UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE, EDUCATIE FIZICA

SI INFORMATICA

LUCRARE DE DIPLOMA

INGRIJIREA PACIENTULUI CU RUJEOLA

INDRUMATOR: Absolvent:

Diaconescu Daniel Corneliu Nicula Dorina Alexandra

2021
MOTTO:

Virginia Henderson, intemeietoarea nursingului afirma:

“Functia speciala a nursei este de a asista indivizii, bolnavi sau
sanatosi in a fi capabili de activitatii ce contribuie la sanatatea sau
insanatosirea pe care le-ar face fara ajutor daca ar avea puterea necesara,,
vointa sau cunostinta si de al ajuta in asa fel incat acestuia il va creste
independenta pe cat de repede posibil.Acest aspect a ceea ce face, aceasta
parte a functiei sale, ea o initiaza si o controleaza,ea este elementul principal
– asistenta medicala.
Asistenta medicala reprezinta cadrul sanitar care se ocupa de ingrijirea
bolnavilor si care trebuie sa aiba pe langa pregatirea de specialitate si o
conduita etica adecvata acestei meserii.
Este necesar sa cunoasca: epidemiologia bolilor infecto-contagioase
precum si modul lor de prevenire; modul de prevenire al infectiilor
intraspitalicesti; tehnici de pregatire a bolnavilor pentru investigatii; tehnici
de administrare a medicamentelor; rezolvarea problemelor de alimntatie.”
Totalitatea afirmatiilor de mai sus este oglindita intr-o alta afirmatie a
Virginiei Henderson: “Nursa este constiinta celor fara constiinta, iubirea de
viata a celui care a incercat sa se omoare, picorul celui care i-a fost amputat,
ochii unui nevazator, puterea de a se misca a sugarului, increderea tinerei
mame, gura celor care sunt prea slabiti sau care se tem sa vorbeasca.
Cand sensibilitatea ei catre nevoile umane este cumulata cu abilitatea
de a se foilosi de o opinie experta si de a aplica in practica – influenta
asistentei asupra ingrijirii bolnavilor nu cunoaste limite in intreaga lume.”
 DEFINITIE

Este o boala acuta foarte contagioasa, specific umana, produsa de

virusul rujeolic si caracterizata printr-o evolutie autolimitanta cu
febra,ecantem si enantem caracteristice, complicatii frecvente, severe si
imunitate durabila dupa boala.
Este cunoscuta de populatie sub numele de “pojar”, “cori” sau
“ morbili”.

ISTORICUL BOLII

Rujeola, boala cvasiobligatorie a copilului neimunizat, este grevata de

un mare procentajde mortalitate, mai ales prin complicatiile respiratorii si
encefalitice, in special la malnutriti, dar care beneficiaza, in ultimii 30 de
ani, de un vaccin cu o mare eficacitate si inocuitate. Introducerea
campaniilor vaccinale in masa a fost acompaniata de scaderea spectaculoasa
a morbiditatii, urmata de o cvasieradicare a bolii in tarile in care au dus o
vasta campanie sustinuta de vaccinare, concomitent cu reducerea mortalitatii
infantile la subiectii vaccinati.
Rujeola este, ecologic vorbind, un clasic exemplu de infectie virala
autolimitanta, in fata careia gazda extrem de receptiva este practic
descoperita. Prin incidenta sa, afectand 90% din populatiea susceptibila de
varsta prescolara, rujeola a fost privita in trecut ca un “ rau necesar” al
primei copilarii tot atat de frecvent ca durerile c insotesc formare dentitiei
deciduale. Evolutia – in general benigna - a bolii, aparitia complicatiilor
dupa estomparea semnelor paognomonice ale maladiei, lipsa inregistrarii
cazurilor au determinat subestimarea rujeolei ca problema de sanatate
publica.
Boala a evoluat diferit in diverse arii geografice, in raport cu nivelul
social-economic al acestora. In opozitie cu relativa benignitate a rujeolei,
caracteristica Europei si Americii de Nord, este bine cunoscuta severitate si
mortalitatea acestei afectiuni in Africa, America Latina si Asia, unde boala
este responsabila, direct sau indirect, de moartea a peste un milion de copii
anual, ceea ce corespunde la o letalitae de 10% in zonele rurale si 2 - 3% in
zone urbane.
In Romania, prima campanie nationala de imunizare antirujeolica s-a
desfasurat in perioada 20 mai - 25 iunie 1979, uilizandu-se 1200000 de doze
de vaccin antirujeolic viu supraatenuat, fiind cuprinsa grupa de varsta 9 luni-
4 ½ ani. In trimestrele III si IV ale anului 1979, morbiditatea a scazut de
peste 16 ori fata de anul 1978, iar grupa de varsta 1- 4 ani de peste 23 ori.
Mortalitatea prin rujeola inregistrata in anul 1979, comparativ cu anul
1978, a scazut l ajumatate de la 1,1/100000 locuitori, l a 0,62 cazuri.
Cel mai bun mijloc de eliminare al rujeolei este acela de a avea o
populatie imunizata, iar imunizarea universala – care face parte din buna
ingrijire a sanatatii – trebuie efectuata prin programe de rutina si intensive la
toate nivelurile.
Programele de vaccinare a copiilor contra rujeolei la varsta de 15 luni,
trebuie stabilite si mentionate in toate colectivitatile umane si deasemenea
trebuie inclusi toti suspectii, indiferent de varsta. In anul 1984 s-au raportat
in tarile in curs de dezvoltare care nu practica vaccinarea antirujeolica in
masa, mai mult de 1,5 milioane copii morti cu rujeola si complicatiile ei.
In programul OMS – EPI (Expanded Programme on Immunization) s-
a inclus combaterea prin vaccinarea a sase boli infectioase: difterie, tetanos,
tertussis, polomielita, rujeola si tuberculoza – care omoara 10mcopii pe glob
la fiecare minut si handicapeaza inca 10. Rujeola este responsabila de 1/3
din aceste morti si sechele.
 Etiologie

Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în

sânge, în secreţiile nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive
cutanate. Virusul nu se intalneşte la persone sănătoase, deoarece nu există
purtatori de virus rujeolic.
Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi
uman, sau de maimuţă ), utilizând sânge, sau spălăturile faringiene de la
bolnavii de rujeolă.
Morfologie - virusul rujeolic este o particulă sferică de 120- 128μm în
diametru, cu mici proiecţii aciculare de suprafaţă. Structural, conţine o
nucleocapsidă, cu A.R.N şi un înveliş exterior constituit din lipide,
glicoproteine şi polipeptide. Infectivitatea este legată de acest înveliş ca şi de
proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Antigenul pentru reacţia de
fixare a complementului este prezent in nucleocapsidă, iar anumite
specificitaţi sunt date de inveliş. Spre deosebire de alte virusuri înrudite,
virusul rujeolic nu posedă neuraminidază. Există un singur tip antigenic.
Rezistenţa în mediu extern şi la factorii fizici- virusul rujeolic este
puţin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă
câteva saptămâni la frigider şi mai multe luni în stare ingheţată la –150 sau-
790 C. La 370C îşi pierde jumatate din infecţiozitate în 2 ore. La temperatura
camerei şi la umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70% din
infecţiozitate, în conditii de umiditate crescută. Este distrus repede de
ultraviolete. Acţiunea formolului (1/4000), timp de 4 zile la 370, duce la
inactivarea virusului (pierderea completă a infecţiozitaţii). Virusul rujeolic
nu este sensibil la nici un antibiotic.
 Patogenie

Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi

conjunctivală. Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi
numai mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă, puşi în contact cu
bolnavii de rujeolă, nu au facut boala, dacă li s-au aplicat ochelari, care
acopereau întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de
convalescent în sacul conjunctival ).
După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile linfoide,
unde se multiplică ( perioada de incubaţie ). Virusul a putut fi izolat din
sânge, în această perioadă, la maimuţe. Când s-a realizat o multiplicare
maximă a virusului, acesta invadează sângele şi organele, provocând primele
manifestari ale bolii. Virusul rujeolic se izolează în această perioada din
sânge, din secreţii nazofaringiene şi din urină. În sânge, virusul rujeolic este
localizat îndeosebi în leucocite, în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica
leucopenia şi modificările cromozonice fregvente din rujeolă ).
În rujeolă, se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice.
Astfel, în formele severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie inportantă
( mai ales a imunitaţii celulare ), demonstrează printr-o scădere a numărului
de linfocite T, şi scăderea rezistenţei la infecţii bacteriene.
Rujeola gravă care apare frecvent la tropice, se insoţeşte de o
eliminare mai prelungită a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a
celulei gigante (8-29 zile), faţă de o durată medie de 6 zile în rujeola
obisnuită. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se datorerşte
unei puternice deprimari a imunitaţii celulare, la copiii cu malnutriţie, ceea
ce ar favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii.
 Tablou clinic

Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile), fiind

una din perioadele de incubaţie cele mai fixe. Poate fi prelungită pănă la 21-
28 de zile, dacă în cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobulină.
a) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv, perioada catarală ).
Această perioadă durează 3-4 zile, pănă la apariţia erupţiei. Debutul este
gradat (şi nu brusc ca în scarlatină ), cu febră care creşte treptat la 380-390C,
insoţită de cefalee, indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale
căilor respiratorii superioare.
Caterul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii, pleoape
umflate, ochi lacramoşi;este insoţit adesea de fotofobie.
Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe.
Bolnavul strănută şi prezintă o secreţie nazală, abundentă, seromucoasă sau
mucopurulentă, care irită narinele, insoţită uneori de epistaxis. Catarul
ocular şi nazal dau feţei bolnavului un “facies de copil plâns”. Catarul se
extinde apoi la laringe, instalându-se laringita exprimată prin voce aspră,
răguşită, tuse uscată supărătoare. Catarul laringean poate fi mai accentuat,
luând aspectul unei laringite obstruante (crup rujeolic). Către sfârşitul
perioadei de invazie, catarul se extinde descendent sub forma unei
traheobronşite acute.
Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în
evidenţă, în peste jumatate din cazuri, imagini de pneumonie interstiţială.
Cavitatea bucală .
Din primele zile de boală, mucoasa bucală este congestionată, mai
ales în fundul gurii. Pe acest fond hiperemiat, se observă pete intens
congestive, uneori chiar hemoragice. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5
mm în diametru), cu contur neregulat, fiind fregvente pe vălul palatin şi în
fundul gâtului. Limba este saburală, dar roşie pe margini cu tendinţe de
descuamare în zilele următoare
Semnul Koplik, modificare caracteristică rujeolei în această perioadă;
este constituit din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de
culoare albastru deschis, izolate sau în mici grupuri, aşezate pe o zona roşie,
cu un diametru de câţiva milimetri. Aceste micropapule sunt situate pe
mucoasa jugală, lângă ultimii molari, mai rar pe gingii, în şanţul jugomaxilar
şi excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). Ele au fost comparate cu
grăunţele de griş sau cu mici stropituri de var, presărate pe o suprafaţă
congestionată. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale,
fiind destul de aderente de mucoasă.
Semnul Koplik apare din perioada de invazie, de obicei in a 2-a zi şi
persistă câteva zile, cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă, apoi dispar
începând cu punctele albicioase, care lasă în loc un punct hemoragic pe o
areolă congestivă (,,rest de Koplik”). Semnul Koplik are o mare valoare în
diagnosticul precoce al rujeolei, putând fi considerat chiar patognomonic
pentru această boală. Ganglionii limfatici, mai ales cei cervicali, sunt usor
măriti.
b) Perioada eruptivă. Febra, care la sfârşitul perioadei de invazie
avusese o tendinţă de scădere, creşte din nou şi mai mult, realizând astfelo
curbă febrilă cu aspect difazic, asemănătoare cu aceea din alte boli virale
(gripă, poliomelită).
Simptome generale şi nervoase- indispoziţie, agitaţie, insomnie, chiar
delir, se accentuează. Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a
simtomatologiei generale.
 Erupţia rujeolică apare, de obicei, în cursul nopţii, astfel încât este
descoperită dimineaţa. Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă, pe
frunte şi obraji, coborând spre gât. A 2-a zi, erupţia se extinde pe torace şi pe
pădăcina membrelor, pentru ca in a 3-a zi, să cuprinda în întregime trunchiul
şi extremitătile membrelor. Erupţia are deci un caracter descendent şi
centrifug, generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. Uneori,
erupţia ,,iese” mai greu, generalizându-se în 4-5 zile .
Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la
presiune), de culoare roz, la început mici (diamedrul de câţiva mm) putând
rămăne ca atare (erupţie micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă (de 1-3
cm în diametru), cu margini neregulate, sau uşor dinţate (erupţia
macromaculoasă).
Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt isolate, dar de obicei
confluiază, lăsând pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă, ca niste insule cu
contur neregulat. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese, unde erupţia este
mai puţin accentuată, chiar în cazul unei erupţii intens confluiente. În
general, pielea capătă un aspect pătat, ca şi cum ar fi stropită cu o culoare
roşie. Erupţia poate fi uşor pruriginoasă.
Dupa 2-3 zile, elementele eruptive pălesc şi dispar, în ordinea în care
au apărut, lăsând in urma lor, timp de câteva zile, pete gălbui- cafenii, cu
valoare diagnostică retrospectivă. Acest aspect residual este mai intens, când
eruptia a fost hemoragică, (mult pigment sanguine extravazat). De obicei,
urmează o descuamaţie fină, furfuracee.
c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). În rujeola necomplicată,
temperatura revine la normal, odată cu pălirea şi ştergerea elementelor
eruptive, iar bolnavul îşi recapătă treptat starea anterioară. În această
perioadă, convalescentul este expus la variate complicaţii bacteriene.
 Evoluţia rujeolei este de obicei benignă, decurgând fără, sau cu puţine
complicaţii, mai ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de
bună îngrijire.
În epidemii mari, mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu
rezistenţă scăzută, rujeola se îndrăţeşte de complicaţii.
Complicaţii mai frecvente, la copii sub 2 ani, la rahitici, la distrofici,
sau la cei cu focare infecţioase preexistente, apar nu numai în cursul bolii,
dar deseori către sfârşitul acesteia şi în convalescenţă.
Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor.
Etiopatogenia complicatiilor este complexă, contribuind îndeosebi la
scăderea rezistenţei generale (anergia rujeotică) şi a celei locale (mucoasa
respirator şi a cavităţilor adiacente respiratorii- urechea medie, sinusuri),
prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. Se deschid, astfel
numeroase porţi de intrare pentru suprainfecţii bacteriene. Majoritatea
complicaţiilor sunt deci bacteriene, survenind pe un teren preparat de
acţiunea virusului rujeolic. Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi
(spitalizare în saloane commune, îngrijiri insuficiente). Unele complicaţii
sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita, pneumonia interstiţială,
encefalita).
 Complicaţii ale aparatului respirator

Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicaţii in rujeolă:

1. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din
perioada prodromală. Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la
copii sub 2 ani, când se prezintă sub forma difuză şi bilaterală, cu simtome
funcţionale severe (dispnee şi cianoză ) şi evoluţie gravă.
2. Pneumonia cu celule gigante este severă. Apare, de asemenea, la
copii cu imunitate alterată, prin tratamente prelungite cu imunosupresive,
sau la suferinzi de leucoze.
3. Pneumonia şi bronchopneumonia prin suprainfecţie bacteriană
(stafilococ, pneumococ, bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din
cazuri). Deseori, au un caracter trenant, probabil din cauza componenţei
virale subdiacente; cel mai adesea sunt pneumonii mixte.
4. Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori.
5. Bronşita capilară (“catarul sufocant”), manifestate cu dispnee,
cianoză şi evoluând de obicei spre moarte, apare la copii mici.
6.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt, prin suprainfecţie bacteriană.
 Complicaţii ale sistemului nervos

Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicaţii.

1. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul
rujeolei, mai frecvente la începutul erupţiei .Aceste modificari indică o
afectare tranzitorie a encefalului, mult mai fregventă decât o arată
manifestările clinice
2. Encefalita rujeolică. Este cea mai gravă complicaţie a rujeolei.
Apare de obicei târziu, către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul
convalescenţei. Este o complicaţie rară (frecvenţe de 1/1000 de cazuri de
rujeolă), dar de o mare gravitate prin evoluţia letală posibilă şi prin sechelele
neuropsihice pe care le lasă. Debutul este brusc, cu modificări neuropsihice,
delir, inconştienţă, comă, convulsii, etc.
3. Panencefalita subacută sclerozantă (P.E.S.S.). Se apreciază că
această boală apare cu o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1.000.000 de
cazuri de rujeolă. Riscul apariţiei acestei panencefalite după vaccinarea cu
vaccin rujeolic viu atenuat este practice neglijabilă.

