CAPITOLUL 12
Restaurarea dintelui tratat
endodontic
Un dinte tratat endodontic trebuie
sã aibã un prognostic bun. El poate sã reia
funcţia completã şi sã serveascã
satisfãcãtor ca un bont pentru o proteza
fixã sau mobilizabilã. Oricum, sunt
necesare tehnici speciale pentru restaurarea
unor astfel de dinţi. De obicei o cantitate
considerabilã de structurã dentarã se pierde
datoritã cariilor, restauratiilor anterioare şi
tratamentului endodontic. Aceastã pierdere
de structurã dentarã complicã restauraţia
ulterioarã şi creşte probabilitatea de
fracturã in timpul funcţiei.
Doi factori influenţeazã alegerea
tehnicii: tipul dintelui (daca este incisiv,
canin, premolar sau molar) şi cantitatea de
structurã coronarã dentarã ramasã. Ultimul
este probabil cel mai important indicator
de prognostic.
Un numar de tehnici diferite au fost
propuse pentru rezolvarea acestor
probleme, iar opiniile şi preferinţele sunt
variate. Datele experimentale au
imbunãtãţit întelegerea dificultaţilor
inerente în restaurarea dinţilor trataţi
endodontic. Acest capitol oferã o abordare
rationalã şi practicã a provocãrii.
Plan de tratament
Datoritã cariilor profunde sau a
bolii parodontale, îndepartarea dintelui
poate avea mai mult sens decât tratamentul
endodontic cu toate cã ocazional un astfel
de dinte, sever afectat, poate fi restaurat
dupã repoziţionare ortodonticã sau
rezecţie apicalã (fig 12-1; vezi de
asemenea fig. 16-7). Acest lucru trebuie
fãcut dacã pierderea dintelui va periclita
semnificativ funcţia ocluzalã a pacientului
sau planul total de tratament, mai ales când
implantul dentar nu este o opţiune. Decizia
de a trata dintele endodontic poate fi facutã
numai dupã ce a fost confirmatã
restaurabilitatea. Înainte de a fi restaurat,
dintele care a fost tratat endodontic,
trebuie evaluat cu grijã pentru urmatoarele:
-sigilare apicalã bunã
-farã sensibilitate la presiune
-farã exudat
- farã fistulã
- farã sensibilitate apicalã
- farã inflamaţie acutã
Obturaţia de canal incorectã trebuie
retratatã inaintea inceperii tratamentului
protetic fix. Daca ramân dubii in privinţa
corectitudinii, sau dacã dintele ramane
sensibil dupã retratament, el trebuie
observat pentru cateva luni, panã cand este
evident succesul sau eşecul tratamentului.
Dacã structura coronarã este in
mare parte intactã şi incarcarea este
favorabilã ,cu cât dinţii anteriori sunt mai
depãrtaţi de fulcrum decât molarii ( vezi
capitolul 4) o simplã obturaţie poate fi
plasatã in cavitatea de acces (fig. 12-2, A).
Oricum, dacã o cantitate substanţialã
lipseşte din coroana dintelui , o
reconstituire corono-radicularã este
indicatã. (vezi fig.12-2,B). Molarii care au
fost restauraţi cu amalgam sau rasinã
compozitã au nevoie rareori de pivot vezi
fig. 12-2,C si D).
Cu toate cã pivotul si coroana intr-
o singurã piesã, s-au fãcut odatã ,
asemenea proteze au numai interes istoric,
cu toate cã idea a fost reintrodusã pentru
restaurarea dinţilor posteriori cu design si
fabricare asistata pe computer
(CAD/CAM) a restauraţiilor ceramice.
Tipic, dentiştii utilizeazã tehnica in doi
paşi (fig.12-3) constând într-o initialã
plasare a pivotului si a reconstituirii
coronare , urmatã de plasarea coroanei
fabricatã separat. În trecut, se folosea de
obicei pivot metalic, dar cerinţele estetice
au crescut şi utilizarea pivotilor din fibrã
de sticlã si a celor din zirconiu ceramic ce
asigurã necesarul de retenţiea reconstituirii
coronare.
Figura 12-1 A și B, Un dinte grav
deteriorat poate fi uneori reţinut după
extruzie ortodontică (vezi Capitolul 6). C,
pivot cu cap retentiv montat. S-au folosit
elastice pentru extrudarea dintelui. D,
plasarea de pivot si reconstituire coronara
pe rădăcina extrudată. E și F, controlul
plăcii în jurul dantelui compromis
parodonal poate fi îmbunătățita după
separatie (vezi Capitolul 5). (E și F,
amabilitate Dr. H. Kahn.)
Reconstituirea coronara inlocuieşte
orice pierdere de structurã dentarã
coronarã ,permitând realizarea unei optime
preparaţii dentare. Prin urmare, forma
structurii dentare reziduale, în combinaţie
cu reconstituirea coronara, trebuie sã
rezulte o forma idealã pentru designul
preparaţiei ce a fost selectatã.(fig. 12-4).
Tipic, pivoţii prefabricaţi sunt
utilizaţi în doi paşi în asociere cu un
material plastic cum este rasina compozitã,
cimentul ionomer de sticlã, sau amalgam.
În primul rând se cimenteazã pivotul, apoi
se aplicã materialul pentru partea cornarã
a pivotului. Dupã ce se slefuieste
reconstiturea coronara a pivotului
impreunã cu structura coronarã dentarã
ramasã pana se ajunge la forma preparaţiei
doritã , se ia amprenta şi se fabricã coroana
Pivotul turnat trebuie sã fie uşor
subdimensionat, în comparaţie cu
preparaţia pe canal pentru aşezare internã
optimã; coroana in schimb, trebuie sã fie
uşor mai largã pentru o aşezare
optimã. Prin urmare, tehnicile in doi paşi
simplificã obţinerea unei adaptãri
marginale optime pentru ca rata de
expansiune a celor doua piese poate fi
controlatã individual. Un alt avantaj este
posibilitatea de refacere a coroanei, daca
este necesar, farã sa fie nevoie
indepartarea pivotului, care poate fi extrem
de dificil şi poate periclita prognosticul
dintelui. În final, realizând un pivot turnat
şi o coroanã separatã, se permite selectarea
unei cãi de plasare pentru coroana care
poate fi diferitã de cea selectatã pentru
pivot si partea lui coronarã. Acest lucru
este adesea de ajutor când dintele este
restaurat pentru a servi ca bont într-o
lucrare proteticã fixã.
Eşecuri clinice
Datoritã diferenţelor morfologice şi
funcţionale între dinţii anteriori şi cei
posteriori, ei trebuie trataţi diferit dupa
terapia endodonticã, în principal pentru cã
se aplicã diferite consideraţii de încãrcare.

Figura 12-2. A, Un dinte anterior
cu o coroană clinică intactă poate
fi restaurat cu o restaurare
compozită în cavitate de acces. B,
Când lipsește cea mai mare parte
a țesutului coronar, restaurarea
corono radicularã este indicată
pentru a obține un dinte optim
format pentru preparare. C și D,
La molari, o rășină compozită sau
se folosește obturaţie de
amalgam. Retenţie suplimentara
prin pivot este rar nevoie la
molari.
Figura 12-3Primul molar și al doilea
premolar au reconstituiri corono
radiculare. Observati marginile, situate
optim pe structură dinților, cervical de
reconstituirea turnata..
Figura 12-4 Al doilea premolar a fost
restaurat cu o restaurarea corono
radicularã turnata, în pregătire pentru
o coroanã metaloceramicã
. (Amabilitate Dr. R. Webber.)
Într-una din analizele retrospective
implicând 638 de pacienţi, investigaţiile au
evaluat 788 reconstituiri corono radiculare,
din care: 456 cazuri cu reconstituiri corono
radiculare turnate şi 332 restaurãri cu
pivoţi prefabricati ParaPost. În perioada de
patru- cinci ani de la cimentare, s-au
raportat eşecuri semnificativ mai mari la
barbaţi decât la femei şi rata eşecului de
trei ori mai mare la pacienţii mai bãtrâni de
60 ani decât la pacienţii mai tineri. Rata
eşecurilor la maxilar (15%) a fost de trei
ori mai mare decât rata eşecurilor la
mandibular (5%) şi cu mai mare prevalenţã
la incisivii laterali, canini si premolari
decât la incisivii centrali şi molari. Rata
eşecurilor, la restaurãrile de sub lucrarile
protetice fixe, a fost semnificativ mai
scazutã decât cea a restaurãrilor de sub
corone singulare. Mai târziu, s-a gãsit o
posibilã cauzã prin reducerea incãrcãrii,
rezultate in proteze fixe dentare. Nici o
corelatie nu fost evidentã intre eşec şi
inaltimea redusã marginalã a osului
incãrcãtor. Cazurile cu reconstituiri corono
radiculare expuse au avut o ratã a
eşecurilor uşor mai ridicatã fatã de
reconstructile cu amalgam. Aceste
observaţii au fost facute de Sorensen si
Martinoff. Torbjorner şi colegii sugereazã
cã restaurarile corono radiculare au
tendinţa de a fi utilizate mai des in cazul
dinţilor care deja prezintã o structurã
radicularã considerabil slabitã. Prin
urmare, indiferent de tehnica selectatã
pentru restauraţia ulterioarã, dinţii au
probabil deja înclinaţie cãtre eşec
Cantileverele distale par sã contribuie la
eşecul reconstrucţiilor corono radiculare pe
dinţii stâlpi trataţi endodontic, care sunt
suport pentru cantilever.
Cele mai multe eşecuri sunt
influenţate de încãrcare. În general, dacã se
creşte încãrcarea, rata eşecurilor pare sã
creascã concomitent. Eşecul evidentiat are
loc mai degrabã la încarcarea oblica a
dintilor decât la incãrcarea paralelã cu axul
lung . Asta sugereazã cã eşecurile clinice
au loc mai degrabã la încãrcãrile laterale.
Alegerea materialului pivotului poate
influenţa rata eşecurilor clinice: pivoţii din
fibrã de sticlã au oarecum rata eşecului
mai mare decât pivoţii metalici.
În planificarea restaurarii dinţilor
trataţi endodontic, practicianul trebuie sa
ţinã cont de rezistenta structurilor dentare
rãmase, analizand cu atenţie încarcarea pe
care o va suporta dintele restaurat.
Consideraţii pentru dinţii
anteriori
Dinţii anteriori trataţi endodontic
nu au nevoie întotdeauna de o coroanã
completã, excepţie fãcând cazurile când
materialul plastic de restaurare limiteazã
prognosticul (dacã dintele prezintã o
restauraţie din compozit proximalã fara
suport lingual de structurã dentarã) . Multi
dinţi intacţi functioneazã satisfãcãtor cu o
restauraţie din raşina compozitã (fig. 12-
2,A).Cu toate cã se crede in mod obisnuit
ca dinţii trataţi endodontic sunt mai fragili
sau mai slabi decãt dinţii vitali, acest lucru
nu a fost demonstrat experimental.
Oricum, conţinutul lor de umiditate poate
fi mai scăzut. Testele de laborator au aratat
ca dinţii anteriori trataţi şi cei netrataţi
endodontic au aceeasi rezistenta la
fractura. Cu toate acestea , fracturile
clinice au loc,si incercările făcute au fost
de a intarii dintele prin indepartarea unei
părţi de obturaţie de canal şi înlocuire cu
pivot metalic. În realitate, plasarea unui
pivot necesită indepartarea din structura
dentară adiacenta(cutia 12-1),care slabeste
dintele.
Cutia 12-1 Dezavantaje ale
utilizării de rutină a unui pivot cimentat:
-Plasarea pivotului necesită un timp
suplimentar de procedură.
• Pregătirea unui dinte pentru
acomodarea pivotului presupune
îndepărtarea structurii adiționale a dinților.
• Poate fi dificil să restaurați
dintele mai târziu, atunci când coroana
completã este necesară, deoarece stâlpul
cimentat poate nu a reușit să ofere o
retenție adecvată pentru nucleul material.
Pivotul poate complica sau preveni
viitorul tratament endodontic daca este
necesar
figura 12-5 ■ Distribuții
experimentale de stres într-un dinte tratat
endodontic cu un pivot cimentat. Când
dintele este încărcată, suprafața linguală
(A) este în tensiune, iar cea vestibulara
(B) este în compresiune. Cimentul este
amplasat central pivotul se află în axa
neutră (adică nu este în tensiune sau
compresie).(Redras din Guzy GE, Nicholls
JI: Comparație in vitro a dintilor tratati
endodontic intact cu si fara armatura
Endo-Post.J Prosthet Dent 42:39, 1979.)
BOX 12-1
Cimentarea pivotului intr-un dinte
tratat endodontic pentru a-i creste
prognosticul este destul de comun ca
procedura clinica, in ciuda numarului mic
de date care indică succesul. De fapt, un
studiu de laborator şi doua analize de stres
dezvaluie ca nu sunt intãriţi semnificativ.
Acest lucru poate fi explicat de ipoteza ca
atunci cand dintele este incãrcat, partea
facialã şi lingualã a suprafeţei rãdacinii se
afla sub tensiune mai mare fată de pivot
asupra caruia tensiunea interna este mai
mica, si astfel pivotul nu ajută la
prevenirea fracturii.( fig. 12-5). Rezultatele
altor studii, în orice caz, contrazic aceste
presupuneri. Pivotii cimentati pot limita
sau complica opţiunea de tratament
endodontic, dacă acesta aste necesar,
datorita dificultaţilor întalnite în
îndepartarea lui. In plus, daca distrugerea
parţii coronare adiţionalã pivotului are loc
dupã cimentarea pivotului, îndepartarea
acestuia este necesară pentru a oferii
suport adecvat pentru viitoarea parte
coronarã.
Din aceste motive , un pivot
metalic nu este recomandat pe diţii
anteriori care nu necesitã coroana de
acoperire completã. Acest lucru este
susţinut de studii retrospective care nu au
arãtat vreo imbunatãţire a prognosticului
pentru dinţii anteriori trataţi endodontic
restauraţi cu pivoţi. În alte sudii, plasarea
pivotului nu influenţeaza poziţia sau
unghiul de fracturã radicularã. Rapoartele
contradictorii, în orice caz, sugereazã ca
dinţii trataţi endodontic cãrora nu li s-au
facut coroane dupa obturaţii s-au pierdut
de şase ori mai multi decãt cei carora li s-
au fãcut coroane dupa obturaţii.
Discromiile in absenţa unei pierderi
semnificative de dinţi pot fi tratate mai
eficient prin albire decãt prin plasarea unei
coroane de acoperire, cu toate cã nu toti
dinţii pãtaţi pot fi albiţi cu succes.
Rezorbţia poate fi un efect nedorit pe dinţii
devitali. În orice caz, cãnd pierderea de
structurã coronarã dentarã este extinsã sau
dintele va servi ca bont pentru o protezã
dentarã fixã sau pentru o protezã partialã
mobilizabilã o coroanã dentarã este
obligatorie. Din canal trebuie derivate
retentia şi suportul, deoarece cantitatea de
dentina restanta dupa finalizarea
preparatiei pentru coroana de acoperire
este limitata. Acest rezultat, asociat cu
pierderea de structurã internã dentarã
necesarã pentru tratamentul endodontic,
cauzeazã formarea de pereti remanenţi
subţiri şi fragili( fig. 12-6), ce necesita
reducerea lor în înalţime.
Consideratii pentu dinţii
posteriori
Dinţii posteriori sunt subiectul unei
înãrcãri mai mari fata de dinţii anteriori
pentru cã ei sunt situati mai aproape de axa
orizontalã transversalã. Aceasta, asociatã
cu morfologia lor caracteristicã (au cuspizi
care pot fi fracturaţi), îi face mai
susceptibili la fracturã. Remodelarea
ocluzalã reduce forţele laterale in timpul
mişcarilor de excursie. Cu toate acestea,
dinţii trataţi endodontic trebuie sã
benefcieze de acoperirea cuspizilor pentru
a preveni fracturile datorate forţelor
masticatorii. Posibile excepţii fac
premolarii mandibulari şi primii molari
care au intacte crestele marginale şi
cavitãţi de acces conservatoare care nu
sunt supuse unor forţe ocluzale
excesive(dezocluzia posterioarã in
conjuncţie cu activitate muscularã
normalã).
 FIGURA 12-6 ■ Secțiune
transversală printr-un incisiv central. linia
punctată indică conturul dintelui original
înainte de preparare pentru o restaurare
metal-ceramică. Chiar și cu reducere
minimă pentru restaurarea extracoronală,
peretele bucal este slăbit și nu ar putea
susține cu succes o proteză.peretele
lingual ascuțit ar complica fabricarea
modelului.
Acoperirea completã este
recomandatã la dinţii care au un mare risc FIGURA 12-7 ■ A, molar premolar
de fracturã. Aceasta este valabil mai ales la mandibular și molar cu separaţie cu
premolarii maxilari, care s-au dovedit a restaurări de post reconstituire corono
avea rate de esec destul de mari dacã douã radicularã. B, cu trei unități cerate
sau trei suprafeţe au fost restaurate cu proteză dentarăfixã (FDP). C, FDP s-a
amalgam. Acoperirea completã dã cea mai cimentat pe loc. (Curtoazie Dr. F. Hsu.)
bunã protecţie împotriva fracturii pentru cã
dintele este complet incercuit de Principiile preparãrii dentare
restauraţie. În orice caz, cãnd se utilizeazã
Multe din principiile prepararii
o coroanã metalo ceramicã, este necesarã
dentare discutate in capitolul 7 se aplicã
reducerea suplimentarã a dintelui, ceea ce
pentru preparatia dintelui tratat
slabeşte structura dentarã ramasã. În
endodontic, cu toate cã existã concepte
general, cãnd sa produs o pierdere
suplimentare care trebuie intelese in ordine
semnificativã din coroana dintelui, este
pentru evitarea eşecului.
nevoie de un pivot turnat (fig.12-7) sau o
reconstituire cu amalgam. Conservarea structurii dentare
Preparaţia canalului
Cãnd spaţiul pentru pivot este
creat, trebuie indepãrtat din canal doar o
parte minimã din structura dentarã(fig. 12-
8). O excesivã largire poate perfora sau
slabi rãdãcina, care apoi se poate fractura
in timpul cimentãrii pivotului sau in timpul
functiilor. Grosimea dentinei remanente
este prima variabila in rezistenţa la fracturã Apical seal
Minimal enlargement
a rãdãcinii. Testul impactului experimental Length
pe dinţi cu pivoţi cimentaţi de diferite Stop
Antirotation
diametre aratã cã dinţii cu pivoţi(1,8-mm) Margin extension
groşi (pereţi dentinari subţiri)se fractureaza
mult mai uşor decãt dinţii cu pivoţi
subţiri(1,3-mm) ,( pereţi dentinari groşi) 1

