Hemaglutimina ardesorptia asgura aborptia virusului pe hematii si pe celulele ciliate ale aparatului respirator.

Aglutinarea se produce prin interactiunea dintre hemaglutimina si receptorii specifici de pe hematii. Neuramindaza este o enzima care permite eliberarea particulelor virale din celula jucand astfel un rol important in gradul de infectiozitate al tulpinei respective. Astazi sunt cunoscute trei tipuri de virrus gripal:-A,B,C- care difera intre ele prin structura nucleoproteinei interne si a antigenelor proteice de suprafata. In tipul de virus gripal A se pot intalni trei subtipuri de hemaglutimina(H1,H2,H3) si doua subtipuri de neoraminidaza(N1,N2), in diverse combinatii. Aceasta complexitate a structurii antigenice poate explica aparitia unor variatii antigenice majore la virusul gripal de tip A(recombinari genetice,mutatii,etc) care surprinzand populatia fara o imunitate corespunzatoare a provocat matile epidemi(pandemi) cunoscute. Virusul gripal de tip Bare o structura mai unitara si la aceasta nu apar decat varaiatii atigenice minore fara implicatii epidemiologice importante, iar virusul gripal de tipC nu prezinta variatii antigenice. Marea pandemie de gripa asiatica din 1957-1958 care a afectat o treime din populatia globului a fost provocata de tulpina de virus gripal A1/Singapore 1/57(H2N2). Virusul gipal poate fi conservat timp de cateva saptamani la 0 - +4C. Puterea sa infectioasa este distrusa prin incalzire timp de cateva minute la 56 C, prin radiati U.V. sau tratament cu formol,fenol,eten. Patogenie. Virusul gripal patrunde in organism prin intermediul aerosolilor si afecteaza mucoasa cailor respiratorii. Starea toxica generala(febra, astenie, dureri muculare) insoteste de regula sindromul gripal dar viremia apare cand organismul este complet lipsit de aparare. Decesele si cazurile grave se intalnesc in special la copii mici si la batranii cu afectiuni pulmonare sau cardiovasculare cronice. Diagnosticul clinic de gripa nu poate fi realizat in afara periuadelor epidemice,deuarece numeroase alte infectii acute respiratorii se manifesta in mod asemanator. Epdeliologia gripei. Transmiterea gripei de la un om la altul se realizeaza direct prin picaturi din secretia nazo-faringiana prin picaturi si mai rar prin intermediul obiectelor proaspat contaminate cu secretii infectante. Cotagiozitatea este mare, transmiterea agentului patogen facandu-se rapid mai ales in coletivitati. In numai cateva saptamani gripa se poate propaga in numeroase tari si continete ea putand afecta toate grupele de varsta. Imunitatea in gripa este specifica pentru tipul de virus gripal care a produs-o. Profilaxia specifica se poate realiza prin vaccinarea anti gripala cu vaccinuri integrale inactivate(mono sau polivalente).

Virusurile hepatitice. Hepatitele virale acute sunt boli specific umane ce se manifesta orin fenoemne generale infetiuase,digestive si hepatice, insotite sau nu de icter. Ele sunt provocate din cate se cunoaste pana in prezent de cel putin 5 virusuri hepatotrope,patogene pentru om. Virusul hepatitic A,BHA, este un virus ARN de dimensiuni mici si face parte din familia picornaviridae. Hepatita virala A este in general o boala usoara, fara manifestari extrahepatice si adeseori anihterica si asimtomatica.Agentul patogen este excretat prin fecale iar transmiterea se face aproape exclusiv pe cale fecal-orala prin contact direct sau indirect prin intermediul alimentelor sau a apei contaminate Virusul hepatitic B (BHB) este un virus ADN de forma sferica si face parte din familia cu Hepadnaviridae, genuri Hepadnavirus.Principalele sale antigene sunt: AgHBs (antigenul de suprafata a BHB), AgHBc (antigenul central al BHB) si AgHBe (antigen legat de antigenul central). Virusul hepatitic C (BHC) este virusul post-transfuzional non A, non B care se transmite prin sange si derivate de sange.Anticorpii corespunzatori anti AgBHC apar in covalescenta sau in hepatita cronica. Virusul hepatitic D (BHD) este agentul epiologic a BHD, apare ca o suprainfectie la bolnavii cu hepatita virala B agravand mersul bolii.Existenta acestui tip de infectie conditionata se explica prin faptul ca virusul D este un virus defectiv care nu se poate replica decat in prezenta virusului B. Virusul hepatitic E (BHE) este virusul hepatitic non A, non B transmis pe cale enterala.

