Endocardita: inflamatia stratului ce captuseste atriile, ventriculele, valvele cardiace dar si protezele si

dispozitivele intracardiace; afectarea poate si globala sau localizata, de obicei zonele predispuse sunt
cele unde sangele este mai turbulent si unde presiunea acestuia este mai mare (valvele atriilor si
ventriculelor stangi)

Cauze:

1. infectioasa:
o bacteriana:
 streptococci din grupul viridans (cavitatea bucala), 75% endocardite subacute
 Staphyloccocus aureus(piele, utilizatorii de droguri IV), mortalitate de 40%, asociata cu
complicatii embolice
 Staphyloccocus epidermidis (interventii valvulare, catetere venoase = nosocomiale,
 Enterococcus faecalis, Streptococcus bovis (saprofite intestinale – infecteaza in RCUH si
neoplasme),
 Coxiella burneti ( de la animale, pac imunodeprimati, sarcina, defecte valvulare – greu de
identificat – cronica – la distanta de infectare
 bacilii gram negative din grupul HACEK ;
o fungica: utilizatorii de droguri IV si pac imunodeprimati sau din ATI sub tratament cu
antibiotice.,), candida, aspergillus
2. Non-infectioase/aseptice: endocardita reumatismala care apare in urma unei angine
streptococice dar este rezultatul reactiei immune; Libman Sacks- lupus

Mecanisme de producere:

Endocardita poate apărea pe un cord deja afectat, la persoanele cu cardiopatii, de obicei

reumatismale sau poate fi favorizată de o serie de factori declanșatori. Aceștia pot fi sursa unor
focare de infecție: extracții dentare, amigdalectomii, investigații genito-urinare (cateterism vezical,
cistoscopie), bronhoscopii, avorturi. Germenii existenți în aceste focare de infecție pătrund în sânge
și se pot grefa pe valva lezată.

Leziunile caracteristice constau în vegetații localizate pe valvele mitrale sau aortice, alcătuite din
hematii, leucocite și fibrină. Vegetațiile conțin bacterii, sunt friabile, se desprind ușor și pot forma
embolii septice (splină, rinichi, creier).

Factori de risc: - transplant de cord, proteze valvulare, defecte congenitale, reumatiscm articular
acut, utilizare de droguri IV,

Semiologie :

o acuta: cauzate de patogeni foarte virulenti (S aureus) cu o evoluție rapidă, grefa septică se
constituie pe un endocard normal anterior. ;
o subacut: cu o evoluție îndelungată, grefa septică formându-se pe un endocard lezat în
antecedente (valvulopatie dobândită sau congenitală

Debutul se carcaterizează prin febră neregulată, frisoane, transpirații nocturne, dureri de cap,
dispnee, tuse, astenie, dureri musculare și articulare.
Tabloul clinic cuprinde uneori și semne cutanate: mici pete roșii sau violete pe piele (peteșii), erupții
hemoragice pe membre, paliditate, noduli Osler (nodozități mici, dureroase, roșii-violacee care apar
în pulpa degetelor). Pot fi descrise semne de embolie în arterele membrelor (durere, paloare,
hipotermie și dispariția pulsului), în arterele cerebrale (hemiplegie) și în artera pulmonară (infarct
pulmonar) și, la unii pacienți pot fi chiar semne renale (colici violente și hematurie) sau leziuni de
glomerulonefrită (hematurie și albuminurie).