Analiza stresului fotoelastic 3

confirmã cã stresul elastic este redus la
pivoţii subţiri. Rãdãcina poate fi comparatã
cu un inel: rezistenţa unui inel este
proporţionala cu diferenţa dintre razele
sale interne si externe la puterea a patra .
Asta implica ca rezistenţa unei radãcini
preparate derivã din periferia ei şi nu din
interior, astfel ca un pivot de o grosime
rezonabilã nu ar trebui sã slabeascã
semnificativ rãdãcina. Cu toate acestea,
este dificil de lãrgit uniform canalul
rãdãcinii, a analiza cu acurateţe cãt din
structura dentarã a fost îndepãrtatã şi cãt
de groasã este dentina rãmasã. Multe
rãdãcini sunt mai inguste meziodistal decãt
vestibulolingual şi de multe ori au
concavitãţi proximale care nu pot fi vazute
pe radiografie periapicalã. In testele de
laborator, multe fracturi radiculare au
originea la nivelul acestor concavitaţi
unde grosimea dentinei rãmase este
minima. Prin urmare, canalul rãdãcinii
trebuie lãrgit doar pentru a permite
pivotului sa se potriveascã cu acurateţe in
timp ce rezistenţa si retenţia sunt asigurate.
De-a lungul lungimii spaţiului aferent
pivotului, largirea canalului trebuie sã
depãşeascã cu un numar sau doua de ace
endodontice diametrul maxim al
preparatiei canalului pentru tratamentul
endodontic. Din cauza sigiliului apical
menţinut, şi pozitia mai coronarã a
spaţiului aferent pivotului, pentru a realiza
acest lucru trebuie sã se foloseascã o
dimensiune a instrumentului de lãrgire
mult mai mare decãt cea utilizatã in timpul
tratamentul endodontic(.fig12-9)
2
6
6 5
4
FIGURA 12-8 ■ Secțiune
faciolinguală printr-un incisiv
centralmaxilar pregătit pentru o
restaurare corono radiculara. Şase
caracteristici ale proiectării de succes: 1,
adecvat sigiliu apical; 2, extinderea
minimă a canalului (nu au mai rămas
scăderi); 3, lungimea corespunzătoare a
pivotului; 4, oprire orizontală pozitivă
(pentru a minimiza înfundarea); 5, perete
vertical pentru a preveni rotirea (similar
cu o cutie); și 6, extinderea marjei de
restaurare finală la sunet structura
dintelui.
Prepararea ţesutului coronar
Dinţii trataţi endodontic au o
pierdere de structura dentarã din multe
motive: ca rezultat al ca proceselor
carioase, datoritã dimensiunilor
restauratiilor anterioare sau in timpul
preparatiei cavitãţii de acces in vederea
tratamentului endodontic. În orice caz,
dacã se foloseşte un pivot turnat, este
necesarã reducerea interna pentru
eliminarea retenţiilor din camera pulparã şi
a pereţilor interni pentru adaptarea
reconstrucţiei corono radiculare, si
reducerea externã pentru adaptarea
coroanei de acoperire. Acest lucru poate
lăsa pereți subțiri si înalti și foarte puțin
dentinã coronara. Ar trebui depuse toate
eforturile pentru a salva o mare parte din
structura coronară a dinților, deoarece,
acest lucru ,este posibil sã ajute la
reducerea concentrațiilor de stres la nivelul
marginii gingivale.23 Cantitatea de
structură dentara rămasă este probabil cel
mai important factor de prognostic pentru
succesul clinic. Cu toate acestea, atunci
când este planificat un pivot turnat , peretii
restanti trebuie să aibă o integritate
structurală adecvată pentru a preveni
fractura acestora în timpul probei și a Figura 12-10 A, este de preferat să
evaluarii acestuia. Adesea, asta înseamnă se mențină cât mai mult posibil din
că pereții trebuie să fie scurtați pentru a structura coronalã a dintelui , dacă este o
asigura rezistența. Dacă rămân mai mult bună și rezonabilă rezistentã . B, Cariile
de 2 mm de structură coronarã dentarã extinse au dus la pierderea tuturor
designul pivotului are probabil un rol structurii coronare a dinteluil. Acest
limitat în rezistența la fractură a dintelui lucru este mai puțin de dorit decât situația
restaurat. în A deoarece forțele mai mari sunt
transmise la rădăcină.

Figura 12-9 Utilizarea unui pivot

prefabricat presupune lărgirea canalului
cu una sau două dimensiuni de numere
pentru a obține o potrivire bună la un
nivel prestabilit în adâncime. A, incorect;
pivotul prefabricat este prea îngust.B,
incorect; pivotul prefabricat nu se extinde
la nivelul sigiliului apical . C, corect;
pivotul prefabricat este montat prin
mărirea usoara a canalului.
Reducerea coronară la nivel
gingival înainte de fabricarea unei
restaurari corono radicularã, a fost odată
comună și de rutină, acum este o tehnica
slabă și trebuie evitatã (Fig. 12-10).
Figura 12-11 Extinderea unui
preparatii apical creează o ferulã și ajută
la prevenirea fracturii unui dinte tratat
endodontic în timpul funcției. A,
Pregătirea cu o ferulă (săgeți).
B,Pregătire fără ferulã
Extensia axială a coroanei de
acoperire apical de structura dentara lipsă
oferă ceea ce este cunoscut sub numele de
restaurare cu ferulă, care este definit ca o
bandă sau un inel metalic utilizat pentru a
se potrivi rădăcinii sau coroanei unui dinte
(Fig. 12-11), spre deosebire de o coroanã
care abia încercuiește reconstituirea
coronara. Acest lucru este gândit pentru a
ajuta la intarirea structurii dentare
restarnte, prevenind simultan fractura
radacinii în timpul funcţiilor.26-28 Deși
există dovezi că păstrarea cât de mult din
structura coronarã a dintelui crește
prognosticul, este mai puțin clar dacă
acesta este îmbunătățit prin crearea unei
ferule la nivelul unui dinte deteriorat
excesiv ce beneficiaza de o alungire
coronara chirurgicala. În această din urmă
împrejurare, deși alungirea coroanei
permite fabricarea unei coroane de
acoperire cu efect de ferul, duce de
asemenea, la un raport coroana - radacina
mult mai puțin favorabil și, prin urmare,
creșterea efectului de pãrghie la nivelul
rădăcinii în timpul funcției (Fig. 12-12).
Un studiu de laborator a arătat că
obtinerea unei ferule prin alungirea
chirurgicala coronara are ca rezultat un
dinte restaurat mai slab. În comparație,
crearea unei ferule prin extrudare
ortodontică poate fi preferată deoarece
chiar dacă rădăcina este efectiv scurtatã,
coroana nu este alungită (vezi Fig. 12-12,
B) ceea ce duce la un raport coroana-
rădăcină mai favorabil. Fig 12-12 Efectul preparatiei spre
apical asupra raportului coroana
rădăcină r A, Schema unui dinte premolar
intens deteriorat.Extensia apicală a marjei
gingivale ar acoperi pe lățimea biologică
(vezi Capitolul 5). Acest preparat nu are
ferulă. C, lungimea coroanei; R, lungimea
rădăcinii B, Crearea unei ferule cu
Extrudarea ortodontică reduce lungimea
rădăcinii (R '), în timp ce coroana
lungimea rămâne neschimbată. C,
Lungirea coroanei chirurgicale (vezi Fig.
6-21) reduce, de asemenea, lungimea
rădăcinii (R '), dar crește lungimea
coroanei (C ′). Aceasta duce la un raport
coroană rădăcină mult mai puțin
favorabil, care poate, de fapt, slăbi
restaurarea. (Amabilitate Dr. A. G.
Gegauff. De la Gegauff AG: Efectul
prelungirii coroanei și amplasarea
ferulului la defectarea sarcinii statice a
restaurarilor coronoradiculare turnate
cimentate J Prosthet Dent 84: 169, 2000.)
 Forma de retenţie
Dinţii anteriori
O coroană anterioară și restaurarea
corono radicularã sunt deseori dislocate
simultan ca rezultat al formei de retenție
inadecvate a preparaţiei dintelui.15,30
Convergența labiolinguală normală a
dintilor anteriori, împreună cu
dimensiunea mai mică a acestora,
complică realizarea unei preparatii
retentive. Retentivitatea pivotului este
afectată de geometria preparaţiei, lungimea
, diametrul , textura suprafeței pivotului și
agentul de cimentare.
Pregătirea Geometriei. Unele
canale, în special în incisivii centrali
maxilari, au o secţiune aproape circulară
(vezi Tabelul 12-4). Acestia pot fi
preparati cu o freza burghiu sau reamer
pentru a asigura o cavitate cu pereți
paraleli sau o conicitate minimala, care
permite utilizarea unui pivot prefabricat cu
dimensiunea și configurația
corespunzătoare. Invers, canalele cu
secțiuni eliptice trebuie pregătite cu o
1200 conicitate mica (de obicei 6 - 8 grade)
pentru a asigura retentia adecvata , si a
1000 elimina retenţiile nedorite. Acest lucru
este analog cu un preparat extracoronal
800
(vezi Capitolul 7). La preparaţiile
600 extracoronare, retenția crește rapid odată
cu reducerea conicitatii verticale a
400 peretilor. (vezi Capitolul 7).
Tapered ParaPostRadixFlexi-PostKurer
200 În mmconformitate
Length 8 mm; diameter 1.5-1.65 cu această
cemented with zinc phosphate
explicație, testele de laborator au confirmat
0
că pivoţii cu laturile paralele sunt mai
retentivi decât pivoţii conici, în timp ce
pivoţii infiletaţi care implică activ dentina
radiculară sunt cei mai multe retentivi
(Fig. 12-13). Aceste comparații sunt
relevante numai dacă pivotul se potrivește
corect canalului rădăcinii, deoarece
retenția este proporțională cu aria
suprafaței totale. Sistemele de pivoti
circulari cu laturile paralele sunt eficiente
numai în porțiunea cea mai apicală a
spațiului aferent pivotului, deoarece
majoritatea preparaţiilor pentru pivot sunt
considerabil efilate în jumătatea ocluzală.
În mod similar, când canalul radicular este
eliptic, un pivot paralel nu este eficient cu
excepția cazului în care canalul este
considerabil extins, ceea ce ar face sa
slăbeascã semnificativ rădăcina în mod
inutil (Fig. 12-14)
Deși retenţia poate fi sporită în
continuare prin utilizarea un pivot cu filet,
care se înșurubează în dentină, această
procedură nu este recomandat din cauza
stresului rezidual ce apare in dentinã. Dacă
se folosește această procedură, totuși,
pivotul cu filet trebuie să fie „sprijinit”
pentru a asigura pasivitatea; altfel,
rădăcina se va fractura.
Lungimea pivotului. Studiile au
arătat ca odata cu cresterea lungimii creste
si retentia pivotului. Cu toate acestea,
relația nu este neapărat liniarã (Fig. 12-
15). Un pivot care este prea scurt va eșua
(Fig. 12-16), în timp ce unul care este prea
lung va afecta sigilarea obturaţiei de canal
sau creşte riscul de perforare radicularã
cãnd treimea apicalã de este curba sau
conica.(fig. 12-17)
Figura 12-13 Comparație
de forțe necesare pentru a
elimina diferite sisteme de
pivţii prefabricaţi. (Redras
din Standlee JP, Caputo
AA: proprietățile retentive
și de distribuire a stresului
filetelor despicate dibluri
endodontice. J Prosthet
Dent 68: 436, 1992
 lungimii, diametrului șidesignului) J
Prosthet Dent 39: 401, 1978.

