Efectele tratamentului ortodontic asupra starii de sanatate

parodontala

Tratamentul orthodontic asigura alinierea corespunzatoare a dintilor si imbunatateste ocluzia.

Acest lucru nu numai ca ajuta la o masticatie mai buna, fonatie si la o estetica faciala placuta, ci
imbunatateste si sanatatea orala si generala a individului, prin urmare imbunatatind calitatea
vietii. Precum orice alte metode de tratament, cel ortodontic, pe langa beneficiile sale, are
deasemenea riscuri si complicatii asociate. Cu toate acestea riscurile si complicatiile au fost
raportate ca fiind mult mai scazute in comparatie cu alte metode chirurgicale si non-chirurgicale.
Cele mai comune efecte adverse pot fi atat local cat si sistemic. Acestea includ coloratii dentare,
demineralizari, resorbtii radiculare, complicatii parodontale, probleme psihologice, complicatii
gastrointestinale, reactii alergice, endocardita bacteriana si sindromul de oboseala cronica. A fost
demonstrat ca fortele ortodontice reprezinta un agent mecanic capabil sa induca o reactie
inflamatorie in parodontiu. Aceasta reactie este necesara pentru alinierea dentara. Una dintre
provocarile tratamentului ortodontic este terminarea acestuiia cu efecte minime asupra radacinii
si a parodontiului.

O privire de ansamblu asupra parodontiului

Placa bacteriana intr-o gazda susceptibila reprezinta factorul etiologic principal al bolii
parodontale. Un mediu sanatos din punct de vedere parodontal prezinta o creasta alveolara
situata la aproximativ 2mm sub jonctiunea smalt-cement, precum si lipsa inflamatiei in tesuturi.
Inflamatia superficiala, limitata la nivel gingival, caracterizeaza asa numitele gingivite. In
stadiile incipiente, jonctiunea epiteliala se largeste, permitand placii bacteriene sa patrunda in
tesutul conjunctiv. Dupa 1 saptamana de acumulare a placii, mici semne de eritem si edem sunt
prezente, alaturi de sangerare la sondare. Fluidul crevicular este secretat in cantitati crescute.
Gingivita propriu-zisa este vizibila la 2-3 saptamani de la primele acumulari de placa bacteriana,
alaturi de o inflamatie cronica intensa.

In parodontite, distructia cauzata de inflamatie devine ireversibila si este asociata cu pierdere

osoasa si de atasament al insertiei epiteliale. Clinic, tranzitia dintre gingivita si boala parodontala
include modificari vizibile precum sangerare la sondare, pierderea suportului parodontal cu
mobilitate dentara, inflamatie gingivala, afectarea furcatiilor si migrari dentare. Boala
parodontala are prevalenta cea mai ridicata la adulti. Progreseaza incet, iar potentialul ei
distructiv este direct proportional cu factorii etiologici. La polul opus, parodontita agresiva, este
o forma intalnita mai des la pacientii mai tineri, are o progresie rapida si nu este asociata cu
factori etiologici locali precum placa bacteriana si tartrul, ci cu o etiologie genetica si cu bacterii
specifice.

Complicatiile parodontale

Sanatatea parodontala este un factor important care poate fi folosit ca unealta in evaluarea
succesului tratamentului ortodontic. Complicatiile parodontale au fost raportate a fi unul dintre
cele mai frecvente reactii adverse legate de tratamentul ortodontic. Pe de alta parte, dintii aliniati
corespunzator favorizeaza autocuratarea si curatarea artificiala, promovand un parodontiu mai
sanatos. Complicatiile parodontale asociate cu tratamentul ortodontic pot include gingivita,
parodontita, retractii gingivale sau hipertrofie, pierdere de os alveolar, dehiscente, fenestratii si
triunghiuri negre. Prezenta placii microbiene este cel mai important factor in initierea, progresia
si recurenta bolii parodontale. Motivele din spatele acestor complicatii parodontale includ factori
legati de pacient si de tehnica folosita in tratament. Factorii legati de pacient includ starea
parodontala anterioara tratamentului, susceptibilitate crescuta si igiena orala deficitara. Fumatul
este un factor in stransa legatura cu aparitia bolii parodontale. Tratamentul ortodontic este
cunoscut ca factor ce induce atat modificari pozitive cat si negative asupra tesuturilor moi.
Reactiile negative sunt in principal asociate cu gingivitele.

