EXUDATUL

FARINGIAN
Informaţii generale
• Tractul respirator superior cuprinde fosele nazale, nazofaringele (cu cavităţile conecte: sinusurile paranazale
şi urechea medie), orofaringele şi laringofaringele. Datorită lipsei barierelor anatomice distincte între
segmentele căilor respiratorii superioare, infecţia se poate propaga prin continuitate, cu frecvente complicaţii
prin afectarea urechii medii, a laringelui şi chiar a căilor respiratorii inferioare1;2;6.

• Faringitele şi tonsilitele sunt cele mai frecvente afecţiuni ale tractului respirator superior pentru care pacientul
se adresează medicului şi, implicit, laboratorului.

• În diagnosticul microbiologic, laboratorul trebuie să aibă în vedere flora bacteriană care există în mod normal
în anumite situsuri anatomice. Această floră normală, care se află într-o relaţie de simbioză cu gazda, joacă un
rol important în protecţia acesteia faţă de microorganismele patogene, putând preveni proliferarea şi invazia
acestora prin diferite mecanisme1. Etajul supraglotic al tractului respirator găzduieşte o floră bacteriană ce
cuprinde peste 200 specii repartizate la nivelul crevaselor gingivale, plăcii dentare, mucoasei jugale şi
linguale, oro-faringelui, criptelor amigdaliene şi nazofaringelui, bacteriile anaerobe dominându-le pe cele
aerobe în proporţie de 5-10:12.
 Etilogia faringitelor

• Infecţiile virale
Aproximativ 70% din faringite sunt de etiologie
virală: rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale,
paragripale, Coxsackie A, virusul Epstein-Barr care
determină mononucleoza infecţioasă caracterizată
prin angină severa, frecvent ulcerată, adenita
cervicală şi semne de afectare sistemică1;2;6.

Au evoluţie auto-limitantă dar, prin lezarea

epiteliului respirator şi obturarea congestivă a
orificiilor sinuzale sau a trompei lui Eustachio,
favorizează suprainfecţia cu bacterii din microbiota
indigenă.
Infecţiile bacteriene
• Cel mai frecvent implicat este Streptococcus pyogenes (Streptococ β hemolitic grup A, PYR
pozitiv). Streptococcus pyogenes este unul dintre patogenii umani importanţi, singurul rezervor
cunoscut în natură fiind reprezentat de pielea şi mucoasele umane; imprimă gravitate faringitelor
prin complicaţiile infecţioase (sinuzite, otite medii, mastoidite, adenite cervicale supurate, abces
amigdalian, flegmon amigdalian, celulita difuză a planseului bucal – angina Ludwig) şi post
infecţioase (reumatism articular acut, glomerulonefrita acută, cardita reumatismală). Prezenţa
antigenelor Lancefield de grup A nu este specifică pentru Streptococcus pyogenes, acestea putând fi
prezente şi în cadrul grupului anginosus, din care fac parte Streptococcus anginosus, Streptococcus
constellatus şi Streptococcus intermedius. Testul PYR diferenţiază Streptococcus pyogenes care este
responsabil de majoritatea faringitelor bacteriene de grupul anginosus care face parte din microbiota
faringiană normală1;4;5.

• Faringitele cu tulpini eritrotoxigene de Streptococcus pyogenes se însoţesc de scarlatină1;2.

• Abcesul periamigdalian apare mai frecvent la copiii peste 5 ani şi adulţii tineri, putând deveni o
infecţie gravă prin afectarea ţesuturilor adiacente, ca şi prin erodarea arterei carotide. Organismele
implicate sunt în principal: Streptococcus pyogenes, Arcanobacterium haemolyticum,
Staphylococcus aureus, anaerobii (e.g. Fusobacterium spp. şi Bacteroides)1;2.

• Streptococii β hemolitici grup C şi G pot determina faringite a căror evoluţie poate fi gravă.

• Arcanobacterium haemolyticum– poate cauza, mai frecvent la adulţii tineri, faringită şi abces
periamigdalian. Faringitele, asemănătoare celor streptococice, se însoţesc de erupţie scarlatiniformă
şi/sau adenită cervicală la circa 50% dintre pacienţi. Întrucât face parte din flora comensală, doar
creşterea predominantă în placa de izolare are semnificaţie clinică2;5 .
• Chlamydia pneumoniae – cauză frecventă a faringitelor2.

• Mycoplasma pneumoniae – determină până la 10% din faringitele şcolarilor2.

• Neisseria gonorrhoeae – faringita gonococica apare după raporturi sexuale aberante şi evoluează benign. Investigaţia de laborator se face doar la cerere
expresă. Microscopia nu are valoare din cauza numeroaselor neisserii nepretenţioase din microbiota orofaringiană2.

• Corynebacterium diphteriae – determină faringita sau angina pseudomembranoaă gravă, însoţită de toxemie. Complicaţiile cele mai de temut sunt cele ce
implică sistemul nervos central (orbire, comă).

