Referat

Realizat de :Martea Adrian

RAPORTUL INTRE PARODONTIU SI RESTAURARILE
PROTETICE -
IATROGENIA PROTETICA

Asupra complexului unitar strucutral si functional parodontal, actioneaza o serie de

factori nocivi de iritatie locala , printre care si factorii iatrogeni.

Iritatille iatrogene se clasifica in:

Iritatii marginale sau directe ale parodontiului cauzate de: factor
mecanici –cu iritatia prin corp stain sau lipsa punctului de contact;
factori chimici; factori toxicooinfectiosi.
Iritatii profunde sau indirecte ale parodontiului (ocluzia si articularea
traumatizanta, miscari in gol si dezechilibru ocluzo-articular)
Eichner, luand criteriu durata actiunii factorilor iatrogeni – in special cei
generati de elementele protetice, deosebeste 2 grupe mari:
actiuni de durata limitata asupra gingiei marginale – preparare bont,
amprentari, manipulari ale pieselor protetice
actiuni de durata prelungita asupra gingiei marginale date de forma
coroanei , marginea coroanei, materialul de executie, cimentul cu care s-
a fixat, tehnologia executiei.

Noi folosim ca si criteriu de clasificare a microiritatiilor iatrogene,

substratul parodontal asupra caruia actioneaza microiritatia si distingem:


factori iatrogeni de microiritatie directa – cu actiune asupra
parodontiului marginal de invelis

factori iatrogeni de iritatie indirecta – cu actiune asupra
parodontiului profund

Factori de microiritatie directa

 1.
Obturatiile neadaptate si parodontiul marginal

Obturatiile genereaza microiritatii iatrogene in anumite cazuri cum ar fi:


nereconstituirea formei functionale a dintilor (nerefacerea corecta a
peretelui dentar indepartat sau distrus)

realizarea obturatiilor in exces spre festonul gingival

folosirea unor materiale de obturatie iritante

finisarea necorespunzatoare

nerefacerea punctului de contact sau refacrea lui incorecta

2.
Microprotezele neadaptate si parodontiul marginal

Microprotezele constituie factori iatrogeni in cazul in care prezinta

deficiente de adaptare in cele 3 zone cheie:


realizand contactul cu parodontiul marginal de invelis si generand
microiritatii directela nivelul coletului dentar (marginea gingivala
cervicala)

realizand contactul cu dintii vecini si papila interdentarala nivelul
fetelor aproximale

generand microiritatii indirectela nivelul fetei ocluzale

Placa microbiana, alaturi de factorul de microriritatie mecanica la

nivelul marginiin gingivale a coroanelor, favorizeaza aparitia inflamatiei
locale gingivale.
1.coroana stantata

frecvent utilizata in practica, dar cu numeroase aspecte de nocivitate

legate de conditiile clinice, amteriale si deficientele tehnice ale metodei


astfel, o amprenta necorespunzatoare care nu reda dimensiunile
bontului coronar si a santului gingival implica corectarea arbitrara
de catre tehnician prin gravare, care duce inerent la adaptari
necorespunzatoare axiale si transversale

2.coroana turnata
aceste coroane realizeaza mai bine morfologia functionala a
dintilor la detaliile si proportiile dintilor naturali (punctul si
suprafata de contact cu vecinii cat si relieful ocluzal dinamic
individualizat)


coroanele adaptate la pragul cervical reprezinta o imbunatatire
dpdv al profilaxiei parodontale; cu toate astea s-a demostrat (la
dintii ulteriori extrasi) ca si in aceste situatii linia de preparare este
depasita atat transversal cat si axial

3.
coroane semifizionomice


exista diferentieri in privinta adaptarii cervicale (axiale si
transversale) in functie de metoda de realizare

in orice caz si in cazul acestor microproteze metalo-acrilice s-au
intalnit situatii in care nu era realizata acoperirea metalica integrala
a structurilor dentare, iar adaptarea marginii cervicale a scheletului
metalic nu se facea la nivelul preparatiei
 
cu efecte iatrogenede asemenea la multe microproteze, elemetul
acrilic a depasit scheletul metalic (la nivelul preparatiei),
modificand grosimea si realizand un contact „excesiv” al acrilului
cu zona parodontala

4.
coroanele de invelis fizionomice acrilice


in general in cazul acestor coroane se observa o margine cervicala
ingrosata probabil in scopul asigurarii retentiei

exista si inconveniente date de masele acrilice: variatii volumetrice
la modificari de temperatura, pierderea luciului prin delustruire si
retentia placii dentare

3.
Corpul de punte neadaptat si parodontiul marginal

Corpul de punte determina in general aceleasi tipuri de microiritatii

directe cu potential iatrogen : mecanice, chimice, fizice, microbiene.
Aceste microiritatii se dezvolta cu precadere:


la nivelul zonei de trecere intre microproteze si corpul de punte

intre 2 microproteze solidarizate in cadrul unei punti

la nivelul zonei de trecere intre scheletul metalic si materialul
fizionomic

la suprafata puntilor in contact cu mucoasa ginigvala
Probleme apar si in realizarea raportului dintre microproteze si corpul de
punte, legate de asigurararea spatiului pt papila dentara. De asemenea
pozitia corpului de punte fata de gingia marginala poate varia de la
impresiune-compresiune (nebiologica) la atingeri usoare cu spatii
capilare sau fara atingeri (biologica).

