îmbinarea
componentelor înainte sau după aplicarea porțelanului.
Așa-numitele lipiri preceramice folosesc, evident, cositori cu
temperatura de topire ridicată , uneori fuzionâ nd doar ușor sub
punctul de topire a aliajului de baza care urmează să fie
solidarizat. În mod ideal, ele se topesc la temperaturi cu mult
peste punctul de topire al porțelanului aplicat ulterior.
Solidarizarile postceramice trebuie să se topească cu mult sub
punctul de topire a porțelanului. De exemplu, un aliaj popular
de turnare argint-paladiu (Ag-Pd) are un interval de topire
specificat între 1232 ° C și 1304 ° C (2250 ° F pâ nă la 2380 °
F). Preceramicul special recomandat se topește la 1110 ° C la
1127 ° C (2030 ° F la 2061 ° F), în timp ce postceramicul se
topește de la 710 ° C la 743 ° C (1310 ° F la 1369 ° F).
Porțelanul fuzionează la aproximativ 982 ° C (1800 ° F), în
funcție de timp și temperatură .
prezentate în tabelul 27-1. Principala cerință în sudare este să
fuzioneze în siguranță sub punctul de topire sau limitei de fluaj a
aliajului care urmează să fie lipit. Aliajele de turnare mai noi ce
conțin paladiu, în virtutea punctului lor de topire mai mare, au mă rit
oarecum fiabilitatea tehnicii de presolidarizare. Cu toate acestea,
solidarizarea preceramică este relativ dificilă și poate fi periculoasă
structural (Fig. 27-10). Acest lucru se poate întâ mpla din cauza
faptului că elementele constituente ale metalelor de bază se
volatilizează odată cu supraîncă lzirea, rezultâ nd apoi
microporozitati sau ciupituri.
Gama de topire a materialelor de presolidarizare este restrâ nsă ,
deoarece argintul și cupru (modificatorii obișnuiți ai temperaturii)
nu
pot fi

C D

FIGURE 27-9 ■ A, Modele prefabricate din plastic sunt disponibile pentru încorporarea în modelul de ceară . B, scheletul metalic. C
și D, proteza completată încorporează conectorii bilaterali nonrigizi (să geți). (Amabilitate Dr. F. Hsu.)

TABLE 27- Temperatura de topire și debitulul de aliaj dentar

1
Metal
Puritatea aur argint cupru titan zinc Temperatura de topire (°C)
490 49.0% 17.5% 23.0% 4.5% 6.0% 780
585 58.5% 14.0% 19.0% 3.5% 4.5% 780
615 61.5% 13.0% 17.5% 3.5% 4.5% 790
650 65.0% 12.0% 16.0% 3.0% 4.0% 790
730 73.0% 9.0% 12.5% 2.5% 3.0% 830

Courtesy Ivoclar Vivadent, Amherst, New York. folosiți în aliaj; aceste elemente decolorează porțelanul la contact cu
acesta. Un alt lucru de luat
în calcul sunt oxizii necesari pentru aderarea chimică