Prezenta placii este considerat unul dintre factorii principali in dezvoltarea gingivitei. Bracketii
ortodontici si elasticele pot interfera cu eficienta indepartarii placii bacteriene, crescand riscul de
gingivite. Cateva studii clinice au raportat o sanatate parodontala precara si pierderi mai mari de
atasament, distal, in zona arcadelor. Acesta ar putea fi rezultatul unei igiene deficitare in zona
molara si al prezentei inelelor cimentate pe molari, care favorizeaza acumularile de resturi
alimentare. Ca rezultat al tratamentului ortodontic o schimbare in compozitia microbiana este de
asteptat. Tratamentul ortodontic afecteaza de asemenea si echilibrul microflorei orale prin
cresterea retentiei bacteriene. Intr-un studiu realizat de Ristic si col. au fost observate o crestere a
indicilor parodontali si a bacteriilor parodontopatogene la pacientii adolescenti care urmau un
tratament ortodontic fix. La majoritatea pacientilor, dupa fixarea chiar si a unui aparat ortodontic
de mici dimensiuni, au fost observate inflamatii gingivale usoare, care ar putea fi tranzitorii si nu
duc intotdeauna la pierderi de atasament gingival. Unele studii sugereaza faptul ca aparatele
ortodontice fixe induc o gingivita localizata, care rareori progreseaza spre forme de parodontite.
Inflamatia gingivala din jurul modulelor si a elasticelor ortodontice formeaza pungi parodontale
false, care de obicei regreseaza dupa demontarea acestora. Uneori, aceasta inflamatie gingivala
regreseaza mai greu, in cateva saptamani. Luand toate acestea in considerare, exista totusi
anumite studii care sugereaza faptul ca exista un risc de gingivita neasociata cu prezenta placii
dentare, a fortelor ortodontice si a miscarilor dentare induse de acestea. Daca fortele ortodontice
aplicate pe un camp parodontal stabil, insa cu recesiune gingivala, sunt de forte normale, atunci
exista o mare posiblitate ca inflamatia gingivala sa fie absenta. Alexander a observat, de
asemenea, lipsa distructiilor parodontale pe perioade lungi de timp la pacientii purtatori de
aparate ortodontice fixe. Studii realizate pe tesuturi parodontale umane afirma faptul ca aplicarea
atenta si minutioasa a modulelor si a elasticelor parodontale, impreuna cu o igiena orala
adecvata, pot preveni distructiile parodontale permanente.

Patofiziologie

Ligamentul parodontal este format predominant din colagen tip I, insa este prezent de asemenea
si colagen tip III. Functiile principale ale ligamentului parodontal sunt reprezentate de
transmiterea semnalelor proprioceptive catre sistemul nervos central si de a suporta fortele
compresive care se genereaza in cursul actelor masticatorii. Studii diverse au demonstrat
recrutarea de macrofage, celule dendritice si celule mononucleate in zonele de presiune generate
de tratamentul ortodontic. Din contra, in zonele de tensiune au fost decelate schimbari minime in
ceea ce priveste distributia celulara. De asemenea, schimbari au fost observate si fluxul sanguin
al zonei.

Neuropeptidele sunt eliberate de terminatiile nervoase parodontale si cauzeaza inflamatie

neurogena in ligamentele parodontale compresate. Mai mult decat atat, diverse molecule
imunoregulatoare, cum ar fi interleukina 1a, interleukina 6 si factorul tumoral a sunt eliberate in
timpul inflamatiei si participa la remodelarea parodontiului.

Efectele tratamentului ortodontic asupra compozitiei bacteriene din parodontiu

Aparatele ortodontice favorizeaza depunerile de placa bacteriana si dezvoltarea gingivitelor.
Modulele, elasticele si sarmele ortodontice prezinta niste provocari unice in igiena pacientilor.
Ingrijirea spatilor interproximale este mult ingreunata, necesitand ca ata dentara sa fie introdusa
pe sub sarma pentru fiecare dinte in parte. Acesta este un proces indelungat ce necesita
indemanare si timp pentru a fi realizat. Accesorii aditionale, precum arcurile, tubusoarele,
ligaturile de sarma produc si mai mari dificultati, marind retentia de placa bacteriana si reducand
eficienta igienei orale. Majoritatea studiilor indica o perioada de 1-3 luni pentru cresterea
indicilor de placa bacteriana dupa aplicarea aparatelor dentare. Pe masura ce comunitatile
bacteriene persista, o trecere de la bacterii aerobe la cele anaerobe se intampla. Modificari
microbiene apar la o scurta perioada de timp dupa ce terapia ortodontica este initiata si include o
crestere a patogenilor parodontali- spirochete, bacterii fusiforme, bacterii facultativ anaerobe,
lactobacili si Prevotella Intermedia. Mai multi autori au stabilit acest interval de timp si au ajuns
la concluzia ca la 12 zile dupa ce terapia ortodontica este initiata, modificari in compozitia
bacteriana se petrec. La acest moment, un numar mare de coci poate fi regasit la pacientii
ortodontici. La 6 saptamani numarul de coci scade, iar numarul de spirochete si bacili creste. La
3 luni, bacteriile asociate cu complexele rosu si portocaliu se regasesc in parodontiu.