Alte complicaţii:
1. Complicaţii oculare: conjunctivite purulente, ulcer corneeană,
panofta
2. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici, denutriţi, cu
rezistenţă scăzută): stomatită (bacteriană, sau micotică), amigdalită.
3. Otita medie supurată. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată
adesea de mastoidită.
 4. Miocardita. Este exprimată prin modificări EKG,tranzitorii , care
se constată în 0,5 –33% din cazuri.
5. Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al
mucoasei digestive favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene , sau
redeşteptarea unei infecţii dizinterice prezentă până atunci sub fomă latentă
sau ca stare de purtător ).
Rujeola şi sarcina: rujeola, apărută în primele trei luni de sarcină,
poate provoca malformaţii congenitale la făt. Riscul de malformaţii se
apreciază la 50% pentru rujeola apărută în prima lună de sarcină, scăzând
apoi în lunile următoare. Moartea fetală şi naşterile premature rămân pe
primul plan în lunile următoare.
 Forme clinice in rujeola

După aspectul erupţiei:

1. Rujeola cu erupţie reliefată.

2. Rujeola cu erupţie miliară.
3. Rujeola cu erupţie buloasă.
4. Rujeola cu erupţie purpurică.
5. Rujeola cu erupţie confluentă.
6. Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de
gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic, frust, lipsind
unele simtome, sau apărând într-o formă discretă; simptomele catarale pot
lipsi, iar erupţia constă dintr-un număr redus de pete risipite pe corp; această
formă poate apărea la 3-5 luni de la naştere, la sugarii care mai deţin un rest
de imunitate maternă.
7. Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un
material de imunizare pasivă, această formă trebuie diagnosticată însă pe
baze sigure : clinice, epidemiologice

După intensitatea simtomatologiei:

1. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile)

sau mai scurtă (1 zi); semnul Koplik apare tardiv, concomitent cu erupţia
( probabil prin modificarea reactivităţii organismului; în urma unei alte boli
infecţioase, sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la
începutul bolii).
 2. Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. La copiii astfel
vaccinaţi, s-a constatat apariţia, la câţiva ani după vaccinare, a unei rujeole
atipice şi severe ( datorată sensibilizării ), ceea ce a condos la renunţarea la
acest vaccin.
3. Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). La copii
subnutriţi ( în special în regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ),
evoluţia rujeolii este deosebit de severă, cu frecvente complicaţii şi
mortalitate mare ( până la 50% ). La aceştia viremia este persistentă, virusul
rujeolic putând fi izolat până la a 13-a zi.In limfocite, se găsesc cantităţi mari
de antigen viral, iar anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru
foarte coborât în sânge.
4. Rujeola hemoragică, cutrombocitopenie, erupţie hemoragică,
gingivorogii, epistaxis, metroragii, etc.,evoluează grav, adesea mortal.
5. Rujeola hipertoxică, apare la copii mici sub 2 ani; se manifestă
cu febră mare, dispnee accentuată, cianoză, insuficienţă circulatorie, din
cauza unui catar bronşic intens (bronşiolită capilară sau rujeolă ,,sufocantă”).

După vârstă :
Rujeola este mult mai severă la copilul mic, prin frecvenţa mai mare a
complicaţiilor;de peste 7ori prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor; de
peste 7 ori mai frecvente (87,9%), faţă de copii mari (12%), mai acelor grave
(bronhopneumonii, laringite, encefalite, suprainfecţii bacteriene sistemice),
precum şi printr-o evoluţie mai severă (forme hemoragice, forme hipertoxice
mai frecvente), cu o letalitate de 2,2% (faţă de 0,4 la copii mari). La sugari
uneori mai ales în primele 6 luni, rujeola prezintă aspecte atipice (eruptie
discretă şi de scurtă durată, febră mică, absenţa semnului Koplik )
Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala.
 Evolutie si prognostic

În general, prognosticul rujeolei este favorabil, mai ales la copii cu

stare de nutriţie normală şi în condiţiile actuale de îngrijire. Astfel letalitatea
a scăzut în spitalul clinic de boli infecţioase Colentina, de la 8,8% (1939-
1944), la 2,3 % (1945-1959) şi la 0,5-1% (după 1960 ), pe cazurile
spitalizate.
Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2
ani ), de starea de nutritie ( distrofie, rahitism) şi de unele asocieri morbide
( scorlatină, tuberculoză ), de sarcină şi în general, de complicaţii ( îndeosebi
pneumonii, care dau 25% mortalitate şi encefalita rujeolică ). În Africa
mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %.
 STATISTICI MEDICALE

Rujeola a fost de departe cea mai frecventa boal ainfectioasa, indicii

de morbiditate in tarile in care inregistrarea s-a facut regulat si sistemic au
ajuns la 1500 – 1600 ls 100 000 de locuitori.
Incidenta rujeolei in regiunea europeana in perioada 1980 -1991
inregistreaza un continuu declin, in 1991 fiind raportate 107 525 cazuri, ceea
ce reprezinta o scadere de 7,7 ori fata de 1980.
In Romania in perioada 1968 – 1978 (perioada dinaintea vaccinarii
antirujeolice in masa) morbiditatea a variat intre 325,54 la 100 000 de
locuitori (1968) si 738,93 la 100 000 de locuitori (1969), in restul anilor fiin
in jur de 500 – 600 cazuri la100 000 de locuitori.
Nivelul morbiditatii in anii epidemici a atins 600 – 750 de cazuri la
100 000 de locuitori, fata de 220 – 330 cazuri in anii interepidemici.
Evolutia rujeolei in Romania dupa introducerea vaccinarii
antirujeolice in 1979 prezinta urmatoarele caracteristici:
- Scaderea morbiditati de la 540,4 / 100 000 locuitori in 1978 l
avalori de sub 22/100 000 locuitori in perioadele interepidemice, adica o
scadere de aproximativ 24,6 ori.
- Mentinerea periodicitatii multianuale cu aparitia unor epidemii
la intervale din ce in ce mai lungi (de la un an la trei si apoi la patru ani) si
cu reducerea incidentei in epidemie sub nivelul epidemiilor din perioada
prevaccinala.
- Amploarea acestor variatii epidemice tine de masa de receptiva
cuprinsa, prin acumularea de noi generatii receptive.
 - Miniepidemiile de rujeola continua sa fie raportate cand grupuri
largi de susceptivili sunt reunite, in colectivitati inchise.
Curba lunara si sezoniera a incidentei rujeolei in Romania a atins
nivelul maxim in lunile de primavara (aprilie – mai) cu 34,07% cazuri,
28.97% cazuri iarna, pe cand vara s-au inregistrat 21,325 din imbolnaviri, iar
toamna 15,64%.

Repartiatia pe grupe de varsta

Importanta particulara a varstei, in ceea ce priveste morbiditatea prin

rujeola, este un fapt binecunoscut.
Majoritatea cazurilor se situeaza in grupa 2–10 ani, morbiditatea fiind
sensibil egala pentru cele doua subgrupe componente: 1–5 ani si 5–10 ani.
Diverse statistici de pe glob consemneaza morbiditatea cea mai
ridicata, de aproximativ 2 500/100 000, la grupepe 1-5 si 5-9 ani.
Pana la 15 ani, rujeola apare la 98,84 5 dintre copii, un procent infim
facand rujeola dupa aceasta varsta.
In tarile in curs de dezvoltare, observatiile epidemiologice releva ca
scaderea nivelului de trai se acompaniaza cu scaderea varstei contagiunii,
rujeola afectand cu precadere, sugarii si copii.
Formarea de colectrivitati de copii mici (crese, gradinite) favorizeaza
deplasarea morbiditatii spre aceste vaste, cazuro sub 2 ani si chiar sub 1 an,
fiind frecvente ceea ce impune vaccinarea antirujeolica sub varsta de 1 an.
Sexul se pare ca nu joaca un rol important in incidenta bolii.
In Romania in perioada 1978-1992 mortalitatea scade progresiv de la
1,17/100 000 de locuitori in 1978 9an prevaccinal) la 0,03/100 000 de
locuitori in 1992, adica scade de 39 de ori.
 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII

