CAPITOLUL I

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A VIRUSULUI RUJEOLEI

Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în

sânge, în secreţiile nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive
cutanate. Virusul nu se intalneşte la persone sănătoase, deoarece nu există
purtatori de virus rujeolic.
Morfologie - virusul rujeolic este o particulă sferică de 120 - 128μm în
diametru, cu mici proiecţii aciculare de suprafaţă. Structural, conţine o
nucleocapsidă, cu A.R.N şi un înveliş exterior constituit din lipide,
glicoproteine şi polipeptide. Infectivitatea este legată de acest înveliş ca şi de
proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Antigenul pentru reacţia de fixare a
complementului este prezent in nucleocapsidă, iar anumite specificitaţi sunt
date de inveliş. Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rujeolic nu
posedă neuraminidază. Există un singur tip antigenic.
Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi uman,
sau de maimuţă ), utilizând sânge, sau spălăturile faringiene de la bolnavii de
rujeolă.
Gazde receptive. Maimuta inoculata parenteral cu virus rujeolos face o
boala asemanatoare cu a omului. Virusul poate fi izolat din sange, exudat
faringian, recoltat in primele 24 de ore de la debut, pe culturi celulare din
rinichi de maimuta sau om.

1
 Virusul rujeolic a fost adaptat si la embrionul de gaina pe cale amniotica
si la multiple tipuri de culturi celulare de om si maimuta.
Dezvoltarea virusului in culturi se face lent in 6 – 8 zile si se duce la modificari
citopatice caracteristice, celulele isi pierd conturul, apar vacuole si mase
sincitiale cu numerosi nuclei (celule gigantice) iar intranuclear apar incluziuni
acidofile.
Structura antigenica.Virusul rujeolic poseda o activitate
hemaglutinanta. Fenomenul este specific inhibat de serul antirujeolos.
Virusul poseda si un antigen fixator de complement care poate fi pus in
evidenta in lichidul supernatant al culturii de celule infectate cu virus, care
reactioneaza specific cu serul de convalescent.
Rezistenţa în mediu extern şi la factorii fizici - virusul rujeolic este
puţin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă câteva
saptămâni la frigider şi mai multe luni în stare ingheţată la –150 sau- 790 C. La
370C îşi pierde jumatate din infecţiozitate în 2 ore. La temperatura camerei şi la
umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70% din infecţiozitate, în
conditii de umiditate crescută. Este distrus repede de ultraviolete. Acţiunea
formolului (1/4000), timp de 4 zile la 370, duce la inactivarea virusului (pierderea
completă a infecţiozitaţii). Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic.

2
morbilivirus – virusul rujeolic

3
 DEFINITIE

Este o boala acuta foarte contagioasa, specific umana, produsa de virusul

rujeolic si caracterizata printr-o evolutie autolimitanta cu febra, exantem si
enantem caracteristice, complicatii frecvente, severe si imunitate durabila dupa
boala.
Este cunoscuta de populatie sub numele de “pojar”, “cori” sau “
morbili”.

ISTORICUL BOLII
 Rujeola, boala cvasiobligatorie a copilului neimunizat, este grevata de un
mare procentaj de mortalitate, mai ales prin complicatiile respiratorii si
encefalitice, in special la malnutriti, dar care beneficiaza, in ultimii 30 de ani,
de un vaccin cu o mare eficacitate si inocuitate. Introducerea campaniilor
vaccinale in masa a fost acompaniata de scaderea spectaculoasa a morbiditatii,
urmata de o cvasieradicare a bolii in tarile in care au dus o vasta campanie
sustinuta de vaccinare, concomitent cu reducerea mortalitatii infantile la
subiectii vaccinati.
Rujeola este ecologic vorbind, un clasic exemplu de infectie virala
autolimitanta, in fata careia gazda extrem de receptiva este practic descoperita.
Prin incidenta sa, afectand 90% din populatia susceptibila de varsta prescolara,
rujeola a fost privita in trecut ca un “ rau necesar” al primei copilarii tot atat de
frecvent ca durerile ce insotesc formarea dentitiei deciduale. Evolutia – in
general benigna - a bolii, aparitia complicatiilor dupa estomparea semnelor
paognomonice ale maladiei, lipsa inregistrarii cazurilor au determinat
subestimarea rujeolei ca problema de sanatate publica.
Boala a evoluat diferit in diverse arii geografice, in raport cu nivelul
social-economic al acestora. In opozitie cu relativa benignitate a rujeolei,
caracteristica Europei si Americii de Nord, este bine cunoscuta severitata si
mortalitatea acestei afectiuni in Africa, America Latina si Asia, unde boala

este responsabila, direct sau indirect, de moartea a peste un milion de copii

anual, ceea ce corespunde la o letalitae de 10% in zonele rurale si 2 - 3% in
zone urbane.
In Romania, prima campanie nationala de imunizare antirujeolica s-a
desfasurat in perioada 20 mai - 25 iunie 1979, uilizandu-se 1200000 de doze de
vaccin antirujeolic viu supraatenuat, fiind cuprinsa grupa de varsta 9 luni-4 ½
ani. In trimestrele III si IV ale anului 1979, morbiditatea a scazut de peste 16
ori fata de anul 1978, iar grupa de varsta 1- 4 ani de peste 23 ori.
Mortalitatea prin rujeola inregistrata in anul 1979, comparativ cu anul
1978, a scazut la jumatate de la 1,1/100000 locuitori, l a 0,62 cazuri.
Cel mai bun mijloc de eliminare al rujeolei este acela de a avea o
populatie imunizata, iar imunizarea universala – care face parte din buna
ingrijire a sanatatii – trebuie efectuata prin programe de rutina si intensive la
toate nivelurile.
Programele de vaccinare a copiilor contra rujeolei la varsta de 15 luni,
trebuie stabilite si mentionate in toate colectivitatile umane si deasemenea
trebuie inclusi toti suspectii, indiferent de varsta. In anul 1984 s-au raportat in
tarile in curs de dezvoltare care nu practica vaccinarea antirujeolica in masa,
mai mult de 1,5 milioane copii morti cu rujeola si complicatiile ei.
In programul OMS – EPI (Expanded Programme on Immunization) s-a
inclus combaterea prin vaccinarea a sase boli infectioase: difterie, tetanos,
tertussis, polomielita, rujeola si tuberculoza – care omoara 10mcopii pe glob la
fiecare minut si handicapeaza inca 10. Rujeola este responsabila de 1/3 din
aceste morti si sechele.