Schimbarile din compozitia microbiana produsa de module poate fi rezultatul unui control slab al
placii bacteriene, dar aparatele in sine pot altera ele insasi microbiota orala. Cel mai frecvent
modulele plasate subgingival stau la baza aparitiei complexului rosu, similar ca in cazul unor
obturatii debordante. La adultii tratati anterior de parodontita, compozitia microbiana initiala
poate fi diferita de cea a pacientilor mai tineri cu un parodontiu sanatos ce se prezinta in vederea
tratamentului ortodontic. Speer si col. au descoperit ca numarul de bacterii nu s-a schimbat la
pacientii adulti, stabili parodontal care urmau un tratament ortodontic.

Aparatele ortodontice cresc deasemenea si posibilitatea aparitiei fungilor in biofilmul

subgingival. Cele mai frecvente fungi observate au fost Candida albicans-47,2%, in gingivite cat
si in parodontite, urmata de C. Parapsilosis, C. Dubliniensis, C. Tropicalis, C. Guilliermondii, C.
Sake si Rhodotorula spp.

Resorbtia radiculara
Unul dintre dezideratele unui tratament ortodontic corect este de a termina respectivul tratament
cu daunele cele mai mici asupra radacinii si a parodontiului. Resorbtia radiculara este considerata
drept un factor iatrogenic pe cat de neplacut, pe atat de greu de evitat. Potentialele cauze ale
resorbtiei radiculare pot fi variabilitate biologica individuala, predispozitia genetica si efectul
factorilor mecanici directi. Aceasta complicatie poate duce la mobilitate dentara si pana la
pierderea definitiva a dintelui. Este un proces inflamator care conduce la o necroza ischemica in
ligamentul parodontal cand se aplica o forta ortodontica. Se pare ca resorbtia radiculara apicala
nu este doar un rezultat al fortei ortodontice, ci este o combinatie intre variabilitatea biologica
individuala si efectul factorilor mecanici.

Resorbtia radiculara este o consecinta comuna asociata cu tratamentele ortodontice si a primit o

atentie deosebita in ultimul timp datorita implicatiilor sale medico-legale. Se presupune ca
resorbtia apicala apare din cauza combinatiei unor factori mecanici cu o predispozitie
individuala. Lipsa de structura dura dentara nu este predictibila, insa cand ea se regaseste si in
dentina este considerata ireversibila. Cauza nu este inca per total cunoscuta, insa este considerata
complexa si multifactoriala.

Resorbtia radiculara severa post-tratament ortodontic compromite succesul respectivului

tratament. In general, resorbtia radiculara poate afecta longevitatea dentitiei, insa este cunoscut
faptul ca majoritatea resorbtiilor legate de tratamente ortodontice nu afecteaza capacitatea
functionala dentara.

Studii legate de resorbtia radiculara au fost realizate de peste 150 ani. Bates in 1856 a fost primul
care a pus in discutie resorbtia radiculara a dintilor permanenti; de asemenea, cateva studii au
fost publicate si in ultimii 20 ani. In tot acest timp a fost posibila o mai buna intelegere a acestui
proces patologic. Termenii folositi pentru aceasta afectiune au fost diversi: scurtare dentara,
resorbtie radiculara idiopatica, complicatie frecventa si consecinta comuna.

Resorbtia radiculara este definita ca distructia cementului sau a dentinei prin activitati ale
cementoclastilor sau a osteoclastilor si poate avea ca rezultat scurtarea radacinii dentare. De
asemenea, resorbtia radiculara este definita si ca arii lacunare resorbtive microscopice observate
prin modalitati histologice. „Resorbtia radiculara”este un termen general care descrie doar
procesul general patologic si nu ofera niciun indiciu cu privire la factorii etiologici.
Unii dintre factorii cauzali sunt cunoscuti (trauma, boala parodontala) si prezinta rezultate ale
pierderii de structuri dure dentare foarte similare. Resorbtia radiculara indusa ortodontic este,
insa, unica atunci cand o comparam cu restul formelor clinice. Brezniak si Wasserstein au
sugerat, bazat pe fiziopatologia procesului in sine, in 2002 un termen nou si mult mai descriptiv
al resorbtiei radiculare induse ortodontic: resorbtie radiculara inflamatorie indusa ortodontic.

