Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”

Facultatea de Stomatologie
Catedra de Implantologie Orala –
SCUMC Carol Davila

Rolul si locul implantologiei

in reconstructia protetica pe
implanturi

Curs 1
Implantologia orala face parte din arsenalul terapeutic al
stomatologiei moderne, astfel incat stomatologia de astazi
nu poate functiona fara aceasta frumoasa arta...

IMPLANTOLOGIA ORALA
Anestezia generală şi apoi cea locală au revoluţionat
stomatologia. Anestezia a eliminat durerea şi a permis
medicului să prelungească diferiţi timpi operatori pentru
finalizarea unor procedee terapeutice. Insă adevărata
revoluţie în stomatologie a realizat-o implantologia orală,
care a răsturnat concepţii, a permis dispunerea unor stalpi
suplimentari şi a adus un suflu nou în protetică, mai mult, a
generat apariţia unei protetici noi. Moses Strock, Formigini,
Linkow, dar mai ales Pasqualini şi Per Ingvar Branemark au
adus un aport de credibilitate remarcabilă implanturilor
dentare. Concepţia de osteointegrare, regenerare tisulară
dirijată, grefele osoase, intervenţiile de sinus-lift au contribuit
la extinderea indicaţiilor implanturilor dentare şi la creşterea
ratei succeselor. Implanturile dentare au penetrat în aproape
toate ramurile stomatologiei.
Aplicatiile implantologiei orale în protetică:

•Edentaţiile unidentare beneficiază de refaceri protetice pe implanturi,

fără a mai fi necesară prepararea dinţilor limitrofi breşei pentru o punte
•Edentaţiile terminale se pot proteza graţie implanturilor cu restaurări
protetice conjuncte
•Edentaţiile parţiale întinse de peste trei dinţi pot fi rezolvate cu restaurări
protetice conjuncte prin inserarea unor implanturi ce devin stalpi
suplimentari
•Edentaţia totală maxilară sau mandibulară poate fi la ora actuală
rezolvată graţie implantologiei orale prin lucrări conjuncte. De obicei se
inseră cinci sau şase implanturi la mandibulă în zona interforaminală,
sau şase-opt implanturi la maxilar pe care se agregă o suprastructură
fixă
•Retenţia unei proteze parţiale mobilizabile poate fi îmbunătăţită
considerabil prin inserarea unor implanturi prevăzute cu mijloace
speciale de menţinere şi stabilizare evitand aplicarea unor croşete pe
dinţii naturali
Aplicatii in endodontie:
Esecurile din endodonţie (recidivele leziunilor periapicale, canalele
impermeabile, dinţii fracturaţi) duc adeseori la îndepărtarea unor dinţi.
Inserarea unui implant imediat postextracţional (procedeu pe care îl
poate învăţa orice endodont calificat) poate să-l salveze adeseori din
situaţii neplăcute.

Aplicatii in ortodontie:
Implanturile sunt din ce în ce mai des utilizate în ortodonţie pentru
tracţionarea unor dinţi la pacienţi cu edentaţii parţiale, servind drept
suport pentru aplicarea unor forţe intraorale ce contribuie la redresarea
şi/sau repozitionarea acestor dinţi.

Aplicatii in chirurgia oro-maxilo-faciala

Implanturile se folosesc tot mai des şi în chirurgia oro-maxilo-facială
pentru deplasarea sau stabilizarea unor fragmente osoase deplasate sau
transplantate.
 Istoricul implantologiei orale
Codul lui Hamurabi (2600 îen) menţionează persoane care
practicau extracţia dinţilor. Dezvoltarea societăţii umane a pus noi
probleme ìn rezolvarea pierderilor dentare, respectiv de înlocuire a
dinţilor extraşi prin mijloace artificiale. Congton (1915) este primul
care foloseşte termenul de “implantation” pentru a desemna
“operaţiunea de introducere a unei rădăcini naturale sau artificiale
într-o alveolă creată artificial în procesul alveolar”.

Primele secvenţe dentistice datează de la egipteni (papirusul Ebers

– din anul 3700 îen). Escavand în 1931 la Playa de Los Muertos
(Honduras), Wilson descoperă un craniu din anul 600 îen cu doi
dinti artificiali sculptati dintr-o scoică care înlocuiau incisivi inferiori.
Radiografiile au demonstrat existenţa în jurul acestor implanturi a
unui ţesut osos compact.
Istoricii impart evolutia implantologiei in sase etape distincte:
1) Etapa antica (de la inceputuri pana in anul 1000 en) – se foloseau dinti
de animale sau sculptati in fildes
2) Perioada medievala (1001-1799) – transplante din os de bou, metale sau
dinti umani
3) Perioada fundamentarii (1800-1910) – Magillio (1809) insera un implant
din aur in alveola unui dinte proaspat extras. Znamenski (1891) descrie
implantarea unor dinti din portelan, gutaperca si cauciuc, iar Bonwell
practica implantari de tuburi din aur sau iridium ca suport pentru viitoare
coroane
4) Perioada premoderna (1911-1930) – in 1937 Adams patenteaza un
implant endoosos cilindric in forma de surub avand un manson gingival
neted si un element de retentie extern de forma rotunjita
5) Perioada moderna (1931-1977) – Venable perfectioneaza aliajul Cr-Co-
Mo, cunoscut azi sub numele de vitalium. Acest aliaj face posibila
aparitia tipului nou de implant in procedeele protetice ale decadei viitoare
6) Implantologia orala contemporana (1978-prezent)
Implant endoosos Maggiolo
(1908)

Implant endoosos Greenfield

(1913)
Implant endoosos Dog (1931)

Implant de Grady Martin

(1958)
 Tipuri de implanturi
• Implanturi endoosoase
– Ac
– Lama
– Surub
– Cilindru
• Implanturi juxtaosoase
– Subperiostale
• Partiale
• Totale
Va multumesc pentru
atentie

Prof. Univ. Dr. Ioan Sirbu