Diagnosticul de laborator In diagnosticul orientativ al hepatitelor virale de un real folos sunt datele epidemiologice, datele clinice si mai ales rezultatele unor teste nespecifice hematologice (leucograma, VSH) sau biochimice ALT, AST, si testele ELISA (Ag HTs, HBc, HCB).

Epidemiologie Principalele cai de transmitere a agentului patogen sunt calea orala (BHA, BHE), in special prin intermediul alimentelor si apei contaminate si calea parenterala (BHB, BHC, BHD) prin transfuzie de sange sau derivate de sange contaminat, utilizarea unor seringi nesterilizate sau incorect sterilizate, folosirea instrumentarului stomatologic sau chirurgical la mai multi pacienti fara sterilizare.

Virusurile poliomelitei Poliomelita este o boala infectioasa acuta si transmisibila provocata de virusul poliomelit. Numai un procentaj foarte redus, sub 1%, din indivizii infectati cu virusul poliomelitic fac boala clinica manifestata prin parazitii provocate de distrugerea unor neuroni motori centrali. Virusul poliomelitic face parte din familia Picornoviridae, genul enterovirus.Este un virus ARN de dimensiuni foarte mici, cu o capsida formata din 60 capsomere.Deoarece nu are lipide in capsida sa, acest virus ca si alte enterovirusuri este rezistent la eter, etanol si diferiti detergenti.Este sensibil la UV, formol si cloramina .Virusul poliomelitic are 3 tipuri: 1, 2, 3.Acestea sunt antigenii dinstincte si nu dau imunitate incrusisata.Virusul patrunde in organism pe cale orala prin mucoasa orofaringiana si a tractului respirator superior. Aici se produce prima multiplicare dupa care prin intermediul secretiilor orale patrunde in tubul digestiv. Din stomac trece nealterat, nefiind afectat de aciditatea gastrica in intestinul subtire unde urmeaza o noua faza de multiplicare.Virusul poliomelitic traverseaza bariera meningiala. In sistemul nervos central virusul se multiplica in celulele nervoase in special in neuronii motori pe care ii distruge.In functie de numarul neuronilor afectati si de localizarea acestora se produc pareze sau paralizii ce pot fi uneori urmate de contracturi spastice. .............

Epidemiologie Poliomelita este raspandita pe intreg globul.Rezervorul de virus este omul bolnav sau purtatorii sanatosi de virus.Agentul patogen se transmite pe cale orala sau aerogena, prin contact direct interuman sau indirect prin intermediul alimentelor, apei si obiectelor contaminate, a mustelor, etc.Profilaxia bolii se face prin mijloace nespecifice si specifice (vaccinul poliomelitic trivalent inactivat prin formol si administrat parenteral, sau vaccin cu virus viu atenuat administrabil pe cale orala