6
Patogenie

Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi

conjunctivală. Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi numai
mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă, puşi în contact cu bolnavii
de rujeolă, nu au facut boala, dacă li s-au aplicat ochelari, care acopereau
întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de convalescent în sacul
conjunctival ).
După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile limfoide,
unde se multiplică ( perioada de incubaţie ). Virusul a putut fi izolat din sânge,
în această perioadă, la maimuţe. Când s-a realizat o multiplicare maximă a
virusului, acesta invadează sângele şi organele, provocând primele manifestari
ale bolii. Virusul rujeolic se izolează în această perioada din sânge, din secreţii
nazofaringiene şi din urină. În sânge, virusul rujeolic este localizat îndeosebi în
leucocite, în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia şi modificările
cromozonice frecvente din rujeolă ).
În rujeolă, se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice. Astfel,
în formele severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie importantă ( mai
ales a imunitaţii celulare ), demonstrează printr-o scădere a numărului de
limfocite T, şi scăderea rezistenţei la infecţii bacteriene.
Rujeola gravă care apare frecvent la tropice, se insoţeşte de o eliminare
mai prelungită a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a celulei gigante (8-
29 zile), faţă de o durată medie de 6 zile în rujeola

7
obisnuită. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se datorerşte unei
puternice deprimari a imunitaţii celulare, la copiii cu malnutriţie, ceea
ce ar favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii.
 8

STATISTICI MEDICALE

Rujeola a fost de departe cea mai frecventa boala infectioasa, indicii de

morbiditate in tarile in care inregistrarea s-a facut regulat si sistemic au ajuns la
1500 – 1600 ls 100 000 de locuitori.
 Incidenta rujeolei in regiunea europeana in perioada 1980 -1991
inregistreaza un continuu declin, in 1991 fiind raportate 107 525 cazuri, ceea ce
reprezinta o scadere de 7,7 ori fata de 1980.
In Romania in perioada 1968 – 1978 (perioada dinaintea vaccinarii
antirujeolice in masa) morbiditatea a variat intre 325,54 la 100 000 de locuitori
(1968) si 738,93 la 100 000 de locuitori (1969), in restul anilor fiin in jur de
500 – 600 cazuri la100 000 de locuitori.
Nivelul morbiditatii in anii epidemici a atins 600 – 750 de cazuri la 100
000 de locuitori, fata de 220 – 330 cazuri in anii interepidemici.
Evolutia rujeolei in Romania dupa introducerea vaccinarii antirujeolice
in 1979 prezinta urmatoarele caracteristici:
- Scaderea morbiditatii de la 540,4 / 100 000 locuitori in 1978 l
avalori de sub 22/100 000 locuitori in perioadele interepidemice, adica o
scadere de aproximativ 24,6 ori.
- Mentinerea periodicitatii multianuale cu aparitia unor epidemii la
intervale din ce in ce mai lungi (de la un an la trei si apoi la patru ani) si cu
reducerea incidentei in epidemie sub nivelul epidemiilor din perioada
prevaccinala.
9
- Amploarea acestor variatii epidemice tine de masa de receptiva
cuprinsa, prin acumularea de noi generatii receptive.
- Miniepidemiile de rujeola continua sa fie raportate cand grupuri
largi de susceptivili sunt reunite, in colectivitati inchise.
Curba lunara si sezoniera a incidentei rujeolei in Romania a atins nivelul
maxim in lunile de primavara (aprilie – mai) cu 34,07% cazuri, 28.97% cazuri
iarna, pe cand vara s-au inregistrat 21,325 din imbolnaviri, iar toamna 15,64%.

Repartiatia pe grupe de varsta

 Importanta particulara a varstei, in ceea ce priveste morbiditatea prin
rujeola, este un fapt binecunoscut.
Majoritatea cazurilor se situeaza in grupa 2–10 ani, morbiditatea fiind
sensibil egala pentru cele doua subgrupe componente: 1–5 ani si 5–10 ani.
Diverse statistici de pe glob consemneaza morbiditatea cea mai ridicata,
de aproximativ 2 500/100 000, la grupepe 1-5 si 5-9 ani.
Pana la 15 ani, rujeola apare la 98,84 5 dintre copii, un procent infim
facand rujeola dupa aceasta varsta.
In tarile in curs de dezvoltare, observatiile epidemiologice releva ca
scaderea nivelului de trai se acompaniaza cu scaderea varstei contagiunii,
rujeola afectand cu precadere, sugarii si copii.
Formarea de colectivitati de copii mici (crese, gradinite) favorizeaza
deplasarea morbiditatii spre aceste vaste, cazuri sub 2 ani si chiar sub 1 an,
fiind frecvente ceea ce impune vaccinarea antirujeolica sub varsta de 1 an.

10
Sexul se pare ca nu joaca un rol important in incidenta bolii.
In Romania in perioada 1978-1992 mortalitatea scade progresiv de la
1,17/100 000 de locuitori in 1978 an prevaccinal) la 0,03/100 000 de locuitori
in 1992, adica scade de 39 de ori.
 11

Tablou clinic
Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile), fiind una
din perioadele de incubaţie cele mai fixe. Poate fi prelungită pănă la 21-28 de
zile, dacă în cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobulină.
a) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv, perioada catarală ).
Această perioadă durează 3-4 zile, pănă la apariţia erupţiei. Debutul este
gradat (şi nu brusc ca în scarlatină ), cu febră care creşte treptat la 380-390C,
insoţită de cefalee, indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale
căilor respiratorii superioare.
 Catarul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii, pleoape
umflate, ochi lacramoşi; este insoţit adesea de fotofobie.
Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe.
Bolnavul strănută şi prezintă o secreţie nazală, abundentă, seromucoasă sau
mucopurulentă, care irită narinele, insoţită uneori de epistaxis. Catarul ocular
şi nazal dau feţei bolnavului un “facies de copil plâns”. Catarul se extinde apoi
la laringe, instalându-se laringita exprimată prin voce aspră, răguşită, tuse
uscată supărătoare. Catarul laringean poate fi mai accentuat, luând aspectul
unei laringite obstruante (crup rujeolic). Către sfârşitul perioadei de invazie,
catarul se extinde descendent sub forma unei traheobronşite acute.
12
Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în
evidenţă, în peste jumatate din cazuri, imagini de pneumonie interstiţială.