FIGURA 12-14 ■ Folosirea unui pivot

lateral în paralel într-un canal conic
necesită o lărgire considerabilă a
spațiului protetic, ceea ce poate slăbi
semnificativ rădăcina. (Amabilitate Dr. R.
Webber.)

FIGURA 12-15 ■ Efectul profunzimii

înglobării unui pivot asupra capacității
sale de retenție. (Date de la Standlee JP,
și colab.: Păstrarea endodonticului

FIGURA 12-16 ■ Secțiuni longitudinale
labiolinguale prin incisivul central
maxilar. A, Cu un pivot cu lungimea
corectă, forța (F) aplicată lângă marginea
incizală a coroanei generează un cuplu
rezultat (R). B, când pivotul este prea
scurt, acest cuplu este mai mare (R ′), ceea
ce crește posibilitatea unei fracturi de
rădăcină.
Orientările absolute pentru lungimea
optimã a pivotului sunt greu de definit
(tabelul 12-1). În mod ideal, pivotul ar
trebui să reziste cât mai mult timp fără a
pune în pericol sigiliul apical, rezistența
sau integritatea structurii radiculare
restante. Majoritatea textelor endodontice
pledează pentru menținerea unui sigiliu
apical de 5 mm. Cu toate acestea, dacă un
pivot este mai scurt decât inaltimea
coronară a coroanei clinice a dintelui,
prognosticul este considerat nefavorabil,
deoarece stresul este distribuit pe o
suprafață mai mică, ceea ce crește
probabilitatea fracturii radiculare. O
rădăcină scurtă și o coroanã clinicã înalta
prezintă clinicianului dilema de a
compromite mecanica, sigiliul apical sau
ambele. În asemenea condiții, un sigiliu
apical scurtat la un minimum de 3 mm este
considerat acceptabil.
Diametrul pivotului.Creșterea
diametrului pivotului in încercarea de a
crește retenția nu este recomandată
deoarece câștigul retentiv este minim și
rădăcina rămasă este slăbitã inutil. Deși un
grup de anchetatori a raportat că diametrul
crescut al pivotului duce la retenție
crescută, alte rapoarte nu au confirmat
asta.31,32 Dovezile empirice sugerează că
prognosticul per ansamblu este bun atunci
când diametrul pivotului nu depășește o
treime din diametrul secțiunii transversale
a rădăcini.
Textura de suprafață a pivotului.
Un pivot cu filet sau rugos este mai
retentiv decât unul neted, și canelarea
controlatã a pivotului și a canalului
radicular (Fig. 12-18)l crește considerabil
retentia unui pivot conic.
Agentul de cimentare. În ceea ce
privește cimenturile traditionale pe bazã de
apã, alegerea agentului de cimentare pare
să aibă efect mic asupra retentiei pivotului
sau a rezistenței la fractură a dentinei. Cu
toate acestea, cimenturile adezive
rasinice(vezi Capitolul 30) au potențialul
de a îmbunătăți performanța restaurării
corono radiculare; studii de laborator au
arătat o retenție îmbunătățită. Cimenturile
rășinice pot să fie indicate dacă un pivot
este decimentat. Cimenturi cu rășini sunt
afectate de substanțele de obturatie
radiculara ce conțin eugenol, care trebuie
îndepărtat prin irigare cu etanol sau prin
gravare cu 37% acid fosforic pentru ca
adezivul sa fie eficient. Adezivitatea rășinii
în canalul rădăcinii s-a dovedit a fi
eficienta, dar poate sã scadã în timp.
Fosfatul de zinc și cimentul ionomer de
sticlă au proprietăți retentive comparabile,
în timp ce policarboxilatul şi cimenturile circumferențială de structura dentara cu
din rășină compozită sunt sub cele conicitate restrânsă de aproximativ 2 mm,
anterioare . Unele cimenturi cu rășini și reconstituirile coronare pot fi aplicate din
ionomeri de sticlă au a demonstrat o rășină compozită sau din amalgam
retenție semnificativ mai mare decât condensate direct în cameră.
cimenturile raşin-ionomere, deci alegerea
agentului de cimentare poate deveni mai
important cand pivotul care are o adaptare
slabă în interiorul canalului. Un pivot
turnat trebuie refacut dacă există
balansare, rotire sau clãtinare la proba
acestuia.
Dinţii posteriori
Pivoţii relativ lungi cu secțiune
circulară oferă retenție și sprijin bun pentru
dinții anteriori, dar pivoţii lungi trebuie
evitaţi la dinții posteriori, care deseori au
rădăcini curbate și canale eliptice sau în
formă de panglică (Fig. 12-19). Pentru
acești dinți, retenția este mai bine furnizatã
de doi sau mai mulţi pivoţi relativ scurţi în
canale divergente. Când amalgamul este
utilizat ca material principal, acesta poate
să fie condensat în jurul pivoţilor metalici
cimentaţi sau direct în spațiile radiculare
scurte. Dacă o cantitate rezonabilã de țesut
coronar rămâne, utilizarea unui singur
pivot metalic care este cimentat în cel mai
mare canal poate oferi retenție adecvată
pentru materialul de reconstituire. Când
raman mai mult de 3 -4 mm de structură
coronară dentara cu grosime rezonabilã a
peretilor restanti, utilizarea unui pivot FIGURA 12-17 ■ A, lungimea corectă a
radicular pentru retentie nu este necesara, pivotui. B, Pivotul este prea scurt;
și evitand preparatia pentru pivot se reduce consecințele sunt retenția inadecvată și
riscul de perforație. Atunci când un pivot riscul crescut de rădăcina fracturatã. C,
nu este utilizat, camera trebuie să furnizeze Aceşti pivoţi sunt prea lungi, punând în
retenție adecvată pentru materialul de pericol sigiliul apical.
reconstituire dentara. Poate să fie
avantajoasă pregătirea mai multor pivoţi
divergenţi scurţi, spații în care materialul
folosit se extinde. Utilizarea canalelor de
retentie pot oferi rezultate bune, deși odată
aplicata o coroană de acoperire, rezistenta
dintelui nu este influențată dramatic de
diferențele tehnice. La nivelul
premolariilor si molarilor mandibulari, cu
o cantitate de structură dentarã coronarã
restanta acceptabila, cu o banda cervicală

FIGURA 12-18 ■ Efectul șanțului
orizontal asupra retenției pivoţilor conici.
NS, Nu este semnificativ. (Redras din lemn
WW: retenți de pvoţi în dinți cu pulpe non-
vitale. J Prosthet Dent 49: 504, 1983.)
FIGURA 12-19 ■ Când pregătiți dinții
posteriori pentru retenţie intracoronalã,
practicantul trebuie să fie atent pentru a
evita perforația,mai ales pe suprafața
distală a rădăcinilor mesiale și a
mesialuluisuprafața rădăcinilor distale,
unde în mod normal este structura
reziduală a dinților cea mai subțire și
unde concavitățile sunt deseori prezente .
Forma de rezistenţã
Distribuţia stresului
Una dintre funcțiile unei restaurări
corono radiculare este să îmbunătățeascã
rezistența la forțele laterale prin
distribuirea pe o suprafață cât mai mare
posibil. In orice caz, rădăcinile sunt slăbite
de o pregătire internă excesivă și riscul de
eșec crește. Proiectarea pivotului trebuie sa
aibã în vedere distribuirea cât mai
uniformă a fortelor. Pivoţii din fibră de
sticlă au un modul elastic (flexibilitate)
similar cu modului de elasticitate al
dentinei și, prin urmare, rezultă
concentrații mai mici de stres fata de cele
dezvoltate de pivoţii metalici sau ceramici;
acest concept este denumit monobloc.
Influența designului pivotului
asupra distribuției stresului a fost testat cu
materiale fotoelastice,(22,34,51-53)
senzori de tensiune(54,55) și analiza
elementelor finite.(56,57) Deși intotdeauna
deciziile clinice luate pe baza rezultatelor
studiilor in vitro sunt o provocare, au fost
trase urmatoarele concluzii:
• Cele mai mari concentrații de stres se
găsesc la marginea preparatiei, în special
interproximal și la nivelul apexului.
Dentina trebuie conservată în acestea zone,
dacă este posibil.
• Stresurile sunt reduse pe măsură ce
lungimea pivotului crește.
• Pivoţii cu fetele laterale paralele pot
distribui mult mai uniform fortele decât
pivoţii conici, care pot avea un efect de
pană. Cu toate acestea, pivoţii paraleli
intensifica tensiunile la nivelul apexului.
• Unghiurile ascuțite trebuie evitate,
deoarece acestea intensifica tensiunile în
timpul încărcării.
• Stresul ridicat poate fi generat în timpul
introducerii, în special de pivoţi cu laturile
paralele si netede, care nu au nici un
orificiu de refulare a cimentului.
• Pivoţii infiletaţi pot crește concentrațiile
de stres în timpul introducerii și încărcării,
dar a fost arătat că distribuirea stresului se
face în mod uniform dacă pivoţii sunt
deşurubaţi o jumătate de tură. (40)
• Stratul de ciment duce la un stres mai
uniform asupra rădăcinii, si la o
concentratie de stres scazută
• pivoţii din fibră de sticlă duc la stresuri
mai mici în timpul testãrii in vitro, cu
eșecuri mai puțin catastrofale: totuși pot
apărea fracturi în pivoţi și nu în structura
dintelui rãmasă.(58)
Rezistenţa la rotaţie
Pentru a reduce riscul decimentării,
este important ca geometria preparatiei sã
împiedice un pivot cu o secțiune
transversală circularã sã se roteascã în
timpul funcției (Fig. 12-20).
De obicei, acest lucru nu prezintă
o problemă atunci când structura coronarã
restantã a dintelui este suficientă deoarece
un perete vertical coronar previne rotirea.
Unde dentina coronară a fost complet
pierdutã, un mic sant plasat în peretele
canalului poate servi ca element
antirotațional. Santul este plasat in zona
unde grosimea radacinii este cea mai mare,
de obicei pe supafata sa linguala. Intr-un
mod alternativ, rotatia poate fi prevenita
printr-un pin auxiliar introdus in radacina.
Rotatia unui pivot cu filet poate fi
prevenita(33) prin prepartia unei cavitati
mici in care se va condensa amalgam dupa
ce pivotul este cimentat.
FIGURA 12-20 ■ Rezistența de
rotație într-o zonă deteriorată a dintelui
poate fi obținutã prin prepararea unei
mici caneluri în canal. Aceasta trebuie să
fie pe calea plasării reconstituirii corono
radiculare.
Proceduri
Preparaţia dentarã
Prepararea pentru dinții tratați
endodontic este o operație în trei etape:
1. Îndepărtarea materialului de
obturaţie rădicularã pe o adâncime
adecvată
2. Mărirea canalului
3. Pregătirea structurii coronare a
dinților.
Indepãrtarea materialului de
obturaţie
Canalul rădăcinii este complet
umplut pentru a se asigura sigilarea
canalelor laterale; apoi este făcut spaţiu
pentru un pivot. In cazul in care canalul
este umplut cu un pin de argint de lungime
completă, un pivot nu poate fi plasat și
deci pinul trebuie eliminat iar dintele re-
tratat cu gutapercã. Nu este recomandabil
să scurtați pinii de argint cimentati anterior
deoarece infiltrarea va rezulta chiar dacă se
indeparteaza o porțiune mică. (59, 60)