Profilaxie:

Profilaxia se face la pacientii aflati in categoria de risc crescut pentru endocardita infectioasa,
respective pacientii cu:

 Intervientie de reparare de valva protetica si reinterventie pe valvele protetice

 antecedente de endocardita infectioasa
 defecte septale congenitale cianogene
 reperare de defect septal cu materiale protetice (primele 6 luni)
 profilaxie a la long pt pacientii cu regurgitare reziduala sau sunt post interventie

1. proceduri stomatologice invasive:

 Tooth extraction.
 Periodontal surgery, subgingival scaling and root planning.
 Replantation of avulsed teeth.
 Other surgical procedures such as implant placement or apicoectomy.
The guidelines recommend 2 grams of amoxicillin given orally as a single dose 30-60
minutes before the procedure as the drug of choice for infective endocarditis
prophylaxis. Amoxicillin has been shown to be effective in reducing bacteraemia
related to dental procedures [15]. Oral or parenteral administration of cephalexin 2
gr for adults or 50 mg/kg for children, or parenteral administration of cefazolin or
ceftriaxone 1 gr i.m./i.v. for adults or 50 mg/kg i.m./i.v for children are other
alternatives. Cephalexin can be replaced by another first- or second-generation oral
cephalosporin of equivalent dosage.

In patients hypersensitive to penicillin, guidelines are in agreement that the

alternative drug of choice is clindamycin 600 mg (15-20 mg/kg up to 600 mg for
children). It can be administered orally or intravenously 30-60 minutes before the
procedure.
2. Procedure non-stomatologice, non-cardiace:
 ESC guidelines recommend against routine prophylaxis for infective
endocarditis during respiratory tract, gastrointestinal, genitourinary,
dermatological or musculoskeletal procedures unless performed at an
infected or colonised site. These procedures may include incision or
drainage of local abscesses or procedures performed through infected skin.
If the pathogen is known, it should be treated accordingly. If the pathogen is
not known, the empirical prophylaxis should cover the most commonly
encountered pathogens in that site. The decision to administer prophylaxis
 for surgical site infections should be made independently according to
relevant guidelines.

 For respiratory procedures that involve infected tissue, anti-staphylococcal

penicillins or first- or second-generation cephalosporins such as oral
cephalexin 2 gr (50 mg/kg for children up to a maximum of 2 gr) or i.v.
cefazolin 1 gr, can be administered 30-60 minutes before the procedure.
Clindamycin can be an alternative drug against staphylococci.

 Gastrointestinal and genitourinary procedures have a higher risk of

enterococci and other gram-negative bacilli. However, gram-negative bacilli
rarely cause endocarditis. Asymptomatic urinary colonisations should be
treated before surgery. If the procedures are urgent or involve infected
tissue, the antibiotic of choice should be effective against enterococci.
Amoxicillin and ampicillin are the drugs of choice; vancomycin can be
administered to penicillin-hypersensitive patients.
 If infection involves the skin or subcutaneous tissue, staphylococcus aureus
(methicillin-susceptible or methicillin-resistant), beta haemolytic
streptococci or coagulase-negative staphylococci could be the pathogens.
Vancomycin 15 mg/kg (1-1.5 gr) given as a slow infusion of 1 hour before the
procedure is the drug of choice for the prevention of methicillin-resistant
s.aureus or pathogenic s. epidermidis [17].

3. dispozitive cardiace:
Device-related infective endocarditis (involving the lead and/or the tricuspid valve) is
a part of the spectrum of cardiac implantable device infections and can occur in
patients without other cardiac abnormalities. Staphylococci, both s.aureus and
coagulase-negative staphylococci, are the most prevalent microorganisms
involved[ 18]. Rates of methicillin resistance might differ between institutions. In a
large randomised placebo-controlled trial, a single dose of cefazolin 1 gr i.v.
immediately before the procedure as prophylaxis significantly reduced device-
related infections [19]. Cefazolin 1 gr i.v. within 60 minutes of device implantation
seems reasonable as the drug of choice where methicillin resistance is not
widespread. Vancomycin given as a slow infusion (1gr/hour) could be preferred in
institutions where methicillin resistance could be a problem, or the patient is known
to be colonised with methicillin-resistant staphylococci. Vancomycin can also be
administered in case of penicillin hypersensitivity. British guidelines for the
diagnosis, prevention and management of intracardiac device infection prefer
glycopeptides over cephalosporins as first-line antibiotics[20].