Cavitatea bucală .
Din primele zile de boală, mucoasa bucală este congestionată, mai ales
în fundul gurii. Pe acest fond hiperemiat, se observă pete intens congestive,
uneori chiar hemoragice. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru),
cu contur neregulat, fiind fregvente pe vălul palatin şi în fundul gâtului. Limba
este saburală, dar roşie pe margini cu tendinţe de descuamare în zilele
următoare
Semnul Koplik, modificare caracteristică rujeolei în această perioadă;
este constituit din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare
albastru deschis, izolate sau în mici grupuri, aşezate pe o zona roşie, cu un
diametru de câţiva milimetri. Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa
jugală, lângă ultimii molari, mai rar pe gingii, în şanţul jugomaxilar şi
excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). Ele au fost comparate cu grăunţele
de griş sau cu mici stropituri de var, presărate pe o suprafaţă congestionată.
Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale, fiind destul de
aderente de mucoasă.
Semnul Koplik apare din perioada de invazie, de obicei in a 2-a zi şi
persistă câteva zile, cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă, apoi dispar
începând cu punctele albicioase, care lasă în loc un punct hemoragic pe o
areolă congestivă (,,rest de Koplik”). Semnul Koplik are o mare valoare în
diagnosticul precoce al rujeolei, putând fi considerat chiar patognomonic
pentru această boală. Ganglionii limfatici, mai ales cei cervicali, sunt usor
măriti.
13
b) Perioada eruptivă. Febra, care la sfârşitul perioadei de invazie
avusese o tendinţă de scădere, creşte din nou şi mai mult, realizând astfel o
curbă febrilă cu aspect difazic, asemănătoare cu aceea din alte boli virale
(gripă, poliomielită).
Simptome generale şi nervoase - indispoziţie, agitaţie, insomnie, chiar
delir, se accentuează. Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a
simtomatologiei generale.
Erupţia rujeolică apare, de obicei, în cursul nopţii, astfel încât este
descoperită dimineaţa. Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă, pe frunte
şi obraji, coborând spre gât. A 2-a zi, erupţia se extinde pe torace şi pe rădăcina
membrelor, pentru ca in a 3-a zi, să cuprinda în întregime trunchiul şi
extremitătile membrelor. Erupţia are deci un caracter descendent şi centrifug,
generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. Uneori, erupţia ,,iese” mai
greu, generalizându-se în 4-5 zile .
Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la
presiune), de culoare roz, la început mici (diamedrul de câţiva mm) putând
rămăne ca atare (erupţie micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă (de 1-3 cm
în diametru), cu margini neregulate, sau uşor dinţate (erupţia macromaculoasă).
 Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt izolate, dar de obicei
confluiază, lăsând pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă, ca niste insule cu
contur neregulat. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese, unde erupţia este
mai puţin accentuată, chiar în cazul unei erupţii intens confluiente. În general,
pielea capătă un aspect pătat, ca şi cum ar fi stropită cu o culoare roşie. Erupţia
poate fi uşor pruriginoasă.

14
Dupa 2-3 zile, elementele eruptive pălesc şi dispar, în ordinea în care au
apărut, lăsând in urma lor, timp de câteva zile, pete gălbui - cafenii, cu valoare
diagnostică retrospectivă. Acest aspect rezidual este mai intens, când eruptia a
fost hemoragică, (mult pigment sanguine extravazat). De obicei, urmează o
descuamaţie fină, furfuracee.
c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). În rujeola necomplicată,
temperatura revine la normal, odată cu pălirea şi ştergerea elementelor
eruptive, iar bolnavul îşi recapătă treptat starea anterioară. În această perioadă,
convalescentul este expus la variate complicaţii bacteriene.
Evoluţia rujeolei este de obicei benignă, decurgând fără, sau cu puţine
complicaţii, mai ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de bună
îngrijire.
În epidemii mari, mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu
rezistenţă scăzută, rujeola se îndrăţeşte de complicaţii.
Complicaţii mai frecvente, la copii sub 2 ani, la rahitici, la distrofici, sau
la cei cu focare infecţioase preexistente, apar nu numai în cursul bolii, dar
deseori către sfârşitul acesteia şi în convalescenţă.
Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor.
Etiopatogenia complicatiilor este complexă, contribuind îndeosebi la scăderea
rezistenţei generale (anergia rujeotică) şi a celei locale (mucoasa respirator şi a
cavităţilor adiacente respiratorii - urechea medie, sinusuri), prin leziunile
inflamatorii provocate de virusul rujeolic. Se deschid, astfel numeroase porţi de
intrare pentru suprainfecţii bacteriene. Majoritatea complicaţiilor sunt deci
bacteriene, survenind pe un teren preparat de acţiunea virusului rujeolic.

15
Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane
commune, îngrijiri insuficiente). Unele complicaţii sunt determinate chiar de
virusul rujeolic (laringita, pneumonia interstiţială, encefalita).
 16

Forme clinice in rujeola

După aspectul erupţiei:

1. Rujeola cu erupţie reliefată.

2. Rujeola cu erupţie miliară.
3. Rujeola cu erupţie buloasă.
4. Rujeola cu erupţie purpurică.
5. Rujeola cu erupţie confluentă.
6. Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de
gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic, lipsind unele
simptome, sau apărând într-o formă discretă; simptomele catarale pot lipsi, iar
erupţia constă dintr-un număr redus de pete risipite pe corp; această formă
poate apărea la 3-5 luni de la naştere, la sugarii care mai deţin un rest de
imunitate maternă.
7. Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un
material de imunizare pasivă, această formă trebuie diagnosticată însă pe baze
sigure : clinice, epidemiologice
 17
După intensitatea simtomatologiei:

1. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau
mai scurtă (1 zi); semnul Koplik apare tardiv, concomitent cu erupţia
( probabil prin modificarea reactivităţii organismului; în urma unei alte boli
infecţioase, sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la
începutul bolii).
2. Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. La copiii astfel
vaccinaţi, s-a constatat apariţia, la câţiva ani după vaccinare, a unei rujeole
atipice şi severe ( datorată sensibilizării ), ceea ce a condus la renunţarea la
acest vaccin.
3. Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). La copii subnutriţi
( în special în regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ), evoluţia
rujeolii este deosebit de severă, cu frecvente complicaţii şi mortalitate mare
( până la 50% ). La aceştia viremia este persistentă, virusul rujeolic putând fi
izolat până la a 13-a zi.In limfocite, se găsesc cantităţi mari de antigen viral, iar
anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru foarte coborât în sânge.
4. Rujeola hemoragică, cu trombocitopenie, erupţie hemoragică,
gingivorogii, epistaxis, metroragii, etc.,evoluează grav, adesea mortal.
5. Rujeola hipertoxică, apare la copii mici sub 2 ani; se manifestă cu
febră mare, dispnee accentuată, cianoză, insuficienţă circulatorie, din cauza
unui catar bronşic intens (bronşiolită capilară sau rujeolă ,,sufocantă”).
 18
După vârstă :
Rujeola este mult mai severă la copilul mic, prin frecvenţa mare a
complicaţiilor; de peste 7 ori mai frecvente (87,9%), faţă de copii mari (12%),
a celor mai grave complicatii (bronhopneumonii, laringite, encefalite,
suprainfecţii bacteriene sistemice), precum şi printr-o evoluţie mai severă
(forme hemoragice, forme hipertoxice mai frecvente), cu o letalitate de 2,2%
(faţă de 0,4 la copii mari). La sugari uneori mai ales în primele 6 luni, rujeola
prezintă aspecte atipice (eruptie discretă şi de scurtă durată, febră mică, absenţa
semnului Koplik ).
Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala.
 19

Evolutie si prognostic

În general, prognosticul rujeolei este favorabil, mai ales la copii cu stare

de nutriţie normală şi în condiţiile actuale de îngrijire. Astfel letalitatea a scăzut
în Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Colentina, de la 8,8% (1939-1944), la 2,3
% (1945-1959) şi la 0,5-1% (după 1960 ), pe cazurile spitalizate.
Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani
), de starea de nutritie ( distrofie, rahitism) şi de unele asocieri morbide
( scarlatină, tuberculoză ), de sarcină şi în general, de complicaţii ( îndeosebi
pneumonii, care dau 25% mortalitate şi encefalita rujeolică ). În Africa
mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %.