Epidermul este compus din mai multe straturi de celule, denumite

genetic keratinocite datorita functiei lor de baza de a forma keratinele.
Stratul bazal- este constituit dintr-un singur rand de celule :predomina
keratinocitele bazale, intre care se gasesc melanocite, celule Langerhans si
celulele Markl.
Keratinocitele bazale sunt celeule cilindrice inalte, implantate
vertical, cu nucleul voluminos, oval, hipercromatic, foarte bazofil, ocupand
aproape in intregime corpul celulei . Sunt celule care – in procesul turnover-
ului epidemic generalizeaza celulele straturilor supraiacente in evolutia lor
catre suprafata, acest fapt explica prezenta mitozelor, fenomen care nu se
observa la celulele celorlalte straturi. Ele sunt legate de membrana bazala
prin filamente groase spiralate de ancoraj: intre ele – ca si de celule
malpinghiene supraiacente – sunt unite prin fibrile subtiri, slab vizibile cu
coloratiile uzuale.
Statul mucos – al lui Malpinghi constituie portiunea cea mai groasa a
epidermului (aproximativ 50%) si este format din mai multe randuri de
celule (6-20) dispuse mozaic. Pe masura ce se indeparteaza de stratul bazal
din care se nasc, ele isi modifica forma : initial poligonale, ele se turtesc
progresiv, alunecandu-se pe axul orizontal, intr-o pozitie paralela cu
suprafata.
Nucleul – este palid si voluminos, iar citoplasma eozinofila.
 Sunt usor departate intre ele, lasand mici spatii, in care circula limfa si
in care se observa puntile de unire (spinii) constituite de expansiuni
citoplasmice grupand fibrele care intaresc coeziune adintre celule.
Aceste punti de unire prezinta o umflatura centrala, ( nodulul
Bizzero), iar capetele se fixeaza pe ingrosari discoide ale membranei
celulare.
Stratul granulos – il contine pe cel malpimghian in evolutia celulelor
spre suprafata. Este constituit din1-4 randuri de celule romboidale, dar latite
pe axul orizontal. Nucleul este voluminos, in parte mascat de granulatiile de
Ketatohialina care bureaza citoplasma, conferind celulelor o tenta inchisa.
Stratul lucidum – situat intre cel granulos si cel mai superficial (stratul
cornos), bine vizibil numai in epidermul palmar si plantar, este constituit din
1-3 randuri de celule, de asemenea alungite paralel cu suprafata, prost
delimitate, translucide anculeate.
Stratul cornos- a carui grosime variaza in functie de regiune de la
aproximativ 1/5 pana la ½ din inaltime aepidermului ( in regiunile palmare si
plantare), este constituit din celule mult turtite, cu citoplasma eozinofila si
omogena, anucleate, aspect datorita gradului de keratinizare.

Fiziologia bolii

Rolul primordial este acela de invelis de protectie mecanica, de

bariera fata de agenti de diverse naturi.
Functiile pielii sunt indeplinite de diferitele sale componente:
 Functia de protectie
 Protectia contra loviturilor este indeplinita de patura cornoasa care
prin rezistenta celulelor sale, amortizeaza intr-o mare masur aloviturile si
impiedica actiunea acestora asupra organelor subcutanate.
Un rol important in aceasta functie il are si elasticitatea dermului.
Protectia contra radiatiilor solare. Pielea are un rol important de protectie
contra radiatiilor solare, care pot deveni periculoase pentru organism.
Aceasta functie de indeplineste prin stratul bazal si se dezvolta ca o
reactie a organismului.
Protectia unor lichide si gaze.
Pielea impiedica patrunderea prin ea a unor substante lichide sau
gazoase. Un rol important in aceasta functie il au grasimile care se gasesc la
suprafata pielii si care sunt produse de glandele sebacee.
 Functia de excretie
Glandele sudoripare au proprietatea de a elabora sudoarea, pe care o
elimina la suprafata pielii.
Procesul de eliminare a sudorii se numeste transpiratie sau sudoratie.
 Functia de depozit
Hipodermele acumuleaza o importanta cantitate de grasime,
constituind, prin aceasta , un tesut adipos care reprezinta o rezerva a
organismului in caz de nevoie.
De asemenea, datorita faptului ca pelea este puternic vascularizata
formand la nivelul stratului papilar si in hipoderm, retele capilare, ea
indeplineste si o functie de depozit de sange.
 Functia metabolica
Pielea are un rol deosebit in metabolismul organismului.Astfel, prin
secretia sudorii intervine in metabolismul apei si al sarurilor.
 In alcatuirea patrurei cornoase intra o substanta numita keratina,
pentru sintetizarea careia este nevoie de scut, pe care pielea il retine si
indeplineste astfel aceasta functie.
 Functia de sensibilitate
Pielea este organul pipaitului, prin acest simt dindu-ne seama daca un
obiect este tare sau moale, rece sau cald.
 Functia de absorbtie
Desi pielea este impermeabila pentru diferite substante chimice,
totusi o mica masura poate permite treerea unor substante.
Aceasta are o importanta deosebita in practica medicala, folosindu-se
in anumite situatii, unguente, rectii, bai cu anumite substante (iodate,
sulfurate), electroterapie, etc.
 EXAMENE DE INVESTIGATII CLINICE SI DE LABORATOR

Colaborarea la examinarea clinica a bolnavului este una din sarcinile

importante ale asistentei.
Sarcinile asistentei in pregatirea si asistarea unui examen clinic
medical sunt urmatoarele:
- pregatirea psihica a bolnavului;
- adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarul necesar;
- dezbracarea si imbracarea bolnavului;
- aducerea bolnavului in pozitiile adecvate examinarilor;
- asigurarea iluminatiei necesare la examinarile cavitatilor naturale;
- desrvirea medicului cu instrumente;
- asezarea bolnavului in pat dupa examinare
- masurartea functiilor vitale

Pregatirea psihica a bolnavului se incadreaza in munca de educatie si

de linistire pe care asistenta o duce cu bolnavul din momentul primirii lui in
sectie. Atitudinea ei fata de bolnav trebuie sa reflecte dorinta permanenta de
a-l ajuta; crearea climatului favorabil, constituie factorii importanti ai unei
bune pregatiri psihice. In preajma examinarilor , asistenta trebuie sa
lamureasca bolnavul asupra caracterului inofensiv al examinarilor.
Adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarului necesar
examinarii clinice medicale.Pentru examenul clinic medical asistenta
pregateste urmatoarele:
- stetoscopul;
- spatule linguale sterile, eventual oglinda frontala;
- tensiometru;
- manusi strile;
- comprese;
- termometru;
- tavita renala pentru depunera spatulelor, manusilor, compreselor utilizate;
Dezbracarea si imbracarea bolnavului .Pentru examinarile partii
superioare a corpului: gat, umeri, torace, axile, membre superioare, se va
scate camasa su pijamaua bonavului.
Imbracarea si dezbracarea trebuie efectuate cu foarte mult tact si
finete, pentru a nu provoca dureri sau miscari inutile bolnavului.
Aducera bolnavului in pozitia adecvata examinarii si sprijinirea lui
usureaza mult, atat munca medicului cat si eforturile bolnavului.
Examinarea se incepe prin luarea anamnezei. IN acest timp, bolnavul
va sta in pozitia cea mai comoda pentru el. La examenul obiectiv insa el
trebuie adus intotdeauna in pozitiile cele mai adecvate observatiei. Astfel,
inspectia generala se va face aducand bolnavul in decubit dorsal. La nevoie,
asistenta va ajuta bolnavul sa se intoarca, pentru a putea fi observate si
tegumentele de pe fapa posterioara a corpului.
Examinarea capului, gatului si a cavitatii bucale se poate face in
decubit dorsal sau in pozitie sezand. Pentru examenul mucoasei cavitatii
bucale, limbii, faringelui si amigdalelor, bolnavului va apleca capul inapoi,
fiind sprijinit de asistenta. Asistenta va asigura la nevoie iluminarea cavitatii
examinate, cu ajutorul unei lampi sau medicul examineaza cu ajutorul
oglinzii frontale.
 Asigurarea iluminatiei necesare pentru examinarea cavitatiilor
naturale,precum si deservirea medicului cu instrumente cer o atentie
permanenta din partea asistentei.Predarea spatulelei linguale in momentul
examinarii cavitatii bucale.
Dupa terminarea examinarii clinice, bolnavul va fi asezat in pat, in
pozitia preferata de el.
Masurarea functiilor vitale. Asistenta urmareste si noteaza orice
modificare a pulsului, temperaturii, tensiunii arteriale si respiratiei.
Pulsul este unda de soc prezenta la palparea arterelor comprimate pe
suprafete rezistente; unda pulsatila ia nastere ca urmare adestinderii peretilor
arteriali sincron cu sistolele ventriculare prin masa sanguina evacuata din
aorta si ventriculul stang.
In raport cu varsta se disting urmatoarele valori ale frecventei
pulsului:
- nou nascut – copil mic = 100 – 140 b/min.
- adolescent = 80 – 100 b/min.
- adult = 60 – 80 b/min.
- varstnici = peste 85 b/min.