Resorbtia radiculara inflamatorie indusa ortodontic este un proces inflamator steril care este
deosebit de complex si este compus din numeroase componente dispersate, printe care
enumeram forte mecanice, radacini dentare, os mandibular/maxilar, celule, matrice intercelulara
si anumiti mesageri biologici.

Prevalenta si diagnostic

Studiile histologice au sugerat o incidenta mai mare de 90% a resorbtiei radiculare de diverse
grade observate la dintii tratati ortodontic; in cele mai multe dintre cazuri, pierderea de structura
dentara este minima si lipsita de insemnatate clinica. Atunci cand tehnicile radiografice sunt
folosite pentru diagnostic este observat un procentaj mai mic de aparitie a afectiunii, unele studii
raportand o resorbtie radiculara medie de 2.5 mm atunci cand aceste tehnici diagnostice sunt
folosite.

Utilizand metode de gradare a severitatii, de obicei resorbtia radiculara este clasificata drept
minora sau moderata in majoritatea cazurilor clinice. Resorbtia radiculara severa, definita ca
depasind 4 mm sau 1/3 din lungimea initiala a radacinii, este observata in 1-5% din cazurile
tratate ortodontic. Grupul de risc ce ar putea prezenta resorbtie radiculara severa este estimat
intre 1-3% din populatie.

Lupi et al au raportat o incidenta a resorbtiei radiculare de 15% inainte de tratamentul ortodontic

si de 73% dupa tratamentul ortodontic.

Factori etiologici
Durata de tratament. Majoritatea studiilor raporteaza ca riscul si severitatea resorbtiei radiculare
apicale externe creste odata cu durata tratamentului ortodontic. Sameshima si Sinclair au analizat
868 de pacienti tratati in 6 centre medicale diferite si au observat ca tratamentele ortodontice
indelungate sunt semnificativ asociate cu resorbtia radiculara in cazul incisivilor centrali. Este
posibil ca factorii care au dus la prelungirea tratamentului ortodontic sa fie aceeasi factori
etiologici si pentru aparitia resorbtiei radiculare.

Alte studii, insa, nu regasesc nicio asociatie intre durata tratamentului ortodontic si aparitia
resorbtiei radiculare.

Multe variabile sunt de asemenea asociate cu prelungirea tratamentului, cum ar fi planuri de

tratament complicate sau lipsa de cooperare a pacientului, multe din acestea contribuind la
aparitia resorbtiei radiculare pe fondul tratamentului ortodontic.

Tipul de aparat ortodontic utilizat. A fost demonstrat faptul ca aparatele ortodontice fixe induc o
incidenta mai mare de resorbtie radiculara in comparatie cu aparatele ortodontice mobile, fapt
care poate fi explicat prin multitudinea si amplitudinea crescuta a miscarilor dentare oferite de
aparatele fixe. Referitor la tipurile diferite de brackets folositi si la incidenta diferita prin
utilizarea lor, s-au observat diferente minore intre acestea.

Un fapt pus in discutie este inducerea intr-o proportie mai mare a resorbtiei radiculare prin
utilizarea expanderelor maxilare rapide. Alte studii au investigat, de asemenea, legatura dintre
resorbtia radiculara si tratamentul prin aligneri.

Kinzinger et al. au studiat corelatia dintre aparatele functionale Herbst si resorbtia radiculara si
au concluzionat ca acestea ar putea transmite forte nefunctionale dintilor stalpi imediati si le-ar
putea induce acestora o resorbtie radiculara semnificativ mai mare decat in cazul altor dinti
incorporati in sistem, fie direct prin intermediul benzilor, fie indirect prin contacte ocluzale sau
aproximale.

Mecanica tratamentului. Nu s-au observat diferente majore intre tehnicile diferite ortodontice
atunci cand vine vorba de resorbtia radiculara, insa unele studii au sugerat faptul ca tehnica Begg
ar fi mai daunatoare. Alte studii, insa, au aratat ca nu exista diferente majore intre tehnicile Begg,
Tweed sau alte tehnici.
L. Linge si B.O.Linge au sugerat faptul ca utilizarea de elastice intermaxilare ar cauza o resorbtie
radiculara mai accentuata, insa Sameshima si Sinclair nu au gasit nicio corelatie in acest sens.