FIG
URA 12-21 ■ Gutaperca poate fi
îndepărtată
din canal cu ajutorul unui plug endodontic
încălzit (A și B) sau cu un burghiu fără
tăiere, cum ar fi un burghiu de răsucire
Gates Glidden (C). Pentru a paraleliza
peretele spațiului (cu un opritor de
cauciuc) se poate folosi un burghiu
răsucitor ParaPost (D) asigurați precizia
adâncimii preparatului). (A și B,
amabilitate Dr. D. A. Miller.)
Douã metode sunt utilizate frecvent
pentru îndepãrtarea gutapercii.(fig. 12-21):
1.se utilizeazã un Plugger endodontic
incãlzit şi 2. folosind un instrument
rotativ, uneori în asociere cu agenți
chimici. Deși este consumatoare de timp,
metoda plugger-ului endodontic încălzit
este preferatã deoarece elimină
posibilitatea ca instrumentul rotativ sã
deterioreze accidental dentina.
Dacă este convenabil, gutaperca
poate fi îndepărtată cu un condensator
încălzit imediat după obturație. Acest lucru
nu perturba sigiliul apical. Această metodă
oferă avantajul suplimentar de a permite
operatorului să lucreze într-o zonă în care
anatomia canalului radicular este încă
familiară.
Procedura este următoarea:
1. Înainte de a îndepărta gutaperca,
calculați corespunzător lungimea pivotului.
Ar trebui să fie adecvat pentru retenţie și
rezistență, dar nu atat de lung pentru a
slăbi sigiliului apical. Ca ghid, faceți
lungimea pivotului egală cu înălțimea
coroanei anatomice (sau a două treimi din
lungimea rădăcinii), dar lăsați 5 mm de
gutapercã apicală. Pe dinții scurti, nu este
posibil să îndepliniti ambele conditii, iar în
aceste condiții trebuie făcut un compromis.
Este necesar un minimum absolut de 3 mm
de obturaţie apicală. Dacă acest lucru nu
poate fi obținut în timp ce pivotul rămâne
foarte scurt, prognosticul dintelui este slab
și extracția poate fi cea mai bună alegere
de tratament.
2. Dacă este posibil, se evita
lungimea apicala de 5 mm, unde
predomina curburile şi canalele laterale.
Valorile medii pentru lungimile coroanei și
ale rădăcinii sunt prezentate în tabelul 12-2
.Dacă lungimea de lucru a canalului este
cunoscută, lungimea dorită a spațiului
aferent pivotului poate fi determinată cu
ușurință. Prin urmare, punctul de referință
incizal sau ocluzal utilizat în timpul
obturației nu trebuie pierdut deoarece are
ca urmare îndepărtarea prematura a
structurii coronare dentare.
 3. Pentru a preveni aspirația unui
instrument endodontic, aplicați o digã de
cauciuc înainte de a pregăti spațiul pentru
pivot.
4. Selectați un condensator
endodontic suficient de mare pentru reține
bine căldura, dar nu atât de mare încât se
atingã pereții canalului.
5. Marcați-l la lungimea
corespunzătoare (în mod normal
endodontic- lungimea de lucru, −5 mm),
încălziți-l și plasaţi-l in în canal pentru a
înmuia gutaperca.
6. Dacă gutaperca este veche și și-a
pierdut o mare parte din termoplasticitate,
folosiți un instrument rotativ; asiguraţi-vã
că urmează gutaperca și nu se angajează în
dentină, care determină o perforație a
rădăcinii (pentru aceast motiv,
instrumentele de mare viteză și frezele
conventionale tip burghiu sunt
contraindicate). Exista instrumente
speciale pentru preparatia de pivot. (Fig.
12-22). Frezele Peeso Reamer și Gates
Gliden sunt adesea utilizat în acest scop.
Freza Gates Gliden are capul taietor sub
forma de minge de fotbal, convexă, ce are
des ca rezultat mici devieri în peretele
spațiului aferent pivotului. Aceste devieri
sunt evitate cu cea mai cilindricã freza în
formă de burghiu Peeso Reamer. Ambele
sunt considerate instrumente sigure,
deoarece niciunul nu este tăiator in varf.
Fricțiunea generată între umplutură și
vârful frezelor tip burghiu înmoaie
gutaperca, si permite instrumentului
rotativ sã urmăreascã canalul cu o
predictibilitate rezonabil. Într-o comparație
a instrumentelor rotative,(63) anchetatorii
au concluzionat că frezele Gates Gliden s-
a conformat mai mult canalului original în
mod consecvent fara de forajul facut cu
ParaPost, care este un instrument taietor in
varf. Acesta din urmă ar trebui să fie
utilizat numai pentru a paraleliza pereții
preparatiei pentru pivot. Aceste
instrumente rotativce pot genera o cantitate
de caldura considerabila, în special în
timpul preparatiei cu ParaPost. (64) De
importanță: Sa nu folosiți niciodata
instrumente cu varf taietor pentru a câștiga
lungime deoarece se obtine perforatia
radacinii.
7. Dacă utilizați un instrument
rotativ, alegeți unul ceva mai îngust decât
diametrul canalul.
8. Asigurați-vă că instrumentul
urmează calea gutapercii si nu taie dentina.
In multe cazuri, doar o parte din obturaţia
canalului radicular trebuie să fie scoasă cu
un instrument rotativ, iar restul poate fi
îndepărtat cu condensatorul încălzit.
9. Când gutaperca a fost scoasă
pana la adâncimea corespunzătoare,
modelați canalul după cum este necesar.
Acest poate fi realizat cu un ac endodontic
sau cu o freza burghiu la viteză mică. În
această procedură, retenţiile sunt
eliminate , iar canalul este pregătit pentru a
primi un pivot corespunzător fără o lărgire
excesivă a canalului. Acele endodontice
sunt o abordare conservatoare pentru
modelarea pereților canalului și
îndepărtarea simultanã a oricăror mici
resturi reziduale din cameră. Dacă se
dorește un pivot cu fețe paralele, se poate
folosi o freză tip burghiu de răsucire la
viteză mică, de dimensiuni potrivite, setat
pe aceeași lungime cu cea mai recentă
freza Peeso Reamer folosită.
Pivotul nu trebuie să aibă un
diametru mai mare de o treime(1,65) din
diametrul rădăcinii, iar aceasta sa aibă
pereți cu grosimea de cel puțin 1 mm
circumferențial. Evident, pentru a lua
decizia cu privire la diametrul adecvat al
pivotului, cunoașterea dimensiunilor medii
ale rădăcinii este important. Acestea au
fost calculate(66) și sunt prezentate în
tabelul 12-3. Cunoașterea sectiunii
canalului radicular este, de asemenea,
semnificativă în selecția pivotului. Pivoţii
prefabricati sunt circulari în secțiune
transversală, dar multe canale radiculare
sunt eliptice, ceea ce face reducerea
uniformă imposibilã cu o freză burghiu.
Tipurile de canale sunt prezentate in
tabelul 12-4

FIGURA 12-22 ■ Instrumente
utilizate în mod obișnuit pentru
îndepărtarea gutapercii și mărirea
canalului. A, plug-uri endodontice, de
două dimensiuni Perforatoare Peeso
Reamer cu exerciții de răsucire
corespunzătoare și ac endodontic. Ața este
atașată la ac ca măsură de precauție.B,
burghie răsucitoare ParaPost, corespund
ca mărime unui pin de aluminiu utilizat
pentru fabricarea restaurărilor provizorii,
un pin din plastic pentru modele, și un
pivot din oțel inoxidabil sau din titan.
(Amabilitate Dr. J. A. Nelson.)
Lãrgirea canalelor
Înainte de lãrgirea canalului,
trebuie ales tipul recunstituirii corono
radiculare.
Avantajele și dezavantajele
diferitelor tipuri de pivoţi sunt rezumate în
tabelul 12-5. Pentru că niciun sistem nu
este universal aplicabil, familiarizarea cu
mai mult de o tehnica este un avantaj
semnificativ. Pivoţii prefabricati variază
foarte mult ca formă și dimensiune, si au o
radiopacitate variabilă care pot ajuta la
identificarea lor pe radiografii (Tabelul 12-
6; fig. 12-23 și 12-24).
Pivoţii prefabricaţi sunt listaţi în
funcție de diametru în tabelul 12-7. Sunt
recomandaţi pivoţii prefabricaţi cu fețe
paralele pentru canalele radiculare
preparate conservator în dinții cu rădăcini
cu secțiune circulară. Canalele excesiv
preparate (adică, cele găsite la tineri sau
după re-tratamentul unui eșec endodontic)
sunt cel mai eficient gestionate cu un pivot
personalizat. Cu toate acestea, fiecare
situație ar trebui evaluatã după propriile
sale beneficii.
Pivoţi prefabricaţi. Mulţi pivoţi
prefabricaţi sunt disponibili în kituri care
includ instrumente rotative pentru
pregătirea spațiului care corespund ca
mărime cu pivoţii. Alternativ, unii dintre
aceşti pivoţi sunt fabricaţi pentru a se
potrivi cu dimensiunile standard ale acelor
endodontice.
1. Măriți canalul cu una sau două
dimensiuni cu un burghiu, ac endodontic
sau un reamer care se potrivește cu
configurația pivotului (Fig. 12-25). Cand
folosiţi instrumente rotative, alternaţi
între freze Peeso Reamer si freze burghiu
care corespund in marime. Câștigaţi din
lungime prin gãurire cu Peeso Reamer,
apoi faceți pereții paraleli cu freza burghiu
cu răsucire.
2. Folosiți un pivot prefabricat care se
potrivește cu instrumente endodontice
standard. Un pivot conic se conformează
mai bine canalului decât un pivot paralel,
și necesită mai puțin îndepărtare a dentinei
pentru a obține o potrivire adecvată. Cu
toate acestea, este mai puțin retentiv și are
ca rezultat concentrații mai mari de stres,
deși retentia poate sã fie îmbunătățit prin
preparatia controlată a pivotului.
3. Aveți grijă să nu eliminați mai multă
dentină de la nivelul apical decât este
necesar(vezi Fig. 12-14 și 12-25).
Important este că dacă au fost
realizate măsurătorile cu atenție,
radiografiile nu sunt în mod normal
necesare pentru a verifica preparatia
pivotului.
De cele mai multe ori, un pivot
prefabricat cu fetele paralele se potriveste
numai în porțiunea cea mai apicală a
canalului. Pivoţii modificati cu capete
conice, se pot conforma mai bine la forma
canalului, deși au o retenție puțin mai mică
fata de pivoţii paraleli, în special în
refacerea rădăcinilor mai scurte. În absența
unui stop vertical pe structura solida a
dintelui, astfel de pivoţi pot creea, de
asemenea, un efect de pană nedorit.

FIGURA 12-23 ■ Clasificarea pivoţilor

prefabricaţi. A, pivot conic neted. B, pivot
în formă de con. C, pivotFilet conic. D,
pin neted lateral. E,pivot paralelizat cu
părți laterale F, pin filetat lateral. (Redus
din Shillingburg HT, Kessler JC:
restaurarea dintelui tratat endodontic.
Chicago, Editura Quintessence, 1982.)
 (Coltène / Whaledent) cimentat cu RelyX
Luting Plus (3M ESPE Dental). Rețineți
radiolucența pivotului în comparație cu
radiopacitate umpluturii endodontice de
gutapercã. (B, amabilitate Dr. D. A.
Miller și Dr. H. W. Zuckerman. C,
amabilitate Dr. I. A. Roseman. D,
amabilitateDr. F.S. Weine și Dr. S.
n Strauss. E, amabilitate Dr. J. F. Tardera.
F, amabilitate Dr. J.L. Wingo. G,
amabilitate Dr. L.R. Farsakian. H,
amabilitate Dr.D.A. Miller și Dr. G.
Freebeck.)

FIGURA 12-24 ■ Diferiţi pivoţi

endodontici întâlniţî în practica clinică au
grade diferite de radiopacitate. Dentiști
obișnuiți pentru a vedea pivoţii
tradiționali din oțel inoxidabil și titan pot
fi înșelați de sistemele mai recent
introduse. A, Noile reprezentante de pini :
(1) ParaPost, oțel inoxidabil (Coltène /
Whaledent); (2) ParaPost, titan (Coltène /
Whaledent); (3) FRC Postec Plus(Ivoclar
Vivadent); (4) Post de fibră de sticlă
(Ellman International, Inc.); (5) Post-fibra
de sticlă albă C-I (Parkell); (6) D. T.
Light-Post (Bisco,Inc.); (7) Ancorele Twin
Luscent (Dentatus SUA); (8) UniCore
(Ultradent Products, Inc.); și (9)
PeerlessPost (SybronEndo Corporation. )
pivoţii din fibra pură de carbon (neincluse
în partea A) sunt complet radiolucenţi.
Tipul de ciment care este folosit are un rol
în radiopacitatea pivotului (vezi Fig. 30-
6). B până la I, Radiografii din cele șase
categorii: B, Endowel (Star Dental),
conice și netede verso. C, Unimetric
(Dentsply Maillefer), conic și serrat. D,
Surtex (Dentatus SUA), conică și filetată.
E, CTH Beta Post (CTH), latură paralelă
și netedă. F, ParaPost (Coltène /
Whaledent) (două dimensiuni), paralel și
serat. G, Flexi-Post (esențial Sisteme
dentare) (în primul molar maxilar drept),
cu față paralelă și filetată (rețineți gamba
divizată). H, ParaPost Fiber Lux
* Pentru fiecare dinte, n = 50.
Date de la Shillingburg HT și colab .:
Dimensiunile rădăcinii și mărimea
diblului. Calif Dent Assoc J 10 (10): 43,
1982. CEJ, joncțiunea Cementoenamel;
FL, facolingual; MD, meziodistal. †
Distanța de furcație față de CEJ: primul
molar maxilar, 4,1 mm; al doilea molar
maxilar, 3,2 mm; prim molar mandibular,
3,1 mm; al doilea molar mandibular, 3,3
mm. ‡ Datorită lungimii rădăcinii mai
mari, distanța medie de la vârf la
măsurători canine maxilare este de 5,1
mm.
aPoturile sunt clasificate prin silueta lor
radiografică din apicalul de 8 mm al
gambei.bPivoturile nu sunt fotografiate la
scară. Cheia de compoziție: Alamă, aliaj
de cupru și zinc (pinii de alamă sunt
placați cu aur); CF, fibre de carbon legate
printr-o matrice de rășină; GF, fibre de
sticlă
legată de matrice de rășină (fibrele de
sticlă sunt împletite sau unidirecționale în
orientare); LT, transmisie de lumină prin
stâlp; PB, plastic ardere pentru un pivot
de distribuție; QF, fibre de cuarț legate de
matrice de rășină (fibrele de cuarț sunt
orientate unidirecțional); SS, oțel
inoxidabil; Ti,
titan (Ti indică aproximativ 99% titan pur;
aliajul Ti indică un conținut de
aproximativ 90% titan); ZGF, sticlă de
zirconiu fibre legate prin matrice de
rășină; ZrO2, oxid de zirconiu sau
zirconiu.
Densitatea reactivă înregistrată cu un
senzor și software de platină Dexis
(versiunea 9.0.4) cu sistemul de
radiografie dentară Progeny JB-70 (70
kVp, 7 mA, con de 8 inci, 0,233 secunde,
60 Hz). Guta-percha obturată în canalul
pulpului principal a avut un procent de
densitate de 66.
Diametrul eShank include firele posturilor
relevante; diametrele pivoturilor conice
sunt măsurate cu 8 mm față de vârful
apical.Forma fPost corespunde conicului
unui fișier endodontic (0,04 și 0,06 conic
găsit sub ANSI / ADA Specificația nr. 101,
care este uncreșterea diametrului cu 0,04
mm și respectiv 0,06 mm pentru fiecare
milimetru de la vârf; ISO [Organizarea
standardelor internaționale] FIGURA 12-25 ■ Mărirea canalului
indică un ac conic standard convențional radicular pentru un pivot prefabricat. A și
de 0,02, care este o creștere a diametrului B, burghiul Peeso Reamer folosit pentru a
cu 0,02 mm pentru fiecare milimetru de la îndepărta gutaperca la adâncimea dorită.
vârf).Clasificarea pivoturilor hSurtex și C și D, burghie Twist este utilizată pentru
Ancorex depinde de lungimea pivoţilor: a paralela porțiunea apicală a spațiului
Mărimile medii și mai lungi sunt filetate protetic. Nu trebuie să se obțină
cu față paralelă a pivoturilor; profunzime odată cu răsucirea burghielor
dimensiunile mai scurte sunt pivoturile deoarece poate rezulta perforație. E, File
filetate conice.g Densitatea pivotului este utilizat pentru a prepara porțiunea
turnat va depinde de metalul selectat în coronală a spațiului protetic și pentru a
timpul fabricării de la pivotul de ardere îndepărta orificiile inferioare. Acul
din plastic. endodontic este utilizat pentru a verifica
atât lungimea spațiului postului, cât și
plasarea pivotului prefabricat. F,
Pregătirea spațiului protetic finalizat.

Pivoţi la comandă
1. Utilizați pivoţi personalizaţi (Fig. 12-26)
în canale care au secțiune transversală
necirculară sau conică extremă. Largirea
acestor canale pentru a se conforma unui
pivot preformat poate duce la perforație.
Adesea , este necesara o preparatie minima
pentru un pivot personalizat. In orice caz,
retentiile din canal trebuie îndepărtate și de
obicei, este necesară o modelare
suplimentară.
2. A se acorda o atentie crescuta la molari
pentru a evita perforarea rădăcinilor.La
molarii mandibulari, concavitatile
interradiculare fac ca peretele distal al
radacinii meziale si perete mezial al
radacinii distale sã fie susceptibili
perforatiei. La molarii maxilari, curbura
rădăcinii meziovestibulare crește șansa de
perforaţie mezialã sau distală. (67) (Fig.
12-27). Prin urmare,
nici dimensiunea pivotului, nici lungimea
nu trebuie să fie excesive.