• Asocierea fuso-spirochetozica – infecţie mixtă cu bacterii anaerobe (Fusobacterium spp) şi spirochete, determină stomatita şi angina Vincent. Infecţia,
relativ rară astăzi, se caracterizează prin leziuni ulcero-necrotice care pot fi acoperite de false membrane. Afectează mai frecvent adulţii decât copiii, în
special pe cei cu igiena orală deficitară şi deficite locale sau sistemice ale apararii antiinfecţioase1;2.

• Haemophilus influenzae (doar serotipul b are implicaţii în patologie), Streptococcus pneumoniaeşi Staphylococcus aureus sunt microorganisme care, deşi
frecvent izolate din exsudatul faringian şi secreţia nazală, nu au fost confirmate ca fiind implicate în etiologia faringitelor. Statusul de purtător pentru unul
dintre aceste microorganisme, ca şi pentru Neisseria meningitidis, poate avea semnificaţie clinică pentru anumiţi pacienţi sau contacţii lor1;2. Investigaţia de
laborator se face doar la cerere expresă a medicului curant, cu bilet de trimitere parafat în care se menționează suspiciunea clinică și microorganismele care
se doresc a fi căutate suplimentar.

• Creşterea predominantă şi în cantitate mare în cultura bacililor Gram negativ, a pseudomonadelor şi a levurilor (Candida albicans – levura din microbiota
orofaringiană) poate avea semnificaţie clinică la nou născuţi, în cazul prematurilor, a pacienţilor spitalizaţi pentru boli grave, imunodeprimaţi sau a celor ce
au urmat tratament antimicrobian care a indus disbioze importante2. De aici importanţa stabilirii unei bune comunicări între medicul clinician şi medicul de
laborator în vederea cunoaşterii contextului clinic al pacientului.

• Un caz particular de infecţie faringiană apare la copiii cu fibroză chistică, afecţiune ce trebuie menţionată în cererea trimisă laboratorului de către medicul
clinician. Unul din produsele patologice acceptate în acest caz este exsudatul faringian profund, laboratorul comunicând prezenţa în orice cantitate a
Recoltarea si transportul probelor
• Exsudatul faringian se prelevă înainte sau după 4 ore de la toaleta cavităţii bucale
sau ingestia de alimente sau lichide.
Tehnica de recoltare
• Se aşază pacientul pe scaun cu faţa spre sursa de lumină, gâtul în uşoară extensie
şi ceafa sprijinită de spătar sau perete.

• Se deprimă baza limbii cu apăsătorul şi, în timp ce pacientul pronunţă vocala “a”,
se şterg ferm cu tamponul amigdalele şi peretele posterior al faringelui, insistând
asupra zonelor inflamate, ulcerate sau cu depozite purulente; dacă există false
membrane, acestea se desprind uşor, tamponându-se mucoasa subiacentă; atât la
introducerea, cât şi la scoaterea tamponului, se evită atingerea bazei limbii şi a
palatului moale.

• Se introduce tamponul în tubul protector simplu sau prevazut cu mediu de

transport (Amies sau Stuart), care se etichetează corespunzător.

• Se prelevă: un tampon cu mediu de transport Amies lichid, din care se vor efectua
testele solicitate (se pot efectua din același recipient examen microscopic
fusospirili, cultură exsudat faringian și cultură fungi din exsudat faringian) în
cazul solicitării testului rapid (imunoenzimatic) pentru detectarea doar a
antigenului streptococic de grup A, se va recolta urmând aceiași tehnica un
Transportul probelor către
laborator se face în maximum 24 h
ore de la prelevare.

• Metoda de lucru: examinare microscopică, cultură bacteriană sau

cultură levuri (în funcție de solicitare)

• Criterii pentru efectuarea antibiogramei în cazul culturilor

bacteriene

• Întrucât Streptococii β hemolitici şi-au păstrat sensibilitatea

naturală la Penicilină, antibiogramă se efectuează doar la cererea
medicului sau în cazul alergiei la Penicilină.

• Dacă în cultura Streptococul β hemolitic se asociază cu

Staphylococcus aureus, se va menţiona în buletinul de rezultate
această asociere, iar tratamentul pentru Streptococ nu se va efectua
cu Penicilină, deoarece majoritatea tulpinilor de Stafilococ sunt
secretoare de penicilinază3.
Interpretarea
rezultatelor
• Uzual, în laboratoare se comunică:

• Streptococii β hemolitici: Str. pyogenes, streptococ grup C

și streptococ grup G

• Staphylococcus aureus doar în asociere cu un Streptococ β

hemolitic;

• Arcanobacterium haemolyticum;

• Neisseria gonorrhoeae – la solicitare pacient sau medic

trimițător.

• În cadrul unor laboratoare nu se efectuează culturi pentru

Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae și
Corynebacterium diphteriae.