MASURI GENERALE DE PREVENIRE SI COMBATERE A BOLILOR

TRANSMISIBILE

Măsuri combatibile (lupta în focar)

 Depistarea bolnavilor cu forme tipice, atipice, abortive, fruste, inaparente și a
purtătorilor de germeni.
 Izolarea bolnavilor și suspecților în spitalul de boli infecțioase sau la domiciliu.
 Transportul la spital se face cu auto sanitara care ulterior se supune dezinfecției.
 Declararea cazurilor
 Înregistrarea și raportarea individuală și numerică a cazurilor, conform legislației în
vigoare.
 Depistarea si supravegherea contacților pe toată perioada de incubație a bolii (calculat
din momentul ultimului cu sursă de infecție, dacă nu există alte indicații).
 Măsuri de sterilizare a purtătorilor de germeni și de reducere a riscului de diseminare a
infecției pe perioada portajului.
 Măsuri de dezinfecție, dezinsecție și deratizare (DDD) în focar.
 Creșterea rezistentei populație receptive prin: Măsuri nespecifice: igienico-sanitare,
nutriție corespunzătoare, călirea organismului.
Măsuri de profilaxie specifică: administrare de imunoglobuline standard sau hiperimune,
chimioprofilaxie, imunizare artificială specifică.
 Educație pentru sănătate.
MASURI DE PREVENIRE
Reprezintă totalitatea masurilor inteprinse: într-o comunitate în absența cazurilor de
boala, cu scopul evitării apariției și răspândirii acesteia.
Se aplica doua categorii mari de masuri de prevenire, concomitent, coordonat si sistematic.
1. Masuri generale igienico-sanitare:-se bazează pe aplicarea si aplicarea normelor de
igiena comunala, alimentara, școlară, profesionala, individuală. - urmăresc realizarea unui
climat defavorabil circulației agenților patogeni si apariția bolilor infecțioase.
2. Masuri speciale antiepidemice: vizează controlul tuturor factorilor determinanți si
favorizanți ai PE în contextul patologiei infecțioase și a condițiilor specifice dintr-un teritoriu.
Măsuri speciale antiepidemice sunt:
 Triajul epidemiologic – practicat in colectivitățile de copii si tineri.
  Controlul medical la angajare si controlul periodic al personalului din sectoarele
speciale de activitate – alimentație publică, aprovizionare cu apă, colectivități de copii.
 Supraveghere activa a purtătorilor de germeni.
 Măsuri preventive, continue, sistematice de dezinfecție, dezinsecție, deratizare.
 Depistarea activă și lichidarea promptă a focarelor de parazitism.
 Organizarea și aplicarea programelor de imunoprofilaxie.

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC ÎN BOLILE INFECȚIOASE

După mecanismul principal de transmitere:
 cale aerogenă
 cale digestivă
 cale parenterală (tegumente și mucoase)
 cale sexuală
 cale parenterală sau verticală
Bolile infecțioase (BI) sunt boli cauzate de agenți patogeni de tipul microorganismelor
(bacterii, virusuri, micoplasme, rickettssi, fungi, protozoare etc) și care in mare parte sunt
contagioase fiind transmisibile de la om la om sau de la animale la om.
 Bolile infecțioase sunt parte inseparabila a vieții omului în comunitate (inclusiv
transmitere intrauterină)
 Bolile infecțioase reprezintă în majoritate boli de etiologie cunoscută
 60-80% din bolile interne și pediatrice sunt de cauza infecțioasă
 60% din consultațiile ambulatorii o reprezintă virozele respiratorii la toate vârstele
Majoritatea BI sunt urgente si necesita tratament prompt pentru salvarea vieții
bolnavului si apărarea sănătății comunității
 Mortalitatea si letalitatea sunt uneori foarte ridicate:30-40% in septicemie, meningite,
tetanos; 60-90% in febrele hemoragice;100% in rabie
 Unele BI sunt incurabile-encefalitele pionice, HIV, PESS
 Altele dau sechele și complicații grave și frecvente:poliomielita, meningoencefalite,
hepatitele B,C,D
 Pentru multe alte BI prevenția si combaterea lor constituie strategie de stat si se
supune unor reglementari de legi naționale și internaționale: malarie, holera, programe
de vaccinare pentru poliomielita, hepatite, carantinare etc
 PROCESUL EPIDEMIOLOGIC IN INFECTIILE ACUTE RESPIRATORII
(AEROGENE)