FIGURA 12-27 ■ A și B, curbura

FIGURA 12-26 ■pivoţii personalizați sunt
indicați pentru dinți cu canale radiculare
a căror secțiune transversală nu este
circulară sau este extrem conic. Mărirea
suplimentară a canalului radicular nu este
adesea necesară pe acești dinți.
(Amabilitate C. Poeschl.)
rădăcinii distale a contribuit la aceasta
perforație mesială a unui molar
mandibular și este necesar
eliminarea segmentului radicular distal.
(Amabilitate Dr. J. Davila.)
Prepararea structurii coronare a
dinților
După ce s-a realizat preparatia
pentru pivot, structura dentară coronară
restantă este redusă pentru restaurarea
extracoronară. Reducerea specifică
depinde de tipul de coroanã care este
planificată. Când se aplică cerințe estetice,
exemplu fiind dintii anteriori, sunt indicate
coroane metalo-ceramice sau integral
ceramice. (vezi Capitolele 9, 11, 24,
și 25).
1. Ignorați cantitatea de tesut coronar lipsa
(prin procedurile de restaurare anterioare,
carii, fracturi sau cai de acces endodontice)
și pregătiți structura dintelui rămas ca și
cum porțiunea coronară a dintelui este
intactã. Aceleasi conditii ar trebui sa fie
indeplinite in preparatie (ex, daca este
planificata o coroana metalo-ceramică cu
marginea linguala portelanata, se cere
prepararea unui prag chamfer vestibular si
lingual) Prepararea pereților este punctul
de plecare al materialelor de reconstituire
coronară,
și asigurarea faptului că interfața este
corectă facilitează obținerea unei forme
corecte de preparare a pãrţii coronare.
2. Asigurați-vă că structura vestibulară a
dintelui este redusã suficient pentru o
estetică bună.
3. Eliminați toate retenţiile interne și
externe care vor preveni dezinsertia in
timpul probei.
4. Îndepărtați orice structură dentară
nesustinută, dar păstrați cât mai mult din
coroană. Pentru că tesutul dentar a fost
indepartat atat intern cat si extern, pereții
rămași sunt adesea subțiri și slăbiţi.
Definirea măsurătorilor absolute pentru
dimensiunile pereților coronari reziduali
sunt dificile dar ideal ar trebui să aibă cel
puțin 1 mm grosime. Înălțimea peretelui
este redusă proporțional cu grosimea
peretelui rămas, deoarece pereții înalți și
subțiri
tind să se fractureze atunci când este
înlăturatã restaurarea provizorie și în
timpul evaluării și probei piesei turnate.
5. În plus, asigurați-vă că cel puțin o parte
din țesutul coronar restant este preparat
perpendicular pe directia de plasare a
pivotului (vezi pasul 4 din Fig. 12-8)
deoarece acest lucru creează o suprafată
orizontala plata care va servi ca un stop şi
astfel se minimizeaza înfundarea și
despicarea potențială a dintelui. În mod
similar, se împiedica rotirea pivotului
pregătind o suprafață plană paralelă cu
pivotul (a se vedea pasul 5 din fig.12-8).
Dacă structura dentară restantă este
insuficientă pentru această caracteristică,
ar trebui să existe un sant antirotational
plasat în canal (vezi Fig. 12-22).
6. Finalizaţi prepararea prin eliminarea
unghiurilor ascuţite și obtinerea unei
finisări line.
Fabricarea pivoţilor
Pivoţi prefabricaţi
Simplitatea tehnicii și convenienta
tratamentului sunt avantaje pentru pivoţii
prefabricaţi . Un pivot este selectat in
functie de dimensiunea canalului și este
necesar un reglaj minim pentru a-l așeza
pe toată adâncimea preparatiei. Partea
coronară a pivotului poate avea o potrivire
inadecvată deoarece canalul radicular a
fost evazat. Acest lucru se poate corecta
de catre medic prin adăugarea de material
in momentul executiei reconstituirii
coronare.
Materiale disponibile. Pivotii
prefabricati metalici cu laturile paralele
sunt din platină-aur-paladiu (Pt-Au-Pd)
nichel-crom (Ni-Cr), cobalt-crom sau din
sârmă din oțel inoxidabil(vezi tabelul 12-
6). Pivotii cu filet sunt din otel inoxidabil,
titan sau aliaj nobil neoxidant. Pivotii
metalici conici sunt disponibili din aliaje
Pt-Au-Pd, Ni-Cr și aliaje din titan. Toţi
aceşti pivoţi au un modul de elasticitate
ridicat și o structură alungită a granulaţiei,
astfel sunt mai rigizi decât pivoţii turnati
și, prin urmare, mai potriviţi.
Esescul prin torsiune a pivoţilor
turnati din aur de tip III apare când acestia
sunt încărcati într-un unghi de 45 de grade.
( 68) Deși pivotii turnati din aliaje de aur
mai rigide (tip IV) sau Ni-Cr se așteaptă să
reziste mai bine la îndoire, pivotii
prefabricati ar trebui să posede și mai
multe proprietăți fizice dorite, deși
proprietățile lor se pot deteriora atunci
când reconstituirea coronara este turnata
pe un pivot remodelat. (69)
Popularitatea pivoţilor din fibre
compozite a crescut. Aceşti pivoţi constau
din mănunchiuri de sticlă aliniate sau fibre
de carbon (C-Posts, Bisco) încorporate
într-o rășină .Pivotul rezultat este puternic,
dar semnificativ mai puțin rigid și rezistent
decât pivotii ceramici și metalici. (70)
Studii retrospective ale sistemelor de
pivoti din fibre au în general ca rezultat
o longevitate mai scurtă decât pivotii
metalici, dar o estetică îmbunătățită
determina utilizarea lor în multe situații
(Fig. 12-28). Cu toate acestea, într-un
studiu de laborator în
care dinții restaurati cu pivoti din fibră de
carbon și obturaţie din compozit au fost
comparaţi cu dinții restauraţi cu restaurări
corono radiculare turnate în aliaj de tip III,
au existat praguri de fracturã semnificativ
mai mari pentru restaurarea turnată.(71)
Un
avantaj al pivotului din fibrã compozitã
este ușurința indepartarii dacă este necesar
un re-tratament endodontic. Tehnica
preferatã presupune un foraj în direcție
apicală cu o freza Gates Gliding după ce a
fost pregătit un mic orificiu pilot cu un
burghiu rotund. Deoarece este generată
căldură semnificativă în timpul
îndepărtării, trebuie folosită irigarea.
Fibrele puternice de carbon previn
devierea frezei spre lateral, împiedică
penetrarea dentinei și previn spargerea
pivotului în fragmente mici (Fig. 12-29).
Pivoţii din fibre de sticlă încorporate într-
o matrice epoxidică au proprietăți care sunt
oarecum comparabile cu cei din fibră de
carbon, iar pivoţi translucizi pot ajuta la
polimerizarea ușoară a agenților de
cimentare rasinici.
Producătorii au dezvolta pivoţi
ceramici cu un grad mare de rezistenta
(zirconiu) (CosmoPost, Ivoclar Vivadent;
Fig. 12-30), din compozite ceramice
(AEstheti-Post, Bisco, Inc .;
Fig. 12-31) și pini din fibră țesută (de
exemplu, polietilenă) (Fibre-Kor, clinica
Pentron), toate având o estetică excelentă
(vezi și Capitolele 25 și 27). Ceramica este
foarte puternicã și rigidã; fibra țesută este
mai slabă și mai flexibilă.
Rezistență la coroziune. În mai
multe rapoarte, fractura radiculara a fost
legatã de coroziunea materialelor
prefabricate. Într-un raport facut pe 468
dinți cu fractură radiculara verticală sau
oblică,anchetatorii au atribuit 72% din
aceste eșecuri acțiunii electrolitice intre
diferite metale utilizate pentru pivot si
partea coronarã (reacția are loc
între staniul din miezul de amalgam și
oțelul inoxidabil, argintul german sau
arama din componenta pivotului). Autorii
au sugerat că modificările de volum
determinate de produsele de coroziune au
fracturat rădăcina. Deși posibile
mecanisme de fractură au fost sugerate,
aceste studii par să confunde
cauza cu efectul: coroziunea poate să fi
apărut după fractura de rădăcină si nu să o
provoace.77
Este necesar un studiu suplimentar pentru
a răspunde la aceasta întrebare în mod
concludent.
Cu toate acestea, se recomanda evitarea
utilizarii metalelor cu structuri corodabile,
diferite pentru pivot si partea lui coronarã,
si acoperirea cu o coroana.
FIGURA 12-28 ■ pivoţi din
fibre.compozite A și B, sistemul ParaPost
Fiber Lux este disponibil în diferite
dimensiuni. C, Gutaperca este îndepărtatã
cu instrumente la cald sau cu un burghiu
Gates Glidden. Canalul este pregătit
secvențial cu exercițiile furnizate de
producător.D, Pivotul este așezat în canal.
E, Canalul este pregătit prin gravare și
amorsare conform recomandărilor
producătorului.
F, Rășina de cimentare este introdusă în
canal cu un con de hârtie. G, Pivotul este
acoperit cu agent de cimentare din rășină
și aşezat. H, rășina este polimerizată.
Pivotul translucid permite transmiterea
luminii către agentul de cimentare. I,
bontul este construit cu
rășina de bont recomandată. J, Aspectul
final al preparatului. (Curtoazie Coltène /
Whaledent AG, Altstatten, Elveția

FIGURA 12-30 ■ S-au prezentat pivoţi de

zirconiu, cum ar fi CosmoPost cu
instrumentele rotative corespunzătoare,
sunt estetice și puternic. Ceramica
specială presabilă este disponibilă pentru
a forma bontul(se poate utiliza și rășină
compozită). (Amabilitate Ivoclar
Vivadent, Amherst, N.Y.)

FIGURA 12-31 ■ Pivot din compozit

ceramic. A, În sistemul D.T. Light-Post,
fibrele de cuarț sunt utilizate într-o
matrice de rășină epoxidică. secțiunii
transversale (B) și longitudinale (C)
vederi ale compozitului de fibră.
(Curtoazie Bisco, Inc., Schaumburg, Ill.)
FIGURA 12-29 ■ A, Caninul maxilar
necesită îndepărtarea fibrelor pentru re-
tratament endodontic. B, BONTUL de
rășină compozit este îndepărtat mai întâi.
C, burghiu glisat Gates folosit pentru a
îndepărt pivotul de fibră. D, dinte tratat
endodontic înainte de fabricarea unui nou
pivot şi bont
și o nouă restaurare extracoronală. Dacă
există îngrijorare cu privire la
prognosticul pe termen lung al unui dinte
tratat endodontic,ar trebui luat în
considerare un pivot din fibră de carbon.
Dezavantajul principal al unui pivot din
fibră de carbon este aspectul său negru,
care prezintă o
problemă de estetică (ca și pivoturile
metalice). (Amabilitate Dr. D.A. Miller.)
 preparat (Fig. 12-32, A). Trebuie să se
extindă la toată adâncimea preparatiei.
Ungeți ușor canalul (Fig. 12-32, B).Uscați
canalul direcționând aerul pe suprafața
rădăcinii (Fig. 12-32, C). Nu arunca
niciodată aer direct într-o rădăcină pe canal
pentru a nu introduce aer în țesuturi.
2. Utilizați tehnica „pensularii”
pentru a adăuga rășină la jumătatea
ocluzală a ştiftului (Fig. 12-32, D) și
așezați-l în canalul preparat (Fig. 12-32,
E). Împingeți rășina în canal cu un
condensator mic (Fig. 12-32, F).
3. Nu lăsați rășina să se întărească
pe deplin în interiorul canalului. Scoateti și
introduceti blocul obtinut de mai multe ori
cât timp este încă cauciucat.
4. După ce rășina s-a polimerizat,
îndepărtați tiparul obtinut (Fig. 12-32, G).
5. Formați partea principală a
pivotului adăugând suplimentar rășinã
autopolimerizantă (fig. 12-32, H) sau
rãşinã polimerizată. (Palavit G LC,
Heraeus).
Fabricarea modelului cu rășină
termoplastică
1. Montați tijă de plastic in
preparatia canalului. Taiati tija până când
Pivoţi la comandă
zona de tãiere este la aproximativ 1,5
O reconstituire corono radicularã
până la 2 mm ocluzal fata de bont..
poate fi realizatã din metal turnat sau din
2. Ungeți canalul cu o sondă
zirconiu fabricat cu tehnologie CAD /
parodontală (Fig. 12-33, A).
CAM. Un pivot de metal turnat și
3. Încălziți rășina termoplastică
restaurarea bontului coronar poate fi
peste o flacără până materialul devine
realizat direct în gura pacientului sau pe
limpede (fig. 12-33, B) sau încălzește
un model ,indirect, fabricat în laboratorul
rășina într-un pistol la temperatura scăzuta
stomatologic. O tehnică directă cu
(Thermogrip,
autopolimerizare (Fig. 12-32) sau rășină
Decker negru)
polimerizată este recomandată pentru
4. Aplicați o cantitate mică de
canale individuale cu acces clinic bun, în
rășină încălzită pe capătul apical al tijei
timp ce procedura indirecta este mai
pentru a acoperi două treimi din lungimea
potrivită atunci când accesul este greu sau
anticipată a modelului pivotului (Fig. 12-
cand sunt mai multe canale preparate. O
33, C).
alternativã pentru rãşina
5. Introduceți complet tija în spaţiul
autopolimerizabila este rãşina
preparat (Fig. 12-33, D). Ridicați după 5
termoplasticã(fig. 12-33)
până la 10 secunde și efectuați din nou.
Procedura directă
Verificați dacă modelul pivotului este
1. Montați un ştift de plastic
complet și, cu o lamă de bisturiu,
prefabricat pe canalul rădăcinii. Pentru un
îndepărtați orice plusuri care rezultă de la
canal evazat, potrivirea va fi adecvată
retenţiile din canal.
numai în jumătate apicală a spațiului
 6. Pentru tehnica directă, fabricați
bontul cu rășină autopolimerizantă
convenţionalã (Fig. 12-33, E), folosind
tehnica „pensularii” sau folosiți o seringă
pentru aplicarea unei rășini cu
polimerizare (o tehnică mai uşoarã).
7. Dacă se preferă tehnica
indirectă, ridicaţi modelul cu un material
de imprimare elastomeric, care poate fi
turnat într-o manierã convenționale.
Înmuiați turnarea în apă caldă pentru a vă
ajuta sã eliberați modelul. Reîncadrați
modelul pivotului și modelati bontul in
ceara.
8. Acoperã şi şlefuieşte (Fig. 12-
33, F) pivotul și bontul. Este recomandată
acoperirea cu fosfat din cauza rezistenței
sale superioare.
Procedură indirectă. Orice
material elastomeric va amprenta exact
canalul radicular (Fig. 12-34, A)dacă se
armeazã cu sârmã ,aceasta este plasată
pentru a preveni deformarea.
1. Tăiați bucăți de sârmă
ortodontică la lungime și formă similarã
cu litera J (vezi Fig. 12-34, B).
2. Verificați potrivirea sârmei în
fiecare canal. Ar trebui să se potrivească
larg si sa se extinda la toată adâncimea
spaţiului pentru pivot Dacă montarea este
prea strânsă, materialul de amprentare va fi
şters de sârmă atunci când amprenta va fi
îndepãrtatã
3. Ungeţi firul cu adeziv. Dacă
marginile preparatiei sunt prezente
subgingival, poate fi utila indepartarea
țesuturilor Ungeți canalele pentru a
facilita îndepărtarea amprentei fără
distorsiuni .
4. Folosind un ac Lentulo
(Dentsply Maillefer), completați canalele
cu material de amprentare elastomerică.
Inainte de încărcarea seringii de
amprentare, verificați dacă Lentulo va
determina materialul să se rotească în
direcție spiralã (în sensul acelor de
ceasornic). Ridicați o cantitate mică de
material cu cel mai mare ac Lentulo care
se încadrează spațiul pentru pivot.
Introduceți acul Lentulo cu ajutorul piesei
de mână setată la viteză de rotație scăzută
pentru a transporta lent material în
porțiunea apicală a preparatiei. Apoi
creșteți viteza piesei și retrageți lent acul
LentuloAceastă tehnică împiedică
materialul de amprentare să fie tras afară.
Repetați până când spațiul este completat.
5. Așezați armătura de sârmă la
toată adâncimea fiecarui spațiu pentru
pivot, utilizați o seringă pentru a completa
cu material de amprentã în jurul dinților
pregătiți și introduceți lingura de
amprentare (vezi fig. 12-34, C).
6. Îndepărtați amprenta (a se vedea
fig. 12-34, D), evaluați și turnați modelul
de lucru definitiv (vezi Fig. 12-34,E) ca de
obicei (vezi Capitolul 17). Accesul pentru
ceară este în general adecvatã fără
plasarea ştiftului sau secțiuni ale piesei.
7. Un pivot de plastic Roughen
care se potrivește liber (o scobitoare de
plastic este potrivita) și, folosind amprenta
ca ghid, asigurați-vă că se extinde pe toatã
adâncimea canalului.
8. Aplicați un strat subțire de ceară
lipicioasă pe stâlpul de plastic și, după
lubrifierea turnării de gips, adăugați în
trepte o inserție moale de cearã. (Fig. 12-
35). Începeți de la cel mai apical punct și
asigurați-vă că amplasarea este corect
orientatã pe măsură ce este așezat pentru a
adapta ceara. Când acest model de pivot a
fost fabricat, ceara pentru bont poate fi
adăugatã și modelatã.
9. Folosiți amprenta pentru a
evalua dacă modelul din cearã este
complet adaptat preparatiei