Virusul imuno-deficientelei umane (HIV) SIDA (AIDS) constituie cel de-al 4lea stadiu si ultimul al evolutiei infectiei cu virusul imunodeficientei umane ce se caracterizeaza prin depresie imuna majora, acutizarea infectiilor parazitare, bacteriene si a tumorilor, cu evolutie invariabila spre deces in cel mult 2ani la adulti si mai putin de 1an la copii. Etiologia bolii a fost stabilita de francezul Luc Montagner (1983) si americanul Robert Gallo (1984). Virusul HIV face parte din clasa retrovirusurilor a caror denumire decurge din faptul ca aceste virusuri ARN poseda o enzima (reverstranscriptaza) capabila sa transforme ARN-ul in ADN. Exista 2 tipuri: HIV-1 si HIV-2. La suprafata virusului exista un invelis glico-proteeic lipidic, iar partea centrala este alcatuita din proteine, ARN viral si reverstranscriptaza. Diagnosticul etiologic al SIDA necesita detectarea anticorpilor fata de virus sau structurile sale antigenice si detectarea virusului sau a antigenelor virale.In practica testul serologic ELISA este cel mai frecvent utilizat. Confirmarea insa a cazurilor individuale de infectie detectate prin acest test este acceptata numai dupa obtinerea unui nou rezultat pozitiv cu o alta trusa ELISA de conceptie diferita si efectuarea unui test de confirmare: Western Blot. Principalele cai de transmitere a infectiei sunt: 1.inoculare de sange prin: -transufuzii de sange sau preparate de sange -intepaturi cu acuri -injectii cu ace si/sau seringi nesterilizate 2.sexuala: -homosexuala -heterosexuala 3.de la mama infectata la fat -transmiterea infectiei prin intepaturi de insecte, saliva, utilizarea in comun a unor tacamuri sau vesela nu a fost demonstrata Receptivitatea la infectie nu este suficient de bine cunoscuta Tratament SIDA nu beneficiaza pana in prezent de o medicatie eficace Prevenirea si combaterea infectiei cu HIV Tinand cont ca la ora actuala nu exista o terapie virala eficace si nu dispunem de un vaccin specific anti SIDA, atentia cadrelor sanitare se va indrepta in mod special asupra masurilor generale de prevenire si combatere a bolii.Vor fi incadrate intr-un sistem organizat de supraveghere epidemiologica grupele cu risc crescut de infectare si de transmitere. Din aceasta categorie fac parte:

-contactii sexuali ai cazurilor de SIDA si HIV pozitiv asimtomatici identificati prin ancheta epidemiologica -persoanele cu comportament sexual modificat (homosexuali, prostituate) -persoanele cu boli transmisibile sexual aflate in evidenta sectiilor dermato-venerice -persoanele care vin din tari straine cu risc de infectie crescut Se vor face anchete epidemiologice sistematice.Se va face testarea clinico-epidemiologica a donatorilor de sange, gravidelor si tinerilor inainte de casatorie.De asemenea vor fi demarate actiune de educatie sanitara in special in licee si alte institutii de tineret.

Bacilii Gram negativi

Familia enterobacteriaceae Este o familie bacteriana alcatuita din numeroase specii de bacili Gram negativi, nesporulati, mobili cu cili peritchi, sau imobili care se cultiva usor pe medii de cultura simple.Sediul obisnuit al acestor germeni este intestinul uman si al animalelor. 1.Bacilul Coli -Eschericha Coli -Colibacilii se gasesc peste tot in natura, in aer, apa si pamant.In caz de boala pot fi pusi in evidenta in sange, urina, puroi.Sunt bacili Gram negativi, mobili si nu formeaza spori.Cresc abundent pe bulion, apa peptonata, geloza nutritiva. Colibacilul rezista timp indelulgat in mediul exterior, sunt omorati la 60grade in 4060minute si sunt sensibili la actiunea unor dezinfectante (cloramina, fenol, formol, etc) si la unele antibiotice (cloramfelicolul) dar nu sunt afectati de penincilina. Patogenitatea: cei mai multi colibacili nu sunt patogeni.Virulenta si toxicitatea bacteriilor patogene sunt legate de prezenta unui antigen K si a unor toxine (enterotoxina, neurotoxina). Boala la om: boli ale aparatului genito-urinar, infectii intestinale, endocardite, meningite, septicemii. Infectiile urinare: bacilul Coli este agentul patogen cel mai frecvent intalnit in infectiile urinare spontane sau care apar dupa utilizarea de sonde sau a unor instrumente de explorare a aparatului urinar. Tratament: antibiotice si sulfamide, ser anticolibacilar.