Infecțiile Respiratorii Acute (IRA) sunt un grup de afecțiuni de etiologie infecțioasă

care se transmite în principal pe cale aeriană și afectează preponderent unul sau mai multe
segmente ale aparatului respirator. Este posibilă și transmiterea pe alte căi decât cea aeriană și
localizări la alte nivele decât cele ale aparatului respirator: tegumente, mucoase, aparat
digestiv.
Infecțiile respiratorii acute (IRA) au ca etiologie: virusuri, ricketssi, chlamidii, bacterii,
fungi, protozoare
 Peste 25% din totalul patologiei infecțioase o reprezintă IRA și chiar 50-70% în zonele
temperate
 În medie IRA determină 2.2 milioane de decese la sugari
 Din totalul IRA 80% sunt de origine virală (peste 200 de tipuri de virusuri); urmează
chlamidiile, mycoplasmele
 Virusurile respiratorii cele mai frecvente care se transmit prin inhalare și se
localizează la tractul respirator sunt: fam. Adenoviridae, fam. Orthomixoviridae, fam.
Paramixoviridae, fam. Coronaviridae, fam. Picornaviridae
 IRA virale preced infecțiile bacteriene (suprainfecție)
 IRA sunt foarte contagioase, dau imunitate de serotip (gripă, adenovirozele)
 Există și virusuri care au tropism pentru tubul digestiv (enterovirusuri) și care
afectează și căile respiratorii
 IRA se manifestă de regulă în epidemii care realizează excesul de morbiditate în
mortalitatea generală
Principalele boli cu transmitere aerogenă: gripa, viroza, tuberculoza, difterie, rujeola,
rubeola, varicela, tuse convulsiva, infecții urliene (parotida epidemică), infecțiile
streptococice și scarlatina, pneumonii, meningita meningococică.
Este posibilă și transmiterea pe alte căi decât cea aeriană și localizări la alte nivele
decât cele ale aparatului respirator: tegumente, mucoase, aparatul digestiv.
Sursa de infecție
 este de regulă omul care de altfel este și rezervorul de infecție
 există și surse și rezervoare extraumane
Localizarea epidemiologică specifică este la
 nivelul alveolelor pulmonare
 nivelul mucoasei tractului respirator: nazală, bucală, faringiană, laringiană, traheală,
bronșică
Eliminarea agenților patogeni
 secreții ale căilor respiratorii și spută o posibil prin saliva și sânge (în cazul
diseminărilor sistemice)
Transmitere:
 aeriană, simplă sau complexă; în funcție de rezistenta microorganismului respectiv în
mediu
 contagiozitatea naturală a IRA este mare și foarte mare
 abordarea de către agentul patogen a organismului receptiv și:
 poarta de intrare a microorganismului receptiv și contaminat
 prin mucoasa conjunctivală (pt. Adenovirusuri v.rujeolic)
 prin ingestia de alimente contaminate cu secreții contaminate (stafilococi, BK,
streptococi)
 de regulă poarta de intrare coincide cu sediul localizării; epidemiologice, ceea
ce explică ușurință cu care se realizează diseminarea sanguina (bacteriemie,
viremie, toxemie)
Receptivitatea
 naturală, generală - rujeola,varicela etc
 redusă: meningita meningococică
Rezistenta:
 specifică, dobândită, postinfecțioasă (prin trecerea prin boala infecțioasă) de regulă de
lungă durată, protectoare (rujeola, rubeola, oreion sau parotidita epidemică,
scarlatina).
Colonizarea tubului digestiv al nou-născutului începe în primele 48 de ore de la naștere și
după 5 zile se consideră că ar poseda entero-flora stabilă compatibilă cu cea a adultului.