FIGURA 12-32 ■ Fabricarea unui
model realizat la comandă pentru un pivot
realizat la comandă. A, Pivotul
prefabricat din plastic este încercat şi
așezat pe toată lungimea spațiului
preparatt. Lubrifiantul este transportat în
spațiul preparat pe un con de hârtie (B) și
este utilizat aerul comprimat pentru a
elimina orice exces (C). D, O perie mică
este utilizată pentru a ridica niște rășină
model și adăugată la nivelul camerei.
pivotul din plastic este așezat (E) și se
poate folosi un condensator mic pentru a
asigura o adaptare adecvată a rășinii (F).
G, model de pivot completat după ce s-a
adăugat rășină. Rețineți că porțiunea
apicală a acestui pivot de plastic
prefabricat corespunde ca mărime a
burghiului de răsucire utilizat. Prin
urmare,vârful tiparului nu este acoperit cu
rășină. H, porțiunea de bază a modelului
poate fi acum dezvoltată prin adăugarea
de mai multă rășină
FIGURA 12-33 ■ Sistemul Merritt
EZ Cast Post. A, Canalul este lubrifiat, iar
excesul de lubrifiant este eliminat cu
conuri de hârtie.pivotul a fost tăiat
anterior până când porțiunea ei teșită a
ieșit la aproximativ 1,5 până la 2 mm
deasupra preparatului dintelui. B, Un
baston al materialul termoplastic este
încălzit. C, Tija de plastic este acoperită
pentru aproximativ două treimi din
lungimea anticipată a pivotului. D, pivotul
acoperit este inserat și poate fi eliminat în
5 până la 10 secunde. E, După ce au fost
îndepărtate orice proeminențe, bontul este
construit din rãşinã autopolimerizantã și
tuns la forma ideală de preparare a
dinților. F, restaurarea personalizată
completată și restaurarea de bază. (Din
Rosenstiel SF și colab .: Fabricare post-
turnare personalizată cu un material
termoplastic. J Prosthet Dent 77: 209,
1997.)

GURA 12-34 ■ Procedură indirectă
pentru restaurărea pivotului si bontului.
A, incisivii mandibulari pregătiți pentru
pivoţi şi bonturi. B, Armare de sârmă
acoperitã cu adeziv pentru tavă. C,
Secțiune transversală prin afișare
indirectă a spațiului protetic. D, amprenta
completată. E, distribuție definitivă
Restaurarea corono radicularã
CAD/CAM
Pot fi fabricate restaurări
rezzistente si tot odata estetice pe bază de
zirconiu cu tehnologie CAD / CAM. De
obicei,stomatologul face o amprentã a
dintelui preparat, care este scanatã și
digitalizatã de laboratorul stomatologic
înainte ca zirconiul să fie frezata și
sinterizat. Un dezavantaj este dificultatea
de îndepãrtare unui sistem de zirconiu dacă
este indicat un re-tratament endodontic.
Fabricarea bontului Nucleul unei
restaurări corono radiculare înlocuiește
lipsa de structura dentară coronară și, în
combinație cu țesutul coronar restant,
formează forma optima a dintelui pentru
preparat. Poate fi modelat în rășină sau
ceară și adăugat la tiparul de pivot înainte
de asamblare, şi este turnat într-o singură
bucată. O alta varianta este cea de a fi
turnata direct pe un pivot prefabricat. Este
îngrijorãtor că procesul de turnare poate
afecta defavorabil proprietățile fizice ale
pivotilor din metal. A treia alternativa ar fi
sa se reconstruiascã bontul dintr-un
material restaurativ plastic cum este
amalgamul, rãşina compozita sau cimentul
ionomer din sticlã.
FIGURA 12-35 ■ A și B, modele
de restaurare pivot şi bont realizate prin
adăugarea de ceară la stâlpi de plastic
prefabricat
 Materiale plastice de
reconstituire coronara
Avantajele amalgamului,
ionomerului de sticlă sau rășinii68,78,79
includ următoarele:
• Tesutul dentar coronar al dinților
poate fi conservat deoarece nu trebuie
îndepărtate retenţiile
• Tratamentul necesită o vizită in
minus a pacientului.
• Există mai puține proceduri de
laborator.
• În general, testarea a evidențiat o
bună rezistență la testarea oboselii și
caracteristici bune de rezistență, posibile
din cauza unei bune adaptări la structura
dintelui Cu toate acestea, aceste materiale
de restaurare din plastic, în special
ionomerii de sticlă, au o rezistenta la
tractiune mai mica decât metalele turnate.
Dezavantajele includ următoarele:
• Succesul pe termen lung poate fi
afectat de coroziunea bontului de
amalgam, rezistența scăzută a ionomerului
din sticlă, sau de polimerizarea continuă și
coeficienți de expansiune termicã ridicatã
a bontului din rășină compozite.
• Microinfiltraţia cu fluctuații de
temperatură (termociclare) este mai mare
sub rășina compozită și bonturile de
amalgam decât sub coroana convențională
preparatã (cu toate acestea, gradul de
scurgere din nucleele de distribuție încă nu
a fost determinatã).
• Dificultate poate fi întâlnită în
anumite proceduri cum ar fi aplicarea de
digã de cauciuc sau aplicarea matricei(în
special pe dinții afectaţi).
Nucleele de amalgam sunt potrivite
pentru refacerea dinţilor posterioari, în
special când rămâne o anumită cantitate de
structură coronară. Procedura descrisă de
Nayyar și asociații, în care amalgamul este
folosit și pentru pivoturi, este conservativã
pentru structura dinților (fig. 12-36).
Nucleele sunt plasate în timpul obturației
canalului radicular pentru că atunci dinții
sunt încă izolați de diga de cauciuc,
practicantul este încă familiarizat cu
canalul rădăcinii, iar nucleele pot servi ca
suport pentru restaurarea provizorie (Fig.
12-37).
Procedura pas cu pas pentru
amalgam. Vezi si
Capitolul 6
1. Aplicați diga de cauciuc și,
folosind un instrument endodontic încălzit,
scoateți gutaperca din camera pulpei,
precum și 2 - 4 mm din fiecare canal
radicular dacă rămâne mai puțin de 4 mm
înălțime coronară.
2. Îndepărtați orice restaurare
existentă,smalţ subminat sau dentină
carioasă. A se stabili forma cavității prin
utilizarea principiilor convenționale de
rezistență și formă de retenție. Chiar dacă
cuspizii lipsesc, pinii nu sunt în mod
normal utilizati, deoarece o retenție
adecvată poate fi obținută prin extinderea
amalgamului în canalele radiculare.
3. Dacă podeaua camerei pulpare
este subțire, pentru a se proteja fata de
presiunile de condensare ale amalgamului
se pune o bază de ciment.
4. Montați o matrice. În cazul în
care lipsa de structură a dinților face
aplicarea dificilã unei matrice
convenționale,o bandã de cupru ortodontic
poate fi utilizată.
5. Se condenseaza primele pãrţi de
amalgam (selectați unui material cu
rezistență timpurie ridicată) în canale cu un
plug-endodontic.
6. Umpleți camera pulpei și
cavitatea coronară în în mod convențional.
7. Se sculptează aliajul pentru a se
modela. Se poate face amprenta imediat. În
mod alternativ, amalgamul poate fi
construit până la conturul anatomic și
pregătit ulterior pentru o coroană totalã . În
aceste condiții, pacientul trebuie avertizat
pentru a evita forțele care ar fractura
dintele sau restaurarea nou plasată.
Metal turnat
Metalele turnate au următoarele
avantaje:
• Pot fi turnate direct pe un pivot
prefabricat, ceea ce va oferi restaurãrii
caracteristici de rezistență bune.
 • Poate fi folosit aliaj convențional
cu conținut ridicat de metal nobil
• Se poate utiliza o procedură
indirectă, care va facilita restaurarea
dinților posteriori.
Procedură directă pentru dinți
cu o singură rădăcină. Tiparele directe
pot fi formate prin combinarea unui pivot
prefabricat cu rășină autopolimerizantă.
Alternativ, un material termoplastic poate
fi folosit pentru a crea un model de pivot,
și porțiunea de bont poate fi construita din
rășină autopolimerizantă, rășină
polimerizată ușor sau ceară.
Fabricarea modelului cu rășină
autopolimerizantă
1. Utilizați un pivot prefabricat din
metal sau rășină acrilică
2. Adăugați rășină prin tehnica
„pensularii”,se înmoaie o perie mică în
monomer și apoi în polimer si se aplica pe
pivot .Alternativ, poate fi utilizată lampa
de fotopolimerizare pentru a facilita
această etapă.
3. Încărcați ușor bontul și lăsați-l să
se polimerizeze complet (fig. 12-38, A).
4. Formați bontul cu freze de
finisare de carbură sau diamantate(vezi fig.
12-38, B). Folosiți spray de apă pentru a
preveni supraîncălzirea rășinii acrilice.
Corectaţi orice defecte mici cu ceară.
5. Se indeparteaza tiparul obtinut
(vezi fig. 12-38, C)si se utilizeaza imediat.
Restaurări provizorii
Pentru a reduce nevoia de re-
tratament endodontic, dinţii trataţi
endodontic trebuie reconstituiţi imediat
după finalizarea procedurii endodontice.
Au fost folosite materiale de cimentare pe
bazã de oxid de zinc-eugenol (ZOE) timp
de mai mulți ani pentru a obține o sigilare
a cavitatii de acces endodontic înainte de
începerea tratamentului protetic. Cu toate
acestea materialele ZOE s-au dovedit a
avea infiltraţii la interfața dentină-material.
Astfel, dacă restaurarea definitivã a
dintelui este întârziată, este cazul sã se
cavitatea de acces cu o rășină adezivă care
reduce riscul de microinfiltraţii. Cu toate
acestea, dinții din zona estetică necesită
adesea o restaurare intermediară bine
adaptată (vezi Capitolul 15).
Astfel de restaurări provizorii
împiedică migrarea dintelui însuși și a
dinților opuși sau adiacenți după
finalizarea de tratament endodontic (Fig.
12-39). De importanţã particularã sunt
contactele proximale bune pentru a preveni
migrarea dinților. Dacă se face o
reconstituire corono radicularã , dintele va
necesita o restaurare provizorie în timp ce
pivotul este fabricat. Pentru a păstra
poziția dinților, se poate folosi un pivot
intermediar care se potrivește cu
dimensiunea pivotului selectat și a
sistemului de restaurare de bază.
Restaurarea este fabricatã cu rășină
autopolimerizantă prin metoda directă.
nvestiție și turnare
Ambalare şi turnare
O restaurare a pivotilor și a
bontului coronar ar trebui să fie ușor
subdimensionată în raport cu spațiul
pregătit pentru pivot pentru a putea sã
asigurați inserarea completa. Cu toate
acestea, potrivirea nu trebuie să fie atât de
slabã încãt presiunea ușoară a degetelor sã
provoace balansare, rotire sau clatinare. Pe
de altă parte, o potrivire strânsă poate
provoca fractura rădăcinii. Turnarea ar
trebui să fie ușor subdimensionată, ceea ce
stomatologul poate realiza prin
restrângerea adecvată a expansiunii
materialului de ambalare (de exemplu, prin
omiterea inelului obișnuit de căptușire sau
prin turnare la o temperatură mai mică a
matriței; vedeaCapitolul 22). O tehnică de
turnare accelerată poate facilita faza de
laborator. Tehnologia CAD / CAM poate
fi utilizatã pentru turnarea rapidã a
reconstituirii corono radiculare(Fig. 12-40)
. Aliajul de turnare ar trebui să aibă
proprietăți fizice adecvate. Aurul protetic
extra-dur (American Dental Association
tip IV) sau Aliajele Ni-Cr au module de
elasticitate ridicate și sunt recomandate
pentru pivoţi de distribuție (vezi Capitolul
19). O tehnicã de turnare buna este
esențială deoarece orice porozitate
nedetectată poate duce la slăbirea, apoi la
eșecul turnării (Fig.12-41).
Evaluare
Practicianul trebuie să fie deosebit
de atent la defectele de turnare precum
noduli mici, sã nu interfere cu spaţiul
protetic; în caz contrar, poate rezulta
fractura rădăcinii. Reconstituirile corono
radiculare trebuie introduse cu o presiune
blândă. În cazul în care există o rezistență,
practicantul trebuie să îndepărteze turnarea
și să verifice ce împiedicã poziţionarea
înainte de a continua. Odată ce turnarea
este așezată,cu toate acestea, potrivirea
marginală a unei fundații turnate nu este
așa crucială ca cea a restaurărilor
extracoronale, deoarece marginile vor fi
acoperite de coroana finală. Abraziunea cu
aer a suprafaței până la un finisaj mat
poate ajuta la detectarea interferenţelor la
probã (Fig. 12-42).Forma reconstituirii
este evaluată și ajustată după cum este
necesar până când geometria preparãrii
dinților este optimă.
Cimentare
Agentul de cimentare trebuie să
umple tot spațiul din canalul radicular (fig.
12-43). Golurile pot fi cauzele inflamaţiei
parodontale prin canale laterale
Se utilizeaza un ac spiralat pentru
obturarea canalului (Lentulo) sau un tub de
ciment (Fig. 12-44).Restaurarea corono
radicularã este introdusă ușor pentru a
reduce presiunea hidrostaticã, care ar
putea provoca fractură de rădăcină. Multe
prefabricate cu părți paralele au caneluri
longitudinale încorporate în designul lor
pentru a permite îmbunătățirea refulãrii
excesului de ciment. Dacă este nevoie, o
astfel de canelurã poate fi adăugatã cu un
mic burghiu. Utilizarea unor astfel de
proceduri de evacuare, de asemenea, s-a
demonstrat că reduce forţa de plasare,
deși acesta din urmă este probabil specific
cimentului.
FIGURA 12-36 ■ Tehnica miezului de
amalgam. A și B, Carii extinse au dus la
necesitatea tratamentului endodontic. C,
pregătirea camerei poate include o ușoară
extindere în canale. D, După gravare,
agentul de lipire se aplică sub izolare cu
digã de cauciuc. E, Amalgameste
transportat în cameră. F, aliajul fiind
condensat. G și H, restaurarea completă a
fundației de amalgam. (Amabilitate Dr.
R.Douglas.)