Compoziția cositorului determină , printre altele, gama de

topire. Câ teva compoziții tipice și intervale de topire sunt
a porţelanului. Porțelanul nu se leagă chimic la fel de bine
cu toate aliajele. Alte cerințe ale aliajelor de sudare sunt
capacitatea lor de a rezistă la rupere și coroziune, de a
curge liber, de a se potrivi la culoarea pieselor care vor fi
îmbinate și de a fi rezistente. Acești factori depind și de
compoziția chimică a materialului. Se determină rezistența
la rupere și coroziune în funcție de conținutul nobil sau
metal prețios al unui aliaj și raportul să u argint-cupru
(Ag /Cu) În plus, dacă compozițiile piesei de sudat și ale
piesei de lucru diferă , poate apă rea coroziunea galvanică .
În timpul procedurii de sudare, cositorul trebuie să
curgă liber pe suprafețe curate și netede. Aceste suprafețe
trebuie netezite cu discuri abrazive, nu cu discuri de
cauciuc sau paște de lustruit. Fenomenul de curgere liberă
se numește umectare, timp în care nu trebuie să se producă
retopirea sau returnarea suprafeței unită ților care urmează
să fie unite. Fluxul de turnare este crescut prin adăugarea
de argint și scă zut prin prezența cuprului.
FIGURE 27-10 ■ ■ Substructura metalica pentru o proteză
anterioară . Procedura de lipire preceramică în acest caz a dus
la topirea parțială a cadrului (să geată ), ceea ce poate duce la
deformare, nereusită prematură sau ambele.
FIGURE 27-11 ■ ■ Fotomicrografie a unei solidariză ri
realizate corespunză tor, care conectează două piese turnate.
Figura 27-11 prezintă o îmbinare prin sudare fabricată
corect. Rețineți că metalul de umplere a îmbinat suprafețele
celor două piese turnate fă ră a pă trunde în grosimea
niciuneia. Aliajele nobile de aur cu punct de topire scă zut sunt
adesea mai fluide și sunt, în general, alese pentru sudarea
pieselor turnate. Dacă este necesar, se pot adă uga și contacte
proximale cu un aliaj nobil, deoarece aceasta tinde să curgă mai
puțin liber. Cu toate acestea, nu este stabilită cu exactitate
cantitatea minim necesară de aliaj nobil care să asigure
rezistența la coroziune; 615 sau 580 puritate este probabil
limita inferioară a acceptabilită ții clinice.
Ultima cerință , rezistența, este satisfăcută cu ușurință de
majoritatea aliajelor de sudare și este de obicei mai mare decâ t
cea a metalului de baza, cu condiția că procedura să fie
respectată cu atenție. În plus, majoritatea aliajelor se întă resc în
timpul ră cirii din cauza „Entropiei și dezordinii” din
transformarea metalelor cu formarea altor faze intermetalice,
care apar la marginile suprafețelor. Fragilitatea este frecvent
întâ lnită în cazul metalelor care conțîn cupru cu bază de aur.
La fel ca în cazul metalelor nobile cu aur de tip III și de tip IV,
mecanismul de ordine-dezordine/ entropie-entalpie (sau
întă rirea în fază discontinuă ) a aliajului Au-Cr provoacă
modifică ri similare în microstructură metalului. Pur și simplu, cu
aceste aliaje, ră cirea la temperatura camerei are ca rezultat o
îmbinare fragilă . Îmbină rile sunt puternice, dar nu au ductilitate.
Unele îmbină ri sunt slă bite de jgeaburi/caneluri. Așadar conecorii
solidarizati ar trebui să fie foarte bine lustruiți pentru a se
preveni fracturarea lor. PFP parțiale fabricate cu aliaje de aur de
tip III și unite interproximal cu solidarizari tradiționale pe bază de
aur sunt de obicei stinse cu apă la 4-5 minute după terminarea
sudarii. Răcirea imediată după lipire face că PFP parțial să se
deformeze; eșecul de stingere duce la o sudură cu o ductilitate
mică sau inexistentă . O sudură fragilă se poate fractură cu
ușurință . Astfel, un dezavantaj al lipirii postceramice este
pierderea ductilită ții solidarizarii. Deoarece componentele sunt
parțial acoperite cu porțelan, stingerea nu se face, deoarece s-ar
produce fractură componentei fizionomice.
COSITORUL/DECAPANTUL/FLUXUL ȘI
ANTIFLUXUL/ANTIFONDANTUL/ANTID
ECA PANTUL
Decapantul
Decapantul este aplicat pe o suprafață metalică pentru a îndepărta
oxizii sau a preveni formarea lor. Când oxizii sunt îndepărtați, lipitura
este liberă să umecteze suprafața metalică curată. Tetraboratul de
sodiu (Na2B4O7) este frecvent utilizat cu aliaje de aur din cauza
afinității sale pentru oxizii de cupru. O formulă de soluție decapantă
frecvent utilizată este tetraborat de sodiu (55 părți), acid boric (35
părți) și siliciu (10 părți). Aceste ingrediente sunt amestecate împreună
și apoi măcinate într-o pulbere. Decapantii sunt disponibili sub formă
de pulbere, lichid sau pastă. Pasta este populară, deoarece poate fi
ușor de plasat și aplicat. Pentru a face pasta, fluxul de pulbere este
amestecat cu petrolatum (Amestec de hidrocarburi viscoase, obținut
din reziduurile de țiței ceroase sau din uleiuri corespunzătoare.).
Petrolatumul exclude oxigenul în timpul încălzirii și, în cele din urmă,
se carbonizează și apoi se vaporizează. Noi decapanti sunt disponibili
pentru utilizarea cu aliaje nenobile. Formulele lor nu sunt publicate
oficial. În prezent, niciunul dintre noile decapante nu este în totalitate
capabil să prevină formarea de oxizi în timpul încălzirii metalului de
bază sau a aliajelor nenobile. Un exemplu de oxid care se formează
rapid pe un metal de bază care are loc în timpul unei lipiri postceraice
este prezentat în Figura 27-12. Lipirea aliajelor cu metale de bază este
încă imprevizibilă. Toți decapantii trebuie împiedicati să ia contact cu
suprafețele acoperite cu porțelan. Contactul provoacă formarea de
cratere și decolorarea porțelanului.
Antifluxul
Antifluxul este utilizat pentru a limita ră spâ ndirea
cositorului. Acesta este plasat pe o turnare înainte de
aplicarea decapantului pentru a limita curgerea aliajului
topit. Atunci câ nd suprafețele metalice sunt curate, orice
exces de cositor introdus în zona de lipire tinde să curgă
în locuri nedorite. Antifluxul ajută la prevenirea acestui
lucru. Grafitul (dintr-un creion) este adesea folosit ca
antiflux.
FIGURA 27-12 Procedura de lipire postceramică metal-bază bază
simulată Formarea excesivă de oxizi a împiedicat umectarea
cositorului. (From Sloan RH, et al: Post-ceramic soldering of
various alloys. J Prosthet Dent 48:686, 1982.)
Cu toate acestea, carbonul se evaporă ușor la temperaturi mai
ridicate, lă sâ nd piesă de lucru neprotejată . Un antiflux mai fiabil
este oxidul de fier (roșu) într-un solvent adecvat, cum ar fi
terebentina, care poate fi vopsit pe piesă finită cu o pensula mică
Ambalarea pentru turnare
Ambalarile pentru sudare sunt similare în compoziție cu ambalările
pentru turnare (vezi Capitolul 22). Pentru ambalările pentru turnare au
fost utilizate atât masă de ambalat pe bază de ipsos cât și fosfat,
amestecate doar cu apă. Cu toate acestea, componenta refractară din
ambalările pentru turnare creează, de obicei, o expansiune termică
nedorită și, prin urmare, separă excesiv unitățile care urmează să fie
unite. Ambalările pentru lipire conțin în mod ideal cuarț fuzionat
(forma cu expansiunea termică cea mai mică a silicatului) ca și
componentă refractară. Unitățile ambalate se dilată în timpul încălzirii
și ar trebui să facă acest lucru în același ritm ca și aliajele utilizate în
lipiri. Unitățile trebuie să fie amplasate corect pentru a nu se atinge.
Când unitățile de lucru se ating, rezultă deformare, porozități și
îmbinare necorespunzătoare. Cu toate acestea, spațial excesiv între
unități cauzează suprafețe mediodistale subdimensionate a PFP parțial,
din cauza contracției la răcire a cositorului. Cu toate acestea, Ryge a
arătat că spațiul se micșorează oarecum în timpul încălzirii și, prin
urmare, este îndoielnic faptul că aliajul și masa de ambalat se dilată cu
adevărat în mod egal sau la aceleași rate. Sunt disponibile mai multe
mase de ambalat pentru lipire comerciale; acestea trebuie utilizate ori de
câte ori este posibil. O listă a maselor de ambalat de încredere apare în
Appendix A.
Unirea/Fuzionarea metalelor de bază
Titaniul și Aliajele de titan
A dă ugarea titanului și a aliajelor sale, că și în cazul cobaltcromului-
nichel, a adus o nouă provocare lipirii pieselor turnate. Titanul
ră spunde, de asemenea, la că ldură mare, cu o formare crescută de
oxizi, ceea ce duce la o lipire slabă între componentele ce trebuie
unite.
FIGURA 27-13 Proteză fixă extinsă indexată pentru
postsolidarizare cu ră șină autopolimerizantă și un indice de gips.
O soluție rezonabilă s-a dovedit a fi sudarea, fie cu laser, fie cu
plasmă . Avantajele includ mai puțina deformare termică și o
lipire uniformă din punct de vedere compozițional.
Solidarizarea cu același element sau elemente chimice reduce
astfel degradarea galvanică dăună toare. Ră mâ ne multă muncă
pentru a face din titan un înlocuitor adecvat pentru aliajele de
turnare nobile.
SELECȚIA TEHNICILOR DE SOLIDARIZARE
Câ nd PFP parțiale sunt asamblate prin lipire, poziția relativă
a componentelor este înregistrată cu un indice de lipire (Fig.
27-13) pe turnarea definitivă sau intraoral (Fig. 27-14). Dacă
corpurile de punte sunt fă cute individual, acestea pot fi dificil
de poziționat corect în raport cu dinții stâ lpi. Cu toate acestea
un indice de poziționare realizat anterior la finalizarea
modelului de ceară poate fi de ajutor (Fig. 27-15), corpurile de
punte ar trebui să fie conectate la unul dintre elementele de
fixare cu un conector turnat, deoarece acest lucru le
stabilizează și face o poziționare ulterioară față de ceilalți
conectori mult mai precisă și ușoară .
Pentru a înțelege selecția tehnicilor de lipire, este esențială o
cunoaștere completă a gamelor de fuziune a tuturor
materialelor implicate în crearea PFP (Fig. 27-16). Lipirea
tuturor elementelor metalice ale PFP-ului, ce conține piese de
aur de tip III sau IV, necesită utilizarea unui cositor cu
temperatură de lipire scă zută . Procedura este denumită
lipire convențională . Deși se utilizează același aliaj de lipire
cu temperatură de topire scă zută , conectorii obișnuiți din
aur pot fi lipiți cu elemente metalo-ceramice. O torță cu
gaz-aer este utilizată pentru oricare dintre aceste
proceduri. Pentru PFP care este formată din unită ți metalo-
ceramice, conectorii de lipire pot fi realizați fie înaintea
aplică rii ceramicii prin lipire cu aliaj de fuziune la
temperatura înaltă (≈1100 ° C [2012 ° F]), fie după
aplicarea ceramicii prin lipire cu aliaj de fuziune la
temperatura joasă (750 ° C [1382 ° F]). Solidarizarea
înaintea aplică rii ceramicii se numește aplicare a lipirii
pre-ceramice sau presolidarizare. Lipirea coroanelor
metalceramice după finalizarea lor este denumită
postsolidarizare. Multe aliaje pot fi combinate în funcție de
scop presolidarizare sau postsolidarizare. Cu toate
acestea, presolidarizarea s-a dovedit a fi mai puțin fiabilă ,
cu un numă r de conectori aparent solizi care prezintă o
rezistență la tracțiune neglijabilă .
20% dintre postsolidarizari implică aliajele de metale care au
trebuit să fie relipite deoarece au fost atâ t de slabe încâ t s-au rupt
la presiune digitală .
Într-un alt studiu, Anusavice și colegii au demonstrat o mare
variabilitate în calitatea de lipire cu aceste aliaje, fă ră o relație de
rezistență în raport cu lă țimea spațiului. Acești autori au constatat
că majoritatea eșecurilor ce au apă rut prin solidarizare au fost
atribuite goluri cauzate de blocarea gazelor sau de contracția
localizată . Cu experiență și respectarea atentă a recomandă rilor
producă torului asupra tehnicilor și materialelor recomandate,
solidarizarea conectorilor cu aliaje poate fi de încredere. Cu toate
acestea, din cauza problemelor legate de solidarizare aliajelor
metalice, diferite proceduri alternative au fost invocate. Acestea
includ realizarea solidarizarii prin centrul corpului de punte pentru
a crește zona îmbinată și conectâ nd piesele printr-o a două
turnare, metalul topit curgâ nd în intrandurile corpului de punte
secționat.

