Iatrogenia in stomatologie

 “ Ca sa fii un medic bun trebuie in primul rand sa vrei sa faci bine.” Acesta este baza pe care se
construieste profesia de medic, folosind cunostiintele teoretice, experienta practica, colaborarile
interdisciplinare si ambitia care este liantul indispensabil pentru succes.

La fel ca in toate celelalte profesii , drumul spre a deveni un medic excelent are suisuri si
coborasuri. Succesele sunt uneori contrabalansate de greseli nedorite, dar care reprezinta lectii
importante pentru dezvoltarea profesionala atata timp cat scopul general este intotdeauna de a-i face
bine pacientului.

Termenul de iatrogenie este reprezentat de rezultatul actiunii involuntare al erorilor medicale.

Etimologia cuvantului provine din limba greaca in care iatros semnifica medic,
vindecator iar genos inseamna a produce. Doua dintre definitiile acesteia sunt urmatoarele:

Iatrogenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)

IATROGENÍE, iatrogenii, s. f. (Med.) Stare psihică produsă sau agravată pe cale psihogenă de către
medic, ca urmare a unei manevre defectuoase sau a unui tratament medical greșit. —
Din fr. iatrogénie.
Iatrogenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IATROGENÍE, iatrogenii, s. f. (Med.) Stare psihică produsă sau agravată pe cale psihogenă de către
medic, de tratament sau de condițiile spitalizării. – Din fr. Iatrogénie.

In literatura de specialitate exista numeroase clasificari ale erorilor medicale si ale cauzelor acestora
dar indiferent de acestea, ele reprezinta factori iatrogeni care duc la o stare patologica cauzata de o
manopera terapeutica efectuata sau de un medicament prescris de un medic. Sintetizand, putem
afirma ca greselile medicale apar fie in etapa de diagnosticare, in cea de elaborare si decizie a
planului de tratament, fie in cea de realizare propriu-zisa a tratamentului stomatologic.

Exista o expresie uzuala: “Numai cine nu munceste nu greseste” care este general valabila
indiferent de meserie. In domeniul medical insa, nu poate fi abordata gandirea superficiala de tipul
“Lasa ca merge si asa”. In mod evident, si medicii pot fi supusi erorii, dar luarea tuturor precautilor
posibile pentru prevenirea vatamarii cuiva este foarte importanta. In acest sens, cunoasterea si
constientizarea listei de posibile erori medicale prezentata mai jos este esentiala, coroborata cu
perfectionarea profesionala continua, cu analizarea atenta a greselilor comise in trecut si profitarea
la maxim de toate imbunatatirile tehnologice care apar an de an.
 https://slideplayer.gr/slide/14720925/
Fie că este vorba de compoziţia materialelor utilizate, respectarea indicaţiilor sau modalitatea în
care medicul stomatolog le manipulează, intervenţiile din cabinetul de medicină dentară pot uneori
să aibă un rezultat diferit de cel aşteptat.

Înaintea începerii tratamentului propriu-zis, medicul dentist trebuie să analizeze toţi factorii care pot
interfera negativ cu reuşita terapiei. Îndepărtarea acestor factori sau adaptarea conduitei terapeutice
la condiţiile deja existente asigură succesul manoperelor fără a periclita în vreun mod starea de
sănătate a pacientului.

Cauzele care duc la iatrogenii pot avea mai multe origini şi vizează atât pacientul cât
şi medicul practician. Cele mai frecvente sunt reprezentate de următoarele :

•Colaborarea defectuoasă medic-pacient : primul contact dintre medic şi pacient trebuie să

conţină realizarea amănunţită a anamnezei, dialogul care informează în legatură cu patologiile
existente, starea fizică şi psihologică. Pacientul va trebui să menţioneze fiecare problemă de
sănătate şi să aducă la cunoştinţă medicaţia curentă.

•Diagnosticul incomplet : în urma colaborării slabe medic-pacient rezultă stabilirea unui

diagnostic nepotrivit care duce la terapia greşită.
 Informarea pacientului.