FIGURA 12-37 ■ Reținerea pentru un

fond de amalgam poate fi obținută din
sistemul canalului rădăcinii, păstrând cât
mai multă structură a dinților pe cat
posibil. A, Secțiune transversală a
fundației de amalgam reținute de cameră.
B, Gutaperca scoasă din camera pulpei și
a canalelor radiculare pentru restaurarea
fundației de amalgam. C, Amalgam
condensat și conturat. D,radiografie care
arată amploarea amalgamului. E, Dintii
pregătit pentru coroane complete. (B până
la D, amabilitate Dr. M. Padilla.)

FIGU
RA 12-38 ■ Model direct pentru un dinte
cu o singură rădăcină. Un tipar ușor
supraîncărcat cu tehnica perii-perlă. B,
Model pregăti cu burduf de finisare din
carbură de tungsten. C, Pivot direct
șimodelul de bază.
FIGUR
A 12-39 ■ A și B, Restaurări interimediare
realizate endodontic dinti tratati prin
captusirea unei coroane de policarbonat
cu rășină autopolimerizantă. Pivotul este
realizat din sârmă metalică (ortodontic
sârmă sau o agrafă de hârtie; vezi
Capitolul 15). C, restaurare poziţionatã.
(A, redresat de la Taylor GN, Land MF:
restaurarea dintele tratat endodontic și
diblul turnat. În Clark JW, ed: Clinical
stomatologie, vol. 4. New York, Harper &
Row, 1985.)

Indepartarea pivotilor existenti

 Ocazional, un pivot existent și
restaurarea coronara trebuie să fie
îndepărtatã (de exemplu, pentru
retratamentul unui canal de rădăcină).
Pacienții trebuie să înțeleagă din timp cã
eliminarea acelui pivot este un proces
riscant și, din când în când, are ca rezultat
fractură radiculară și pierderea dinților.
Dacă partea coronara a pivotului are o
lungimea suficientã, pivotul poate fi
îndepãrtat cu forcepsuri cu fascicul subțire.
Un scaler cu ultrasunete slăbește
cimenturile pe bază de apă fragile cauzãnd
o vibraţie a pivotului și facilitează
îndepărtarea.Este recomandat un vârf
subțire de scaler sau un dispozitiv special
de îndepărtare. (fig. 12-45). Cu toate că
examenul histologic din experimentele pe
animale relevă efect dăunător în țesuturile
parodontale, eliminarea cu ultrasunete este
mai lentă fata de alte metode și poate
rezulta un număr crescut de fisuri ale
canalului și ale dentinei. O metodă
alternativă este folosirea unui „post
puller”. Unul dintre aceste dispozitive
constau dintr-o menghină pentru a prinde
stâlpul iar picioarele care se poziţioneazã
pe suprafața rădăcinii. Un șurub activează
menghina și extrage pivotul.
Un pivot care s-a fracturat în
canalul radicular nu poate să fie îndepărtat
cu un forceps. Este posibil ca pivotii să fie
forați, dar este nevoie de o mare grijă
pentru a fi evitată perforarea. Tehnica este
cel mai bine limitată la pivoţi fracturaţi
scurţi (Fig. 12-46) Un alt mijloc de
manipulare a unei fracturi de pivot (descris
de Masserann94 în 1966) trebuie să
folosească în special freze inactive in varf
(sau trefine) pentru a pregăti un şanț
subţire în jurul pivotului. (fig. 12-47).
Această tehnică a avut succes. Recuperarea
poate fi facilitată prin utilizarea unui
adeziv pentru a atașa un extractor cu tub
gol sau prin utilizarea unui extractor cu
filet (Fig. 12-48).
Concluzii
Deși rațiunea pentru restaurarea
dinţilor trataţi endodontic este sustinutã
considerabil de laborator, date de
cercetare, informațiile pe termen lung,
studiile clinice sunt încă necesare și dificil
de obținut.Au fost pledate proceduri
clinice diferite, multe dintre ele au succes
dacă sunt utilizate corect. Când coroana
este păstrată și circumferențial în mare
parte intactă, un dinte anterior poate fi
refăcut în siguranță cu ajutorul unei
obturaţii din material plastic .Pentru a
previne fracturarea dinţilor posteriori, se
recomanda restaurările turnate pentru
acoperirea cuspizilor. Păstrarea a cât mai
multă structură dentarã este foarte
importanta în special în canalul radicular,
în care cantitatea de dentină rămasă poate
fi dificil de evaluat.O restaurare corono
radicularã este utilizată pentru a asigura
păstrarea și sprijinul pentru o restaurare
coronarã totalã de înveliş. Ar trebui să aiba
o lungime adecvată pentru o bună
distribuție a stresului, dar nu atât de mare
încât sã punã în pericol sigiliul apical. Cea
mai sigurã metoda de a crea spațiul pentru
pivot este utilizarea unui plugger
endodontic încălzit pentru a scoate
gutaperca. Dinții anterioari, în special cei
cu canale evazate sau eliptice, ar trebui să
fie construiţi cu un pivot personalizat si
reconstituire coronara, ansamblu ce este
foarte puternic, iar pivoţii prefabricaţi pot
fi utilizaţi cu succes atunci când materialul
plastic oferă o formă de retenție și
rezistență adecvată. Estetica materialelor
pivotulut ar trebui să fie luate în
considerare dacă un pivot întunecat ar
compromite estetica unei restaurări.
Nucleu de amalgam poate fi utilizat
satisfăcător pe dinții posteriori când s-au
pierdut unul sau mai mulţi cuspizi, deși
turnarea unuei reconstituiri corono
radiculare poate fi preferat dacă lipseşte o
cantitate substantiala de structurã coronarã.
 FIGURA 12-40 ■ A, Vizualizare
software a amprentei digitale prin scaner
digital intraoral. B, turnat din poliuretan.
C, Vizualizare software de calculatoare
proiectarea bontului anatomic corect care
se bazează pe dintele contralateral. D,
bont de zirconiu măcinat înainte de
sinterizare. E, Zirconia bont montat în
turnare poliuretanică. F, Vizualizare
software a proiectării asistate de
computer a coroanei corecte anatomic
care se bazează pe dinţii contralaterali G,
pivot de compozit armat cu fibre și bont de
zirconiu în loc. H, restaurare interimară
măcinată din polimer cu densitate mare
FIGURA 12-40, I, Vizualizare software de
amprentã digitală prin scanere intraoralã
digitalã J, Vizualizare software de design
asistat de computerde bont corect
anatomic care se bazează pe anatomia
dinților. K, Vedere frontală a pivotului de
rășină compozită consolidată cu fibre
(FRC)
și bont de ceramică montat în dinte L,
vedere ocluzală a pivotului FRC și a
bontului ceramic montat în dinte de bont.
M, vizualizare softwarede amprentã
digitală prin scaner digital intraoral. N,
Vizualizare software a proiectării asistate
de computer a unei coroane anatomice
corecte
care se bazează pe biblioteca de anatomie
a dinților încorporată în software. O,
restaurare definitivă măcinată din bloc
ceramic. (DinLee JH: tehnici accelerate
pentru restaurarea post-core și refacerea
coroanei cu scanere digitale intraorale și inflamaţie. (Amabilitate Dr. D.
CAD / CAM și prototipuri rapide. J Francisco.)
Prosthet Dent 112 [5]: 1024, 2014.)

FIGURE 12-41.
Pivot fracturat

FIGURA 12-42 ■ A, Suprafața de montaj

a turnării trebuie evaluată cu atenție. B,
Nodulii, așa cum se vede aici, ar putea
duce cu ușurință la fracturã de rădăcinã
și pierderea dinților.

F
IGURE 12-43Golurile reziduale după
cimentare pot provoca
 O linie mică de ciment nu este de obicei
semnificativă, deoarece dizolvarea este
prevenită prin prezența restaurării
definitive. (B laD, amabilitate Dr. M.
Padilla.)

FIGURA 12-44 ■ A,acele în spirală

rotative de obturaţie sau un tub de ciment
sunt folosite pentru a umple complet
spațiul . B, Pivotul este prima dată
acoperit de ciment. C, Canalul este umplut
cu ciment. D, Pentru a evita riscul de
fractură, refacerea pivotului și a bontului
este foarte ușor așezată.
FIGURA 12-45 ■ Îndepărtarea pivotului
t-dispozitivului cu ultrasunete. A,
radiografie preoperatorie a primarului
premolar maxilar stâng cu un pivot filetat
cu o față paralelă care trebuia îndepărtat
pentru re-tratament endodontic. B, După
ce porțiunea coronală a pivotului a fost
bine izolată,
vârful dispozitivului cu ultrasunete este
plasat împotriva acestuia și se aplică
energie pentru a perturba interfața de
ciment. Notă vârful de aspirație, care
elimină spray-ul de apă utilizat cu piesa
de mână cu ultrasunete. C, După un timp,
pivotul se desface în canal și poate fi
recuperat prin forceps. D, Radiogrfia
premolarului după îndepărtarea pivotului.
(Amabilitate Dr. L.L. Lazare
FIGURA 12-46 ■ Îndepărtarea prin viteză
mare. A, Preoperator radiografie a
incisivului lateral maxilar drept, în care
atât coroana cât și o parte a unui pivot au
fost fracturate O porțiune din stâlpul cu
filet paralel rămâne în interiorul
canalului. B, Din cauza diametrului mare
a pivotului și a poziției sale în canal, o
piesa de mână cu vitezã marea fost aleasă
pentru a-l fora. C, Radiograf pentru
verificare orientarea corectă a
progresului avansãrii în interiorul
canalului. Cu această metodă de eliminare
a pivotului, operatorul trebuie sãfie
extrem de atent să nu se lăse contactul cu
viteză mare
pe peretele canalului, care ar compromite
serios dintele D, Radiografia incisivului
după scoaterea pivotului și re-tratament.
(Amabilitate Dr. D.A. Miller.)
 pentru a crea un canal îngust în jurul
pivotului E, Când instrumentul a eliminat
suficient material, stâlpul este
recuperat.F, Coroana fracturată și pivotul
după îndepărtare.