20
 Complicaţii ale aparatului respirator

Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicaţii in rujeolă:

1. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din
perioada prodromală. Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii
sub 2 ani, când se prezintă sub forma difuză şi bilaterală, cu simptome
funcţionale severe (dispnee şi cianoză ) şi evoluţie gravă.
2. Pneumonia cu celule gigante este severă. Apare, de asemenea, la copii
cu imunitate alterată, prin tratamente prelungite cu imunosupresive, sau la
suferinzi de leucoze.
3. Pneumonia şi bronhopneumonia prin suprainfecţie bacteriană
(stafilococ, pneumococ, bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri).
Deseori, au un caracter trenant, probabil din cauza componenţei virale
subadiacente; cel mai adesea sunt pneumonii mixte.
4. Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori.
5. Bronşita capilară (“catarul sufocant”), manifestate cu dispnee, cianoză
şi evoluând de obicei spre moarte, apare la copii mici.
6.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt, prin suprainfecţie bacteriană.

21
 Complicaţii ale sistemului nervos
Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicaţii.
1. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul
rujeolei, mai frecvente la începutul erupţiei .Aceste modificari indică o afectare
tranzitorie a encefalului, mult mai frecventă decât o arată manifestările clinice
2. Encefalita rujeolică este cea mai gravă complicaţie a rujeolei. Apare
de obicei târziu, către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul
convalescenţei. Este o complicaţie rară (frecvenţe de 1/1000 de cazuri de rujeolă),
dar de o mare gravitate prin evoluţia letală posibilă şi prin sechelele
neuropsihice pe care le lasă. Debutul este brusc, cu modificări neuropsihice,
delir, inconştienţă, comă, convulsii, etc.
3. Panencefalita subacută sclerozantă (P.E.S.S.). Se apreciază că această
boală apare cu o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1.000.000 de cazuri de
rujeolă. Riscul apariţiei acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin
rujeolic viu atenuat este practic neglijabilă.
Alte complicaţii:
1. Complicaţii oculare: conjunctivite purulente, ulcer corneean.
2. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici, denutriţi, cu
rezistenţă scăzută): stomatită (bacteriană, sau micotică), amigdalită.
3. Otita medie supurată. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată
adesea de mastoidită.
4. Miocardita. Este exprimată prin modificări EKG, tranzitorii , care se
constată în 0,5 –33% din cazuri.
5. Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al
mucoasei digestive favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene , sau
redeşteptarea unei infecţii dizenterice prezentă până atunci sub formă latentă
sau ca stare de purtător ).
Rujeola şi sarcina: rujeola, apărută în primele trei luni de sarcină, poate
provoca malformaţii congenitale la făt. Riscul de malformaţii se apreciază la
50% pentru rujeola apărută în prima lună de sarcină, scăzând apoi în lunile
următoare. Moartea fetală şi naşterile premature rămân pe primul plan în lunile
următoare.

DIAGNOSTICUL POZITIV

In general, diagnosticul pozitiv se sprijina pe date epidemiologice (lipsa

rujeolei in antecedente, contact infectat cu 10 - 12 zile inainte ) datele clinice si
datele de laborator (leucopenie cu neutrofile la inceput, apoi limfocitoza).
Izolarea virusului rujeolic se poate face din secretiile (nazofaringiene,
traheobronsice, conjuctivale) si din sange, dar nu constituie o metoda de
rutina.
Diagnosticul serologic este posibil si util, in cazurile problema de
diagnostic sau pentru verificarea eficacitatii antirujeolice.
 24

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

In stadiul preeruptiv rujeola poate fi confundata cu viroza respiratorie

(gripe, adenoviroza, guturai) de care trebuie diferentiata anamneza
epidemiologica, examenul local, semnul Koplik , triplu catar: catar
conjunctival ( “facies plans”), catar digestiv (greata, varsaturi, diaree), catar
respirator (tuse, rinoree, tulburari respiratorii) si manifestari neurologice (mai
ales la adulti), iritabilitate, cefalee, uneori fenomene de tip encefalitic.
In stadiul eruptiv diagnosticul diferential se face cu urmatoarele boli:
• scarlatina (angina evidentiata, absenta catarului respirator, eruptie cu
caracter punctat, aspru, cu paloare circumorala)
• rubeola ( prodroame discrete, eruptia este rara si de scurta durata,
adenopatii evidente, evolutie usoara)
• varicela si variola – caracterul veziculelor, al eruptiilor respective cu
topografia si evolutia caracteristica
• infectii cu enterovirusi – echo tipurile 2, 4, 9, 16, insotite de eruptie
rujeoliforma
25
“ Facies plans”
26
Semnul Koplik

27
Eruptia rujeolei

28
 TRATAMENTUL RUJEOLEI

Tratamentul rujeolei este simptomatic şi de susţinere. Nu există nici un

mijloc de tratament specific. Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă
şi nu curativă. După unii administrarea de gammaglobuline în stadiul
prodromal ar scădea frecvenţa complicaţiilor şi întrucâtva gravitatea bolii.
Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri, igienă, dietă,
medicaţie cât mai simplă); spitalizarea este indicată numai pentru formele
severe complicate, sau în situaţii de necesitate. Repaosul la pat este indicat
pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după aceea.
Izolarea va fi individuală, excluzându-se orice vizită. În spital, pe cât
posibil, izolarea se face într-o cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi,
evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative, cu germeni piogeni, cu
complicaţii pulmonare, sau cu tuberculoză.
Tehnica aseptică este obligatorie, ca şi dezinfecţia continuă şi cea
terminală. Îngrijirea tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia
este permisă în convalescenţă). Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie.
Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a luminii şi ţinuţi curaţi prin
spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ.Cavitatea bucală trebuie curat
întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel , apă de gură).