Temperatura – mentinera temperaturii corpului in limite normale 36º-

37º C datorita procesului de termoreglare.
In raport cu valorile temperaturii se disting urmatoarele reactii febrile
(masurate axilar):
- temperatura normala = 36º - 37ºC
- temperatura sub febrila = 37º - 38ºC
- febra moderata = 38º - 39ºC
- febra ridicata = 39º - 41ºC
- hiperpirexie = peste 41º- 42ºC

Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de masa sanguina

circulanta asupra peretilor arteriali.
Valorile medii normale ale tensiunii arteriale sunt:

T maxima T minima

- copil 75 – 110 mm Hg 50 – 65 mm Hg
- adolescent 90 – 120 mm Hg 65 – 75 mm Hg
- adult 115 – 150 mm Hg 75 – 90 mm Hg
- varstnic ---> 150 mm Hg -- 90 mm Hg

Respiratia reprezinta aportul de oxygen necesar proceselor vitale ale

organismului.
 RECOLTAREA SANGELUI PRIN PUNCTIE VENOASA

Pentru buna reusita a examenelor de laborator, bolnavul trebuie sa fie

pregatit pentru recoltare.
Examenele de laborator constituie un ajutor pretios, de multe ori
absolut necesar, pentru stabilirea diagnosticului bolnavilor.
Asistenta pregateste psihic pacientul folosind metode cat mai blande.
Pentru obtinerea unui rerezultat corect, produsele vor fi recoltate dimineata
pe nemancate.
Bolnavul se aseaza pe un scaun cu spatar, cu mana intinsa.
Recoltarea se face dupa ce tot materialul necesar a fost pregatit:
- vacutainer;
- cateter;
- adaptor;
- holder:
- tampoane de vata sterile;
- alcool sanitar;
- garou;
- bonuri;
- manusi;
- masca cu vizor;
- tavita renala;
- stativ pentru eprubeta;
 Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun inainte de efectuarea
tehnicii de recoltare a sangelui, imbraca manusile de unica folosinta, aplica
garoul pentru a pune in evidenta vena, palpeaza vena, daca este buna de
punctionat, la nevoie se va influenta umplerea venelor, rugand bolnavul sa
inchida sau sa deschida pumnul.Se dezinfecteaza locul cu alcool, se
punctioneaza vena si se desface garoul. Dupa umplerea eprubetelor retragem
acul si se aplica un tampon cu alcool.Se aseaza eprubetele in stativ si se
ingrijeste pacientul dupa puntie, aplicandu-i un plasture.
Asistenta pregateste produsele pentru laborator, completand buletinele
si-le trimite la laborator, dupa care face reorganizarea locului de munca.
In cazul bolnavului cu rujeola se efectueaza urmatoarele analize:
- VSH
- Hematocrit
- Hemoleucograma
- Electroforeza
- Ionograma

Valori normale:

VSH – femei = 2 -13 mm/ora

- barbate = 1-10 mm/ ora
Hematocrit – femei = 36,1 – 44,3%
- barbati = 40,7 – 50,3%
Hemoglobina – femei = 12,1 – 15,1 g/dl
- barbati = 13,8 – 17,2 g/dl
Leucocite – 4,500 – 10,000 celule/mcL
Trombocite – 150.000 – 400.000/mm³
 Fibrinogen – 200 – 400 mg%
Electroforeza – albumina = 61%
Globuline : - α 1 – globuline = 5% ± 2%
- α 2 – globuline = 7,5 ± 2%
- β – globuline = 11 ± 2%
- γ – globuline = 16 ± 2%
Ionograma (sange) :
- sodiu (Na)= 137 – 152 mEq/l
- potasiu (K) = 3,8 – 5,4 mEq/l
- calciu (Ca²) = 4,5 – 5,5 mEq/l
- clor (Clˉ) = 94 – 111 mEq/l
- calcemie = 9 – 12 mg%
- fosfatemie = 2 – 4 mg%
- fier B. = 100 – 160 γ/100 ml
Exudatul faringian - se recolteaza dimineata inaite ca bolnavul sa-si
faca toaleta, sa manance sau sa bea.
Asistenta medicala isi pune masca de protectie pentru evitarea si
infectarea cu picaturi Pfluge.
Bolnavul va deschide gura si cu o spatula se apasa limba.Se recolteaza
tintit din zonele cu depozite sau prin stergerea amigdalelor si faringelui in
zonele hiperemice, prin rotirea tamponului pentru o buna incarcare pe toata
suprafata lui fara a atinge restul cavitatii bucale.
Exudatul nazal – trebuie sa se faca cu tampoane sterile , introducand
tamponul cu blandete, stergand zonele cu secretie.
Tampoanele se trimit imediat la laborator pentru a nu se usca.
 DIAGNOSTICUL POZITIV

In general, diagnosticul pozitiv se sprijina pe date epidemiologice

(lipsa rujeolei in antecedente, contact infectat cu 10 - 12 zile inainte ) datele
clinice si datele de laborator (leucopenie cu neutrofile la inceput, apoi
limfocitoza).
Izolarea virusului rujeolic se poate face din secretiile (nazofaringiene,
traheobronsice, conjuctivale) si din sange, dar nu constituie o metoda de
rutina.
Diagnosticul serologic este posibil si util, in cazurile problema de
diagnostic sau pentru verificarea eficacitatii antirujeolice.
 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

In stadiul preeruptiv rujeola poate fi confundata cu viroza respiratorie

(gripe, adenoviroza, guturai) de care trebuie diferentiata anamneza
epidemiologica, examenul local, semnul Kaplik , triplu catar: catar
conjunctival ( “facies plans”), catar digestiv (greata, varsaturi, diaree), catar
respirator (tuse, rinoree, turburari respiratorii) si manifestari neurologice
(mai ales la adulti), iritabilitate, cefalee, uneori fenomene de tip encefalitic.
In stadiul eruptiv diagnosticul diferential se face cu urmatoarele boli:
 scarlatina (angina evidentiata, absenta catarului respirator, eruptie cu
caracter punctat, aspru, cu paloare circumorala)
 rubeola ( prodroame discrete, eruptia este rara si de scurta
durata,adenopatii evidente, evolutie usoara)
 varicela si variola – caracterul veziculelor, al eruptiilor respective cu
topografia si evolutia caracteristica
 infectii cu enterovirusi – echo tipurile 2, 4, 9, 16, insotite de eruptie
rujeoliforma
“ Facies plans”
Semnul Koplik
Eruptia rujeolei
 TRATAMENTUL RUJEOLEI