Terapia bioeficienta ce utilizeaza materiale ortodontice contemporane a reiesit ca are risc mult
scazut fata de procedeele vechi de a produce resorbtie radiculara. Printre altele, utilizarea
arcurilor superelastice, termotratate, dreptunghiulare si de dimensiuni mai mici in timpul
tractionarii incisivilor au jucat un rol important in acest sens. De asemenea, utilizarea sistemelor
autoligaturante n-a produs diferente majore.

Magnitudinea fortei

Studii realizate pe subiecti umani si pe animale converg spre teoria ca exista o crestere in
severitatea resorbtiei radiculare odata cu marirea fortei ortodontice. Harry si Sims au realizat
scanari la microscopul electronic ale unor premolari umani dupa o aplicare de 50g, 100g,
respectiv 200g forta. Ei au concluzionat ca fortele de intensitate mai mare au crescut rata de
resorbtie radiculara printr-o crestere a stresului asupra suprafetei radiculare, cu o crestere in
consecinta a defectelor lacunare produse. Studiile mai recente au confirmat de asemenea faptul
ca forte mari aplicate ortodontic cresc sansele de aparite a resorbtiei radiculare.

Reitan, pe de alta parte, afirma ca resorbtia radiculara externa nu are legatura cu gradul
fortei aplicate ortodontic. El a examinat 72 de premolari dupa aplicarea de 25 g pana la 240 g de
forta intruziva, extruziva si de lateralitate pe o perioada de la 10 la 47 zile. O serie de studii
realizate de Owman-Moll et al. sunt in concordanta cu descoperirile lui Reitan. Ei au analizat
gradul de mobilitate dentara asociat fortelor de 50g, 100g si respectiv 200g. Ei au observat faptul
ca exista o variabilitate individuala foarte mare, insa nicio diferenta in ceea ce priveste gradul
resorbtiei radiculare prezente. Ei au concluzionat astfel ca resorbtia radiculara este independenta
de magnitudinea fortei aplicate, insa au afirmat de asemenea ca reactiile proprii individului pot
avea o semnificatie mai mare.

Durata fortei
 Exista, de asemenea, contradictii pe subiectul asocierii resorbtiei radiculare cu forte
aplicate continuu sau intermitent. Multi autori considera ca fortele intermitente produc mai
putina resorbtie radiculara, deoarece pauzele dintre forte permit cementului sa se refaca
morfofunctional.

Acar et al au examinat 22 de dinti umani. Pacientii au fost expusi pe o hemiarcada la o

forta de inclinare continua de 100 g si pe o hemiarcada unei forte intermitente aplicate prin
intermediul elasticelor timp de 12 ore pe zi pe o perioada de 9 saptamani. Rezultatele lor au
aratat ca fortele intermitente produc o resorbtie radiculara mult mai putin accentuata. Acuratetea
acestor descoperiri este, insa, discutabila, deoarece fortele intermitente au depins foarte mult de
complianta pacientilor.

Weiland a studiat 84 de premolari care fusesera vestibularizati utilizand metode

ortodontice. Pe o hemiarcada, forta pe premolar a fost aplicata utilizand o sarma din otel
inoxidabil, iar pe premolarul contralateral a fost aplicata utilizand o sarma superelastica.
Rezultatele lor sunt in concordanta cu descoperirile lui Acar et al si afirma ca fortele continuu
aplicate produc un grad de resorbtia radiculara mai mare. Ei au aratat ca dintii activati cu sarma
superelastica au avut o mobilitate considerabil mai mare, insa au avut cu 140% mai multa
resorbtia radiculara decat dintii cu sarma din otel inoxidabil.

Contrar acestor afirmatii, Owman-Moll et al. nu au gasit nicio diferenta in gradul de

severitate al resorbtiei radiculare intre fortele aplicate continuu sau cele intermitente dupa
aplicarea unei forte orientate vestibular de 50 g asupra premolarilor umani.