S-a remarcat ca cele mai favorabile raporturi cu parodontiul marginal

sunt date de puntile suspendate (mandibulare), pe cand cele mai
defavorabile le-am intalnit la puntile mixte, in special in zona frontala.

4.
Protezele partoale mobilizabile, crosetele neadaptate si
parodontiul marginal

Proteza mobilizabila genereaza un complex de microiritatii : mecanice,

chimice, oxice, microbiene si alergice.

In patogenia reactiei la iritatiile mecanice, in afar de efectele executate

prin presiunea exagerata, frictiune, aspiratie, participa si alti factori ca:
tulburari mecanice circulatorii, modificari Ph, si supraadaugarea infectiei
bacteriene si micotice. Efectele acestor mecanisme se evidentiaza prin
eroziuni, ulceratii, retractii parodontale, cu rezorbtii osoase, de diferite
grade si foarte frecvent cu hiperplazii gingivale.

La actiunea placii acrilice se adauga si efectul defavorabil al crosetelor

dentare asupra parodontiului marginal. in afara capacitatii selective a
parodontiului marginal de a se adapta si rezista la actiunie degajate de
crosete, acestea devin nocive, generand atat microiritatii indirecte cat si
directe. Crosetele incorect indicate si executate fara a tine cont de
particularitatile morfologice dentare si individuale ale campului protetic,
plasate in imediata apropiere a parodontiului mairginal, creeaza premize
pentru aparitia microiritatiilor cu potential iatrogen. Adaptarea
necorespunzatoare a acestor crosete la morfologia dentara determina
aparitia unor zone retentive pt placa si resturile alimentare, care adauga
la microiritatiile mecanice si fizice pe cele microbiene.
Protezele partiale mobilizabile si crosetele neadaptate, genereaza atata
microiritatii directe, cat si indirecte, incat este greu de descifrat actiunea
si rezultanta privita numai printr-un mecanism patogenic. La aceasta se
adauga si faptul ca microiritatiile iatrogene directe actioneaza patogenic
asociat (mecanic, fizic, si microbian)

Factori iatrogeni de microiritatie indirecta

Obturatiile neadaptate, lucrarile protetice incorecte (microprotezele ,

corpul de punte, protezele mobilizabile si crosetele neadaptate), pe langa
microiritatiile iatrogene directe, pot genera si microiritatii indirecte.

Este relevant insa rolul disfunctiei mandibulare in parodontopatiile

marginale cronice. Se considera ca solicitarile mecanice nefavorabile ale
tesuturilor parodontale in cadrul ocluziei traumatice , duc la leziuni
parodontale mai rapide si la forme mai grave, reprezentand rezultatul
disfunctiei mandibulare care intra in categoria factorilor acceleranti si
agravanti.
PROFILAXIA PARODONTOPATIILOR MARGINALE
CRONICE
In vederea evitarii microiritatiilor cu potential iatrogen, generate de
obturatiile neadaptate, se impun o serie de masuri care vizeaza o atenta
pregatire, alaturi de realizarea obturatiei in conditii optime si o finisare
corecta. se vor indeparta factorii iritativi locali, ameliorandu-se starea de
inflamatie parodontala; se va acorda o atentie deosebita pregatirii corecte
a cavitatilor, cu evidentierea marginii gingivale (uneori realizandu-se
aceasta chiar si prin gingivo-plastie). Se va urmari refacerea punctului de
contact, a suprafetei de contact si reconstituirea spatiului interdentar
individualizat, aceasta , in functie de felul contactelor existente la ceilalti
dinti, respectand in acealasi timp, elemenetele caracteristice morfologiei
dentare si arcadelor, cat si factorul varsta.

In ceea ce priveste reducerea microiritatiilor cu potential iatrogen

generate de restaurarile protetice (microproteze, corp de punte,
proteze mobilizabile neadaptate) se va acorda o atentie deosebita
pregatirilor preprotetice care trebuie sa urmareasca starea parodontiului
marginal si sa nu se treaca la indicatia, pregatirea si aplicarea diverselor
piese protetice, fara stabilirea potentialului biologic al tesuturilor locale.
Chiar si in conditiile unei tehnici perfecte de lucru (pregatirea cavitatii,
slefuirea dentara)

giangia maarginala este adesea lezata. Daca aceste leziuni nu sunt intinse
in suprafata si profunzime, iar gingia nu prezinta modificari patologice
anterestaurare, nu trebuiesc intreprinse actiuni deosebite, gingia
reluandus-i pozitia initiala fata de dinte.