Coprocultura: metiile fecale sunt insamantate pe medii solide diferentiale care contin lactoza.Coloniile de bacili are o culoare negricioasa spre deosebire de alte enterobacterii ce dau colonii roz-palii. Urocultura: dupa o recoltare corecta a urinii.O recoltare a urinei se face o insamantare in bulion simplu si pe un mediu diferentiat. Epidemiologie: bacilul Coli populeaza intestinul uman chiar din primele zile de la nastere.Sursa de infectie a acestori boli intraspitalicesti este reprezentata de bolnavi si purtatorii de colibacili patogeni.Patrunderea lor in organism se face pe cale digestiva, raspandirea fiind favorizata de nerespectarea regulilor de igiena personala. 2. Genul Salmonella Este format din bacili Gram negativi, mobili, nesporulati, cu patogenitate ridicata pentru om si animale.Germenii acestui grup se intalnesc la omul bolnav sau la purtatorii de germeni, la manifere, pasari si reptile, in ape, pe sol, in alimente.Salmonelele pot traii cateva luni in mediul extern (pamant, apa, gheata, alimente) fiind distruse la 56-60grade C in decurs de 1ora.Sunt sensibile la antibiotice (cloramfemicol) si la unele sulfamine.Toate salmonelele sunt patogene.La om se prezinta sub 2 forme principale: a.Boli septicemice cu evolutie grava si mortalitate apreciabila, cum sunt: febra tifoida (produsa de bacilul tific) si febrele para tifoide A,B,C produse de bacilii paratifici. b.Boli localizate mai ales la nivelul tubului digestiv (toxiinfectiile alimentare) cu o durata mai scurta si gravitate mai redusa. c.Bacilul dizenteric (shigella): germenii din acest grup produc dizenteria bacilara. Acesti bacili pot fi gasiti in: materiile fecale ale bolnavilor, in alimente contaminate, ape poluate, etc.Sunt bacterii Gram negative, nu formeaza spri si nu sunt capsulati, sunt aerobi si putin rezistenti in mediul extern.Sunt sensibili la sulfamide, streptomicina si cloranfemifol si insensensibil la penincilina.Patogenitatea acestora este legata de prezenta unei endotoxine sau exotoxine puternice. Boala la om este reprezentata de dezinteria bacilara ce se manifesta prin febra, frisoane, dureri abdominale si diaree cu scaune purulente si sanguinolente. Tratament: sulfamide si antibiotice. Epidemiologie: dizenteria este o boala digestiva in care microbii patrund in organism odata cu consumul de apa sau alimente contaminate.Boala apare fie sporadic fie sub forma de focare epidemice.Transmiterea bolii se face prin contact direct cu produsul patologic sau prin obiecte, apa, alimente. d.Dibrionul holeric (firlio comma): acest gen este alcatuit din bacterii Gram negative foarte mobile care au forma de bastonas usor curbat.Majoritatea speciilor sunt sacrofite si nu sunt holerigene.Altele produc imbolnaviri usoare. Fibrionul holeric descoperit de Robert Coch este holerigen.Fibrionii helorici pot fi izolati de la omul bolnav, din apele poluate, de pe pamantul sau obiectele comtaminate.

