Relatia dintre lucrarile protetice fixe si patologia parodontala

Protetica reprezinta ramura medicine dentare care se ocupa cu restaurarea morfo-

functionala si estetica a spatiilor edentate. Lucrarile protetice se impart in lucrari mobile si
fixe.
Anomaliile functionale ale sistemului stomatognat cauzate de boala parodontala sunt
de 5 ori mai frecvente decat cele rezultate din procese carioase.

Cele mai des intalnite complicatii ale lucrarilor protetice fixe incorect realizate sunt
reprezentate de gingivite si parodontite.
Gingivita consta in inflamatia localizata a gingiei fara afectarea tesutul osos.
Netratata, aceasta poate conduce la afectiuni mult mai grave, ireversibile, precum parodontita
marginala. In stadiul de gingivita, mucoasa orala este extrem de inflamata , sangeranda, ceea
ce descurajeaza pacientul din a efecua o igiena eficienta in zonele respective. Gingivita
reprezinta un precursor al parodontiteai atunci cand este lasata netratata. Patologia gingivala
poate fi de doua tipuri, cea indusa de placa bacteriana si cea nono- placa bacteriana.
Simptome ale gingivitei include, halitoza, culoarea rosiatic- volacee a mucoasei orale,
inflamatia , sangerarea la periaj. Complicatiile care pot aparea sunt reprezentate de abces sau
gingivita ulcero-necrotica.

Parodontita afecteaza tesutul moale si pe cel osos si poate duce pana la pierderea
dintilor de pe arcada. Simptomele include cele din gingivita, la care se adauga si mobilitatea
dentara, durere. De asemenea, la examenul clinic se pot identifica pungi parodontale
adevarate, migrari dentare cu spatieri. Factorul determinant al afectiunilor parodontale este
biofilmul . Factorii favorizanti sunt reprezentati de stilul de viata, fumatul, igiena orala,
afectiuni generale precum, diabetul, leucemia, HIV, artrita reumatoida, dereglare hormonala,
menopauza, medicamente .

Lucrarile protetice pot fi fixe si mobile in functie de spatiul edentat care necesita
protezat. Lucrarile fixe se realizeaza din materiale diferite si sunt de mai multe tipuri precum,
incrustatii inlay, onlay, coroane unidentare, punte dentara . Materialele pot fi metal, metalo-
ceramica, ceramica integrala, zirconiu.

Armonia si biofunctionalitatea dintre lucrarea protetica si parodontiu determina

longevitatea lucrarii protetice si aspectele estetice. Astfel ca, factori ce tin de forma corpului
de punte, ocluzia , adaptarea marginala, conturul, profilul de emergenta dar, si biomateriale,
ar trebui analizati in alcatuirea unui plan de tratament protetic. Lucrari protetice incorect
realizate pot determina lezarea tesutului oral sanatos sau exacerbarea unor patologii
parodontale sau ocluzale deja existente. De asemenea, practicianul trebuie sa acorde o atentie
deosebita si fenotipului gingival, cel subtire fiind predispus la retractii gingivale , in timp ce
fenotipul gros este predispus formarii pungilor parodontale. Primordiala este adaptarea
marginala. Daca aceasta este incorect realizata favorizeaza acumularea placii bacteriene,
resorbtie osoasa care poate duce la carii secundare , boala parodontala si esuarea
tratamentului protetic. De-a lungul studiilor s-au observant diferente de adaptare marginala
intre restaurarile protetice clasice si cele digitale, relizate prin intermediul CAD/CAM, cele
din urma avand rezultate mult mai bune.
Deteriorarea tesutului gingival cauzata de adaptarea incorecta a lucrarii protetice duce la
formarea unei zone retentive si favorizeaza acumularea placii bacteriene. Mentinerea
sanatatii parodontale in jurul marginilor lucrarii protetice este de multe ori o provocare pentru
practician. Profilul de emergenta joaca un rol vital in existenta unei reactii gingivale din
partea organismului la lucrarea protetica fixa. Orice zona rugoasa de pe suprafata restaurarii
protetice favorizeaza acumularea placii bacteriene si astfel conduce la distrugerea
parodontala. De asemenea, restaurarile protetice fixe precum, coroanele unidentare sau cele
formate din mai multe elemente pot interfera cu mecanismul de aparare al gazdei si creaza
zone de colonizare microbiala cu formarea biofilmului si in consecinta distrugerea tesutului
parodontal.