29
Secreţiile se îndepărtează, iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o
hidratare adecvată şi prin aplicări de comprese umede. Cavitatile nazale se
curăţă de secreţii, iar narinele se ung cu o cremă simplă. Urechile şi mastoidele
se controlează atent zilnic.
Dieta constă, în perioada febrilă, din lichide (supe, ceaiuri, limonadă,
sucuri de fructe, lapte, apă minerală, sifon, etc), administrate cu stăruinţă şi
grijă, în funcţie de toleranţa gastrică. Vărsăturile repetate, urmate de
deshidratare, necesită o hidratare pe cale parenterală. Imediat ce toleranţa
gastrică permite, dieta se îmbogăţeşte treptat, devenind completă în
convalescenţă (fără nici o restricţie ).
Febra se combate cu medicamente antitermice (Acid acetilsalicilic,
Aminofenazonă, supozitoare, Paracetamol comprimate şi supozitoare , Acalor
supozitoare) şi cu împachetări umede. Tusea iritativă supărătoare se tratează cu
antitusive (Calmotusin, Codenal ). Ulterior, se pot da ceaiuri sau siropuri
expectorante. Laringita poate fi calmată cu comprese umede şi calde, inhalaţii
şi umidificarea aerului. Împotriva vărsăturilor, se dau poţiuni calmante (cu
novocaină), sau antiemetice (Emetiral). În caz de agitaţie, se poate recurge la
doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan), care se pare că au şi
efectul de a atenua erupţia. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carenţe
anterioare (denutriţi, distrofici).
Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor. Nimic nu justifică folosirea de
rutină a substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. Folosirea acestora
în scop “profilactic”, pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene, dă rezultate
nefavorabile, prin selectarea unei flore rezistente şi apariţia de

30

complicaţii mai frecvente şi mai grave (la un grup de bolnavi trataţi

“profilactic” astfel, au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri, în timp
ce la grupul netratat, au apărut în numai 14% din cazuri). Unii autori
recomandă, totuşi, folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de
rujeolă, mai ales la copii distrofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”) şi
la convalescenţii de la alte boli infecţioase.
Rujeola complicată. Antibioticele vor fi folosite, imediat ce a apărut, sau
se suspectează o complicaţie bacteriană.
Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze
mari, folosindu-se antibiotice diferite (Penicilină G, Eritromicină, Tetraciclină,
Cloranfenicol, Peniciline semisintetice), în funcţie de bacteria cauzală şi de
sensibilitatea ei la antibiotice. Bineinteles, se adaugă tratamentul simptomatic
şi de susţinere (oxigen, analeptice, cardiovasculare, prişniţe toracice, etc).
Crupul rujeolic se tratează, în formele uşoare, cu aer umidificat,
inhalaţii, comprese calde şi sedative (luminal, antihistaminice). În cazurile
severe, se recurge la corticosteroizi, pentru acţiunea lor antiinflamatoare
(hidrocortizon, hemisuccinat; 100 mg x 3/zi, timp de 2-3 zile). Se mai
administrează după nevoie, oxigenoterapie, aspiraţia secreţiilor, antibiotice (de
obicei, există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie.
Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative, (la nevoie),
soluţii hipertonice intravenoase de glucoză, soluţie de sulfat de magneziu,
antipiretice, vitamine din grupul B şi mai ales, aplicarea

31
intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon,
hemisuccinat: 200 -600 mg/zi), urmată de corticoterapie orală (Prednison).
Corticoterapia dă rezultate excelente, în comparaţie cu cei trataţi fără
corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc.
 32

41

CAPITOLUL II
 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PANUL DE INGRIJIRE

Asistenta medicala reprezinta cadrul sanitar care se ocupa de ingrijirea

bolnavilor si care trebuie sa aiba pe langa pregatirea de specialitate si o
conduita etica adecvata acestei meserii.
Este necesar sa cunoasca: epidemiologia bolilor infecto-contagioase
precum si modul lor de prevenire; modul de prevenire al infectiilor
intraspitalicesti; tehnici de pregatire a bolnavilor pentru investigatii; tehnici de
administrare a medicamentelor; rezolvarea problemelor de alimntatie.
Totalitatea afirmatiilor de mai sus este oglindita intr-o alta afirmatie a
Virginiei Henderson: “Nursa este constiinta celor fara constiinta, iubirea de
viata a celui care a incercat sa se omoare, picorul celui care i-a fost amputat,
ochii unui nevazator, puterea de a se misca a sugarului, increderea tinerei
mame, gura celor care sunt prea slabiti sau care se tem sa vorbeasca.
Cand sensibilitatea ei catre nevoile umane este cumulata cu abilitatea de
a se foilosi de o opinie experta si de a aplica in practica – influenta asistentei
asupra ingrijirii bolnavilor nu cunoaste limite in intreaga lume.”

42

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN EDUCATIA SANITARA

 Asistenta medicala informeaza bolnavul si familia acestuia despre boala
si transmiterea ei, prevenire si tratament.
Pacientul se izoleaza pentru a nu transmite infectia si pentru a-i proteja
mai ales pe cei cu rezistenta scazuta, izolarea (la domiciliu sau spital) se face
de la primele semne de boala pana la 6 zile dupa aparitia eruptiei.
Dezinfectia continua si cea terminala, camerei bolnavului sunt necesare.
Suspectii sunt izolati pana la precizarea diagnosticului. Carantina contactilor
este necesara, desi dificil de realizat in practica. Se aplica in colectivitatile de
copii, unde s-a ivit un caz, prin interzicerea intrarii de noi copii receptivi si de
vizitatori. Scolile nu se inchid, insa copii sunt supusi unui control medical
zilnic. Copiii – contacti, la care se cunoaste data precisa a contactului, pot fi
lasati la scoala primele zile de incubatie, dupa care este recomandabil sa fie
izolati la domiciliu sau spital.
Asistenta medicala educa bolnavul sa-si mentina igiena cavitatii bucale
prin: spalarea dintilor, gargara cu ceai de musetel asupra curatarii corecte a
cavitatii nazale si protectia narinelor prin aplicarea de creme simple.