Flora digestivă comensală astfel constituită are un rol fiziologic și de apărare foarte
important.
BDA pot fi produse de peste 2.500 de germeni de taxonomie foarte variată.
Bacterii:
Eterobacteriacee: Sghigella spp., Salmonela spp., E.Coli spp., Yersinia enterocolitică,
Vibrionaceae, Campylobacter spp.
Alte bacterii producătoare de toxiinfecții alimentare (TIA)
Virusuri:
 Rotavirusuri
 Virusurile Norwalk-Hawai
 Virusuri enterice: fam. Adenoviridae, fam. Picornaviridae, fam. Reoviridae, fam.
Astroviridae, fam.Caliciviridae
Paraziți: bio și geohelminți
Fungi (postantibice)
Microorganismele producătoare de BDA sunt în marea majoritate germeni oportuniști
și numai unele sunt germeni cert patogeni.
Colonizarea normală a tubului digestiv: un studiu arata ca în cavitatea bucală putem
identifică aprox. germeni/ml saliva, prima porțiune a stomacului este practic sterilă ca apoi în
tractul digestiv germenii încep să crească ajungând în rect până la aprox germeni/g de fecale.
Boli cu importanță epidemiologică în transmiterea digestivă: febra tifoida și febrele
paratifoide, toxiinfecțiile alimentare și ale diareei infecțioase, dizenteria bacilara, holera,
hepatitele acute virale A și E, poliomielita și alte enteroviroze.
Predominant umană deci infecțiile sunt antroponoze
Dar o categorie la fel de importantă deși în proporție mai mică este de natură
extraumană - zooantroponoze, izvorul primar de infecție fiind alte homeoterme și unele
poikiloterme (salmoneloze minore).
Localizarea caracteristică epidemiologic a agenților cauzali este cea intestinala iar
eliminarea se face preponderent prin fecale, mai rar prin urina, secreții faringiene, puroi,
sânge.
TRANSMITEREA:
Indirect, complexă prin mecanism fecal-oral, cu participarea unor ștafete (apa, alimente,
mâna murdară, vectori); intervine statusul economic social și de educație al colectivității
respective.
Poarta de intrare: orală.
Doza infectată: variabilă și depinde de sensibilitatea germenului respectiv la aciditatea
determinată de acidul clorhidric din sucul gastric.
  însă de mare specificitate de tulpină: adenovirusuri, virusuri gripale, streptococi
 așa se explică de ce copilul face de regulă 6-8 episoade de IRA pe sezon, iar adultul
tânăr 3-5 episoade ajungându-se târziu la epuizarea receptivității colective la vârsta
adultului matur.
Influența factorilor secundari de mediu:
 sezonalitatea este prezentă pentru zonele reci și temperate
 factorii economico-sociali (sărăcia, frigul din locuința, la locul de muncă) și
mecanismul de transmitere a IRA.
Formele de manifestare a procesului epidemiologic:
 endemicitate accentuată: adenoviroze, infecții cu Haemophilus Infuenzae (HI), gripa,
rubeola, scarlatina, tusea convulsivă.
 valuri endemo-epidemice periodeice la intervale de timp variabile: gripa la 20-40 de
ani, meningita meningococică la 10-12 ani, rubeola la 3-5 ani.
Prevenirea:
 imunizări active la populația pedriatică o campanii de vaccinare succesive la același
sau diferite contigente
 tusea convulsivă, TBC, rujeola, rubeola, HI, difteria, gripa, oreion, pneumonia
pneumococică
 educație pentru sănătate
 administrare de imunoglobuline standard
Combaterea:
 greu de realizat
 izolarea bolnavilor doar cu forme grave
 contagiozitatea mare în perioada de incubație