A B,C

FIGURA 27-14 ■ Indexarea unei proteze dentare fixe metal-ceramice înainte de lipire. A, În timpul evaluă rii clinice a acestei
proteze maxilare cu trei unită ți, a fost detectată ședința incompletă cu bont. B, Secționarea cu un disc de separare subțire. C,
Reglarea zonei de conectare la distanța optimă decalaj. D, Suprafetele trebuie lipit trebuie să fie curate și fă ră resturi. E,
Restaurarea este indexată intraoral cu ră șină autopolimerizantă .

Variație considerabilă în rezistența îmbină rilor sudate a fost

de asemenea înregistrată ulterior testelor de laborator, care
subliniază îngrijirea specială necesară pentru a evita conectorii
cu defecte.
Aliajele metalice pot fi dificil de lipit, deoarece ele oxidează ;
oxidarea trebuie controlată cu ajutorul unui decapant, deși
acesta folosit excesiv poate duce la incluziuni nedorite și
conectori slabi. Într-un studiu, anchetatorii au descoperit că
 Solidarizare lucrărilor protetice fixe
parțiale total metalice
Tipurile III și IV de elemente de agregare din aur ale PFP
sunt lipite cu aur cu o variație de la 615 pâ nă la 650. Un
index din ghips ocluzal sau rășina autopolimerizabila este
fabricat intraoral sau în laboratorul dentar; apoi după
ambalare poate fi utilizată o lampa de gaz-aer pentru a lipi
componentele. Un dezavantaj al lipirii este că această
necesită un pas suplimentar, în comparație cu o piesă
turnată în întregime. Cu toate acestea, lipirea simplifică
manipularea modelelor de ceară . Spre exemplu, câ nd o PFP
cu trei dinți stâ lpi și două solidarizari (ex. doi premolari)
este fabricată , accesul la zona interproximala a marginilor
celor două solidarizari este foarte dificil de realizat mai ales
în retopire și finisare. Lipirea unor asemenea retentori îl
limitează pe dentist să -i ajusteze și să i modeleze pe fiecare în
parte, cu acces îmbună tă țit pentru procedurile de finisare.
Solidarizarea convențională necesită utilizarea unei lă mpi de
aer-gaz; lipirea poate fi de asemenea realizată într-un
cuptor.
Solidarizarea lucrărilor metalo-ceramice
parțiale
Presolidarizarea
Odată ce un scheletul metalo-ceramic a fost asamblat ,
procedurile ulterioare sunt aceleași că și când ar fi fost turnată o singură
piesă. Acest lucru are avantajul de a permite proba intraorala a pieselor
solidarizate fără glazură. Orice ajustări necesare pot fi făcute la porțelan,
care fuzionează la o temperatură inferioară față de conectorul
presolidarizat.
Cu toate acestea, la presolidarizare,
conturarea ambrazurilor proximale astfel încât unitățile să
semene cu dinții naturali poate fi mai dificilă. Un disc diamantat foarte
subțire este de ajutor în astfel de situație.
Un dezavantaj este necesitatea de a aplică porțelanul la o
structură mai lungă, care are nevoie de sprijin în timpul arderii pentru a
preveni deformarea la temperaturi înalte sau încovoiere. Incovoierea
poate fi o problemă aparte cu aliajele ceramice cu conținut ridicat de aur,
deoarece au un punct de topire mai scăzută.