43
Asistenta medicala sfatuieste bolnavul sa-si acopere nasul si gura cu o
batista atunci cand tuseste sau stranuta; sa foloseasca batista de hartie pentru
tuse si pentru expectoratie; acestea se arunca dupa folosire intr-un recipient
prevazut aproape de patul bolnavului.
Asistenta medicala aeriseste si umidifica aerul din incaperea bolnavului,
de mai multe ori pe zi, foloseste metode umede de curatire a prafului.
 Asistenta medicala sfatuieste bolnavul privind respectarea unui regim
alimentar in perioada febrila alcatuit din : lichide, supe, ceaiuri, limonada,
sucuri de fructe etc. Administrate cu staruinta, in functie de toleranta gastrica.
Varsaturile repetate, urmate de deshidratare, necesita o hidratare pe cale
parentala. Imediat, daca toleranta gastrica permite, dieta se imbogateste treptat.
Asistenta medicala promoveaza vacinarea copiilor in jurul varstei de 12
luni cu vaccinul antirujeolic, iar in cazurile de risc mare de contact infectios
pentru sugari (epidemii in crese, morbiditate mare la varsta mica), este indicat
sa se faca vaccinarea de la varsta de 6 luni.
Experienta a aratat ca efectuarea sub varsta de 12 luni poate reduce
sansa si gradul de seroconveriuni, din cauza persistentei mai prelungite a
anticorpilor transmisi de la mama. In aceste cazuri, este insa necesar sa se
repete vaccinarea la varsta de 15 luni, pentru o protectie completa ( sub 12 luni
protectia este de 67 % ). Copiii mai mari si adolescentii se vaccineaza daca
sunt receptivi. Expunerea la rujeola (contact infectant) nu constituie o
contraindicatie a vaccinarii. Daca vaccinul este efectuat in primele 3 zile de
contact, vaccinul induce o protectie, care impiedica dezvoltarea rujeolei.

44
Se exclude de la vaccinare gravidele (risc de malformatii de fat ), copiii
cu boli febrile severe, tuberculoza activa, precum si cei cu imunitate alterata
(leucoze si alte boli de sange, persoane tratate cu corticoizi, citostatice,
iradiate),din cauza pericolului de dezvoltare a unor reactii grave. Copiii cu
aceste contraindicatii se protejeaza (in caz de contact infectant) cu
imunoglobuline “standard” sau specifice.
45
Salonul asistentei medicale

46
 Utilizarea planului de interventii elaborat (precizarea corecta a
inerventiilor).

5.Evaluarea consta in analiza rezultatului obtinut (daca interventiile au

fost adecvate, daca s-a obtinut rezultatul dorit sau nu) si daca au aparut noi date
in evolutia starii pacientului (care trebuie notate) si, eventual, daca este
necesara reajustarea interventiilor si obiectivelor (proces ciclic).
 CAZUL I

Nume: M
Prenume: S
Starea civilă: necăsătorită
Talie: 1,56 m
Greutate: 40 kg
Data naşterii: 17.VIII.1990
Ocupaţia: elevă
Data internării: 16.05.2006 ora 845
Data externării: 23.05.2006 ora 14
Numărul de zile de spitalizare: 8
Diagnostic la internare: rujeola forma severa cu eruptie intensa si
sinuzita acutizata

50
 I . Comunicarea.

Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei, am

purtat discuţii cu aceasta din care am obţinut următoarele date referitoare la
apariţia primelor semne şi simptome ale bolii, motivele internării, dacă a mai
prezentat şi alte boli asociate, antecedentele heredo-colaterale şi personale,
modul de viaţă anterior internării.

Motivele internării: Astenie fizică, paloare, cefalee.

Antecedente heredocolaterale: HVA la 9 ani, fără importanţă.
Antecedente personale: Hepatită cronică.
Antecedente patologice: Amigdalită, otită medie supurativă.
Condiţii de viaţă şi muncă: Bune.
Venit mediu lunar: Alocaţie de stat.
Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial.
Istoricul bolii: Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie fizică,
paloare, cefalee, febra, eruptie la nivelul fetei si trunchiului. Nu a făcut
tratament în ambulator şi se prezintă la camera de gardă.

Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:

- aparatul respirator: tuse frecventa, neproductiva
- aparatul circulator: nu prezinta simptome
- aparat digestiv: nu prezinta simptome
51

II . Aprecierea.
 Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv efectuat
de medic şi din observaţiile personale am stabilit următoarele.
Manifestări subiective: astenie fizică, cefalee.
Manifestări obiective: paloare, febra,eruptie la nivelul fetei si
trunchiului.

III . Analiza datelor culese.

Coroborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute din
examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observaţie precum
şi cu observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de: rujeola forma severa cu
eruptie intensa si sinuzita acutizata.
IV . Evaluare.
Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al
dependenţei pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma severa cu
eruptie si sinuzita acutizata , care necesită îngrijiri infirmiere privind
combaterea semnelor şi simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, cefalee,
febra, tuse seaca, eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului.
Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu fizic şi uman, care
să-i permită refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării medicaţiei
prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de comportare în spital şi
apoi la domiciliu.

52

Planul de îngrijire nursing

După conceptul Virginiei Henderson
 Data: 16.05.2006
Problema:
- astenie fizică
- febra
- cefalee
- eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
- tuse seaca
Manifestări de dependenţă:
- slăbiciune, oboseală
- odihna insuficienta
Surse de dificultate:
- proces infecţios
- noua imagine corporala
Obiective:
- combaterea durerii
- prevenirea complicaţiilor
- supravegherea funcţiilor vitale
Intervenţii proprii:
- psihoterapie
- urmărirea pulsului, temperaturii, respiraţiei.

53
Intervenţii delegate:
- administrarea tratamentului prescris de medic
- pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge şi urină indicate de
medic
Evaluare: Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a-şi
păstra o bună postură, a dormi şi a se odihni, necesită ajutorul nursei pentru
aceste nevoi.
Recoltari de produse biologice si patologice:
16.05.2006 :
exudat faringian – SH – absent, stafilococ - absent
VSH = 21 mm/h
Urocultura - negativ
17.05.2006 :
hemoleucograma
- leucocite = 4700
- limfocite = 13 %
- monocite =13 %
- neutrofile = 71,5 %
- eozinofile = 1,9 %
- bazofile = 0,5 %
Nr. hematii = 4310
Hg = 13,3 g/dl
Hematocrit = 38,8 %

54
Tratament : antitusive, mucolitice, polivitamine, antitermice,
antiinflamatoare, analgezice.
Epicriza: rujeola forma deosebit de severa cu eruptie intensa, manifestari
neuropsihice (depresie), febra care a cedat foarte greu la antitermice, inapetenta
totala. Evolutie favorabila sub tratament antiinfectios al sinuzitei acutizate,
antiinflamator, vitamine.