Remarcam, de asemenea, atitudinea diferentiata care trebuie luata in faza

de amprentare, in functie de calitatea tesutului gingival sanatos sau
afectat, mai ales in cazul in care se folosesc materialele elastice si care
pretind evidentiarea santlui gingival prin procedee de retractie mecanica,
chimica sau chirurgicala. In cazul gingiei sanatoase, se va fixa pozitia ei
pe dinte inainte de luarea amprentei. Daca gingia este afectata se va face
tratamentul corespunzator, asteptandu-se cicatrizarea. In acest moment,
se va aprecia pozitia gingiei cicatrizata pe dinte si abia ulterior se va
trece la amprentare.

Alaturi de atitudinile de mai sus, se impun o serie de masuri profilactice

care se adreseaza diverselor tipuri de microproteze. Astfel, datorita
inconvenientelor pe care le prezinta coroanele stantate dpdv al
reactiilor cu parodontiul marginal, apare ca si un imperativ reducerea
indicelui de utilizare al acestor coroane in practica curenta, prin
aplarea la alte tipuri de microproteze, in special la coroanele
turnate. Acestea reprezinta o imbunanatire dpdv al profilaxiei
parodontale datorita adaptarii prin prag la structurile dentare, prin
refacerea morfologiei functionale profilactice, asemenatoare dintilor
naturali.

Referitor la coroanele mixte, pentru a elimina surplusurile de materiale

acrilice, din zonele subgingivale, este bine sa folosim coroanele cu
chenare metalice gingivale, corect confectionate si integrate fara sau prin
prag la structurile dentare, incat in zona subgingivala (0,5-0,6 mm) sa
intre numai colereta metalica a coroanei , indepartand in acest fel,
contactul direct al gingiei marginale cu acrilatul.

In vederea profilaxiei determinarilor parodontale iatrogene,

marginile microprotezelor trebuie sa fie regulate, fara anfractuozitati,
iar suprafetele in treimea gingivala sa fie netede, sa nu prezinte
microasperitati, fisuri, porozitati, care reprezinta zone de acumulare a
placii si a tartrului. in acest sens se impune o tehnologie de de realizare,
prelucrare si finisare a pieselor protetice , extrem de exigenta, in special
in portiunea gingivala.

Pentru profilaxia disfunctiilor ocluzale (implicit si a microiritatiilor

indirecte) , obturatiile si microprotezele vor urmari refacerea morfologiei
ocluzale care sa permita rapoarte ocluzale functionale optime echilibrate
si individualizate. Prin aceasta se vor evita aparitia de contacte si
interferente premature, migrarea dintilor si modificarea axului de
transmitere a fortelor verticale, elemenete generatoare de microiritatii
indirecte iatrogene.

In ceea ce priveste profilaxia modificarilor parodontale

datorate corpurilor de punte neadaptate, se impune o pregatire atenta a
campului protetic, cu amprentare corespunzatoare.

Este contraindicata gravarea si radierea modelului care creeaza un

‚pseudosant”, in care se acumuleaza ulterior resturi alimentare, placa
dentara si debuteaza inflamatia mucoasei, cat si raporturi modificate ale
corpului de punte fata de parodontiul marginal si mucoasa. Contactul
dintre microproteza si corpul de punte va fi situat cat mai aproape de
pozitia stabilizata a gingiei interdentare, realizand un spatiu pentru
papila interdentara cat mai individualizat, care va impiedica
retentionarea alimentara si a placii, permitand autocuratirea sau curatirea
artificiala. In acealsi timp, este necesara si o prelucrare si o finisare
corespunzatoare, care sa evite suprafetele retentive favorabile acumularii
placii dentare.

In vederea evitarii efectelor iatrogene, generate de protezele

mobilizabile acrilice, si crosetele neadaptate , se impun o serie de
masuri cu caracter practic si preventiv:

1.
realizarea unor proteze mobilizabile cat mai echilibate statico-
dinamic, pe baza unor analize minutioase a campului protetic
edentat partial
2.
imbunatatirea sprijinului la protezele mobilizabile acrilice, prin
 adaugarea de sprijin dento-parodontal si utilizarea pe scara larga a
protezelor scheletate. Se va restrange indicatia protezei
mobilizabile acrilice, mai ales pentru edentatiile intinse subtotale
sau proteze imediate.
3.
evitarea contactului intre marginile protezei acrilice si parodontiul
marginal prin distantarea la 4 mm de el
4.
respectarea tehnologiei corecte cat si a prelucrarii corespunzatoare
pentru evitarea suprafetelor retentive (poroase).
5.
asigurarea unor perioade de repaus tisular si parodontal, prin
nepurtarea protezei (mai ales noaptea)
6.
folosirea tipurilor de crosete in functie de criteriile clinice si cu
realizarea tehnica corecta pe baza indicatiilor medicale

Pentru profilaxia modificarilor parodontale este important ca pacientii

purtatori de microproteze, punti denatre, alaturi de igiena bucodenatra
riguroasa, sa realizeze si masajul gingiei marginale, cat si efectuarea de
spalaturi abundente cu diverse solutii. Purtatorii de proteze mobilizabile
trebuie sa mantina o igiena deosebita si a piesei protetice propriu-zise.