FIGURA 12-47 ■ Tehnica masserann

pentru îndepărtarea pivoturilor fracturate.
A și B, incisivul maxilar cu un pivot care
s-a fracturat în interiorul canalului. C,
Diametrul stâlpului este măsurat cu un
instrument de dimensionare. D, trefina
selectată este rotită cu atenție în sensul
acelor de ceasornic
FIGURA 12-48 ■ Îndepărtarea de către
extractor. A, Sistem de îndepărtare
Cuprinde clești, burghiu de trefină,
dornuri și șaibe. B, radiografie
preoperatorie a incisivului lateral maxilar
stâng cu un pivot. C, Notă forma evazată a
pivotului din acest preoperaţie ,vedere și
înălțimea structurii dintelui
înconjurătoare. D, o freză de mare viteză
este folosită pentru a elibera stâlpul de
structura dintelui coronal și paralel cu
laturile sale. (Notă: Un dispozitiv cu
ultrasunete poate fi utilizat în acest
moment pentru a perturba interfața de
ciment.) E, un burghiude trefină utilează
stâlpul la diametrul corect și așază fire
pentru dorn. F, Mandrina este filetată pe
stâlp în special cu șaibe, care distribuie
forțele din extractor uniform peste dinte.
G, Ciocurile cleștelor sunt montate pe
dorn;butonul cleștelor este apoi rotit, care
separă ciocurile, iar stâlpul este extrudat
de dinte. H, pivotul eliminat, încă
atașat la dorn și clește. I, Radiografia
incisivului lateral după îndepărtarea
pivotului. (A, Courtesy SybronEndo
Corporation, Orange, CA. B până la H,
amabilitate Dr. D.A. Miller.)
Bibliografie
1. Johnson JK, et al: Evaluation and
restoration of endodontically
treated posterior teeth. J Am Dent Assoc
93:597, 1976.
2. Decerle N, et al: Evaluation of Cerec
endocrowns: a preliminary
cohort study. Eur J Prosthodont Restor
Dent 22:89, 2014.
3. Kakehashi Y, et al: A new all-ceramic
post and core system: clinical,
technical, and in vitro results. Int J
Periodontics Restorative Dent
18:586, 1998.
4. Blitz N: Adaptation of a fiber-reinforced
restorative system to the
rehabilitation of endodontically treated
teeth. Pract Periodont
Aesthet Dent 10:191, 1998.
REFERENCES
1. Johnson JK, et al: Evaluation and
restoration of endodontically
treated posterior teeth. J Am Dent Assoc
93:597, 1976.
2. Decerle N, et al: Evaluation of Cerec
endocrowns: a preliminary
cohort study. Eur J Prosthodont Restor
Dent 22:89, 2014.
3. Kakehashi Y, et al: A new all-ceramic
post and core system: clinical,
technical, and in vitro results. Int J
Periodontics Restorative Dent
18:586, 1998.
4. Blitz N: Adaptation of a fiber-reinforced
restorative system to the
rehabilitation of endodontically treated
teeth. Pract Periodont
Aesthet Dent 10:191, 1998.
5. Torbjörner A, et al: Survival rate and
failure characteristics for two
post designs. J Prosthet Dent 73:439, 1995.
6. Sorensen JA, Martinoff JT: Clinically
significant factors in dowel
design. J Prosthet Dent 52:28, 1984.
7. Loney RW, et al: The effect of load
angulation on fracture resistance
of teeth restored with cast post and cores
and crowns. Int J
Prosthodont 8:247, 1995.
8. Baba NZ, et al: Nonmetallic
prefabricated dowels: a review of
compositions, properties, laboratory, and
clinical test results. J
Prosthodont 18:527, 2009.
9. Helfer AR, et al: Determination of the
moisture content of vital
and pulpless teeth. Oral Surg Oral Med
Oral Pathol 34:661, 1972.
10. Trabert KC, et al: Tooth fracture: a
comparison of endodontic and
restorative treatments. J Endod 4:341,
1978.
11. Guzy GE, Nicholls JI: In vitro
comparison of intact endodontically
treated teeth with and without Endo-Post
reinforcement. J Prosthet
Dent 42:39, 1979.
12. Hunter AJ, et al: Effects of post
placement on endodontically
treated teeth. J Prosthet Dent 62:166, 1989.
13. Ko CC, et al: Effects of posts on dentin
stress distribution in pulpless
teeth. J Prosthet Dent 68:421, 1992.
14. Kantor ME, Pines MS: A comparative
study of restorative techniques
for pulpless teeth. J Prosthet Dent 38:405,
1977.
15. Sorensen JA, Martinoff JT:
Intracoronal reinforcement and coronal
coverage: a study of endodontically treated
teeth. J Prosthet Dent
51:780, 1984.
16. Lu YC: A comparative study of
fracture resistance of pulpless teeth.
Chin Dent J 6:26, 1987.
17. Aquilino SA, Caplan DJ: Relationship
between crown placement
and the survival of endodontically treated
teeth. J Prosthet Dent
87:256, 2002.
18. Warren MA, et al: In vitro comparison
of bleaching agents on the
crowns and roots of discolored teeth. J
Endod 16:463, 1990.
19. Madison S, Walton R: Cervical root
resorption following bleaching
of endodontically treated teeth. J Endod
16:570, 1990.
20. Hansen EK, et al: In vivo fractures of
endodontically treated posterior
teeth restored with amalgam. Endod Dent
Traumatol 6:49, 1990.
21. McKerracher PW: Rational restoration
of endodontically treated
teeth. I. Principles, techniques, and
materials. Aust Dent J 26:205,
1981.
22. Felton DA, et al: Threaded endodontic
dowels: effect of post design
on incidence of root fracture. J Prosthet
Dent 65:179, 1991.
23. Henry PJ: Photoelastic analysis of post
core restorations. Aust Dent
J 22:157, 1977.
24. Assif DF, et al: Photoelastic analysis of
stress transfer by endodontically
treated teeth to the supporting structure
using different
restorative techniques. J Prosthet Dent
61:535, 1989.
25. Milot P, Stein RS: Root fracture in
endodontically treated teeth
related to post selection and crown design.
J Prosthet Dent 68:428,
1992.
26. Sorensen JA, Engelman MJ: Ferrule
design and fracture resistance
of endodontically treated teeth. J Prosthet
Dent 63:529, 1990.
27. Libman WJ, Nicholls JI: Load fatigue
of teeth restored with cast
posts and cores and complete crowns. Int J
Prosthodont 8:155,
1995.
28. Isidor F, et al: The influence of post
length and crown ferrule
length on the resistance to cyclic loading
of bovine teeth with
prefabricated titanium posts. Int J
Prosthodont 12:78, 1999.
29. Gegauff AG: Effect of crown
lengthening and ferrule placement
on static load failure of cemented cast
post-cores and crowns. J
Prosthet Dent 84:169, 2000.
30. Turner CH: Post-retained crown
failure: a survey. Dent Update
9:221, 1982.
31. Standlee JP, et al: Retention of
endodontic dowels: effects of
cement, dowel length, diameter, and
design. J Prosthet Dent
39:401, 1978.
32. Ruemping DR, et al: Retention of
dowels subjected to tensile and
torsional forces. J Prosthet Dent 41:159,
1979.
33. Kurer HG, et al: Factors influencing
the retention of dowels. J
Prosthet Dent 38:515, 1977.
34. Cooney JP, et al: Retention and stress
distribution of tapered-end
endodontic posts. J Prosthet Dent 55:540,
1986.
35. Krupp JD, et al: Dowel retention with
glass-ionomer cement. J
Prosthet Dent 41:163, 1979.
36. Wood WW: Retention of posts in teeth
with nonvital pulps. J
Prosthet Dent 49:504, 1983.
37. Hanson EC, Caputo AA: Cementing
mediums and retentive characteristics
of dowels. J Prosthet Dent 32:551, 1974.
38. Chapman KW, et al: Retention of
prefabricated posts by cements
and resins. J Prosthet Dent 54:649, 1985.
39. Driessen CH, et al: The effect of
bonded and nonbonded posts on
the fracture resistance of dentin. J Dent
Assoc S Afr 52:393, 1997.
40. Mendoza DB, Eakle WS: Retention of
posts cemented with various
dentinal bonding cements. J Prosthet Dent
72:591, 1994.
41. O’Keefe KL, et al: In vitro bond
strength of silica-coated metal
posts in roots of teeth. Int J Prosthod
5:373, 1992.
42. Tjan AH, Nemetz H: Effect of
eugenol-containing endodontic
sealer on retention of prefabricated posts
luted with adhesive composite
resin cement. Quintessence Int 23:839,
1992.
43. Bitter K, et al: Analysis of resin-dentin
interface morphology and
bond strength evaluation of core materials
for one stage postendodontic
restorations. PLoS One 9(2):e86294, 2014.
44. Radke RA, et al: Retention of cast
endodontic posts: comparison
of cementing agents. J Prosthet Dent
59:318, 1988.
45. Love RM, Purton DG: Retention of
posts with resin, glass ionomer
and hybrid cements. J Dent 26:599, 1998.
46. Assif D, et al: Retention of endodontic
posts with a composite resin
luting agent: effect of cement thickness.
Quintessence Int 19:643,
1988.
47. Kane JJ, et al: Fracture resistance of
amalgam coronal-radicular
restorations. J Prosthet Dent 63:607, 1990.
48. Nayyar A, et al: An amalgam coronal-
radicular dowel and core
technique for endodontically treated
posterior teeth. J Prosthet
Dent 43:511, 1980.
49. Bolhuis HPB, et al: Fracture strength
of different core build-up
designs. Am J Dent 14:286, 2001.
50. Tay FR, Pashley DH: Monoblocks in
root canals: a hypothetical or
a tangible goal. J Endod 33:391, 2007.
51. Mentink AG, et al: Qualitative
assessment of stress distribution
during insertion of endodontic posts in
photoelastic material. J
Dent 26:125, 1998.
52. Standlee JP, et al: The retentive and
stress-distributing properties
of a threaded endodontic dowel. J Prosthet
Dent 44:398,
1980.
53. Thorsteinsson TS, et al: Stress analysis
of four prefabricated posts.
J Prosthet Dent 67:30, 1992.
54. Dérand T: The principal stress
distribution in a root with a loaded
post in model experiments. J Dent Res
56:1463, 1977.
55. Leary JM, et al: Load transfer of posts
and cores to roots through
cements. J Prosthet Dent 62:298, 1989.
56. Peters MCRB, et al: Stress analysis of
a tooth restored with a post
and core. J Dent Res 62:760, 1983.
57. Yaman SD, et al: Analysis of stress
distribution in a maxillary central
incisor subjected to various post and core
applications. J Endod
24:107, 1998.
58. Rippe MP, et al: Effect of root canal
preparation, type of endodontic
post and mechanical cycling on root
fracture strength. J Appl
Oral Sci 22:165, 2014.
59. Zmener O: Effect of dowel preparation
on the apical seal of endodontically
treated teeth. J Endod 6:687, 1980.
60. Neagley RL: The effect of dowel
preparation on the apical seal of
endodontically treated teeth. Oral Surg
Oral Med Oral Pathol
28:739, 1969.
61. Schnell FJ: Effect of immediate dowel
space preparation on the
apical seal of endodontically filled teeth.
Oral Surg Oral Med Oral
Pathol 45:470, 1978.
62. Bourgeois RS, Lemon RR: Dowel
space preparation and apical
leakage. J Endod 7:66, 1981.
63. Gegauff AG, et al: A comparative
study of post preparation diameters
and deviations using Para-Post and Gates
Glidden drills. J
Endod 14:377, 1988.
64. Hussey DL, et al: Thermographic
assessment of heat generated on
the root surface during post space
preparation. Int Endod J 30:187,
1997.
65. Caputo AA, Standlee JP: Pins and
posts: why, when, and how. Dent
Clin North Am 20:299, 1976.
66. Shillingburg HT, et al: Root
dimensions and dowel size. Calif Dent
Assoc J 10(10):43, 1982.
67. Abou-Rass M, et al: Preparation of
space for posting: effect on
thickness of canal walls and incidence of
perforation in molars. J
Am Dent Assoc 104:834, 1982.
68. Perez Moll JF, et al: Cast gold post and
core and pin-retained
composite resin bases: a comparative study
in strength. J Prosthet
Dent 40:642, 1978.
69. Phillips RW: Skinner’s science of
dental materials, 9th ed, p 550.
Philadelphia, Saunders, 1991.
70. Asmussen E, et al: Stiffness, elastic
limit, and strength of newer
types of endodontic posts. J Dent 27:275,
1999.
71. Martinez-Insua A, et al: Comparison of
the fracture resistances of
pulpless teeth restored with a cast post and
core or carbon-fiber
post with a composite core. J Prosthet Dent
80:527, 1998.
72. Ahmad I: Zirconium oxide post and
core system for the restoration
of an endodontically treated incisor. Pract
Periodont Aesthet Dent
11:197, 1999.
73. Bittner N, et al: Evaluation of a one-
piece milled zirconia post and
core with different post-and-core systems:
an in vitro study. J Prosthet
Dent 103:369, 2010.
74. Sirimai S, et al: An in vitro study of
the fracture resistance and the
incidence of vertical root fracture of
pulpless teeth restored with
six post-and-core systems. J Prosthet Dent
81:262, 1999.
75. Rud J, Omnell KA: Root fractures due
to corrosion: diagnostic
aspects. Scand J Dent Res 78:397, 1970.
76. Angmar-Manansson B, et al: Root
fracture due to corrosion. I.
Metallurgical aspects. Odontol Rev
20:245, 1969.
77. Silness J, et al: Distribution of
corrosion products in teeth restored
with metal crowns retained by stainless
steel posts. Acta Odontol
Scand 37:317, 1979.
78. Chan RW, Bryant RW: Post-core
foundations for endodontically
treated posterior teeth. J Prosthet Dent
48:401, 1982.
79. Lovdahl PE, Nicholls JI: Pin-retained
amalgam cores vs. cast-gold
dowel-cores. J Prosthet Dent 38:507, 1977.
80. Reagan SE, et al: Effects of cyclic
loading on selected post-and-core
systems. Quintessence Int 30:61, 1999.
81. Foley J, et al: Strength of core build-up
materials in endodontically
treated teeth. Am J Dent 10:166, 1997.
82. Kovarik RE, et al: Fatigue life of three
core materials under simulated
chewing conditions. J Prosthet Dent
68:584, 1992.
83. Oliva RA, Lowe JA: Dimensional
stability of composite used as a
core material. J Prosthet Dent 56:554,
1986.
84. Larson TD, Jensen JR: Microleakage
of composite resin and
amalgam core material under complete
cast crowns. J Prosthet
Dent 44:40, 1980.
85. Rosenstiel SF, et al: Custom-cast post
fabrication with a thermoplastic
material. J Prosthet Dent 77:209, 1997.
86. Waldmeier MD, Grasso JE: Light-
cured resin for post patterns. J
Prosthet Dent 68:412, 1992.
87. Zmener O, et al: Coronal microleakage
of three temporary restorative
materials: an in vitro study. J Endod
30:582, 2004.
88. Lee JH: Accelerated techniques for a
post and core and a crown
restoration with intraoral digital scanners
and CAD/CAM and
rapid prototyping. J Prosthet Dent
112(5):1024, 2014.
89. Campagni WV, Majchrowicz M: An
accelerated technique for the
casting of post and core restorations. J
Prosthet Dent 66(2):155,
1991.
90. Wilson PR: Low force cementation. J
Dent 24:269, 1996.
91. Yoshida T, et al: An experimental
study of the removal of cemented
dowel-retained cast cores by ultrasonic
vibration. J Endod 23:239,
1997.
92. Altshul JH, et al: Comparison of
dentinal crack incidence and of
post removal time resulting from post
removal by ultrasonic or
mechanical force. J Endod 23:683, 1997.
93. Warren SR, Gutmann JL: Simplified
method for removing intraradicular
posts. J Prosthet Dent 42:353, 1979.
94. Masserann J: The extraction of posts
broken deeply in the roots.
Actual Odontostomatol 75:329, 1966.
95. Williams VD, Bjorndal AM: The
Masserann technique for the
removal of fractured posts in
endodontically treated teeth. J Prosthet
Dent 49:46, 1983.
96. Gettleman BH, et al: Removal of canal
obstructions with the Endo
Extractor. J Endod 17:608, 1991.
97. Machtou P, et al: Post removal prior to
retreatment. J Endod
15:552, 1989
întrebãri.
1. Ce trebuie determinat pentru a se
asigura că un dinte tratat endodontic este
gata pentru refacerea ulterioară prin
tratament?
2. Care sunt cele șase trăsături care trebuie
încorporate în dinte pentru pregătirea
pentru un pivot de distribuție și restaurare
de bază?
3. Discutați cinci variabile care au efect
asupra retenției realizate pentru restaurări
de pivot și bont.
4. Discutați despre patru restaurări diferite
ale pivotului şi bontului sistemele,
avantajele și dezavantajele acestora și
indicații și precauții tipice.
5. Ce configurații de canal sunt circulare?
Care sunt eliptice?
6. Descrieți procedurile recomandate pas
cu pas pentruurmătoarele: (1) procedură
directă la comandă pentru fabricarea unui
pivot și a modelului de restaurare de bază
pentru un al doilea premolar maxilar și (2)
pivot de amalgam și refacerea bontului pe
un molar mandibular.
7. Cum este fabricată o restaurare
provizorie pentru al doilea premolar
mandibular care a fost pregătit pentru o
restaurare corono radicularã?