55
NEVOIA PROBLEM SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
FUNDAMENTALA A DIFICULTATE

AUTONOME DELEGATE

A bea si a manca Slabiciune, Eruptia Sa fie echilibrata Prescrierea Administrarea Pacienta este
pierderea in rujeolica, durere nutritional si unui regim alimentelor restabilita
greutate hidroelectrolitic adecvat bogate in hidric
vitaminele A si
C
De a elimina Disconfort Anxietate, Sa aiba mictiuni Rezolvarea Administrarea Nu are semne
diminiuarea normale ca si problemelor de alimente in de iritatie
peristaltismului frecventa si pacientului cantitati mici meningeala
intestinal tranzit intestinal (ceaiuri, sucuri
si compot) si la
ore regulate

De a se misca si a avea Starea de Anxietate, Sa aiba o pozitie Instruirea unui Supravegherea Pacienta
o buna postura boala dezechilibru, care sa program zilnic pacientei, o prezinta
eruptie la favorizeze pozitie eruptia
nivelul fetei, respiratia si adecvata rujeolica pe
trunchiului circulatia, membrele
disparitia inferioare si
eruptiei superioare
De a dormi si a se Boala Dispnee, Introducerea Crearea Prescrierea de Pacienta este
A mentine Febra, eruptia boala Sa aiba o Pacienta sa Asistenta Pacienta s
temperatura corpului de pe piele temperatura in bea cat mai administreaza restabilit
in limite normale limite normale multe lichide antitermice temperatu
(Paracetamol,
Novocalmin) in
caz de febra
A mentine igiena boala Eruptia Sa aiba Pastrarea Administrarea Tegument
corporala rujeolica tegumente si conditiilor de tratamentului incep sa-s
mucoase normal igiena corespunzator revina la
colorate normal
 CAZUL II

Nume: P
Prenume: V
Starea civilă: necăsătorită
Talie: 1,45 m
Greutate: 48 kg
Data naşterii: 13.02.1990
Ocupaţia: elev
Data internării: 14.05.2006 ora 0730
Data externării: 19.05.2006 ora 14ºº
Numărul de zile de spitalizare: 6
Diagnostic la internare: eruptie rujeolica forma medie, pneumonie interstitiala
Motivele internării: Astenie fizică, paloare, cefalee, febra in urma cu o zi,
tuse,eruptir la nivelul fetei si a membrelor.
Antecedente heredocolaterale: varicela.
Antecedente personale: bronsiolita in 1993
Antecedente fiziologice: Prima menstruaţie 5.I.2003
Condiţii de viaţă şi muncă: Nu consumă alcool sau cafea.
Venit mediu lunar: alocatie.
Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial. Istoricul
bolii: Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie fizică, cefalee, febra 39
ºC, conjunctiva purulenta, tuse frecventa productiva.Nu a făcut tratament în
ambulator şi la Policlinică.
Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:
- tegumente – eruptie la nivelul intregului corp
- apararul digestiv – digestie necorespunzatoare
- aparatul cardiovascular normal
- aparat respirator – tuse frecventa, productiva
- celelalte organe şi sisteme sunt în limite normale

61
II . Aprecierea.

Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv

efectuat de medic şi din observaţiile personale am stabilit următoarele:
Manifestări subiective: cefalee.
Manifestări obiective: astenie, febra, tuse, eruptia pielii, semnul
Koplick..

III . Analiza datelor culese.

Coroborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute din
examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observaţie precum
şi cu observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de rujeola forma medie.

IV . Evaluare.
Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al
dependenţei pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma medie, parţial
dependentă, care necesită îngrijiri infirmiere privind combaterea semnelor şi
simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, cefalee, febra, eruptia pielii,
tuse. Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu fizic şi uman, care să-
i permită refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării medicaţiei
prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de comportare în spital şi
apoi la domiciliu.
 62

Planul de îngrijire nursing

După conceptul Virginiei Henderson

Data:14.05.2006
Problema:
- astenie fizică
- febra, cefalee
- eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
- tuse productiva frecventa
- conjunctiva purulenta
Manifestări de dependenţă:
- slăbiciune, oboseală
- odihna insuficienta
Surse de dificultate:
- proces infecţios
- noua imagine corporala
Obiective:
- combaterea durerii
- prevenirea complicaţiilor
- supravegherea funcţiilor vitale
Intervenţii proprii:
- psihoterapie
- urmărirea pulsului, temperaturii, respiraţiei.
 63
Intervenţii delegate:
- administrarea tratamentului prescris de medic
- pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge indicate de medic
Evaluare:
Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a-şi păstra o
bună postură, a dormi şi a se odihni, a evita pericolele, a mentine temperatura
corpului in limite normale necesită ajutorul nursei pentru aceste nevoi.
Recoltari de produse biologice si patologice:
15.05.2006 :
exudat faringian – SH – absent, stafilococ - absent
VSH = 20 mm/h
hemoleucograma
- leucocite = 4100
- limfocite = 14,2 %
- monocite =14,6 %
- neutrofile = 77,2 %
- eozinofile = 0,4 %
- bazofile = 0,6 %
Nr. hematii = 4600
Hg = 11,5 g/dl
Hematocrit = 39,6 %
Tratament : antitusive, antitermice, antiinflamatoare, analgezice,
polivitamine, mucolitice, antibiotice (Gentamicina si Eritromicina).

64
 Epicriza: rujeola forma medie cu manifestari depresive, cu stare febrila
care a cedat foarte greu in urma administrarii de antitermice. Evolutie
satisfacatoare sub tratament. I se recomanda repaus la pat, izolare fata de
persoanele sanatoase, urmarea tratamentului si acasa si revenirea la control.

65
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
FUNDAMENTALA DIFICULTATE
AUTONOME DELEGATE

A bea si a manca Starea de Eruptia Sa aiba un Asistenta Administrarea Pacienta este

slabiciune rujeolica regim hidric recomanda alimentelor la restabilita
si alimentar alimente ore regulate hidric
adecvat bogate in
vitamine si
minerale
De a elimina disconfort Anxietate, Sa aiba Asistenta Clisma Eliminare
boala mictiuni recomanda evacuatoare usor
normale consumarea ingreunata
de lichide

De a se misca si a Stare de Integritatea Sa aiba o Instituirea Supravegherea Pacienta face

avea o buna postrura boala pielii afectata pozitie unui program pacientei plimbari
adecvata de recreere scurte
pentru o
respiratie
buna
De a dormi si a se Eruptia de pe Dispnee, boala Sa aiba un Crearea Pacienta
odihni piele somn linistit conditiilor Administrarea doarme
si confort specifice unui de sedative si conform
somn linistit somnifere orarului
De a respira Respiratie boala Sa aiba o Supravegherea Administrarea Pacienta
accelerata, respiratie bolnavei de antitusive tuseste si are
tuse buna (Calmotusin si o respiratie
frecventa Codenal) accelerata

De a mentine igiena boala Oxigenarea Sa aiba Tratarea Creeaea de Tegumentele

corporala insuficienta a tegumente si eruptiei conditii incep sa-si
pielii mucoase rujeolice optime pentru revina la
normal o buna normal
colorate integritate a
tegumentelor
A mentine Febra, boala Sa aiba o Pacienta sa Sa ia Bolnava si-a
temperatura eruptia de pe temperatura bea cat mai antitermice in restabilit
corpului in limite piele in limite multe lichide caz de febra temperatura
normale normale
 CAZUL III