Tratamentul rujeolei este simtomatic şi de susţinere. Nu există nici un

mijloc de tratament specific. Gammaglobulinele au numai o valoare
preventivă şi nu curativă. După unii administrarea de gammaglobuline în
stadiul prodromal ar scădea frecvenţa complicaţiilor şi întrucâtva gravitatea
bolii.
Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri, igienă, dietă,
medicaţie cât mai simplă); spitalizarea este indicată numai pentru formele
severe complicate, sau în situaţii de necessitate. Repaosul la pat este indicat
pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după aceea.
Izolarea va fi individuală, excluzându-se ori ce vizită. În spital, pe cât
posibil, izolarea se face întro cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi,
evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative, cu germeni piogeni,
cu complicaţii pulmonare, sau cu tuberculoză.
Tehnica aseptică este obligatorie,ca şi dezinfecţia continuă şi cea
terminală. Îngrijirea tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia
este permisă în convalescenţă). Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie.
Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a luminii şi ţinuţi curaţi prin
spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ.Cavitatea bucală trebuie curat
întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel , apă de gură). Secreţiile se
îndepărtează, iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvată
şi prin aplicări de comprese umede. Cavitatile nazale se curăţă de secreţii, iar
narinele se ung cu o cremă simplă. Urechile şi mastoidele se controlează
atent zilnic.
Dieta constă, în perioada febrilă, din lichide (supe, ceaiuri, limonadă,
sucuri de fructe, lapte, apă minerală, sifon, etc), administrate cu stăruinţă şi
grijă, în funcţie de toleranţa gastrică. Vărsăturile repetate, urmate de
deshidratare, necesită o hidratare pe cale parenterală. Imediat ce toleranţa
gastrică permite, dieta se îmbogăţeşte treptat, devenind completă în
convalescenţă (fără nici o restricţie ).
Febra se combate cu medicamente antiseptice (Acid acetilsalicilic,
Aminofenazonă, supozitoare, Paracetamol comprimate şi supozitoare ,
Acalor supozitoare) şi cu împachetări umede. Tusea iritativă supărătoare se
tratează cu antitusive (Calmotusin, Codenal ). Ulterior, se pot da ceaiuri sau
siropuri expectorante. Laringita poate fi calmată cu comprese umede şi
calde, inhalaţii şi umidificarea aerului. Împotriva vărsăturilor, se dau poţiuni
calmante (cu novocaină), sau antiseptice (Emetiral). În caz de agitaţie, se
poate recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan), care se
pare că au şi efectul de a atenua erupţia. Vitaminele sunt indicate numai la
cei cu carenţe anterioare(denutriţi, distrofici).
Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor. Nimic nu justifică folosirea
de rutină a substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. Folosirea
acestora în scop “profilactic”, pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene, dă
rezultate nefavorabile, prin selectarea unei flore rezistente şi apariţia de
complicaţii mai fregvente şi mai grave (la un grup de bolnavi trataţi
“profilactic” astfel, au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri, în
timp ce la grupul netratat, au apărut în numai 14% din cazuri). Unii autori
recomandă, totuşi, folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de
rujeolă, mai ales la copii distrofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”)
şi la convalescenţii de la alte boli infecţioase.
Rujeola complicată. Antibioticele vor fi folosite, imediat ce a apărut,
sau se suspectează o complicaţie bacteriană.
Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze
mari, folosindu-se antibiotice diferite (penicilină G, eritromicină,
tetraciclină, cloranfenicol, peniciline semisintetice), în funcţie de bacteria
cauzală şi de sensibilitatea ei la antibiotice. Bineânteles, se adaugă
tratamentul simtomatic şi de susţinere (oxygen, analeptice, cardiovasculare,
prişniţe toracice, etc).
Crupul rujeolic se tratează, în formele uşoare, cu aer umidificat,
inhalaţii, comprese calde şi sedative (luminal, antihistaminice). În cazurile
severe, se recurge la corticosteroizi, pentru acţiunea lor antiinflamatoare
(hidrocortizon, hemisuccinat;100 mg x 3/zi, timp de 2-3 zile). Se mai
administrează după nevoie, oxigenoterapie, aspiraţia secreţiilor, antibiotice
(de obicei, există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie.
Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative,(la
nevoie), soluţii hipertonice intravenoase de glucoză, soluţie de sulfat de
magneziu, antipiretice, vitamine din grupul B şi mai ales, aplicarea
intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon,
hemisuccinat: 200 -600 mg/zi), urmată urmată de corticoterapie orală
(prednison). Corticoterapia dă rezultate excelente, în comparaţie cu cei
trataţi fără corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc.
 PLANUL DE INGRIJIRE

Procesul de ingrijire comporta cinci etape:

1. Culegerea de date
2. Analiza si interpretarea lor (probleme, diagnostic de ingrijire)
3. Planificarea ingrijirilor (obiective)
4. Realizarea interventiilor (aplicarea lor)
5. Evaluarea

1.Culegerea de date

Culegerea datelor ne permite sa facem o inventariere a tuturor

aspecteor privind pacientul in globalitatea sa. Se poate spune ca ele ne
informeaza asupra a ceea ce este pacintul, asupra suferintei, asupra
obiceiurilor sale de viata si asupra starii de satisfacere a nevoilor
fundamentale.

2. Analiza si interpretarea datelor ne permit sa punem in lumina

problemele specifice de dependenta si sursa de dificultate care le-a generat,
adica elaborarea “diagnosticului de ingrijire”.
 3.Planificarea ingrijirilor ne permite:

a) determinarea scopurilor (obiectivelor) care trebuie urmarite – mai

precis determinarea obiectivelor de atins (rezultatul asteptat);
b) stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectelor (pentru atingerea
rezultatelor).

4.Executarea, aplicarea interventiilor

Utilizarea planului de interventii elaborat (precizarea corecta a
inerventiilor).

5.Evaluarea consta in analiza rezultatului obtinut (daca interventiile au

fost adecvate, daca s-a obtinut rezultatul dorit sau nu) si daca au aparut noi
date in evolutia starii pacientului (care trebuie notate) si, eventual, daca este
necesara reajustarea interventiilor si obiectivelor (proces ciclic).
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PROFILAXIA SI EDUCATIA
SANITARA COMUNITARA

Asistenta medicala informeaza bolnavul si familia acestuia despre

boala si transmiterea ei, prevenire si tratament.
Pacientul se izoleaza pentru a nu transmite infectia si pentru a-i
proteja mai ales pe cei cu rezistenta scazuta, izolarea (la domiciliu sau spital)
se face de la primele semne de boala pana la 6 zile dupa aparitia eruptiei.
Dezinfecia continua si cea terminala, camerei bolnavului sunt
necesare. Suspectii sunt izolati pana la precizarea diagnosticului. Carantina
contactilor este necesara, desi dificil de realizat in practica. Se aplica in
colectivitatile de copii, unde s-a ivit un caz, prin interzicerea intrarii de noi
copii receptivi si de vizitatori. Scolile nu se inchid, insa copii sunt supusi
unui control medical zilnic. Copiii – contacti, la care se cunoaste data
precisa a contactului, pot fi lasati la scoala primele zile de incubatie, dupa
care este recomandabil sa fie izolati la domiciliu sau spital.
Asistenta medicala educa bolnavul sa-si mentina igiena cavitatii
bucale prin: spalarea dintilor, gargara cu ceai de musetel asupra curatarii
corecte a cavitatii nazale si protectia narinelor prin aplicarea de creme
simple.
Asistenta medicala sfatuieste bolnavul sa-si acopere nasul si gura cu o
batista atunci cand tuseste sau stranuta; sa foloseasca batista de hartie pentru
tuse si pentru expectoratie; acestea se arunca dupa folosire intr-un recipient
prevazut aproape de patul bolnavului.
Asistenta medicala aeriseste si umidifica aerul din incaperea
bolnavului, de mai multe ori pe zi, foloseste metode umede de curatire a
prafului.
Asistenta medicala sfatuieste bolnavul privind respectarea unui refim
alimentar in perioada febrila alcatuit din : lichide, supe, ceaiuri, limonada,
sucuri de fructe etc. Administrate cu staruinta, in functie de toleranta
gastrica. Varsaturile repetate, urmate de deshidratare, necesita o hidratare pe
cale parentala. Imediat, daca toleranta gastrica permite, dieta se imbogateste
treptat.
Asistenta medicala promoveaza vacinarea copiilor in jurul varstei de
12 luni cu vaccinul antirujeolic, iar in cazurile de risc mare de contact
infectios pentru sugari (epidemii in crese, morbiditate mare la varsta mica),
este indicat sa se faca vaccinarea de la varsta de 6 luni.
Experienta a aratat ca efectuarea sub varsta de 12 luni poate reduce
sansa si gradul de seroconveriunii, din cauza persistentei mai prelungite a
anticorpilor transmisi de la mama. In aceste cazuri, estre insa necesar sa se
repete vaccinarea la varsta de 15 luni, pentru o protectie completa ( sub 12
luni protectia este de 67 % ). Copiii mai mari si adolescentii se vaccineaza
daca sunt receptivi. Expunerea la rujeola (contact infectant) nu constituie o
contraindicatie a vaccinarii. Daca vaccinul este efectuat in primele 3 zile de
contact, vaccinul induce o protectie, care impiedica dezvoltarea rujeolei.
Se exclude de la vaccinare gravidele (risc de malformatii de fat ),
copiii cu boli febrile severe, tuberculoza activa, precum si cei cu imunitate
alterata (leucoze si alte boli de sange, persoane tratate cu corticoizi,
citostatice, iradiate),din cauza pericolului de dezvoltare a unor reactii grave.
Copiii cu aceste contraindicatii se protejeaza (in caz de contact infectant) cu
imunoglobuline “standard” sau specifice.

CAZUL I.

          Nume: M
          Prenume: S
          Starea civilă: necăsătorită
          Talie: 1,56 m
          Greutate: 40 kg
          Data naşterii: 17.VIII.1990
          Ocupaţia: elevă
          Data internării: 16.05.2021 ora 845
          Data externării: 26.05.2021 ora 14
          Numărul de zile de spitalizare: 10
Diagnostic la internare: rujeola forma severa cu eruptie intensa si
sinuzita acutizata
         
 I . Comunicarea.
 
          Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei,
am purtat discuţii cu aceasta din care am obţinut următoarele date referitoare
la apariţia primelor semne şi simptome ale bolii, motivele internării, dacă a
mai prezentat şi alte boli asociate, antecedentele heredo-colaterale şi
personale, modul de viaţă anterior internării.
 