Nu interferă cu
ocluzia

A
Index 5-8 mm grosime

B C

FIGURA 27-15 ■ Odată ce PFP a fost realizată din ceară , un index din silicon chiros (A) poate fi luat. Acest lucru poate fi util
pentru amplasarea turnă rilor. B, Chitosul este aplicat pe suprafața bucală a machetei. C, Excesul este îndepă rtat cu o lama de
bisturiu. D, Suprafața plată face verificarea cu acuratețe a reașeză rii indexului mult mai ușoară
 Conținutul înalt de paladiu sau aliajele metalice
prezintă o incovoiere mică în timpul arderii. Presolidarizarea
necesită o lampa de oxigen-gaz.
Postsolidarizare
Postsolidarizarea este necesară atunci când se
utilizează atât elemente din aur cât și metalo-ceramice pentru
a fi combinate într-o PFP parțială.
Aurul obișnuit se topește dacă este supus
temperaturilor ridicate necesare pentru aplicarea de porțelan;
prin urmare, ajustarea și arderea ceramicii, inclusiv cea pentru
individualizare și glazurare trebuie finalizate înainte de
solidarizare. Dacă este necesară o ajustare corectivă suplimentară
după lipire, porțelanul trebuie lustruit sau îmbinarea trebuie să
fie separată, după care ceramică poate fi adăugată în cantitatea
dorită, restaurările pot fi reglazurate, un nou index poate fi făcut,
iar lucrarea poate fi resolidarizata.
FIGURA 27-16 ■ A, Turnă ri metalo-ceramice. B, Presolidarizare C, Arderea porțelanului D, Aliaje din aur tip III si IV E,
Postsolidarizare. F, Lipire convențională
A B,C

D E,F

FIGURA 27-17 ■ Solidarizare postceramică a unei proteze dentare fixe anterioare (PFP) A, Proteza a fost fixate cu un indice din
gips. B, După încă lzire într-un cuptor de porțelan, aliajul de lipit se aplică dinspre lingual. Pă trunderea completă a aliajului în zona
conectorului. C Precizia procedurii de lipire este verificată prin recplasarea PFP în index. D Restaurare finalizată , conectori
lustruiti . E, F, . Conectorii sunt realizați pentru a fi invizibili din vedere frontală .

Raporturi aproximative într-o flacără reglată corespunzător

4 3 2 1 Tip torță
Zone:
1. Zona mixtă
2. Zona de combustie
3. Zona de reducere
4. Zona de oxidare

FIGURA 27-18 ■ Ilustrație torță aer-gaz ajustată pentru solidarizare

SURSE DE CĂLDURĂ Torța pentru lipire
Deoarece zonele proximale sunt modelate înainte de
lipire, un conector postsolidarizat poate fi adesea fă cut să
pară mai natural decâ t un conector presolidarizat sau Atunci câ nd se utilizează o torța de aer-gaz că sursă de
turnat (fig.27-17). În plus, suporturile personalizate că ldură pentru topirea cositorului, restaură rile
pentru ardere nu sunt necesare deoarece încovoierea nu metaloceramice sunt preîncă lzite într-un cuptor pentru a
este o problema (lungimile componentelor individuale minimiza riscul de fisurare a fațetelor de porțelan. Pentru a
sunt mai scurte). Postsolidarizarea se efectuează fie într- preveni oxidarea suprafețelor lipite, se folosește porțiunea
un cuptor de porțelan, fie cu o lampa de gazoxigen. de reducere (neoxidantă ) a flă că rii (Figura 27-18) și se aplică
un decapant adecvat (unele decapante sunt inadecvate
deoarece decolorează porţelanul).
Pentru a preveni distribuția inegală a că ldurii, care ar putea duce
la fracturi, flacă ra nu este niciodată concentrată într-o singură
zonă , ci este menținută în mișcare continuă .
 Unii tehnicieni dentari consideră că fluxul de lipit este mai deasupra punctului de fuziune a cositorului, se deschide
ușor de controlat în timpul lipirii cu lampa decâ t în timpul ușa orificiului iar acesta este introdus în spațiul de
lipirii în cuptor, datorită unei ușoare diferențe de temperatură îmbinare (fig.27-19).
ce poate fi creată , iar cositorul curge mereu spre punctul cel
mai fierbinte. Acest lucru face ca lipirea cu lampa să fie utilă
atunci câ nd conectorul nu a fost bine conceput în ceară și o Cuptorul cu microunde pentru
mică diferența de temperatură poate fi creată în mod
deliberat , pentru a ajută direcționarea fluxului de cositor
lipire
pentru a asigura un conector corespunză tor. Încă lzirea cu microunde a fost utilizată pentru