Directia miscarilor dentare

Intruzia dentara a fost implicata in mod constant ca fiind cea mai posibila miscare dentara
de a genera resorbtie radiculara. Miscarea orizontala a apexului, cat si miscarea corporeala sunt
factori demonstrati de producere a resorbtiei radiculare. Cea mai mare incidenta de aparitie a
resorbtiei radiculara a fost observata la miscari corporeale de 3 pana la 4.5 mm. Reitan si
Thailander au sugerat faptul ca stresul mecanic provocat de miscarile de inclinare este mult mai
susceptibila la a genera resorbtie radiculara decat stresul mecanic provocat de miscarile de
basculare.
Amplitudinea miscarii dentare

Sameshima si Sinclair au observat aparitia resorbtiei radiculare severe atunci cand apexul
a fost miscat spre lingual, cu 1 mm mai mult decat in grupul control. Ei au concluzionat faptul ca
resorbtia radiculara este direct influentata de distanta pe care au fost miscate radacinile dentare.
Incisivii maxilari tind sa aiba miscari de amplitudine mai mare decat alti dinti sub tratament
ortodontic, in concluzie aceasta fiind o posibila explicatie pentru riscul ridicat de aparitie a
resorbtiei radiculare la acesti dinti.

Momentul de incepere a tratamentului ortodontic

In general este recomandat ca tratamentul ortodontic sa fie precedat de terapie

parodontala, pe motiv ca fortele induse ortodontic pe un camp parodontal cu inflamatie prezenta
poate duce rapid la leziuni ireversibile asupra parodontiului. Detartraj, chiuretaj radicular (cu
microlambouri papilare daca este necesar) si proceduri de gingivoplastie pot fi aplicate inainte de
inceperea tratamentului ortodontic, dupa specificul cazului. Terapie corectiva parodontala, insa,
ar trebui amanata dupa terminarea tratamentului ortodontic, deoarece acesta poate influenta
arhitectura gingivala si osoasa.

Extractia dentara

Sameshima si Sinclair au examinat relatia dintre secventa extractiilor dentare si aparitia

proceselor de resorbtie radiculara. Ei au concluzionat faptul ca procedurile extractive (primii
premolari, premolarii doi, incisivii mandibulari si extractiile asimetrice) au potentialul de a
produce resorbtie radiculara in timpul inchiderii spatiului. Ei au observat diferente statistice
majore intre grupurile extractive si non-extractive in ceea ce priveste procesul resorbtiei
radiculare; in cadrul grupului extractional, primii premolari au prezentat cel mai mare grad de
resorbtie radiculara. In schimb, alte studii care au analizat acest aspect nu l-au identificat a fi
sugestiv.

Sunt prezenti multi posibili factori etiologici care ar putea genera resorbtie radiculara
indusa ortodontic. Studiile prezentate sunt deseori in conflict si nu genereaza aceleasi rezultate.
Weltman et al au realizat un studiu sistematic pe acest topic, unde factorii etiologici au fost
incadrati ca posibili, foarte putin posibili si neclari in ceea ce priveste potentialul lor de a genera
resorbtie radiculara.

Concluzii

Gradul de sanatate parodontala este esential pentru orice forma de tratament odontal.
Pacientii trebuie instruiti periodic in ceea ce priveste masurile de igiena orala si mentinere a starii
de sanatate parodontale, astfel incat tesuturile gingivale sa ramana stabile in cursul tratamentelor
ortodontice active. Este necesara o supraveghere atenta a tuturor pacientilor ce prezinta suport
parodontal redus. Tratamentul ortodontic este de obicei contraindicat la pacientii ce prezinta
boala parodontala activa sau o stare de sanatate parodontala precara, deoarece riscul de
deterioare este crescut in acest caz. Astfel, o evaluare temeinica a starii de sanatate parodontale si
a nivelului de atasament gingival este recomandata inainte de initierea tratamentului ortodontic
activ. De altfel, la fel de importanta este si mentinerea unei igiene orale adecvate pentru a obtine
rezultate optime post-tratament ortodontic. Metodele de igienizare orala ar trebui instituite la
inceputul tratamentului ortodontic si ar trebui intarite in cursul fiecari sedinte de tratament.

Bibliografie:
1. Consequences of orthodontic treatment on periodontal health: Clinical and
microbial effects, Steven M.Davis,DDS,MS,1 Alexandra B.Plonka,DDS,1
Brent A.Fulks,DDS,2 Kyle L.Taylor,BS,1 and JillBashutski,DDS,MS1
2. The Effect of Orthodontic Therapy on Periodontal Health, A Review of the
Literature, Samah Alfuriji, Nora Alhazmi, Nasir Alhamlan,Ali Al-
Ehaideb,Moatazbellah Alruwaithi, Nasser Alkatheeri, and Amrita Geevarghese
3. Effects of Malocclusions and Orthodontics on Periodontal Health: Evidence
from a Systematic Review, Anne-Marie Bollen, D.D.S., M.S., Ph.D.