Concret, orice pacient, care va fi informat asupra producerii şi a acuzelor producerii unui

accident sau a complicaţiilor apărute în timpul sau după producerea unui tratament de medicină

dentară, cât şi asupra eventualelor complicaţii, care pot apărea în cazul neefectuării

tratamentului de specialitate, va deveni un colaborator în rezolvarea acestora, şi mult mai rar un

revendicator. Mentalitatea „cum că lucrurile se pot rezolva de la sine” este extrem de păguboasă

şi poate conduce la apariţia unor procese clinice, care se rezolvă mult mai greu şi care pe bună

dreptate pot fi imputate medicului de medicină dentară. Totodată, trebuie discutat şi planul

terapeutic, suita desfăşurării, precum şi costul acestuia, în ideea că pacientul să fie de acord sau

chiar să refuze, toate acestea fiind mentionate in scris si semnate de catre pacient.

Greşeli din partea practicianului sau a tehnicianului: pacienţii sunt diferiţi, anatomia şi
morfologia structurilor orale sunt şi ele diferite. Acestea, cumulate cu o stare de oboseală sau
neatenţie a practicianului pot să ducă la apariţia iatrogeniilor. Pacientul trebuie informat iar
tratamentul se va relua sau, în cazuri particulare, va trimis către un medic cu o altă specializare.

Materiale cu potenţial iatrogen : metalele pot avea efect alergic iar monomerii pot irita
mucoasele.
Iatrogeniile medicale pot fi numeroase si apar in oricare dintre ramurile al stomatologiei:
odontoterapie, endodontie, protetica, ortodontie sau chirurgie. In continuare, voi exemplifica cateva
dintre acestea:

Iatrogeniile in odontoterapie

1. Aparitia cariei secundare

◦ prin prepararea gresita a cavitatilor:
neindepartarea smatului cretos de la marginea
cavitatilor, nebizotarea conturului marginal al
cavitatii, lasarea in loc a unor cuspizi de smalt
subminati, neefectuarea deretentivizarii zonelor care pot acumula microorganisme
cariogene, omiterea reducerii in inaltime a peretilor de smalt mai subtiri de 2 mm.
◦ obturarea gresita a cavitatilor: prepararea incorecta a materialului de obturatie (sistem
bicomponent pulbere-lichid in cazul cimenturilor ionomer de sticla sau FOZ), utilizarea
rasinilor compozite expirate sau partial degradate (de exemplu prin contactul cu lumina
 daca nu este pus capacul la loc dupa utilizare), inserarea unor straturi prea groase de
compozit care nu pot fi fotopolimerizate pana in profunzime, necondensarea suficienta a
materialului la peretii cavitatii, introducerea unei cantitati insuficiente de material de
obturatie, neadaptarea sau neutilizarea matricilor interdentare in cazul cavitatiilor
interproximale, nefolosirea icului interdentar sau aplicarea lui gresita, greseli in tehnicile
de gravare acida, de conditionare cu adeziv sau de fotopolimerizare, neizolarea cu diga
si/sau diga lichida pentru controlul contaminarii cu saliva, etc.
◦ prin finisarea incorecta a obturatiilor: neadaptarea corecta a materialului la marginile
cavitatii, nefinisarea si lustruirea acestuia, etc.
2. Recidiva de carie: apare in primul rand prin neindepartarea in totalitate a tesuturilor
cariate de pe fundul sau peretii cavitatii, uscarea insuficienta a caviatii sau contaminarea cu
saliva sau sange a cavitatii inainte de obturare, etc.
1.Utilizarea unor materiale de obturatie nepotrivite pentru cavitatea respectiva
2.Fotopolimerizarea gresita a materialelor de obturatie si a adezivilor: lampa nu este tinuta la
distanta potrivita fata de dinte si astfel materialul se contracta prea tare sau este incomplet
fotopolimerizat pana in profunzimea cavitatii, sau provoaca supraincalzirea dintelui cauzand
hipersensibilitate sau hiperemie pulpara
Iatrogeniile in endodontie

Tratamentul de canal se face printr-o varietate largă de manopere mecanice și chimice. În anumite
circumstanțe, după efectuarea tratamentului, există posibilitatea să se instaleze fenomene dureroase
și inflamatorii, după cum urmează:

A. Iatrogenii care duc la afectarea pulpara

1.Prepararea cavitatiilor la turatii inalte fara racirea cu apa
2.Presiune exagerata in timpul prepararii si utilizatea frezelor uzate
3.Utilizarea incorecta a lampii de fotopolimerizare (prea aproape de dinte si timp mai mult
decat necesar)
4.Neprotejarea plagii dentinare cu materiale de baza in cavitatile foarte profunde
5.Uscarea excesiva a dentinei inainte de efectuarea unei obturatii
6.Deschiderea accidentala a camerei pulpare in cavitatile foarte adanci si netratarea plagii
7.Cimentarea pieselor protetice pe dinti vitali cu cimenturi iritante (FOZ)
B. Iatrogenii in timpul tratamentului endodontic
• perforatii la nivelul planseului camerei pulpare
• cai false radiculare in timpul instrumentarii canalelor
• deschidere insuficienta a camerei pulpare (debridare
incompleta)
 • deschidere supradimensionata a camerei pulpare (risc de fractura coronara)
• prepararea si curatarea insuficienta a canalelor (neindepartarea tuturor microorganismelor)
• prepararea excesiva la nivel apical (prognostic rezervat)
• ruperea unui instrument pe canal

• formarea de praguri dentinare in timpul preparatiei care nu permit instrumentarea si

obturarea completa a canalului
• prepararea incompleta a canalului (obturatii de canal scurte)
• obturatii de canal depasite, care trec dincolo de apexul radacinii
• obturatii de canal care nu sunt etanse la nivelul peretilor canalelor si permit multiplicarea
bacteriilor
• neutilizarea apex-locatorului (aparatul care ne ajuta la determinarea lungimii de lucru)
• inghitirea acelor de catre pacient daca nu este facuta izolarea cu diga
• difuzarea hipocloritului de sodiu sau a altor iriganti irittanti dincolo de apex
• Complicatii aparute dupa tratamentul endodontic (sunt de obicei rezultatul unei iatrogenii
din timpul efectuarii tratamentului endodontic)
• acute (apar la scurt timp dupa efetuarea tratamentului de canal)
• cronice (apar tardiv sau sunt asimptomatice si descoperite radiografic)
Iatrogeniile in protetica dentara pot aparea in oricare dintre etapele clinico-tehnice de realizare a
pieselor protetice şi necesitatea implicării laboratorului de tehnică dentară. De aceea, riscul de
apariţie al iatrogeniilor este şi el crescut.

Protezele, ajunse în contact cu mucoasele orale, pot să inducă reacţii inflamatorii. De obicei, acestea
nu apar imediat aplicării protezelor. Reacţia apare după un anumit timp şi se manifestă prin
stomatită. De multe ori este asimptomatică şi este descoperită întâmplător, în urma controlului de
rutină.
Stomatita se caracterizează prin prezenţa petelor roşiatice, de dimensiune redusă. Iniţial, au o
extindere limitată, ca mai apoi să cuprindă întreaga zonă de contact dintre proteze şi mucoasele
orale. In stadii tardive, petele devin reliefate şi generează instabilitate protezei, asociată cu
sensiblitate şi senzaţia de arsură a mucoaselor.

1. In protezarea fixa

• prepararea incorecta a bonturilor (peretii prea divergenti sau prea convergenti, bonturile prea
lungi sau prea scurte, creearea de praguri si santuri, lezarea parodontiului si a dintilor vecini)
• greseli de amprentare
• greseli in etapele de laborator
• greseli de cimentare
• greseli in alegerea materialelor de restaurare (mai ales la pacientii cu alergii la metale)
• accidente la indepartarea pieselor protetice fixe
2. In protezarea mobila
➢greseli de amprentare
➢determinarea incorecta
a dimensiunii verticale de
ocluzie, protezele finale
fiind supra- sau
subdimensionate cu
rasunet asupra
functionalitatii, fonatiei si
esteticii
➢neadaptarea corecta a
protezelor cu aparitia leziunilor de decubit si lipsa functionalitatii
În cazul protezelor totale, la un anumit interval de timp trebuie realizate ajustări, numite rebazări,
care asigură o adaptare mai bună a pieselor protetice cu mucoasele. Monomerul regăsit în materialul
cu care se efectuează rebazarea poate fi alergen, în cazul în care nu se respectă proporţiile indicate
de producător şi modalitatea de preparare.