Un alt aspect tine de latimea spatiului biologic care este cca 2mm si reprezinta
distanta de la marginea gingivala libera pana la nivelul crestei osolui alveolar.Astfel ca, o
lucrarea fixa care nu respecta acest spatiu poate cauza leziuni carioase subgingivale si poate
determina aparatia unui process inflamator greu de controlat cu distrugerea in consecinta a
tesutului parodontal.

Dezvoltarea unei leziuni parodontale, din cauza nerespectarii criteriilor de mai sus,
are loc ca o reacție a leucocitelor și celulelor endoteliale la biofilmul din jurul marginilor
restaurării protetice. Produsele secundare metabolice ale acestor microorganisme activează
celulele epiteliului joncțional, promovând citokinele și stimulând eliberarea de neuropeptide,
ceea ce duce la dilatarea vaselor de sânge. Odată cu dezvoltarea procesului patologic, un
număr crescut de diferite celule, cum ar fi neutrofile, macrofage, plasmocite, limfocite și
mastocite migrează către focarele patologice. Când se instituie focarele patologice, are loc o
transformare de la răspunsul imunitar la răspunsul imunitar dobândit. Predomina celulele
plasmatice și macrofagele, precum și limfocitele B și T. Există si subtipurile IgG3 și IgG1 de
limfocite B. Se observă, de asemenea, tulburări ale fluxului sanguin, dar si o producție
amplificată de colagen de către fibroblasti. Această fază clinică este însoțită de sângerare
gingivală, culoarea si conturul mucoasei fiind modificate si se numeste gingivita. Din punct
de vedere clinic, progresul leziunilor are ca rezultat dezvoltarea parodontitei. În această etapă
se detectează, clinic și histologic, atașamentul parodontal ireversibil și pierderea osoasă
alveolară. Odată cu progresul inflamației, apare dezvoltarea pungilor parodontale.

Cele mai frecvente neplaceri în rândul pacientilor care au urmat tratament protetic
folosind restaurări metal-ceramice, fabricate în mod convențional, au fost apariția
decolorării papilei gingivale, o nuanță închisă în jurul marginilor restaurării și dezvoltarea
gingivitei. Cu toate acestea, aceste simptome clinice au fost absente atunci când restaurările
metalo-ceramice au fost realizate folosind tehnologia CAD/CAM, care se datorează probabil
unei adaptări îmbunătățite a marginilor bazei metalice . Toate aceste semne au fost absente
la pacientii care au primit construcții ceramice pe bază de zirconiu, deoarece zirconiul nu
afectează țesuturile parodontale moi și, în schimb, stimulează mecanismele de protecție ale
parodonțiului. În plus, s-a observat o aderență microbiană mai mică la zirconiu în
comparație cu lucrarile metalice . Subiecții cu restaurări protetice fixe realizate prin
tehnologia CAD/CAM au avut un răspuns parodontal îmbunătățit în comparație cu
construcțiile dentare fixe fabricate în mod conventional.

In concluzie, pacienții cu proteze dentare fixe fabricate prin tehnica CAD/CAM au

avut un rezultat parodontal mai bun în comparație cu cel al protezelor dentare fabricate
convențional. Printre restaurările CAD/CAM, construcțiile ceramice pe bază de zirconiu au
demonstrat rezultate și mai bune în ceea ce privește sănătatea parodontală, reducerea
inflamației și menținerea igienei bucale. Mai mult, biotipul gingival individual trebuie luat în
considerare la planificarea tratamentului protetic. Biotipul gingival și adâncimea sulcusului
gingival urmează să fie măsurate suplimentar pentru a asigura o adaptare marginală
adecvată a coroanelor, pentru a preveni traumatismele țesuturilor parodontale și pentru a
evita condițiile favorabile colonizării microorganismelor.

Rezident: Pintilie Cezara Teodora

Specializarea: Parodontologie
Bibliografie

1. https://www.mdpi.com/2079-4983/13/1/15#stats_id
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7958327/
3. https://saudijournals.com/media/articles/SJODR_68_372-
377.pdf
4. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/
S0022391319302227#fig8