AB

CD

FIGURA 27-19 ■ PFP din trei unită ri solidarizată la cuptor. A, Ambalarea protezei. B, Temperatura cuptorului adusă la
temperatura de topire a cositorului. C și D, Proteză solidarizată la cuptor.
solidaridarea dentară că experiment. Procesul are
avantajul de a folosi mai puțină energie decâ t cuptorul
convențional de lipit, iar rezistența solidarizarii s-a dovedit
a fi comparabilă cu cea care a fost produsă prin metode
Cuptorul de lipit tradiționale.
Cuptorul de lipit se folosește sub vid sau în
aer. O bucată de cositor este plasată în spațiul de Sudarea laser
îmbinare, iar piesă turnată și cositorul sunt încă lzite Energia cu laser este utilizată în mod extensiv
simultan. pentru sudare (fig.27-20) în multe industrii și a fost
Minusul acestei tehnici s-a bazat pe observații descrisă în stomatologie încă din anii 1970.
timpurii , și anume, mai puțînă porozitate a rezultat
atunci câ nd turnă rile au fost aduse la temperatura de
lipire înainte că aliajul pentru lipire să fi fost aplicat.
Metodă nu permite obserbarea momentul de fuziune.
(Unele cuptoare de porțelan au o fereastră de
observație pentru a vedea postsolidarizarea.) Acest
lucru ar putea fi important deoarece cu câ t timp
cositorul ră mâ ne mai mult topit, cu atâ t mai mult
topește metalul de baza iar îmbină rile sunt slă bite. Cu
toate acestea, îmbină rile cu rezistență similară sau
superioară celei a metalului primar au fost
demonstrate câ nd a fost utilizat cuptorul de lipit.
O tehnică diferită poate fi mai potrivită în cazul
în care, cuptorul de ceramică are un orificiu orizontal și
o baza fixă . Ansamblul de solidarizare este încă lzit
FIGURA 27-20 ■ Sudura laser. Componentele din titan • Pensula mică
individuale sunt aliniate cu grijă în unitul pentru sudura • Instrumentul de ceară
laser. Procedura de lipire este monitorizată cu magnificație • Ceară lipicioasă
video. (Courtesy Crafford-LaserStar Technologies, Riverside, • Ceară pentru partea de bază
Rhode Island.) • Ceara pentru turnare
• Masa de ambalat pentru turnare
• Placă de sticlă
• Placă de sticlă pt. prepararea cementului
• Decapant
S-a raportat că folosirea laserului pentru sudarea • Masuta tripodata pentru solidarizare
PFPurilor s-a raportat a dus la o rezistență mai mare și la o • Clesti
coroziune mai redusă în comparație cu lipirea convențională , • Baie de acid
deși conectorii sudați cu laser par susceptibili la rezistență la
stres, și pot fi mai puțîn potrivit pentru îmbinare aliajelor de Procedura pas cu pas
metale prețioase decâ t pentru aliajele de bază . Sudarea laser Index de lipire ocluzal
este o modalitate practică de a uni componentele din titaniu
turnat sau mă cinat ori cobalt-crom (ex. dacă acestea urmează
O amprenta intraorală din ghips sau ZOE este utilizată
să fie utilizate pentru protezele sprijinite pe implanturi).
pentru a face o amprentare a suprafețelor ocluzale ale PFP
ACURATEȚEA SOLIDARIZĂRII dentare pentru a înregistra relația relative dintre
Există controverse cu privire la precizia relativă a PFP- componentele individuale ale protezei și de a transferă acest
urilor care sunt fabricate dintr-o singură piesă turnată, lucru la laborator. Această procedură poate fi de asemenea,
presolidarizate sau post solidarizate. efectuată în laborator dacă tehnicianul este mulțumit de
plasarea completă a componentelor pe un model turnat
precis. Un avantaj al unui index ocluzal (figura 27-21; vezi și
figura 27-3) este acela că după ce a fost finalizată procedura
de lipire, puntea dentară poate fi reașezată în index, iar
Tehnicienii de laborator obț in adesea rezultate precizia de lipire poate fi verificată . ( câ teodată o cantitate
mai bune în mod constant cu o tehnică specială , dar mică de gips trebuie să fie îndepă rtată din zona în care
dovezile științifice sunt contradictorii. În evaluarea cositorul a fost adă ugat, pentru a asigura fixarea)
clinică pentru a determina dacă conectorii turnați sau
lipiți oferă rezultate mai bune, factorul determinant ar
trebui să fie adaptarea conectorilor individuali.
Acest lucru ar trebui oprimizat prin intermediul
ambală rii și a turnă rii pentru a minimiza riscurile fixă rii
incomplete sau excesul spațiului necesar cimentarii. În
unele situații, poate fi imposibilă turnarea PFP-urilor cu
durata lungă de viață ce conțîn conectori cu dimensiuni
ideale și spațiu ideal între dintîi stâ lpi. Provocarea constă
în a obține suficient spațiul între dintîi stâ lpi fă ră a face
conectorii prea lejeri. În astfel de circumstanțe, un
conector sudat poate oferi o mai bună precizie. Situația
este inversă pentru fabricare de strucuri pentru
protezele pe implant (a se vedea Capitolul 13): Se
stabilește plasarea unită ților individuale de că tre
producă torul implantului. Doar plasarea supraprotezei se
află sub controlul tehnicianului Cu toate acestea, o
potrivire precisă și pasivă a implantului cu structura
metalică este crucială pentru evitarea forțelor
dă ună toare. Nu este încă stabilit dacă este mai exactă o
suprastructură pe implanturi atunci câ nd este realizată
prin turnarea unei singure piese sau din piese secționate
și solidarizate ori din unită ți sudate cu laser.

TEHNICA SOLIDARIZĂRII
Armamentarium
• Rășină acrilică autopolimerizantă
• Pastă de oxid de zinc-eugenol (ZOE)
• Gips de amprentare
• Bol de amestecare
• Spatula
 C

FIGURE 27-21 ■ Index de solidarizare (ipsos pentru PFP

posterior. A, Un mediu adecvat (ex. Ceară pentru placa de
bază ) este taiat la forma potrivită înaintea înregistră rii cu
gips (B). C, Înregistrarea ocluzală din gips

1. Îndepă rtați de pe suprafețele conectorilor

turnați cu ajutorul unei piatre sau disc oxizii de
suprafață . Apoi poziționați complet piesele turnate pe
modelul definitiv sau în gură pacientului. Conectorii
sunt cel mai bine verificați intraoral după ce a fost
realizat conturul și aspectul a fost perfectat. Dacă este
necesar, distanţa între marginile / piesele de sudat
poate fi ajustată în acest moment (distanță 0.25 mm)
 Piese turnate pot fi așezate intraoral cu o cantitate Ambalarea
mică de material de amprenta cu vâ scozitate
1 Ajustați indexul pentru a expune complet marginile
scăzută pentru a vă asigura că nu sunt deranjate
înaintea ambală rii.
în timpul indexă rii.
2 Așezați fiecare model în index și fixați-l pe poziție cu ceară
2. . Faceți o amprentare din ghips într-o
lipicioasă .
lingură mică sau pe o foaie de ceară pentru
3. Lă să ți ceară sa curgă în zona conectorului pentru a preveni
indexul ocluzal. Că alternativă , se poate face un
intrarea masei de ambalat.
index cu pastă ZOE, o tehnică care a generat 4. Pentru a crea un spațiu care să contribuie la extinderea
înregistră ri consecvente și exacte.