Nume: D
Prenume: L
Starea civilă: necăsătorită
Talie: 1,17 m
Greutate: 20 kg
Data naşterii: 26.09.2000
Ocupaţia: prescolar
Data internării: 30.10.2006 ora 0830
Data externării: 08.11.2006 ora 14
Numărul de zile de spitalizare: 8
Diagnostic la internare: rujeola eruptie forma medie, pneumonie interstitiala
Motivele internării: febra , frisoane, tuse.
Antecedente heredocolaterale: scarlatina.
Antecedente personale: otita severa.
Condiţii de viaţă şi muncă: alimentatie mixta, variata.
Venit mediu lunar: alocatie
Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial. Istoricul
bolii: Din relatările bolnavei si apartinatorilor rezultă că prezintă ,
febra,frisoane, tuse. La 24 de ore pe tegumente si-a facut aparitia o eruptie
rujeolica care s-a extins pe trunchi.
Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:
- tegumente – eruptie la nivelul intregului corp
- apararul digestiv –normal
- aparatul cardiovascular normal
- aparat respirator – tuse neproductiva
- celelalte organe şi sisteme sunt în limite normale

71

II . Aprecierea.

Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv

efectuat de medic şi din observaţiile personale am stabilit următoarele:
Manifestări subiective: cefalee, lipsa apetitului.
Manifestări obiective: astenie, febra, tuse, eruptia pielii, semnul
Koplick..

III . Analiza datelor culese.

Coroborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute din
examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observaţie precum
şi cu observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de: rujeola in eruptie forma
medie.
IV . Evaluare.
Din analiza datelor obţinute am stabilit că din punct de vedere al
dependenţei pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma medie, parţial
dependentă, care necesită îngrijiri infirmiere privind combaterea semnelor şi
simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, febra, eruptia pielii, tuse.
Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu fizic şi uman, care să-i
permită refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării medicaţiei prescrisă
 de medic, educaţia sanitară privind modul de comportare în spital şi apoi la
domiciliu.

Planul de îngrijire nursing

După conceptul Virginiei Henderson

Data: 30.04.2006
Problema:
- astenie fizică
- febra , feisoane
- eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
- tuse neproductiva
- conjunctiva purulenta
Manifestări de dependenţă:
- slăbiciune, oboseală
- odihna insuficienta
Surse de dificultate:
- proces infecţios
- anxietate
- durere, boala
Obiective:
- combaterea durerii
- prevenirea complicaţiilor
- supravegherea funcţiilor vitale
- asigurarea odihnei suficiente
 73
Intervenţii proprii:
- psihoterapie
- urmărirea pulsului, temperaturii, respiraţiei.
- crearea unui climat corespunzator

Intervenţii delegate:
- administrarea tratamentului prescris de medic
- pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge indicate de medic
Evaluare:
Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a dormi şi a
se odihni, nevoia de a respira, de a mentine igiena corporala, de a invata cum
sa-si pastreze sanatatea, de a mentine temperatura corpului in limite normale
necesită ajutorul nursei pentru aceste nevoi.
Recoltari de produse biologice si patologice:
30.04.2006 :
exudat faringian : SH – absent, stafilococ - absent
VSH = 32 mm/h
hemoleucograma
- leucocite = 3500
- limfocite = 34,5 %
- monocite = 15,6 %
- neutrofile = 47,7 %
- eozinofile = 1,4 %
- bazofile = 0,5 %
 74
Nr. hematii = 4970
Hg = 13,7 g/dl
Hematocrit = 37,7 %
Tratament: antitusive, antitermice, antiinflamatoare, analgezice,
polivitamine.
Epicriza: Pacienta internata cu rujeola forma medie a evoluat satisfacator
in urma tratamentului cu antitermice, antitusive, analgezice si vitamine.

75
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUA
FUNDAMENTALA DIFICULTATE
AUTONOME DELEGATE
A se alimenta Stare de Eruptia Sa aiba un Prescrierea Administrarea Pacienta e
slabiciune rujeolica regim hidric unui regim alimentelor restabilita
si alimentar adecvat bogate in hidric
adecvat vitamine
A dormii si a se Eruptia de pe Dispnee, Sa aiba un Crearea Prescrierea de Pacienta
odihnii piele anxietate somn linistit conditiilor somnifere si doarme
specifice unui sedadive conform
somn linistit (Fenobarbital orarului
si Romergan)

De a respira Respiratie boala Sa aiba o Supravegherea Administrarea Pacienta

accelerat, respiratie bolnavei de antitusive tuseste si
tuse buna (Codeina o respirat
fosfatat ) accelerata
De a mentine igiena boala Oxigenarea Sa aiba Tratarea Creearea de Tegumen
corporala insuficienta a tegumente si eruptiei conditii incep sa-s
pielii mucoase rujeolice optime pentru revina la
normal o buna normal
colorate integritate a
 tegumentelor
De a mentine Piele calda, Durere, stres Pacienta sa- Pacienta sa Administrarea Temperat
temperatura transpiratii si pastreze bea multe de antitermice pacientei
corpului in limite profunde temperatura lichide restabiles
normale in limite
normale
De a invata sa-si Starea de Adinamie, Sa cunoasca Invatarea Invatarea Bolnava
pastreze sanatatea indispozitie durere, propria profilaxiei in pacientei sa cunoaste
si mancarime, boala si sa vederea indeparteze multe luc
neadaptarea usturime colaboreze prevenirii obiceiurile legatea de
la rolul de cu unor daunatoare boala si
bolnava personalul complicatii sanatatii tratarea
medical acesteia
 BIBLIOGRAFIE
1. Titirica Lucretia – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si
ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale, Editura Viata
Medicala Romaneasca, 2007
2. Titirica Lucretia – Ingrijiri speciale acordate pacientilor de
catre asistentii medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca,
2006
3. Mózes Carol – Tehnica ingrijirii bolnavului, vol. I, Editura
Medicala, 1967
4. Mózes Carol – Tehnica ingrijirii bolnavului, vol. II, Editura
Medicala , 1967
5. Brezeanu Al., Dimache Ghe., Radu Valentin – Microbiologie
si parazitologie, Editura Didactica si Pedagogica, 1970
6. Titirica Lucretia – Dictionar de termeni pentru asistenti
medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2003
7. Oxford – Dictionar de Medicina , Editura All, 2005
8. Chiotan Mircea – Boli Infectioase , Editura Medicala Nationala,
2002
9. Voiculescu Marin - Boli Infectioase, Editura Medicala, 1981
10. Borundel Corneliu – Manual de Medicina Interna pentru cadre
medii, Editura All, 1998
80