Fibrionul holeric are forma de virgula, cu un cil la unul din capete, are capsula si nu formeaza spori.Sunt senbili la tetramicina si streptomicina dar rezistenti la penicilina. Sunt distrusi de radiatiile UV si prin incalzire la 50grade C intr-o ora.Sunt foarte sensibili la antiseptice (formol, fenol, cloramina). Tratament: pe langa regimul igienico dietetic, cu rehidratare agresiva se administreaza antibiotice. Epidemiologie: holera este o boala digestiva specifica omului.Epidemiile izbugnesc brusc si se raspandesc rapid dand nastere la pandemii.Transmiterea fibronului holeric se poate face direct de la om la om prin mainile murdare dar si indirect prin apa alimente, muste si obiecte contaminate.Profilaxia holerei se bazeaza pe aprovizionarea cu apa potabila controlata, evacuarea corecta a rezidurilor fecaloid menajere si educatia sanitara. e.Bacilul difteric (Coryne Bacterium Diphterae): este agentul patogen ce produce difteria la om.Din acest gen fac parte si specii saprofite precum si unele specii patogene pentru animale.Bacilul difetric se localizeaza pe mucoasa rinofaringiana a purtatorilor de germeni.Forma acestora este de bastonas cu aspect de haltera, fiind Gram pozitiv, imobil, nesporulati, necapsulati.Gruparea lor are aspect de litere cuneiforme sau de bete de chibrit aruncate pe masa.Acest bacil poseda corpusculi metacromatici Babes-Ernst, rotunzi caracteristici.Antisepticele uzuale ii distrug in cateva minute si sunt sensibili la eritromicina, penincilina, tatraciclina, cloranfenicol.In functie de localizarea microbului la om se cunosc mai multe forme de difterie, cea mai frecventa fiind angina urmata de rinita si laringita difterica. Epidemiologia: Difteria este o boala infectioasa aero gena specifica omului, frecvent raspandita in regiunile cu clima temperata si rece.Boala se transmite prin secretiile nazofaringiene raspandite in atmosfera prin tuse, vorbire, stranut.Receptivitatea la boala este maxima in copilarie in special intre 2-5ani. Cea mai importanta masura profilactica este administrarea de anatoxina difterica singura sau asociata cu cea tetanica (divaccin DT) sau trivaccin DTP f.Bacilul tuberculoz (bacilul Coch): Myco Bacterium Tuberculosis-> in acest gen sunt cuprinse specii saprofite si patogene cu importanta in patologia umana, dintre care mai importante sunt M. Tuberculosis cu varietatile Hominis si Bomis care produc TBC si M. Leprae. Bacilul tuberculos manifesta un parazitism strict fiind prezent in leziunile omului si animalelor bolnave de TBC, in praful din incaperile unde a fost raspandita sputa bacilifera sau pe obiectele contaminate de bolnav. Sunt bacili subtiri, drepti sau suor curbati, immobili, nesporulati, necapsulati.Acesti bacili sunt denumiti Acido Alcoolo rezistenti evidentiati prin coloratia Ziehl-Mielsen.

............ Epidemiologie: sifilisul este o boala venerica avand ca izvor de infectie omul bolnav. Transmiterea se face de regula prin raport sexual si numai cu totul exceptional prin lenjerie, vesela utilizata in comun. Profilaxie: depistarea cat mai precoce a bolnavilor de sifilis este una din masurile de baza in prevenirea si combaterea bolii.Drintre metodele de depistare activa fac parte exemenele serologice care sunt obligatorii si se efectueaza la controlul periodic antivenerian a personalului din sectorul alimentar si alte servicii publice (hoteluri, bai, frizerii), la angajarea in serviciu, la intrarea in scoli si facultati, la gravide, la eliberarea certificatului prenuptial. Genul leptospira Leptospirele sunt microorganisme spiralate iar bolile provocate de acestea se numesc leptospiroze.Leptospirele sunt intalnite in natura mai ales in apele raurilor, in piscine, lacuri. Ele pot fi gasite la rozatoarele salbatice si animalele domestice.Ele se localizeaza mai ales in rinichi de unde se elimina prin urina in mediul exterior si infecteaza apa si unele alimente prin intermediul carora pot imbolnavi omul.Leptospirele sunt distruse de uscaciune, lumina solara, UV, substante acide si sunt sensibile la penincilina, streptomicina, dar insensibile la sulfamide si cloranpenicol.Pot traii cateva zile sau chiar saptamani in apa, unele alimente sau organele animalelor infectate. Boala la om: impartirea leptospirozelor in boli icterice.Unele leptospire provoaca boli grave cu febra, hemoragii si leziuni renale si hepatice. Tratament: arsenul si bismutul sunt eficace in tratamentul leptospiroticelor dar in prezent se utilizeaza antibiotice ca penicilina si tetraciclina. Epidemiologie: sunt boli care au ca punct de plecare animalele salbatice (rozatoarele) dar si animalele domestice.Transmiterea bolii la om poate fi directa prin contactul cu animalele bolnave sau indirecta prin apa sau alimentele infectate. Profilaxia leptospirozelor va avea in vedere mai ales muncitorii din sectorul agricol, macelarii si copii care fac baie vara in apele infectate cu urina animalelor bolnave.Se vor recomanda imbracaminte de protectie, ferirea pielii ranite de contactul cu apa poluata sau dejecte ale animalelor, evitarea scaldatului in ape banuite de a fi infectate si respectarea regulilor de igiena corporala.Se duce o campanie de distrugere a soaricelor si sobolanilor, dezinfectarea periodica a adaposturilor animaliere, iar urina si balegarul nu vor fi aruncate in apele naturale.