Motivele internării: Astenie fizică, paloare, cefalee.
Antecedente heredocolaterale: HVA la 9 ani, fără importanţă.
Antecedente personale: Hepatită cronică.
Antecedente patologice: Amigdalită, otită medie supurativă.
Condiţii de viaţă şi muncă: Bune.
Venit mediu lunar: Alocaţie de stat.
Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial.
          Istoricul bolii: Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie
fizică, paloare, cefalee, febra, eruptie la nivelul fetei si trunchiului. Nu a
făcut tratament în ambulator şi se prezintă la camera de gardă.

          Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:

-         aparatul respirator: tuse frecventa, neproductiva
-         aparatul circulator: nu prezinta simptome
-         aparat digestiv: nu prezinta simptome
 II . Aprecierea.
 
Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv
efectuat de medic şi din observaţiile personale am stabilit următoarele.
          Manifestări subiective: astenie fizică, cefalee.
  Manifestări obiective: paloare, febra,eruptie la nivelul fetei si
trunchiului.

          III . Analiza datelor culese.

          Coroborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute
din examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observaţie
precum şi cu observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de: rujeola forma
severa cu eruptie intensa si sinuzita acutizata.
          IV . Evaluare.
          Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al
dependenţei pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma severa cu
eruptie si sinuzita acutizata , care necesită îngrijiri infirmiere privind
combaterea semnelor şi simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică,
cefalee, febra, tuse seaca, eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului.
Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu fizic şi uman, care
să-i permită refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării medicaţiei
prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de comportare în spital
şi apoi la domiciliu.
 
  
 
Planul de îngrijire nursing
După conceptul Virginiei Henderson
 
Data: 16.05.2021
Problema:
-         astenie fizică
-         febra
-         cefalee
-         eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
- tuse seaca
Manifestări de dependenţă:
-         slăbiciune, oboseală
-      odihna insuficienta   
       Surse de dificultate:
-         proces infecţios
-         noua imagine corporala
Obiective:
-         combaterea durerii
-         prevenirea complicaţiilor
-         supravegherea funcţiilor vitale
Intervenţii proprii:
-         psihoterapie
-         urmărirea TA, temperatură, respiraţii.
Intervenţii delegate:
-         administrarea tratamentului prescris de medic
-         pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge şi urină indicate
de medic
Evaluare: Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a-şi
păstra o bună postură, a dormi şi a se odihni, necesită ajutorul nursei pentru
aceste nevoi.
  Recoltari de produse biologice si patologice:
16.05.2021 :
exudat faringian – SH – absent, stafilococ - absent
VSH = 21 mm/h
Urocultura - negativ
17.05.2021 :
hemoleucograma
- leucocite = 4700
- limfocite = 13 %
- monocite =13 %
- neutrofile = 71,5 %
- eozinofile = 1,9 %
- bazofile = 0,5 %
Nr. hematii = 4310
Hg = 13,3 g/dl
Hematocrit = 38,8 %

Tratament : antitusive, mucolitice, polivitamine, antitermice,

antiinflamatoare, analgezice.
Epicriza: rujeola forma deosebit de severa cu eruptie intensa,
manifestari neuropsihice (depresie), febra care a cedat foarte greu la
antitermice, inapetenta totala. Evolutie favorabila sub tratament antiinfectios
al sinuzitei acutizate, antiinflamator, vitamine.
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
FUNDAMENTALA DIFICULTATE
DELEGATE AUTONOME
A bea si a manca Slabiciune, Eruptia Sa fie Administrare Prescrierea Pacienta este
pierderea in rujeolica, echilibrata a alimentelor unui regim restabilit
greutate durere nutritional si bogate in adecvat hidric
hidroelectrolitic vitamine
De a elimina Disconfort Anxietate, Sa aiba mictiuni Administrare Rezolvaea Nu are semne
diminiuarea normale ca si a de alimente problemelor de iritatie
peristaltismului frecventa si in cantitati pacientului meningeala
intestinal tranzit intestinal mici si la ore
regulate
De a se misca si a Starea de Anxietate, Sa aiba o Supraveghere Instruirea unui Pacienta
avea o buna postura boala dezechilibru, pozitie care sa a pacientei, o program zilnic prezinta
eruptie la favorizeze pozitie eruptia
nivelul fetei, respiratia si adecvata rujeolica pe
trunchiului circulatia, membrele
disparitia inferioare si
 eruptiei superioare
De a dormi si a se boala Dispnee, Introducerea Crearea Prescrierea de Pacienta este
odihni anxietate unui scaun conditiilor sedadive si in stare de
corespunzator specifice unui somnifere somnolenta
som linistit

A mentine Febra, boala Sa aiba o Pacienta sa Pacienta sa ia Pacienta si-a

temperatura eruptia de pe temperatura in bea cat mai antitermice in restabilit
corpului in limite piele limite normale multe lichide caz de febra temperatura
normale
A mentine igiena boala Eruptia Sa aiba Administrare Pastrarea Tegumentele
corporala rujeolica tegumente si a conditiilor de incep sa-si
mucoase normal tratamentului igiena revina la
colorate corespunzator normal
 CAZUL II
        
  Nume: P
  Prenume: V
          Starea civilă: necăsătorită
          Talie: 1,45 m
          Greutate: 48 kg
          Data naşterii: 13.02.1990
          Ocupaţia: elev
          Data internării: 14.05.2021 ora 1330
          Data externării: 19.05.2021 ora 14
          Numărul de zile de spitalizare: 5
Diagnostic la internare: eruptie rujeolica forma medie, pneumonie
interstitiala
 
 
 
I . Comunicarea.
 
          Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei,
am purtat discuţii cu aceasta si cu apartinatorii din care am obţinut
următoarele date referitoare la apariţia primelor semne şi simptome ale bolii,
motivele internării, dacă a mai prezentat şi alte boli asociate, antecedentele
heredo-colaterale şi personale, modul de viaţă anterior internării.
 
Motivele internării: Astenie fizică, paloare, cefalee, febra in urma cu o zi,
tuse,eruptir la nivelul fetei si a membrelor.
Antecedente heredocolaterale: varicela.
Antecedente personale: bronsiolita in 1993
Antecedente fiziologice: Prima menstruaţie 5.I.2003
Condiţii de viaţă şi muncă: Nu consumă alcool sau cafea.
Venit mediu lunar: alocatie
Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial. 
Istoricul bolii: Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie fizică,
cefalee, febra 39 ºC, conjunctiva purulenta, tuse frecventa productiva.Nu a
făcut tratament în ambulator şi la Policlinică.
      Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:
-         tegumente – eruptie la nivelul intregului corp
- apararul digestiv – digestie necorespunzatoare
-         aparatul cardiovascular normal
- aparat respirator – tuse frecventa, productiva
-         celelalte organe şi sisteme sunt în limite normale
 II . Aprecierea.
 
Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv
efectuat de medic şi din observaţiile personale am stabilit următoarele:
          Manifestări subiective: cefalee.
          Manifestări obiective: astenie, febra, tuse, eruptia pielii, semnul
Koplick..
 
          III . Analiza datelor culese.
          Coroborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute
din examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observaţie
precum şi cu observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de:rujeola forma
medie.
 
          IV . Evaluare.
          Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al
dependenţei pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma medie,
parţial dependentă, care necesită îngrijiri infirmiere privind combaterea
semnelor şi simptomelor pe care le prezintă: astenir fizică, cefalee, febra,
eruptia pielii, tuse. Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu fizic
şi uman, care să-i permită refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării
medicaţiei prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de
comportare în spital şi apoi la domiciliu.
 