A B,C

D E,F

G H,I

FIGURA 27-22 ■ Procedura de ambalare (index ocluzal). A, Indexul este tă iat pentru a asigura fixarea complete a turnă rilor. B și
C, Zona conectorilor este șlefuită cu o piatră ce nu lasă reziduri. D, Restaură rile sunt cură țate cu aburi. (Pot fi cură țate și
ultrasonic.) E Piesele sunt amplasate ferm și lipite cu ceară . F, Deoarece porțelanul glazurat este contaminat la contactul cu masa
de ambalat, porțelanul este protejat cu un strat de ceară . G, Ceara curge în zona conectorilor și este adaptată sub fiecare conector
pentru a lă sa un spatiu H, Ansamblul de solidarizat este ambalat. I and J, Cand ansamblul este umplut cu masă de ambalat, se
acordă mare atenție pentru a nu aparea bule de aer.
cositorului, adaptați gingival ceară la zona de lipit. Acoperind
piesele complet în masă de ambalat face solidarizarea dificilă
deorece pă rți din masă de ambalat previn încă lzirea rapidă a
Indexul nu ar trebui să acopere marginile elementelor de pieselor turnate.
agregare din aur deoarece acestea urmează să fie incluse 5. Protejați orice ceramică glazurată de contactul cu
în masă de ambalat pentru a preveni topirea lor materialul de ambalare prin acoperirea cu ceară înainte de
accidentală în timpul lipirii (Fig. 27-22).
ambalare. Pentru a proteja marginile de aur de flacă ra de lipit,
acestea ar trebui să fie încorporate în masă de ambalat; în caz
 contrar, ele pot deveni supraîncă lzite și se topesc. Din
același motiv, toate marginile ar trebui să fie încorporate
în masă de ambalat înainte de presolidarizare. 6. Montați
ansamblul cu o foaie de ceară adecvată .
7. Amestecați cu atenție masă de ambalat și introduceți-o
în turnarea fă ră a capta aer.
Utilizați doar o vibrație ușoară , astfel încâ t piesele turnate să
nu fie deplasate din index.
8. Petrmiteti blocului ambalat să se așeze înainte de a
îndepă rta ceară și a preincalzi.

Indexul de lipire a rășinii autopolimerizabile

Un index ocluzal din gips sau ZOE este mai puțîn adecvat
pentru înregistrarea restaură rilor anterioare. Din cauza
marginilor subțiri ale incisivilor, aceste piese sunt mai puțin
stabile și repoziționarea exactă este mai dificilă . Din acest
motiv, se recomandă o ră șînă autopolimerizantă (figura 27-
23) deși ră șina se arde în timpul procedurii. Prin urmare,
precizia procedeului de lipire poate să fie verificată numai
intraoral.
1. Uniți unitățile împreună cu ajutorul rășinii

autopolimerizabile. Rășina va arde mai târziu, și nu va lasă

vreun reziduu care ar putea interfera cu turnarea.
2. Aplicați rășina cu o tehnică în puncte. Acest lucru
va reduce la minimum distorsiunea de la contracția
polimerizării. O cantitate mare de rășînă reduce precizia dar
trebuie să existe suficient material pentru a vă asigura că nu
se rup componentele (deoarece acestea nu pot fi reașezate
cu exactitate în index). Rășina trebuie să se extindă pe
marginile incisive ale elementelor de agregare.
3. Câ nd ră șina s-a întă rit complet, slă bim cu
atenție lucrarea de pe bonturi. Apoi înlocuiți-o și
verificați dacă a apă rut vreo deformare. Această este
fă cuta în același mod că și evaluarea unei PFP finalizat.
Trebuie să fie stabilă , fă ră discrepanțe marginale (vezi
figurile 27-23). Ambalarea protezei se va face imediat,
altfel, indexul din ră șînă se va deforma.

Ambalarea. Acest proces este ilustrat în Figura 27-24.

1. Încălziți o coală de ceară și împingeți marginea
cervicală a restaurărilor prin ea. Apoi sigilați de-a lungul
peretelui axial cu un instrument încălzit. Această protejează
porțelanul de la contactul cu masă de ambalat.
2. Umpleți modelele cu masă de ambalat și ștergeți
excesul de apă din restul masei de ambalat, așezând-o într-o
grămăjoara/ turtiță pe o placă
 3. Așezați restaurările pe grămăjoara. Când o solidarozare
este pregătită pentru a fi realizată la cuptor, restaurarea ar trebui
să fie angulata/ aplecată anterior astfel încât cositorul să poată fi
plasat deasupra îmbinării înainte că blocul să fie introdul
înăuntrul furnalului.

A
B,C

FIGURA 27-23 ■ Index de solidarizare (ră șină autopolimerizabilă ). A, Armamentarium. B Pensulă mica inmuiată în monomereste
încă rcată cu pudra de polimer. Aceasta formează o boabă . C, Restaură rile sunt astfel conectate, cu ră șina extinsă pe marginile incizale ale
tuturor reteinerilor

AB

FIGURA 27-24 ■ Procedura de ambalare (ră șină autopolimerizantă ). A, Piesele turnate sunt presate ferm într-o foaie de ceară
înmuiată . De obsrvat că pereții interiori ai pieselor turnate să fie expuși; ceara le sigilează . B, turnă rile sunt umplute cu material de
ambalat și apoi ră sturnate într-o gră madă cu material de ambalat.