3. In protezarea pe implante
➢Erori in alegerea locurilor corecte de insertie a implantelor si a numarului de implante
necesare (nedistribuirea uniforma a fortelor)
➢Erori in alegerea tipului de implant potrivit cazului
➢Erori in timpii clinico-tehnici de realizare a lucrarilor protetice pe implanturi
Iatrogeniile in ortodontie

1.Extractia timpurie a dintilor de lapte (inaintea varstei fiziologice de disparitie de pe arcada)

fara plasarea unui mentinator de spatiu pentru pastrarea locului necesar eruptiei dintelui
definitv. Astfel apar migrarile dentare, perturbari de ocluzie, probleme la nivelul articulatiei
temporo-mandibulare, perturbari de eruptie ale dintilor definitivi
2.Extractia timpurie a molarului de 6 ani care este confundat cu un molar temporar
3.Aparate ortodontice care genereaza forte prea mari ducand la leziuni dento-parodontale,
resorbtii radiculare, mobilitate dentara
4.Necorectarea ocluzei prin tratamentul ortodontic
5.Imposibilitatea mentinerii rezultatului final al tratamentului cu aparitia recidivei
malocluziei dentare
Iatrogeniile in chirurgia dentara (extractia dentara)

1.Extractia traumatica a dintilor temporari cu lezarea mugurelui dintelui permanent

2.Lezarea dintilor vecini sau antagonisti in timpul extractiei
3.Fractura radiculara a dintelui extras
4.Impingerea radacinii dintelui care trebuie extras in sinus sau perforarea membranei
sinusale
5.Lezarea partilor moi invecinate
6.Inghitirea sau aspirarea unor fragmente dentare in timpul extractiei
7.Leziuni osoase (fracturi osoase la nivelul maxilarului sau a mandibulei )
8.Complicatii postextractionale ( hemoragii imediate sau tardive, alveolita postextractionala,
activarea bolilor de focar, endocardite bacteriene, septicemii, etc)
Iatrogenii in administarea anestezicului

1.Ruperea acului
2.Durerea la injectie (prin folosirea unor ace prea groase sau injectarea prea rapida a
anestezicului)
3.Aparitia hematomului (lezarea unui vas de sange)
4.Parestezia (lezarea traumatica a nervului sau folosirea unor doze de anestezic prea mari)
5.Pareza tranzitorie a nervului facial (cand acul este orientat gresit si in loc sa se anestezieze
nervul alveolar inferior se anesteziaza nervul facial)
6.Trismusul (cauzat de insamantarea septica, de un hematom sau de depozitatea unui volum
prea mare de anestezic intr-o arie mica)
 7.Aparitia edemului (cauzat de un hematom, de o infectie, alergie, de injectarea unor solutii
iritante gen alcool pe langa anestezic)
8.Infectii postanestezice (insamantare septica)
Igiena bucală este un factor care adesea nu este luat în considerare când se vorbeşte despre
iatrogenii. Placa bacteriană reprezintă un depozit aflat constant pe suprafeţele dentare, în cantităţi
diferite ce sunt în relaţie directă cu igiena dentară. Placa se formează prin interacţiunea bacteriană,
care, prin compuşii eliminaţi, pot genera cadidoză bucală ce sensibilizează întreaga cavitate orală.

Reacţiile iatrogene sunt frecvent întâlnite în cabinetul de medicină dentară dar, prin respectarea
paşilor premergători unei intervenţii terapeutice şi adaptarea tehnicilor şi materialelor în
conformitate cu starea de sănătate a pacientului, riscul de eroare se reduce considerabil.

Concluzionand, as dori sa va impartasesc un sfat indispensabil care mi-a fost oferit de curand:
“Daca astazi uitandu-te la munca ta de acum doi ani stii ca poti sa o faci mult mai bine decat
atunci, inseamna ca ai evoluat. Daca peste doi ani de zile vei aborda aceleasi optiuni de
tratament ca si astazi inseamna ca bati pasul pe loc.”-Ioana Cherascu – www.dentaldesign.ro

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

In incheiere va invit sa vizionati un film scurt…..mie mi-a placut mult avand in vedere ca si eu sunt

in asentimentul principiului promovat si va dau si voua aceasi sfat: “ NU RENUNȚAȚI NICIODATĂ !

CREDEȚI! CREDEȚI! CREDEȚI!“….poate unii dintre voi il stiu, asa cum probabil stiati si multe din

notiunile pe care le-am adus ca material didactic in aceste fise; eu am pornit de la ideea ca aveti

toti dreptul la aceleasi informatii in egala masura si mi-am permis sa lansez si acest film atat timp

cat faceti parte toti din promotia “de sacrificiu” 2020 si am avut ocazia sa petrecem timpul

impreuna, sper eu cu efect cat mai constructiv.

https://www.facebook.com/100000621439989/posts/3226069830757033/?sfnsn=mo&d=n&vh=e