 
 
 
  
Planul de îngrijire nursing
După conceptul Virginiei Henderson
 
Data:14.05.2021
Problema:
-         astenie fizică
-         febra,  cefalee
-         eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
- tuse productiva frecventa
- conjunctiva purulenta
Manifestări de dependenţă:
-         slăbiciune, oboseală
-      odihna insuficienta   
       Surse de dificultate:
-         proces infecţios
-         noua imagine corporala
Obiective:
-         combaterea durerii
-         prevenirea complicaţiilor
-         supravegherea funcţiilor vitale
Intervenţii proprii:
-         psihoterapie
-         urmărirea TA, temperatură, respiraţii.
Intervenţii delegate:
-         administrarea tratamentului prescris de medic
-         pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge indicate de medic
Evaluare:
Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a-şi păstra
o bună postură, a dormi şi a se odihni, a evita pericolele, a mentine
temperatura corpului in limite normale necesită ajutorul nursei pentru aceste
nevoi.
  Recoltari de produse biologice si patologice:
15.05.2021 :
exudat faringian – SH – absent, stafilococ - absent
VSH = 20 mm/h
hemoleucograma
- leucocite = 4100
- limfocite = 14,2 %
- monocite =14,6 %
- neutrofile = 77,2 %
- eozinofile = 0,4 %
- bazofile = 0,6 %
Nr. hematii = 4600
Hg = 11,5 g/dl
Hematocrit = 39,6 %
Tratament : antitusive, antitermice, antiinflamatoare, analgezice,
polivitamine, mucolitice.
Epicriza: rujeola forma medie cu manifestari depresive, cu stare
febrila care a cedat foarte greu in urma administrarii de antitermice. Evolutie
satisfacatoare sub tratament. I se recomanda repaus la pat, izolare fata de
persoanele sanatoase, urmarea tratamentului si acasa si revenirea la control. 
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
FUNDAMENTALA DIFICULTATE
DELEGATE AUTONOME
A bea si a manca Starea de Eruptia Sa aiba un Administrarea Recomandarea Pacienta este
slabiciune rujeolica regim hidric alimentelor la alimentelor restabilita
si alimentar ore regulate benefice hidric
adecvat
De a elimina disconfort Anxietate, Sa aiba Clisma Administrarea Eliminare
boala mictiuni evacuatoare de laxative usor
normale ingreunata
De a se misca si a Stare de Integritatea Sa aiba o Supravegherea Instituirea Pacienta face
avea o buna postrura boala pielii afectata pozitie pacientei unui program plimbari
adecvata de recreere scurte
pentru o
respiratie
buna
De a dormi si a se Eruptia de pe Dispnee, boala Sa aiba un Administrarea Crearea Pacienta
odihni piele somn linistit de sedative si conditiilor doarme
si confort somnifere specifice unui conform
 somn linistit orarului
De a respira Respiratie boala Sa aiba o Supravegherea Administrarea Pacienta
accelerata, respiratie bolnavei de antitusive tuseste si are
tuse buna o respiratie
frecventa accelerata
De a mentine igiena boala Oxigenarea Sa aiba Creeaea de Tratarea Tegumentele
corporala insuficienta a tegumente si conditii eruptiei incep sa-si
pielii mucoase optime pentru rujeolice revina la
normal o buna normal
colorate integritate a
tegumentelor
A mentine Febra, boala Sa aiba o Pacienta sa Sa ia Bolnava si-a
temperatura eruptia de pe temperatura bea cat mai antitermice in restabilit
corpului in limite piele in limite multe lichide caz de febra temperatura
normale normale
 CAZUL III
        
  Nume: D
  Prenume: L
          Starea civilă: necăsătorită
          Talie: 1,17 m
          Greutate: 20 kg
          Data naşterii: 26.09.2000
          Ocupaţia: prescolar
          Data internării: 30.04.2021 ora 0830
          Data externării: 08.05.2021 ora 14
          Numărul de zile de spitalizare: 8
Diagnostic la internare: rujeola eruptie forma medie, pneumonie interstitiala
 
 
 
I . Comunicarea.
 
          Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei,
am purtat discuţii cu aceasta si cu apartinatorii din care am obţinut
următoarele date referitoare la apariţia primelor semne şi simptome ale bolii,
motivele internării, dacă a mai prezentat şi alte boli asociate, antecedentele
heredo-colaterale şi personale, modul de viaţă anterior internării.
 
Motivele internării: febra , frisoane, tuse.
Antecedente heredocolaterale: scarlatina.
Antecedente personale: otita severa.
Condiţii de viaţă şi muncă: alimentatie mixta, variata.
Venit mediu lunar: alocatie
Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial. 
Istoricul bolii: Din relatările bolnavei si apartinatorilor rezultă că prezintă ,
febra,frisoane, tuse. La 24 de ore pe tegumente si-a facut aparitia o eruptie
rujeolica care s-a extins pe trunchi.
      Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:
-         tegumente – eruptie la nivelul intregului corp
- apararul digestiv –normal
-         aparatul cardiovascular normal
- aparat respirator – tuse neproductiva
-         celelalte organe şi sisteme sunt în limite normale
 II . Aprecierea.
 
Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv
efectuat de medic şi din observaţiile personale am stabilit următoarele:
          Manifestări subiective: cefalee, lipsa apetitului.
          Manifestări obiective: astenie, febra, tuse, eruptia pielii, semnul
Koplick..
 
          III . Analiza datelor culese.
          Coroborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute
din examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observaţie
precum şi cu observaţii proprii s-a suspicionat diagnostic de: rujeolain
eruptie forma medie. 
          IV . Evaluare.
          Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al
dependenţei pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma medie,
parţial dependentă, care necesită îngrijiri infirmiere privind combaterea
semnelor şi simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, febra, eruptia
pielii, tuse. Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu fizic şi
uman, care să-i permită refacerea psihică şi fizică, asigurarea administrării
medicaţiei prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de
comportare în spital şi apoi la domiciliu.
 
 Planul de îngrijire nursing
După conceptul Virginiei Henderson
 
Data: 30.04.2021
Problema:
-         astenie fizică
-         febra , feisoane
-         eruptie papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
- tuse neproductiva
- conjunctiva purulenta
Manifestări de dependenţă:
-         slăbiciune, oboseală
-      odihna insuficienta   
       Surse de dificultate:
-         proces infecţios
-         anxietate
- durere, boala
Obiective:
-         combaterea durerii
-         prevenirea complicaţiilor
-         supravegherea funcţiilor vitale
- asigurarea odihnei suficiente
Intervenţii proprii:
-         psihoterapie
-         urmărirea TA, temperatură, respiraţii.
- crearea unui climat corespunzator
 Intervenţii delegate:
-         administrarea tratamentului prescris de medic
-         pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge indicate de medic
Evaluare:
Bolnava parţial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a dormi
şi a se odihni, nevoia de a respira, de a mentine igiena corporala, de a invata
cum sa-si pastreze sanatatea, de a mentine temperatura corpului in limite
normale necesită ajutorul nursei pentru aceste nevoi.
  Recoltari de produse biologice si patologice:
30.04.2021 :
exudat faringian : SH – absent, stafilococ - absent
VSH = 32 mm/h
hemoleucograma
- leucocite = 3500
- limfocite = 34,5 %
- monocite = 15,6 %
- neutrofile = 47,7 %
- eozinofile = 1,4 %
- bazofile = 0,5 %
Nr. hematii = 4970
Hg = 13,7 g/dl
Hematocrit = 37,7 %
Tratament: antitusive, antitermice, antiinflamatoare, analgezice,
polivitamine.
 Epicriza: Pacienta internata cu rujeola forma medie a evoluat
satisfacator in urma tratamentului cu antitermice, antitusive, analgezice si
vitamine.
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
FUNDAMENTALA DIFICULTATE
DELEGATE AUTONOME
A se alimenta Stare de Eruptia Sa aiba un Administrarea Prescrierea Pacienta este
slabiciune rujeolica regim hidric alimentelor unui regim restabilita
si alimentar bogate in adecvat hidric
adecvat vitamine
A dormii si a se Eruptia de pe Dispnee, Sa aiba un Crearea Prescrierea de Pacienta
odihnii piele anxietate somn linistit conditiilor somnifere si doarme
specifice unui sedadive conform
somn linistit orarului
De a respira Respiratie boala Sa aiba o Supravegherea Administrarea Pacienta
accelerat, respiratie bolnavei de antitusive tuseste si are
tuse buna o respiratie
accelerata
De a mentine igiena boala Oxigenarea Sa aiba Creearea de Tratarea Tegumentele
corporala insuficienta a tegumente si conditii eruptiei incep sa-si
pielii mucoase optime pentru rujeolice revina la
normal o buna normal
 colorate integritate a
tegumentelor
De a mentine Piele calda, Durere, stres Pacienta sa- Pacienta sa Administrarea Temperatura
temperatura transpiratii si pastreze bea multe de antitermice pacientei se
corpului in limite profunde temperatura lichide restaboleste
normale in limite
normale
De a invata sa-si Starea de Adinamie, Sa cunoasca Invatarea Invatarea Bolnava
pastreze sanatatea indispozitie durere, propria pacientei sa profilaxiei in cunoaste
si mancarime, boala si sa indeparteze vederea multe lucruri
neadaptarea usturime colaboreze obiceiurile prevenirii legatea de
la rolul de cu daunatoare unor boala si
bolnava personalul sanatatii complicatii tratarea
medical acesteia