Îndepărtarea cerii și preîncălzirea
Acest process este ilustrat in Figura 27-25.
1. Dacă a fost utilizat un index de ghips sau ZOE,
îndepă rtați-l după ce ambalarea a fost așezată în
totalitate. Separarea este cel mai efectiv îndeplinită după
ce ceară a fost îndepă rtată cu apă fiartă . Spațiul lipirii
trebuie să fie neocupat de masă de ambalat. Este indicate
adă ugarea de puțîn decapant în spațial menționat anterior
în timp ce blocul turnat este încă fierbinte de la
îndepă rtarea cerii. Acest lucru previne că mici particulele
să nu cadă în mod neașteptat în gol. Fiți atenți la faptul că
multe mase de ambalat speciale au rezistență scă zută și
ansamblul este ușor de fracturat la această etapă .
A B,C
D E,F
G
2. Preîncă lziți masă de ambalat într-un cuptor de
ardere la 650 ° C (1202 ° F) pentru lipirea la temperatură
scă zută sau 850 ° C (1562 ° F) pentru presolidarizare.
Indexurile din ră șină acrilică sunt îndepă rtate prin încă lzire lentă
pâ nă la 300 ° C (572 ° F), temperature la care cea mai mare parte a
ră șinii ar fi arsă și indepartată .
3. Încă lziți blocul la 650 ° C (1202 ° F) pâ nă ce toate
urmele de ceară și ră șînă s-au vaporizat și apoi transferați-l la
standul de lipit sau la cuptorul pentru porțelan.
.Lampa de lipit (căldură scăzută)
Acest process este ilustrat în Figura 27-26
1. Puneți ansamblul într-un suport de lipit deasupra unui Arză tor
Bunsen și puneți o bucată de cositor deasupra spațiului de lipit.
Reglați flacă ra de aer-gaz pentru a produce o flacă ra conică ascuțită
albastră (că și pentru turnare), și apoi reduceți aerul pentru a obține
o flacă ra mai puțin ascuțită , mai domolită . Zona redusă a flă că rii
este folosită pentru a încă lzi blocul ambalat. Flacă ra este
direcționată mai mult la suprafață lingual a blocului decâ t asupra
turnă rii.
 FIGURA 27-25 ■ Îndepă rtarea cerii și preîncă lzirea. A și B, Masa de ambalat este îndepartată , si rezidurile de ceară sunt îndepă rtate
cu apă fierbinte si solvent organic. C, Zona conectorilor trebuie să fie necontaminată . D, O cantitate mica de cositor este aplicată câ t
asamblul este cald. E, Decapantul este aplicat în zona conectorilor prin actiune capilară . Ansamblul este introdus în cuptor. F și G, Se
autopolimerizează indexurile din ră șină Acestea sunt arse direct în timpul solidariză rii în cuptor. H, Restaură rile solidarizate

A B,C

D E,F

FIGURA 27-26 ■ ■ Lipire cu torță la cald . A, Ansamblul poziționat pe o plasă de sâ rmă peste un arză tor Bunsen. B, O bucată de aliaj
de lipit este plasată în zona conectorului. C, O flacă ră clar definită este de preferat pentru procedurile de turnare. D, O flacă ră mai
domolită este mai mult potrivit pentru lipire. Acest lucru poate fi obținut prin reducerea ușoară a cantită ții de aer. E Ansamblul este
încă lzit uniform pâ nă la topirea cositorului. Cositorul trebuie să “stră pungă ” în zona conectorilor
pentru solidarizare (F). 1. Purtați ochelari întunecați pentru protecția ochilor
(fig.27-28). Lampa gaz-oxigen pentru presolidarizare la mare
temperatură are un vâ rf mic, astfel încâ t flacă ra să poată fi punctual
indreptată la nivelul spațiul de lipit.
2. Așezați cositorul deasupra spațiului de lipire și
2. Încă lziți uniform și încet, deplasâ nd vâ rful concentrați zonă de reducere a flă că rii pe spațiul de lipire.
flacă rii în mod constant. Acest lucru este deosebit de important 3. Câ nd aliajul se topește, trageți-o în îmbinare și o
în postsolidarizare deoarece porțelanul se poate sparge ușor. "urmă riți-o" repede cu flacă ra (Fig.27-29). Presolidarizarea poate
Câ nd metalul stră lucește puternic, cositorul se topește și curge în avea un punct de topire apropiat de cel al metalului principal, și
spațiul de lipit. acolo este pericolul de a topi un cadru subțire doar dacă flacă ra nu
3. Deplasați rapid flacă ra spre vestibular. Câ nd este concentrată pe spațiul îmbină rii (vezi figura 27-10).
cositorul stră punge îmbinarea ,îndepă rtați flacă ra.
4. Stingeți flacă ra și lă să ți proteză sudată să se
ră cească timp de 4 sau 5 minute înainte de stingere (doar dacă
nu există resturi de porțelan, caz în care ar trebui să se ră cească
la temperatura camerei). Ră cirea forțată poate duce la
deformare, așa cum ră cirea prelungită poate duce la fragilitatea
îmbină rii.

Lampa de solidarizare (temperatură mare)

Acest proces este ilustrat în Figura 27-27..
 și 3. Aceasta asigură formarea unui menisc complet.

FIGURA 27-27 ■ Lipire cu torță la cald (înainte de
aplicarea ceramicii ) cu o torță de gaz-oxigen și un vâ rf tip
ac în miniatură .
Solidarizarea la cuptor
Acest proces este ilustrat în figura 27-30.
1. Pregă tiți o bucată de cositor prin înmuierea în
decapantul lichid și topirea acesteia într-o flacă ră Bunsen
pentru a formă o bilă . Mă rimea bilei este determinată de
dimensiunea conectorului și de spațial de îmbinare.
2. Lă să ți o coadă scurtă fixată pe minge pentru a o
ajută să o poziționeze deasupra spațiului de lipire.
Caalternativă , lipitul poate fi introdus în zona de îmbinare, așa
cum se arată în figura 27-19.
3. Introduceți ansamblul în cuptor și creșteți
temperatura pentru a topi aliajul. Nu este necesar un vid
pentru lipirea în cuptor a aliajelor nobile. Arderea aerului este
preferată de unii tehnicieni, deoarece într-un vid, există
întotdeauna șansa de a atrage gazele prinse pe suprafața
porțelanului glazurat, provocâ nd umflarea sau balonarea
localizată .