Rickettsiile

Sunt microorganisme care se situeaza la granita dintre bacterii si virusuri.Ele se aseamana cu bacteriile prin dimensiuni, morfologie, compozitie chimica, organizare celulara interna si multiplicare prin diviziune directa dar nu cresc pe mediile de cultura.Se multiplica numai in tesuturi vii ca si virusurile.Unele sunt patogene pentru om provocand boli febrile numite richtioze.Cu exceptia ifosului exantematic, sunt boli care se transmit de la animale la om.Rezervorul infectiei este constituit de omul bolnav, rozatoare, manifere domestice si salbatice, capuse, etc.Transmiterea agentului patogen se face prin intermediul unor vectori: ifosul exantematic este transmis de paduche, febra butonoasa este transmisa de capusa. Lichetiozele cele mai frecvent intalnite sunt: -ifosul exantematic epidemic de paduche -ifosul exantematic endemic salmurin -febra butonoasa mediteraneana sau tifosul de capusa -febra Q care se transmite pulmonar -febra de Wolhynia sau febra de transee Sunt germeni imobili nesporulati Gram negativi.In tratamentul lichetiilor se utilizeaza cu succes antibiotice cu spectru larg de actiune. Epidemiologia lichetiotilor este strans legata de artropodele care transmic agentii infectati.Paduchele de corp si de cap se infecteaza sugand sange de la omul bolnav.Dupa 48zile paduchii pot transmite boala la omul sanatos prin intepare sau depunerea materiilor fecale bogate in lichetii pe pielea lezata prin scarpinare.Alte lichetioze pot fi transmise prin intermediul purecilui, al capuselor (febra butonoasa), etc.Principala cale de intrerupere a intregului mecanism de transmitere a unei lichetioze este distrugerea insecterlor (paduchi, capuse).

Genul Brucella

Brucelele sun bacili scurti sau cocobacili, Gram negativi, imobili, nesporulati, strict aerobi.Sunt patogeni ai mai multor animale si din cele 7 specii cunoscute numai 4 prezinta interes medical: B. Meritensis care infecteaza caprele, B. Abortus-vitele, B. Suis-porci, B. Canis-caini.Rezistenta la mediul extern este relativ mare, supravietuiesc 2-3luni in gunoiul de grajd, pana la 60zile in branzeturi si cateva saptamani in apa.Pasteurizarea laptelui le omoara eficient.Sunt sensibile la dezinfectantele uzuale.Sunt bacterii facultativ intracelulare si produc endotoxina.Brucelele determina si avorturi la animalele gestante. Dupa avort infectia se localizeaza in glanda mamara cu eliminarea brucelelor timp indelungat prin lapte. Dintre speciile care infecteaza omul citam V. Aportus.La om poarta de intrare este in mod frecvent cea digestiva si mai rar respiratorie sau conjunctivala.De la poarta de intrare brucelele ajung in ganglionii limfatici apoi in curentul sanguin care le raspandeste in sistemul reticulo endoterial si sistemul osos. Tratamentul bolii este dificil din cauza localizarii intracelulare a brucelelor.Este indicata asociatia doxicilina+streptomicina sau doxicilina+rifanpicina timp de 4-6saptamani. Epidemiologie: sursa de infectie sunt animalele bolnave.Transmiterea se face prin aerosoli, lapte, balegar, apa contaminata, mai expusi fiind fermierii, veterinarii si macelarii. Pasteurizarea distruge eficient brucelele din lapte.