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC ÎN INFECȚIILE ACUTE DIGESTIVE

Bolile digestive acute reprezintă a doua cauză de morbiditate specifica după infecțiile
respiratorii acute.
 Majoritatea îmbolnăvirilor o reprezintă bolile diareice acute (BDA)
 Mai mult de 1/2 din BDA apar la sugari.
 La copii 1-5 ani se produc anual 3-5 episoade de BDA.
 Pe glob se produc anual în medie 500 milioane de cazuri de BDA, din care mor 5
milioane de copii sub 5 ani.
  35% din mortalitatea generală infantilă este determinată de BDA, mai ales în țările
subdezvoltate și 90% din mortalitatea vârstei de 1-5 ani.
Etiopatogeneza infecțiilor intestinale acute este deosebit de variată și trebuie
abordată în contextul enteroflorei normale.

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC ÎN BOLILE CU TRANSMITERE

PREPONDERENT PARENTERALĂ

Boli infecțioase cu poarta dominantă de intrare-tegumentul și mucoasele:

Infecțiile stafilococice, septicemiile, erizipelul, antraxul sau cărbunele, tetanosul,
gangrena gazoasă, rabia (turbarea), tifosul exantematic, febra Q, febra recurentă, malaria,
bruceloza, leptospiroza; scabia (râie); meningo-encefalite cu arbovirusuri transmise prin
înțepătura de artropode (țânțar, căpușe).
Hepatitele parenterale de tip B, C, D, F, G; HIV/SIDA; infecțiile nosocomiale
Etiopatogeneza infecțiilor: diversa de la mono etiologie la poli etiologie (infecțiile
nosocomiale).
Cele mai multe afecțiuni sunt zoo antroponoze: infecțiile stafilococice, infecții
streptococice, antraxul, febra Q, febra recurentă, malaria, bruceloza, leptospiroza
Hepatitele parenterale și infecțiile nosocomiale (I.N) sunt boli ale omului cu importanță
epidemiologică specială și care sunt transmise prin mecanism parenteral în unitățile sanitare.
HIV/SIDA deși are mecanism principal transmiterea sexuală, importanta in practica medicală
este datorată posibilei transmiterii parenterale.
SURSA DE AGENT PATOGEN (IZVORUL DE INFECȚIE)
 este de regulă animalul bolnav cu forme tipice sau atipice de boală sau purtător
aparent sănătos care de altfel este și rezervorul de infecție
 surse și rezervoare umane fie ca sursa primară fie ca cel mai adesea germenii ajung
accidental la om
Localizarea epidemiologică:
 germenii de regulă sunt localizați în tubul digestiv al animalelor, de regulă la
erbivorele domestice sau silvatice, unde nu au semnificație patologică dar au
importanță epidemiologică; dejectele acestora contaminează secundar apa, solul și prin
mecanism complex, de tip ștafeta ajung la organismele receptive;
  microorganismele pot fi localizate și în alte situsuri ca: mucoasa tractului respirator,
renal, genital, pe tegumente
Eliminarea agenților patogeni:
 dejecte, secreții ale căilor digestive (inclusiv saliva), urină, deșeuri cutaneo-mucoase
 sânge (in cazul diseminărilor sistemice) și derivate (excepție albumină)
 secreții genitale
TRANSMITEREA
MOD DIRECT:
 mușcătură (rabie)
 înțepătura (encefalita, malarie)
 contact fizic (scabie)
Contagiozitatea si difuzibilitatea: scăzute pentru cele microbiene si parazitare (mecanism-
oral) dar crescut pentru cele virale (si aerian).
RECEPTIVITATEA
 Este influențată de acidorezistența agentului patogen etiologic.
 Imunitatea postinfecțioasă:
 Este puternica, ferma, de durata in anumite boli mono etiologice (febra tifoida,
hepatita A)
 Este incompleta epidemiologic, specifica de tip, cu instalare treptata pentru
bolile pluri-etiologice
 Depinde si de antecedentele patologice si vaccinale ale populației din teritoriul
respectiv
Rezistență nespecifică este foarte importantă în infecțiile cu oportuniști
FACTORI NATURALI
Excesivi: seceta, ploi torențiale, inundații, cutremure, intervin in cazul unor standarde
economico-socio-culturale scăzute

MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

 Depind de progresele controlului epidemiologic, scheme vaccinale
 Boli cu eradicare zonală: holera, ankylostpmiaza
 Boli cu endemo-sporidicitate: poliomioelita, febrele tifo-paratifoidice
 Boli endemo-epidemice: dizenteria, HVA A.
 Boli holo-endemice: dizenteria, salmoneloze.
PREVENIREA ȘI CONTROLUL INFECȚIILOR INTESTINALE ACUTE
MĂSURI.
Supravegherea mediului:
 Aprovizionarea populației cu apă potabilă
 Asigurarea apei de irigare și de îmbăiere
 Înlăturarea apelor reziduale urbane și alte reziduuri
 Alte măsuri de salubritate
 Supravegherea sectorului alimentar
Supravegherea clinico-epidemiologică a îmbolnăvirilor:
 Supravegherea epidemiologică a teritoriului
 Investigarea cu laboratorul a cazurilor
 Organizarea depistării îmbolnăvirilor
 Supravegherea persoanelor care vin din zone cu clima caldă și a turiștilor
 Precizarea măsurilor optime pentru bolnavi, convalescenți, purtători și contacți.
Măsuri organizatorice:
Atribuții și responsabilități la toate eșaloanele rețelei de asistență medico-sanitară,
curativă și profilactică
Boli pandemice: hepatitele B, C, HIV/SIDA.
Modul de transmitere indirect prin manopere medicale
Manopere medicale care prin defecte de tehnică sau sterilizare pot fi implicate în
transmiterea parenterală:
Transfuzie: sânge integral, factori antitrombotici, masa eritrocitară, trombocitară,
plasmă, fibrinogen, crioconcentrate, ser convalescent
 Determinări grup sanguin
 Recoltări de sânge prin puncții venoase
 Puncții digitale pentru hemoleucogramă
 Puncții diverse
 Idr
 Vaccinări (s.c., i.m.) parenterale
 Intervenții chirurgicale
 Chiuretaje
 Injecții (idr, s.c., i.m., i.v.)
  Implanturi
 Tratamente stomatologice
 Hemodializa
 Cateterisme cardiace și altele
 Electromiografii
 Acupunctura
 Endoscopii: gastroscopie, traheoscopie, rectoscopie, colposcopie
 Biopsii
 Vaccinări cu dermojetul
 Injectări, înțepături, tăieturi accidentale.
Modul de transmitere direct prin manopere medicale
Manopere medicale care pot fi implicate:
 autoinjecții repetate cu ac nesteril (a se vedea diabeticii)
 injecții practicate ilicit
 puncția lobului urechii pentru cercei
 tatuaj, bodypiercing
 ventuze cu scarificare, aplicare de lipitori
 lame de barbierit folosite in comun
 periuțe de dinți folosite in comun
 manichiura,pedichiura
 escoriații, plăgi care ajung in contact cu sângele unui purtător de virus
 acupunctura practicata de personal nemedical
 injectarea de droguri i.v. cu partajarea acelor.
Procesul epidemiologic în bolile infecțioase cu mecanism de transmitere sexuală și
perinatală se va studia la modulul de profil dermato-venerologie, obstretică-ginecologie și
pediatrie.
 transplacentar (bruceloza)
 lapte matern uman, animal (bruceloza, febra Q)
 transfuzie (HIV, sifilis, hepatita B, C, D, F, G; malarie)
Mod indirect:
 manopere medicale (iatrogen): infecții nosocomiale
 manopere nemedicale
Agenții patogeni vehiculati:
 virusuri, bacterii, chlamydii, fungi, paraziți etc
 virusurile hepatice B, C, D, F, G; virusul HIV
 stafilococi, streptococi, virusuri herpetice etc
Poarta de intrare:preponderent prin leziuni ale pielii si mucoaselor (soluții de
continuitate) preexistente dar și prin penetrarea accidentala sau profesionala a barierei
anatomice a pielii si mucoaselor chiar daca este integra.
Receptivitatea
 este generală: boli manifestate clinic sau inaparent, cu evoluție lentă subacută
 infecții persistente indefinit, cronice (infecțiile hepatice, HIV/SIDA)
 diferită după gradul de acoperire vaccinală a populației respective: tetanos, antrax,
hepatita B, rabie.
Imunitatea
Activa postinfecțioasă:
Poate fi puternică, ferma,de durata in puține cazuri (antrax)
 incompleta epidemiologic specifica de tip cu instalare treptata pentru cele mai multe:
stafilococi, streptococi, septicemii, meningococemii
 pentru infecțiile hepatice B, C, D, F, G:inconstanta și incompleta
ACTIVA PRIN VACCINARE:
 protectiva de scurta durata, necesita rapeluri: pentru tetanos, leptospiroza, antrax,
hepatita B, rabie.
Rezistența nespecifică este foarte importantă în acest tip de infecții, prin integritatea
barierei cutaneo-mucoasă
Factorii secundari
 naturali: profesia (zooveterinari, profesia medicală), turismul, apropierea de mediul
silvatic
Manifestările procesului epidemiologic
 depind de progresele controlului epidemiologic, scheme vaccinale
 boli cu eradicare zonală: malaria
 boli cu endemo-sporidicitate: antrax, bruceloza, gangrena gazoasă, tifosul
exantematic, erizipelul, infecțiile nosocomiale
 boli endemo-epidemice: hepatitele B, C, malaria.