Evaluarea
FIGURA 27-28 ■ Protecția ochilor este esențială pentru lipirea la
cald și turnarea aliajelor de înaltă fuziune.
Dacă aliajul nu curge în timpul lipirii cu torța, dar
formează o bilă deasupra zonei de îmbinare, încă lzirea trebuie
întreruptă . Sudură s-a oxidat, iar încă lzirea suplimentară va
topi turnă rile. Dacă aliajul de lipit curge corect, îmbinarea
complete poate fi evaluată pentru dimensiune înainte de
eliminarea masei de ambalat și, dacă este necesar, reîncă lzit în
timp ce este încă fierbinte, cu adaos suplimentar de cositor.
Cositorul în exces trebuie să fie mă cinat/smirgheluit în timpul
procedurii de finisare. Dacă îmbinarea a fost proiectată în mod

FIGURA 27-29 ■ Flacă ra este îndreptată că tre conector imediat câ nd cositorul se topește și este deplasată de la poziția 1 la pozițiile 2

Ansamblul de solidarizat
pozitionat pe sita
deasupra arzătorului

Flac ăra bine definită ascuțită

cu zona de reducere in zona
solidarizarii

Arzător
Bunsen
 corespunză tor și cositorul a fost poziționat corespunză tor,
nicio lipire nu trebuie să curgă pe suprafața ocluzală sau să
acopere marginile. Pentru a preveni curgerea vagabundă , o
cantitate mică de antiflux (roșu dizolvat în terebentină )
poate fi aplicat pe zonele critice înainte de încă lzirea
ansamblului. După ră cirea blocului timp de aproximativ 5
minute, ansamblul este stins (protezele metal-ceramice
postsolidarizate sunt întotdeauna lă sate să se răcească la
temperatura camerei), iar ambalarea este spartă (Fig. 27-
31). Conectorul este apoi inspectat cu atenție. Dacă
semnele unei îmbină ri incomplete sunt evidente (adică ,
porozitate vizibilă în solidarizare), acestea sunt eliminate
prin șlefuire cu un disc fin; unită țile sunt apoi reambalate
și resolidarizate. Îmbină rile trebuie testate pentru
rezistență (Fig. 27-32). Orice conector care poate fi rupt cu
forța mâ inii nu va servi în mod adecvat în gură . Deoarece
conectorii fracturați nu pot fi reparați ușor intraoral, odată
ce proteză a fost cimentată , de obicei întreaga restaurare
trebuie refă cută .
REVIZUIREA TEHNICII
Figura 27-33 rezumă etapele implicate în fabricarea conectorilor
PFP și ar trebui menționată la revizuirea materialului.
1. Proiectarea conectorilor este determinată în modelul de
ceară (vezi Fig. 27-33, A).
2. Toate conexiunile solidarizate necesită o paralelizare neta a
suprafețelor. Lă țimea spatiului trebuie să fie de
0,25 mm (vezi Fig. 27-33, B)
3. Unită țile sunt indexate fie la turnarea definitivă , fie în gura
pacientului (vezi Fig. 27-33, C).
4. Ceara este adăugată restaură rilor indexate pentru a configura
ansamblul de lipit. Pentru restaură rile metaloceramice, se
adaugă pentru a proteja porțelanul (vezi Fig. 27-33, D).

AB

CD

EF

G
FIGURA 27-30 ■ Procedura de solidarizare la cuptor. A, PFP ambalat înainte și dupa solidarizare. B, O cantitate mica de decapant este
adă ugată pentru a cură ța zona. C și D, Socotorul este adugat, și ansamblul plasat la cuptor. E, PFP solidarizat. F, Indexul este folosit pentru a
verifica acuratețea. G, Conectorii solidarizați la cuptor înainte de finalizare

A B,C

FIGURA 27-31 ■ A Dupa ră cire, aproximativ 5 minute, ansamblul este stind, . B, Masa de ambalat este îndepă rtată . C, Suprafața de oxozo
este cură țată cu decapant
FIGURA 27-32 ■ Solidariză rile ar trebui întotdeauna
verificate dacă au rezistență
REZUMAT
5. Unită țile sunt ambalate, iar ambalarea este permisă să
stea sa se fixeze(vezi Fig. 27-33, E). Conectoarele unesc retentorii individuali și corpurile de
6. Dacă se folosește un index din ipsos sau ZOE, ceara este punte. Se pot utiliza conectori rigizi sau nerigizi. Mă rimea, formă și
eliminată cu apă clocotită sau cu un solvent organic, îmbinarea poziția conectorului influențează succesul unui PFP parțial.
data cu decapant, iar ansamblul este preîncă lzit într-un cuptor Utilizarea conectorilor solidarizati poate simplifică fabricarea PFP-
pentru ardere (vezi Fig. 27-33, F). urilor mai mari, care pot fi turnate separat în grupuri de una sau
7. Dacă a fost utilizat un index din ră șină , acesta este două unită ți și asamblate după ce s-a realizat verificarea așeză rii
introdus direct în cuptorul de ardere (vezi Fig. 27-33, G). lor individuale. Procedurile tehnice implicate în lipire nu sunt
8. Conectorii sunt lipiți cu o torță sau într-un cuptor pentru dificile.
porțelan (vezi Fig. 27-33, H).
Dacă suprafețele îmbină rii au fost proiectate corect și lă țimea
spațiului de lipire a fost controlată cu atenție, procedurile sunt de
rutină . Toate resturile trebuie scoase din zona conectorului,
deoarece interferează cu umectarea suprafeței. Solidarizarea
convențională presupune asamblarea turnă rilor de aur de tip ÎI, III
sau IV. Presolidarizarea este asamblarea substructurilor ceramice
metalice înainte de aplicarea porțelanului. Postsoldering este
asamblarea de unită ți metalo-ceramice după aplicarea
porțelanului. Sursele de că ldură utilizate pentru procedurile de
lipit includ torțe de gazaer, torțe cu gaz-oxigen, cuptoare și unită ți
laser. Dacă principiile de bază sunt înțelese și tehnică a fost
stă pâ nită , aceste proceduri sunt complet fiabile.
 A B,C

D E,F

FIGURA 27-33 ■ Revizuirea tehnicii. A, Proiectarea conectorilor este realizată în modelul de ceară . B, Toate conexiunile solidarizate necesită
o paralelizare neta a suprafețelor.. Lă țimea spatiului ar trebui să fie de 0,25 mm. C, Unită țile sunt indexate fie din turnarea definitiva sau în
cavitatea bucală a pacientului. D, ceara este adăugată restaură rilor indexate pentru a configura ansamblul de lipit. Pentru restaură ri metalo-
ceramice, acesta este adă ugat pentru a proteja porțelan. E, Unită țile sunt ambalate, iar masa de ambalat este lasată să se fixeze. F, Dacă se
folosește un indice de gips sau oxid de zinc - eugenol, ceara este eliminată cu apă clocotită sau cu un solvent organic, îmbinarea se face cu
aliaj, iar ansamblul este preîncă lzit într-un cuptor cu ardere. G, Dacă a fost utilizat un indice de ră șină , acesta este introdus direct în cuptorul
de ardere. H, Conectorii sunt solidarizați cu o torță sau într-un cuptor de porțelan.